UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE DREPT

NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL

DISCIPLINA: DREPT CIVIL (Partea generală)

Cadru didactic: Conf. Univ. Dr. Cornelia Munteanu

STUDENT: Petrache Georgel Elvis

Anul I, sem. I, gr. 2

2020

1
Contents
1. Definire..........................................................................................................................................3
2. Clasificarea nulităților....................................................................................................................4
2.1 Nulitatea absolută...................................................................................................................5
2.2 Nulitatea relativă....................................................................................................................5
2.3 Regimul juridic al nulității......................................................................................................5
2.4 Refacere, confirmare, ratificare..............................................................................................6
3. Alte clasificări ale nulităților..........................................................................................................8
4. Cauzele nulității..............................................................................................................................9
5. Efectele nulității actului juridic....................................................................................................10
5.1 Principiul retroactivității efectelor nulității...........................................................................11
5.2 Principiul repunerii părților în situația anterioară (restitutio in integrum)..................................11
5.3 Principiul desființării actelor subsecvente (resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis)........12
6. Menținerea efectelor actului lovit de nulitate în temeiul unor principii de drept...........................12
6.1 Principiul conversiunii actului juridic nul.............................................................................13
6.2 Principiul răspunderii civile delictuale..................................................................................13
6.3 Principiul validității aparenței în drept (error communis facis ius).......................................13

BIBLIOGRAFIE:
1. O. Ungureanu - C.Munteanu, Drept Civil partea generală, ed. a II-a,
Universul Juridic, București, 2017
2. C. Munteanu, Drept civil.Partea generală – suport de curs ID, Univ.
„Lucian Blaga” din Sibiu – Facultatea de Drept, Sibiu, 2020
3. Codul Civil
4. M. Mureșan, P. Ciacli, Elemente de drept civil – partea generală, Ed.
Fundației „Ioan Slavici”, Arad, 2003

2
 1. Definire

Termenul nulitate derivă din latinescul nullitas și franțuzescul nullite și

are în mod obișnuit trei sensuri:
1. Lipsă totală de valoare, de talent;
2. Persoană fără competență;
3. Ineficacitatea unui act juridic din cauza absenței unei condiții de fond
sau de formă.1
În legislația civilă din România nu există o definiție a nulității; de aceea
definirea ei, a revenit doctrinei. O definiție care s-a impus este aceea care
definește nulitatea ca fiind acea sancțiune „care lipsește actul juridic de efectele
contrarii normelor juridice edictate pentru ca încheierea să fie valabilă”.2
Nulitatea este sancțiunea civilă care desființează (înlătură, cu efect
retroactiv, efectele unui act juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor privitoare
la condițiile sale de validitate.3
Mai simplu și mai logic definim nulitatea ca fiind sancțiunea de drept civil
care desființează actul juridic civil atunci când a fost încheiat cu nesocotirea
condițiilor sale de validitate (de fond sau de formă) impuse de lege. 4
Pentru că un asemenea act este contrar legii, el este considerat ca și cum
nu ar fi existat, iar părțile sunt repuse în situația anterioară.
Art. 1246 alin. (1) C. civ.: „Orice contract încheiat cu încălcarea
condițiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulității, dacă
prin lege nu se prevede o altă sancțiune.”
Codul civil cuprinde la art. 1246 – 1265 dispoziții de principiu (dreptul
comun) privind nulitatea contractului (noțiune, nulitate absolută și nulitate
relativă, cauze de nulitate, efectele nulității, prescriptibilitate).

1
O. Ungureanu - C.Munteanu, Drept Civil partea generală, ed. a II-a, Universul Juridic,București, 2017, p.360
2
O. Ungureanu - C.Munteanu, Drept Civil partea generală, ed. a II-a, Universul Juridic,București, 2017, p.360
3
M. Mureșan, P. Ciacli, Elemente de drept civil – partea generală, Ed. Fundației „Ioan Slavici”, Arad, 2003,
p.128

4
O. Ungureanu - C.Munteanu, Drept Civil partea generală, ed. a II-a, Universul Juridic,București, 2017, p.360
3
 Condiții esențiale pentru încheierea actului juridic
civil

Capacitate, consimțământ, obiect, cauză (condiții de fond)

Forma pentru valabilitate (condiție de formă)

Nerespectarea condițiilor esențiale

Desființarea actului juridic cu titlu retroactiv

Nulitatea îndeplinește o funcție preventivă pentru că părțile știind că actul

lor va fi lipsit de efecte dacă nu respectă cerințele legii, vor fi diligente să-l
încheie cu respectarea tuturor condițiilor legale de validitate, o funcție represivă
sancționând încălcarea săvârșită și o funcție reparatorie prin care se asigură
restabilirea ordinii de drept și repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea
sancționată, iar uneori, în măsura prevăzută de lege, adaptarea sau refacerea
actului juridic prin înlocuirea de drept a clauzei ilegale cu clauza conformă
dispoziției legale imperative.

