UNIVERSITATEA ,,PETRE ANDREI’’ DIN IAȘI

FACULTATEA DE DREPT

REFERAT
NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL

Coordonator științific,
Asist.drd. Marian Russo

Studentă,
Iurovschi Maria-Emilia,
Anul I

NOȚIUNE:
Nulitatea poate fi definită ca sancțiunea care lipsește actul juridic civil de efectele contrarii

normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.

Art.1246. (1) C.civ. dispune că ,, orice contract încheiat cu încălcarea condițiilor cerute de
lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulității, dacă prin lege nu se prevede o altă
sancțiune’’.

Cu alte cuvinte, nulitatea este sancțiunea ce intervine , dacă legea nu dispune în alt fel , în
cazul în care , la încheierea actului juridic civil , nu se respectă dispozițiile legate referitoare
la condițiile de validitate ale actului juridic , astfel încât acel act nu va mai produce, în tot
sau în parte , efectele juridice.

FUNCȚIILE NULITĂȚII:
Instituția nulității actului juridic civil are un rol preventiv, cât și un rol represiv. În
consecință, nulitatea îndeplinește nu numai o funcție preventivă, ci și o funcție
sancționatorie.

Funcția preventivă constă în efectul inhibitoriu pe care îl exercită asupra subiectelor de

drept civil, tentate să încheie actul juridic civil cu nerespectarea condițiilor sale de
valabilitate , în sensul că, știind că un asemenea act va fi lipsit de efecte, persoanele sunt
descurajate și îndemnate să respecte legea civilă.

Funcția sancționatorie intră în acțiune atunci când funcția preventivă nu și-a dovedit
eficiența , constând în înlăturarea efectelor contrarii normelor juridice edictate pentru
încheierea valabilă a actului juridic civil.

DELIMITAREA NULITĂȚII DE ALTE SANCȚIUNI DE DREPT

CIVIL:
1. Nulitatea și rezoluțiunea:
Rezoluțiunea este sancțiunea ce constă în desființarea unui contract sinalagmatig cu
executare uno ictu, cu efect retroactiv, ca urmare a neexecutării culpabile a obligațiilor
de către una dintre părți. Asemănările constau în faptul că ambele produc efecte cu titlu
retroactiv, pot opera convențional (în temeiul voinței părților) sau jurisdicțional (în
temeiul unei hotărâri judecătorești) și pot afecta doar o parte a contractului ( nulitatea
parțială și rezoluțiunea parțială).

Există, însă, o serie de deosebiri între aceste două sancțiuni de drept civil. Pe când
nulitatea presupune un act care nu este valabil încheiat, rezoluțiunea presupune un act
valabil încheiat, aceasta din urmă operând în cazul neexecutării culpabile a obligației din
partea unei părți. Nulitatea vizează orice act juridic civil, rezoluțiunea operează doar în
cazul contractelor sinalagmatice cu executare dintr-o dată. Nulitatea se raportează la
momentul încheierii contractului, pe când cauzele rezoluțiunii sunt posterioare încheierii
actului juridic.

2. Nulitatea și rezilierea:
Rezilierea este sacțiunea de drept civil ce intervine în cazul neexecutării culpabile a unui
contract sinalagmatic cu executare succesivă și constă în încetarea efectelor contractului
respectiv numai pentru viitor.

Rezilierea se deosebește de rezoluțiune prin aceea că intervine în cazul contractelor

sinalagmatice care se execută prin prestații succesive și că operează numai pentru viitor. În
consecință, comparația dintre nulitate și rezoluțiune prezintă numeroase puncte comune cu
aceea dintre nulitate și reziliere.

3. Nulitatea și revocarea:
Revocarea este sancțiunea de drept civil care intervine în cazul liberalităților și constă în
înlăturarea efectelor acestora din cauza ingratitudinii gratificatului sau neexecutării culpabile a
sarcinii. Revocarea se aplică doar actelor juridice civile cu titlu gratuit, liberalităților (ex:
donația). Cauzele ei sunt ulterioare încheierii actului juridic și produce efecte numai pentru
viitor.
Revocarea se aseamănă cu nulitatea prin aceea că și ea reprezintă o cauză de ineficacitate a
actului juridic civil.
Însă, între cele două sancțiuni civile există importante deosebiri , anume :
- revocarea presupune un act juridic valabil încheiat, pe când nulitatea presupune un act
juridic încheiat cu nerespectarea unei condiții de validitate.
- nulitatea este aplicabilă oricărui act juridic, în timp ce revocarea se aplică, în principiu,
liberalităților.
- prescripția extinctivă este supusă unor reguli diferite.

4. Nulitatea și caducitatea :
Caducitatea este acea cauză de ineficacitate ce constă în lipsirea actului juridic civil valabil
încheiat de efectele acestuia din cauza intervenirii unei împrejurări ulterioare încheierii sale și
care este independentă de voința autorului actului juridic. Ca aplicație a acestei sancțiuni de
drept civil avem în vedere Art. 1.071 C.civ., care stipulează, printre altele, faptul că orice legat
devine caduc atunci când legatarul nu mai este în viață la data deschiderii moștenirii sau dacă
este nedemn.

