TUDOR ARGHEZI

,,Testament’’
Modernismul este un curent literar apărut la începutul secolului al XX-lea si cuprinde toate acele mișcări artistice care
exprimă o ruptura de tradiție, negând, in forme uneori extreme, epoca ori curentul care le-a precedat. Desprins din mișcarea
simbolistă, modernismul a încearcat să pună de acord expresia artistică cu viața modernă, cu sensibilitatea epocii si a contribuit la
îmbogățirea mijloacelor de creație artistică.
In critica literară românească, cel care a teoretizat modernismul, a fost E. Lovinescu, care a contribuit decisiv, prin cenaclul
si revista Sburatorul, la intrarea literaturii noastre intr-o noua fază a de evoluție.
Principiile acestui curent promovate de marii scriitori ai vremii, sunt: racordarea la spiritul veacului; sincronizarea cu
Occidentul, în plan cultural si literar, schimbarea valorilor estetice; afirmarea autonomiei estetice, obiectivizarea prozei;
preferinta pentru tematica citadină, pentru psihologii mai complicate si pentru spiritul analitic; promovarea noilor talente si
,,revizuirea” clasicilor; increderea în progres si refuzul autohtonizării excesive a literaturii.
Considerat cel mai mare poet de la Eminescu, Tudor Argezi este poetul care a revolutionat limbajul artistic şi a realizat o
adevărată revoluţie pe toate planurile: prozodic, sintactic şi lexical.
Pe plan prozodic a rupt tradiţia eminesciană, desi avea un adevărat cult pentru marele poet, pe care il numeste,, sfântul
preacurat al ghersului românesc’’, pe plan sintactic a operat diverse torsiuni sintactice şi dislocări de topică, iar din punct de vedere
lexical a realizat spectaculoase asocieri de cuvinte.
Poezia ,,Testament’’ a fost publicată in volumul de debut ,,Cuvinte potrivite’’si este una reprezentativă pentru creaţia
argheziană.
Alături de ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii’’ de L. Blaga şi de ,,Joc secund’’a lui I.Barbu, poezia ,,Testament’’ este
una dintre cele mai importante arte poetice, care au trasat directiile modernismului.
Dacă ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii’’este o artă poetică expresionistă, ,,Joc secund’’ este una ermetică, poezia
,,Testament’’este o artă poetică socială.
Este o ars poetica deoarece Arghezi isi exprimă crezul său literar, concepţia lui despre poezie şi menirea poetului.
Poezia este scrisă sub forma unui testament, după modelul inaugurat de Ienăchiţă Văcărescu,,Urmasilor mei Văcăreşti/ Las
vouă moştenire/ Creşterea limbei româneşti/ Ş-a patriei cinstire’’
Titlul face referire la forma sub care este scris discursul liric si realizează legătura poetului cu posteritatea. Termenul
,,testament’’ desemnează un act juridic prin care o persoană îsi transmite urmaşilor, dorinţele sale, după moartea sa.
Poezia aparţine lirismului subiectiv, deoarece verbele şi pronumele folosite sunt la persoanele I şi a II-a.
Din punct de vedere compoziţional, poezia este formată din cinci secvenţe, dispuse in strofe inegale.Versurile din incipit
conţin o negaţie, prin care eul liric subliniază unicitatea obiectului lăsat mostenire generaţiilor viitoare. Ceea ce lasa poetul moştenire
urmaşilor sai este o carte, mai exact,, un nume adunat pe-o carte’’.
Spre deosebire de predecesorii sai, Arghezi are o viziune demistificatoare şi demitizantă asupra istoriei. Trecutul este văzut
de poet ca pe un şir întreg de nedreptăţi, suferinţe şi umilinţe. Cartea devine astfel ,, o seară răzvrătită’’ sugerând astfel caracterul
ei vindicativ( răzbunător), prin care răzbună acest trecut dureros al inaintasilor.
Cartea lui Arghezi este asadar, o modalitate de a sancţiona nedreptăţile istoriei. Ea reprezintă o treaptă in evolutia
spirituală a poporului. Nu este o carte oarecare, ci este,, hrisovul cel dintâi’’, prin care a fost innobilat un intreg popor.
Transformarea sapei in condei, si a brazdei in călimară, sugerează saltul calitativ făcut de la munca fizică a strămosilor,
până la cea spirituală, intelectuală a urmaşilor.
Elementele de recurenţă(care se repetă) din text sunt ,,carte’’ şi ,,muncă’’. Ele reprezintă cuvintele cheie in jurul cărora este
construită poezia.
Arghezi foloseşte motivul plugului, intâlnit frecvent in poezia sa, comparând munca poetului cu cea a plugarului. Poetul este
văzut asemeni unui plugar, care lucrează in ogorul spiritului.
Comparaţia cărţii cu o vioară nu este întâmplătoare. Vioara este unul dintre instrumentele a căror muzică este plină de
incărcătură emoţională. Această asociere scoate in evidenta suferintele intregului popor, exprimate prin intermediul cartii.
Pentru păturile sociale, cartea poetului este una ostilă, deoarece el nu preamăreşte lumea burgheză, ci dimpotrivă, o sancţionează:,,
Întinsă leneşă pe canapea/ Domniţa suferă in cartea mea’’
Ceea ce aduce nou in poezia ,,Testament’’este raportul dintre inspiraţie şi meşteşug. El este in egală măsură,, poeta
vates’’(poet al inspiratiei) si ,,poeta faber’’(poet al mesteşugului).
Tudor Argezi acordă aceeaşi importanţă atât inspiraţiei cât şi meşteşugului, considerând că numai prin conlucrarea lor, se naste
adevărata poezie. ,,Slova de foc’’ este o metaforă care sugerează inspiraţia, de origine divină, iar ,, slova făurită’’simbolizează arta
meşteşugului.
Una dintre inovaţiile pe care Tudor Argezi le aduce in poezia românească este estetica urâtului, preluată de la Charles
Baudelaire. Versurile:,, Din bube, mucegaiuri şi noroi/ Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi’’ exprimă concepţia conform căreia toate
cuvintele pot deveni poetice, indiferent de sensul lor denotativ, dacă se folosesc in locul potrivit.
In ceea ce priveste lexicul utilizat de Argezi, acesta foloseşte cuvinte dure, colţuroase, imprumutat atat din fondul arhaic cat şi din cel
popular şi regional.
Seriile de antonime:,, Veninul strâns l-am preschimbat in miere’’contribuie la sporirea expresivităţii textului.
În ceea ce priveşte nivelul morfosintactic, Tudor Argezi utilizează modificări de topică şi torsiuni sintactice.
La nivel stilistic s-au utilizat figuri de stil de o mare expresivitate si originale:metafore:seară răzvrătită’’, ,,slova făurită’’;
epitet in inversiune:,, dulcea lui putere’’, comparatii:,, Pe care ascultând-o a jucat/ Stăpânul ca un ţap înjunghiat’’
Poezie cu un cartacter programatic, ,,Testament’’ defineşte crezul artistic arghezian care consideră poezia drept o imbinare a
harului cu meşteşugul, o punte de legătură intre generaţii, un salt calitativ de la munca fizică la cea intelectuală a urmasilor şi o imbinare
armonioasă de cuvinte, indiferent de sensul lor denotativ.
,,Testament’’se inscrie in literatura română ca fiind o poezie valoroasă şi originală, atât prin formă, cât şi prin conţinut.