2. Clasificarea nulităților

Cea mai importantă clasificare a nulităților se face în funcție de natura

interesului ocrotit prin norma încălcată și numai derivat, de regimul juridic care
li se aplică. Această clasificare distinge nulitatea absolută de nulitatea relativă.
Din punct de vedere al efectelor produse, nulitatea absolută nu se
deosebește de nulitatea relativă: ambele lipsesc actul de efectele în vederea
cărora a fost încheiat.
4
 2.1 Nulitatea absolută

Nulitatea absolută intervine în cazul în care la încheierea actului s-au

încălcat norme juridice imperative (de ordine publică) care au ca scop ocrotirea
unor interese generale.

Nevalabilitatea obiectului actului juridic civil

Cauza ilicită sau cauza imorală
Nulitate absolută

Nerespectarea formei pentru valabilitatea actului juridic civil

2.2 Nulitatea relativă

Nulitatea relativă intervine în cazurile în care la încheierea actului s-au

încălcat dispoziții legale care au ca scop ocrotirea unor interese personale,
particulare (de interes privat).

Nevalabilitatea consimțământului Nulitate relativă Lipsa cauzei

2.3 Regimul juridic al nulității

Regimul juridic al nulității absolute diferă de regimul juridic al nulității
relative sub trei aspecte:
Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată și chiar
din oficiu de către instanța de judecată, pe când nulitatea relativă poate fi
invocată, de regulă, numai de către persoana ocrotită prin dispoziția legală
încălcată la încheierea actului (sau de succesorii ei – cu excepția acțiunilor
intuitu personae - de procuror în baza art. 45 C. pr. civ., de creditorii
chirografari ai părții ocrotite cu excepțiile prevăzute de lege și de
ocrotitorul legal al celui cu capacitate de exercițiu restrânsă, de
reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exercițiu, etc).

5
 Nulitatea absolută poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe
cale de excepție (acțiunea în constatarea nulității absolute fiind
imprescriptibilă), pe când nulitatea relativă nu poate fi invocată decât în
limita termenului legal de prescripție, acțiunea în anulare fiind
prescriptibilă, de regulă, în termenul general de 3 ani (art. 2571 C. civ.),
dacă legea nu prevede un termen mai scurt. Invocarea nulității relative pe
cale de excepție este însă imprescriptibilă deoarece art. 1249 alin. (2)
teza a doua stabilește că partea căreia i se cere executarea
contractuluipoate opune oricând nulitatea relativă a contractului, chiar și
după împlinirea termenului de prescripție a dreptului la acțiunea în
anulare.
Nulitatea absolută, de principiu, nu poate fi acoperită prin confirmarea
actului, pe când nulitatea relativă poate fi acoperită prin confirmarea
actului de către cel îndreptățit a cere anularea lui, fie în mod expres, fie
tacit (prin executarea voluntară a obligațiilor izvorâte din act).5