Spre deosebire de nulitate, efectele caducității se produc numai pentru viitor. Cauzele nulității
sunt imputabile, de obicei, părților actului juridic civil, pe când cauzele caducității sunt
independente de voința autorului acelui act. Caducitatea presupune un act valabil încheiat, iar
împrejurarea care o determină este ulterioară momentului încheierii actului.

5. Nulitatea și inopozabilitatea:

Inopozabilitatea constă în nesocotirea unor cerințe de publicitate față de terți, prevăzute de lege
pentru anumite acte juridice, acte care devin inexistente în ochii terților, existența sa fiind
valabilă doar pentru părțile acelui act juridic civil.

Această sancțiune civilă presupune un act valabil încheiat, nerespectarea unor condiții de
publicitate (diferență față de nulitate care presupune nerespectarea unor condiții de
valabilitate), are o sferă mai restrânsă de aplicare (pe când nulitatea se aplică tuturor actelor
juridice), cauzele sunt ulterioare încheierii actului juridic și drepturile și obligațiile rezultate din
actul juridic nu pot fi opuse terților.

6. Nulitatea și reducțiunea:
Reducțiunea este sancțiunea civilă aplicabilă în cazul unor acte juridice încheiate cu nesocotirea
unor interdicții stabilite de lege pentru ocrotirea unor persoane sau pentru restabilirea
echilibrului contraprestațiilor într-un contract sinalagmatic cu titlu oneros și comutativ.
Așadar, se poate deosebi între reducțiunea legatelor și donațiilor făcute de cel care lasă
moștenirea și care încalcă rezerva succesorală (reducțiunea liberalităților excesive), reducțiunea
unei prestații pentru leziune sau pentru un alt viciu de consimțământ, precum și în cazul
impreviziunii.

CLASIFICAREA NULITĂȚILOR ACTULUI JURIDIC CIVIL:

1. Nulitatea absolută și nulitatea relativă

Nulitatea absolută este aceea care sancționează nerespectarea , la încheierea actului juridic
civil, a unei norme juridice care ocrotește un interes general, deci a unei norme juridice
imperative de ordine publică , care instituie o condiție de validitate pentru încheierea
actului juridic. (Art. 1246 alin.(1) C.civ.)

Nulitatea relativă este aceea care sancționează nerespectarea , la încheierea actului juridic
civil , a unei norme juridice care ocrotește un interes individual (particular), deci a unei
norme juridice imperative de ordine privată, care instituie o condiție de validitate pentru
încheierea actului juridic. (Art. 1248 alin.(1) C.civ.)

2. Nulitatea parțială și nulitatea totală

Nulitatea parțială este acea nulitate care desființează numai o parte dintre efectele actului
juridic civil , celelalte efecte menținându-se, întrucât nu contravin legii.

Din art. 1255 alin.(1) C.civ. , potrivit căruia ,, clauzele contrare legii, ordinii publice sau
bunelor moravuri și care nu sunt considerate nescrise atrag nulitatea contractului în
întregul său numai dacă sunt, prin natura lor, esențiale sau dacă, în lipsa acestora ,
contractul nu s-ar fi încheiat’’, se poate trage concluzia că, în sistemul nostru de drept ,
nulitatea parțială presupune un act juridic cu un conținut complex, în sensul că actul juridic
are mai multe efecte, deoarece numai într-o asemenea situație s-ar putea pune problema
desființării unor efecte și a menținerii altor efecte.

3. Nulitatea expresă și nulitatea virtuală

În funcție de modul de consacrare legislativă, distingem nulitatea expresă ( numită și
nulitate textuală sau chiar explicită ) și nulitatea virtuală ( numită și nulitate implicită sau
tacită ).

Prin nulitate expresă se desemnează acea nulitate care nu este expres prevăzută , ca atare ,
într-o dispoziție legală. Cele mai multe nulități fac parte din această categorie, fiind
prevăzute fie în Codul civil, fie în alte acte normative.

Prin nulitate virtuală se desemnează acea nulitate care nu este expres prevăzută de lege , dar
care rezultă neîndoielnic din modul în care este reglementată o anumită condiție de
validitate a actului juridic civil sau, după cum spune art.1253 C.civ., sancțiunea nulității
trebuie aplicată pentru ca scopul dispoziției legale încălcate să fie atins.

4. Nulități de fond și nulități de formă

Nulitatea de fond este acea nulitate care intervine în cazul lipsei ori nevalabilității unei
condiții de fond a actului juridic civil (consimțământ, capacitate, obiect, cauză).

Nulitatea de formă este acea nulitate care intervine în cazul nerespectării formei cerute ad
validateum . Art. 1041 C.civ.,care prevede că ,, sub sancțiunea nulității absolute, testamentul
olograf trebuie scris în întregime, datat și semnat de mâna testatorului’’, instituie o
nulitate de formă.

BIBLIOGRAFIE:
-,,Curs de drept civil. Partea generală’’ Ediția a 2-a revizuită și adăudită, Ed. Hamangiu,
București. Boroi Gabriel , Anghelescu Carla Alexandra.
- ,,Codul civil’’
- Dicționar juridic