Drumia Maria-Magdalena, gr.

A3
Chiuaru Bianca-Elena, gr. A3

Răspunderea juridica
1. Conceptul răspunderii juridice.
Răspunderea juridică este o variantă a răspunderii sociale. Ea apare ca un raport stabilit în baza
legii între subiectul de drept care a încălcat prevederea legală și stat, reprezentat de organele de
cercetare penală, instanțele judecătorești precum și diferiții funcționari publici, prin care subiectul
de drept suportă o sancțiune de la care nu se poate sustrage, iar statul urmărește prin aplicarea
sancțiunii restabilirea ordinii juridice.

2. Condițiile răspunderii juridice.

Pentru ca răspunderea juridică, în oricare dintre formele sale, să se declanșeze, este nevoie
de existența cumulativă a unor condiții.

2.1. Conduita ilicită.

Prin conduita ilicită, se înțelege un comportament – acțiune sau inacțiune- care nesocotește o
prevedere legală.
 acțiunea este ilicită dacă un subiect de drept acționează cu nerespectarea legii; de exemplu,
un individ incendiazălocuința altuia.
 Inacțiunea este ilicită atunci când un subiect de drept are obligația de a face ceva și nu
realizează respectiva acțiune; de exemplu, un individ surprinde un jaf și nu îl denunță.

2.2. Vinovăția.
Vinovăția reprezintă atitudinea psihică a unui subiect de drept față de conduita sa ilicită, orice
acțiune sau inacțiune constituind și o manifestare a voinței și conștiinței sale, adică acționarea cu
discernământ.
Vinovăția se exprimă sub forma intenției sau a culpei.
 se consideră săvârșire cu intenție când persoana cunoaște caracterul ilicit al acțiunii sau
inacțiunii sale, prevede consecințele ei ilicite, le dorește sau admite.
 În cazul culpei, persoana prevede rezultatul faptei sale, dar nu-1 acceptă, socotind fără temei
că el nu se va produce sau nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l
prevadă.
 Științele juridice de ramură detaliază existența acestor forme. De exemplu:

DREPT PENAL INTENȚIE DIRECTĂ

INDIRECTĂ

CULPĂ PRIN IMPRUDENȚĂ

PRIN NEGLIJENȚĂ

N. Popa, “Teoria generala a dreptului”, ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2020, pag. 260-261
I. Craiovan, “ Tratat de teoria generala a dreptului”, ed. Univers Juridic,Bucuresti, 2020, pag. 551-553, 559-
561
 2.3.

2.4.

o
a
t
lic
e
d
n
u
p
s
ă
r
Rezultatul vămător

Acest rezultat se concretizează în atingerea adusă unor valori sociale care sunt protejate de lege.
El permite să se aprecieze, în majoritatea cazurilor, pericolul social al faptei ilicite.
 Importanța rezultatului pentru stabilirea răspunderii nu este aceeași în toate ramurile
de drept. De exemplu, în dreptul civil răspunderea juridică intervine când se constată
un prejudiciu.

Legătura de cauzalitate.

Pentru ca răspunderea să se declanseze și un subiect de drept să poată fi tras la răspundere pentru

faptele sale, este necesar ca rezultatul ilicit să fie consecința nemijlocită a actiunii sale ( actiunea să
fie cauza producerii efectului păgubitor pentru ordinea de drept).
! Este de asemenea important să nu existe și alte împrejurări sau cauze care să înlăture, în principiu,
răspunderea juridică. De exemplu, în dreptul penal, răspunderea penală poate fi îndepartată în cazul
amnistiției, lipsei plângerii prealabile sau retragerii acesteia, împacarea parților și prescripției.

3. Formele răspunderii juridice.

Fiecare formă de răspundere îmbracă modalități impuse de specificul participării umane în cadrul
diferitelor raporturi juridice și de caracteristicile valorilor ocrotite prin drept.
În principiu, fiecare ramură a dreptului, cunoaște o formă de răspundere juridică.

3.1. Răspunderea juridică civilă.

Se împarte în răspundere delictuală și contractuală(art. 1349-1350 din C.civ.).

Codul Civil enumeră și cauzele de exonerare de răspundere (art 1351-1356 C. Civ.) :

1. Forța majoră, adică orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil.

N. Popa, “Teoria generala a dreptului”, ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2020, pag. 264-265
I. Craiovan, “ Tratat de teoria generala a dreptului”, ed. Univers Juridic,Bucuresti, 2020, pag. 553-556
Drumia Maria-Magdalena, gr. A3
Chiuaru Bianca-Elena, gr. A3

2. Cazul fortuit, adică un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel
care a fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs.
3. Fapta victimei sau a terțului înlatură răspunderea în cazurile în care, potrivit legii sau
convenției părților, cazul fortuit este exonerat.
4. Exercitarea abuzivă a exercițiului unui drept, de natură a crea altuia un prejudiciu.