2.4 Refacere, confirmare, ratificare

Refacerea: dacă un act este lovit de nulitate absolută, părțile, având în

vedere toate condițiile legale, pot să facă un nou act de data aceasta valabil.
Acest nou act va lua naștere doar în momentul în care a fost încheiat legal, actul
vechi rămânând pe mai departe nul.
În acest sens, art. 1259 C. civ. reglementează refacerea actului juridic nul,
astfel: „Contractul nul poate fi refăcut, în tot sau în parte, cu respectarea
tuturor condițiilor prevăzute de lege la data refacerii lui. În toate cazurile,
contractul refăcut nu va produce efecte decât pentru viitor, iar nu și pentru
trecut”.
Confirmarea: este un act juridic unilateral, abdicativ și accesoriu, cu
efecte retroactive, prin care o persoană renunță la dreptul său de a invoca
nulitatea unui act juridic prin acțiune în justiție și pe calea excepției.6
5
O. Ungureanu - C.Munteanu, Drept Civil partea generală, ed. a II-a, Universul Juridic,București, 2017, p.369-
374
6
O. Ungureanu - C.Munteanu, Drept Civil partea generală, ed. a II-a, Universul Juridic,București, 2017, p.375
6
 Art. 1248 alin. (4) C. civ. stabilește: „Contractul anulabil este susceptibil
de confirmare”.
Art. 1261 C. civ.: „(1) Contractul afectat de o cauză de nulitate este
validat atunci când nulitatea este acoperită. (2) Nulitatea poate fi acoperită prin
confirmare sau prin alte moduri prevăzute de lege”.
Confirmarea unui act anulabil rezultă din voința expresă sau tacită, de a
renunța la dreptul de a invoca nulitatea. În confirmare există o reînnoire a
consimțământului în condiții care să asigure validitatea actului. Confirmarea
poate fi expresă sau tacită.
Confirmarea expresă a unui act juridic anulabil: este un act juridic
unilateral și trebuie să îndeplinească atât condițiile de validitate ale oricărui act
juridic, cât și unele condiții speciale:
 El trebuie să emane de la persoana îndreptățită a invoca nulitatea;
 Cauza nulității actului trebuie să fi dispărut, pentru că altfel și actul de
confirmare va fi lovit de nulitate;
 Actul de confirmare trebuie făcut în cunoștință de cauză, știind că actul a
fost anulabil și dorind confirmarea lui; în caz de violență, aceasta trebuie
să fi încetat (art. 1263 alin (2) C. civ.);
 La momentul confirmării condițiile de valabilitate ale actului trebuie să fie
întrunite (art. 1263 alin. (1) C. civ.).
Pentru a fi valabil, actul confirmativ trebuie să cuprindă obiectul, cauza
și natura obligației și să facă mențiunea despre motivul (cauza) acțiunii în
anulare, precum și intenția de a repara viciul pe care se întemeiază acea acțiune
(art. 1264 C. civ – „Cuprinsul actului confirmativ”)
Confirmarea tacită: rezultă din acte sau fapte care nu lasă nici o
îndoială asupra intenției de confirmare a actului. Cel mai adesea, confirmarea
rezultă din executarea voluntară a actului. În lipsa unei confirmări exprese, este
suficient ca obligația să fie executată în mod voluntar la data la care ea putea fi
valabil confirmată de către partea interesată (art. 1263 alin. (5) c. civ.).

7
 Confirmarea poate fi provocată de oricare dintre părți. Confirmarea unui
contract anulabil pentru vicierea consimțământului prin dol sau violență nu
implică prin ea însăși renunțarea la dreptul de a cere daune-interese.
Efectul confirmării (expresă sau tacită) rezidă în renunțarea la toate
mijloacele procedurale și excepțiile ce puteau fi opuse, sub rezerva drepturilor
dobândite și conservate de terții de bună-credință. Confirmarea are un efect
retroactiv stingând nulitatea din trecut și validând actul de la originea sa.7
Ratificarea: actul prin care o persoană devine parte într-un act valabil
încheiat, dar care a fost făcut în lipsă sau cu depășirea împuternicirii necesare.

3. Alte clasificări ale nulităților

După întinderea efectelor sancțiunii:

 Nulitate totală – care desființează actul în totalitate, nepermițând
ca acesta să producă vre-un efect. Art. 1255 alin (1) C. civ.
dispune că clauzele contrare legii, ordinii publice sau bunelor
moravuri și care nu sunt considerate nescrise atrag nulitatea
contractului în întregul său, dar numai dacă sunt prin natura lor
esențiale sau dacă în lipsa acestora contractul nu s-ar fi încheiat.
 Nulitate parțială – desființează numai o parte dintre efectele
actului juridic sancționat, adică acele clauze care contravin
scopului normelor juridice încălcate la încheierea actului.
Nulitatea parțială nu poate opera decât în cazul unor acte
complexe care conțin mai multe clauze și deci mai multe efecte.
După cum este sau nu cuprinsă în textul de lege, nulitatea poate fi:
 Nulitate expresă – prevăzută în mod expres de un text de lege.
Majoritatea nulităților sunt exprese.
 Nulitate virtuală – nu este prevăzută expres de lege, dar rezultă
din scopul urmărit de legiuitor prin instituirea anumitor condiții

