Moara lui Călifar de

Gala Galaction

Prof. Borota Diana

 Este o nuvelă fantastică de inspirație
folclorică, care prezintă povestea lui Stoicea
și încercările acestuia de a-și depăși condiția
socială.

Tema nuvelei ,,Moara lui Călifar” constituie

pactul cu diavolul, act care conduce la
urmări dramatice.
 Caracteristici ale prozei fantastice:
Existența celor două planuri: real- ireal; în planul lumii familiare pătrunde un eveniment
misterios;

Dispariția limitelor de timp și de spațiu la apariția elementului misterios; spațiile pot fi

nefaste – pustietăți, cimitire, locuri izolate etc.

Compoziția gradată a narațiunii întreține tensiunea epică;

Evenimentele sunt ancorate în realitatea cotidiană, dar atmosfera este stranie și provoacă
neliniștea, prin apariții și zgomote ciudate, comportamente ieșite din comun etc.

Finalul este neașteptat și ambiguu; poate fi nefericit, uneori tragic;

Naratorul propune sau sugerează diverse explicații pentru evenimentele relatate.

Completează!
Cine?

Când?
Unde?

De ce?
Ce?
Spațiul.
• Spațiul aventurii fantastice este reprezentat de moară și de iaz;

• Spațiul credibil este Alăutești, localitatea natală a lui Stoicea;

• Trecerea printre aceste două ,,lumi” se face prin pădurea străveche.

Motive/Simboluri.
Moara - e un loc magic: Dacă bobul de grâu poartă pe el imaginea lui Iisus
Hristos, moara distruge bobul: striveşte sămânţa și astfel moara e un spaţiu
al demoniei; este un simbol malefic(nenorocire, necaz, supărare), fiind
arătată printr-o metaforă personificatoare: cu o streaşină „de un stânjen”,
părea de departe „un cap cu gânduri rele sub o pălărie trasă peste ochi”;
Iazul - enigmatic, cu apa încremenită ca gheața, „pentru că pe fața lui nu se
izvodea, niciodată, nici o undă“, pare a purta în el valențe diabolice, pentru
că „nu era un iaz ca orișicare“;
Apa are o valență thanatică acaparatoare, al sinuciderii prin înec.

Pădurea – spațiu misterios, labirint, reprezintă un loc al încercărilor, trezește spaimă

prin faptul că este un peisaj închis și stăpânit de umbre.

Relaţiile temporale se definesc prin evocarea timpului fabulos, „din

vremi uitate”.

În text se evidențiază oprirea timpului , fapt sugerat prin adormirea lui Stoicea , dar în
același timp , poate fi vorba de regresul temporal indicat prin întoarcerea
protagonistului în timp , pe parcursul visului său.
Aplicații Înfricoșătoare
Nor de cuvinte.
Care dintre adjectivele notate alăturat
crezi că descriu cel mai bine atmosfera
de la începutul povestirii?
Motivează-ți alegerea!
Agreabilă

Mohorâtă
Calmă

Misterioasă
Bizară