3.2. Răspunderea juridică penală.

Singurul temei al răspunderii penale este infracțiunea ( ar. 15 alin. (2) C. Civ.). Fapta trebuie
săvârșită cu vinovație, trebuie să fie nejustificată și imputabilă persoanei care a savârșit-o.

VINOVAȚIE fapte comise CU INTENȚIE

DIN CULPĂ

CU INTENȚIE DEPASITĂ

CAUZE JUSTIFICATIVE LEGITIMĂ APARARE

STAREA DE NECESITATE

EXERCITAREA UNUI DREPT SAU

ÎNDEPLINIREA UNEI OBLIGAȚII

CONSIMTĂMÂNTUL PERSOANEI
VĂTĂMATE

CAUZE NEIMPUTABILE CONSTRANGEREA FIZICĂ/MORALĂ

MINORITATEA FĂPTUITORULUI

IRESPONSABILITATEA/EROAREA/

CAZUL FORTUIT/INTOXICAȚIA

EXCESUL NEIMPUTABIL

N. Popa, “Teoria generala a dreptului”, ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2020, pag. 260-261
I. Craiovan, “ Tratat de teoria generala a dreptului”, ed. Univers Juridic,Bucuresti, 2020, pag. 551-553, 559-
561
 Pedepsele prevăzute de legea penală (art. 53-55 din C. Pen.) se împart în principale, accesorii și
complementare.
Pedepsele principale sunt detențiunea pe viață, amenda și interzicerea exercitării unor drepturi.
Pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării unor drepturi, din momentul rămânerii
definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei
privative de libertate.
Pedepsele complementare sunt: interzicerea exercitării unor drepturi, degradarea militară și
publicarea hotărârii de condamnare.
Codul penal stabileşte durata pedepselor, calculul duratei, individualizarea pedepsei, renunţarea la
aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere,
liberarea condiţionată, măsurile de siguranţă etc.
3.3. Răspunderea juridică administativă.

Răspunderea juridică administrativă îşi are temeiul în prevederile art. 52 din Constituţie, potrivit
cu care „persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică,
printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, este îndreptăţită
să obțină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea
pagubei” (n.n.).

În afara acestei forme de răspundere (a statului), răspunderea administrativă încorporează şi

răspunderea administrativ-contravenţională. Contravenţia este „fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită
şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a
consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a
consiliului judeţean on a Consiliului General al Municipiului Bucureşti”, potrivit prevederilor art. 1
din O.G. nr. 2/2001 privind regimul jundic al contravenţiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr.
180/2002.
Sancţiunile contravenţionale sunt de două feluri: principale şi complementare.
 Sancţiunile contravenţionale principale sunt: avertismentul, amenda
contravenţională, prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.
 Sancţiunile contravenţionale complementare constau în: confiscarea bunurilor
destinate, folosite sau rezultate din contravenţii, suspendarea sau anularea, după caz,
a avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi, închiderea
unităţii, blocarea contului bancar, suspendarea activităţii agentului economic,
retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru activităţi de
comerţ exterior, temporar sau definitiv, desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în
starea iniţială [art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001]. Contravenţia se constată prin
proces-verbal încheiat de persoane anume prevăzute de lege. Procesul-verbal poate fi
atacat în justiţie.

3.4. Răspunderea disciplinară a angajaţilor.

Codul muncii prevede obligaţia salariatului de a respecta disciplina muncii. Normele legale care
definesc abaterile disciplinare, stabilesc sancțiunile disciplinare.
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acțiune sau inacţiune
săvârșită cu vinovăţie de către salanat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul

N. Popa, “Teoria generala a dreptului”, ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2020, pag. 264-265
I. Craiovan, “ Tratat de teoria generala a dreptului”, ed. Univers Juridic,Bucuresti, 2020, pag. 553-556
Drumia Maria-Magdalena, gr. A3
Chiuaru Bianca-Elena, gr. A3

intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și
dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici (art. 247 alin. (2) C.muncii.

Sancţiunile disciplinare sunt: avertismentul şcris; suspendarea contractului individual de muncă

pentru o perioadă ce nu poate depăşi 10 zile lucrătoare; retrogradarea din funcţie; reducerea sala
riului de bază; desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

BIBLIOGRAFIE:
N. Popa, “Teoria generala a dreptului”, ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2020
I. Craiovan, “ Tratat de teoria generala a dreptului”, ed. Univers Juridic,Bucuresti, 2020

N. Popa, “Teoria generala a dreptului”, ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2020, pag. 260-261
I. Craiovan, “ Tratat de teoria generala a dreptului”, ed. Univers Juridic,Bucuresti, 2020, pag. 551-553, 559-
561