7
O. Ungureanu - C.Munteanu, Drept Civil partea generală, ed. a II-a, Universul Juridic,București, 2017, p.377
8
 imperative de validitate ale actului sau din nerespectarea formelor
prevăzute de lege.
După felul condițiilor de validitate încălcate la încheierea actului
juridic:
 Nulitate de fond – când sunt încălcate (ignorate) condițiile de
fond ale actului (cum ar fi obiectul sau cauza);
 Nulitate de formă – când nu este respectată forma cerută de lege
ad validitatem.
După modul în care operează nulitatea:
 Nulitate amiabilă (convențională) – dacă prin lege nu se prevede
altfel, nulitatea contractului poate fi constatată și declarată și prin
acordul părților (art. 1246 alin. (3) );
 Nulitate judiciară – trebuie pronunțată printr-o hotărâre
judecătorească (ope iudicis);
 Nulitate de drept – instanța de judecată este chemată doar să
constate, în caz de litigiu între părți, nulitatea care a desființat
actul „de plin drept”, ope legis.

4. Cauzele nulității

Nulitatea unui act juridic civil este generată de lipsa uneia dintre condițiile
de validitate (lipsa consimțământului, capacității, obiectului, etc) sau de
neîndeplinirea de către acestea a cerințelor legale (consimțământ liber și
neviciat, obiect determinat sau determinabil, etc).
Legea nu face o enumerare limitativă a acestor cauze, deși unele repere
indispensabile sunt statuate în art. 1250 C. civ. – „Cauzele de nulitate absolută”
și art. 1251 C. civ. – „Cauze de nulitate relativă”.
Printre altele sunt cauze de nulitate absolută, următoarele:

9
 - Nerespectarea regulilor privind capacitatea de folosință (a persoanei fizice
sau juridice) atunci când subiectul de drept nu are capacitatea de a fi
titularul unui anumit drept sau a unei anumite obligații;
- Încălcarea dispozițiilor legale privind obiectul actului juridic sau al
obligației, respectiv neîndeplinirea condițiilor de validitate a acestora;
- Nevalabilitatea cauzei în cazul în care cauza este ilicită sau imorală, afară
de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel;
- Frauda la lege (art. 1237 C. civ.);
- Nerespectarea formei ad validitatem;
- Încălcarea ordinii publice.
Sunt considerate printre altele, cauze de nulitate relativă:
- Nerespectarea regulilor privind capacitatea de exercițiu;
- Lipsa discernământului la momentul încheierii actului;
- Viciile de consimțământ (eroare, dol, violență, leziune);
- Obiectul actului juridic atunci când bunul pierise în parte la momentul
încheierii contractului (art. 1659 C. civ.) sau când acesta are un preț fictiv
sau derizoriu (art. 1665 C. civ);
- Nerespectarea dreptului de preempțiune în unele cazuri prevăzute de lege.

5. Efectele nulității actului juridic

Nulitatea produce întotdeauna același efect desființând retroactiv actul

juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la condițiile de
validitate, indiferent dacă este vorba de o nulitate absolută sau de o nulitate
relativă.
Efectele nulității sunt guvernate de trei principii:
Principiul retroactivității efectelor nulității;
Principiul repunerii părților în situația anterioară (restitutio in integrum);
Principiul desființării actelor subsecvente (resoluto jure dantis resolvitur
jus accipientis);

10
 5.1 Principiul retroactivității efectelor nulității

Potrivit acestui principiu actul juridic încheiat cu încălcarea cerințelor de

validitate prevăzute de lege este desființat retroactiv, din chiar momentul
încheierii actului, ca și când acesta n-ar fi fost încheiat niciodată.
Acest principiu este înscris în art. 1254 alin. (1) C. civ. care stabilește:
„Contractul lovit de nulitate absolută sau anulat este considerat a nu fi fost
niciodată încheiat.”
Principalele excepții:
 Căsătoria putativă – căsătoria în care cel păuțin unul dintre cei doi soți a
fost de bună-credință. Efectele desființării căsătoriei se produc pentru
soțul de bună-credință numai pentru viitor (art. 304 alin. (1) c. civ.);
 Contractele cu executare succesivă: nulitatea desființează acest tip de acte
cu efecte pentru viitor;
 În toate cazurile de nulitate a căsătoriei, copii rezultați din căsătoria nulă
sau anulată păstrează situația de copii din căsătorie, în raport cu ei
deființarea căsătoriei neoperând pentru trecut, ci doar pentru viitor (art.
305 alin. (1) c. civ.);
 În cazul declarării nulității unei persoane juridice, când de la data la care
hotărârea judecătorească de constatare sau declarare a nulității a devenit
definitivă, persoana juridică încetează fără efect retroactiv și intră în
lichidare (art. 198 alin (1) C. civ.).

5.2 Principiul repunerii părților în situația anterioară (restitutio in

integrum)

Această regulă (corolar al principiului retroactivității) impune ca tot ceea

ce s-a executat în temeiul unui act juridic lovit de nulitate să fie restituit.
Principiul este aplicabil doar în ipoteza în care prestațiile născute dintr-un act
nul sau anulabil au fost executate în tot sau în parte.
Principalele excepții:

11
  Potrivit art. 948 și art. 1645 C. civ. cel care a posedat cu bună-credință un
bun frugifer păstrează pentru sine fructele culese în perioada de timp cât a
fost de bună-credință, chiar dacă trebuie să restituie acel bun;
 Persoana lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu
restrânsă nu este obligată la restituire decât în limita folosului realizat,
adică a îmbogățirii sale – art. 47 și art. 1647 alin. (1) C. civ.;
 Cazul uzucapiunii imobiliare sau mobiliare.

5.3 Principiul desființării actelor subsecvente (resoluto jure dantis resolvitur

jus accipientis)

Potrivit acestui principiu desființarea actului juridic inițial atrage

desființarea și a actelor juridice ulterioare, subsecvente, aflate în legătură
juridică cu actul inițial.
Acest principiu este o consecință a retroactivității efectelor nulității,
precum și a regulii nemo dat quod non habet.8
Principalele excepții:
 Actele subsecvente de conservare și de administrare;
 Actele de dispoziție încheiate, cu titlu oneros, cu un subdobânditor de
bună credință.

6. Menținerea efectelor actului lovit de nulitate în temeiul unor principii

de drept

Există situații în care, deși ar trebui să fie desființate actele juridice lovite
de nulitate, totuși acestea se mențin ca fiind valabile. Explicația constă în aceea
că alte principii de drept impun această soluție. Acestea sunt:

6.1 Principiul conversiunii actului juridic nul

8
M. Mureșan, P. Ciacli, Elemente de drept civil – partea generală, Ed. Fundației „Ioan Slavici”, Arad, 2003,
p.135

12
 Un act lovit de nulitate se poate converti într-un alt act juridic, ale cărui
condiții de validitate sunt integral îndeplinite.
Codul civil la art. 1260 reglementează acest principiu: „(1) Un contract
lovit de nulitate absolută va produce totuși efectele actului juridic pentru care
sunt îndeplinite condițiile de fond și formă prevăzute de lege.”

6.2 Principiul răspunderii civile delictuale

Acest principiu justifică menținerea efectelor unui act juridic nu cu titlu

de reparare în natură a prejudiciului cauzat prin nevalabilitatea actului,
menținerea efectelor actului nul fiind considerată cea mai bună reparație a
prejudiciului suferit prin anularea actului (atunci când cea mai bună reparație a
prejudiciului este tocmai menținerea efectelor actului). Această răspundere este
angajată numai atunci când se face dovada unei vinovății.

6.3 Principiul validității aparenței în drept (error communis facis ius)

Acest principiu justifică menținerea efectelor juridice produse de un act

lovit de nulitate, încheiat într-o situație de eroare comună, invincibilă.
Art. 17 C. civ., denumit „Eroarea comună și invincibilă”, reglementând
această instituție, stabilește că, deși nimeni nu poate transmite sau constitui mai
multe drepturi decât are el însuși, totuși, prin excepție, când cineva, împărtășind
o credință comună și invincibilă, a considerat că o persoană are un anumit drept
sau o anumită calitate juridică, judecătorul, ținând seama de împrejurări, va
putea hotărî că actul încheiat în această stare va produce, față de cel aflat în
eroare, aceleași efecte ca și când ar fi valabil, afară de cazul în care desființarea
lui nu i-ar cauza nici un prejudiciu.9
Eroarea comună și invincibilă nu se prezumă și nu se aplică în materie de
carte funciară și nici în alte materii în care legea reglementează un sistem de
publicitate.

9
O. Ungureanu - C.Munteanu, Drept Civil partea generală, ed. a II-a, Universul Juridic,București, 2017, p.399
13