FACULTATEA DE DREPT

Specializarea DREPT

Disciplina: DREPT CIVIL. PARTE GENERAL

Tema: Nulitatea actului juridic civil

Coordonator:
Conf.univ.dr. Cornelia Muntean
Student:
Hasan (Sbrciog) Aurelia
Anul I -ID
 Universitatea Lucian Blaga Sibiu Facultatea de Drept
Hasan (Sbrciog) Aurelia Drept civil. Partea general

Nulitatea actului juridic civil

Notiuni generale
Nulitatea este sanctiunea ce intervine n cazul n care, la ncheierea actului juridic civil nu se
respecta dispozitiile legale referitoare la conditiile de validitate ale actului juridic civil (indiferenta ca
sunt conditii de fond sau conditii de forma).
Trasaturile caracteristice ale nulitatii sunt:
- nulitatea actului juridic civil este sanctiune de drept civil;
- priveste numai actele juridice, si faptele juridice stricto sensu;
- intervine atunci cnd sunt ncalcate normele juridice care reglementeaza conditiile de validitate ale
actului juridic;
- consta n lipsirea actului juridic de efectele ce contravin normelor juridice edictate pentru ncheierea
valabila a actului juridic, deci nu priveste actul juridic n ntregul lui;
- pentru stabilirea concordantei sau neconcordantei cu legea a afectelor actului juridic, se recurge la
finalitatea legii n sensul ca actul juridic este lipsit de numai de acele efecte care contravin scopului
urmarit de dispozitia legala ncalcata;
- momentul n raport cu care se apreciaza conformitatea actului juridic cu legea este acela al ncheierii
actului juridic.

Reglementarea nulitatii
n stadiul actual al legislatiei civile, nu exista o reglementare unitara a nulitatii actului juridic
civil, ci normele juridice care formeaza aceasta institutie se gasesc raspndite n tot Codul civil (art.5,
art.790 alin.1, art.803, art.822-823, art.839, art.886, art.910 alin.2, art.953, art.961, art.965-966, art.1008,
art.1010,art.1067, art.1156, art.1167-1168, art.1190, art.1308-1309, art.1211, art.1689 alin.1, art.1712,
art.1716, art.1774-1776, art.1897, art.1900), precum si n alte acte normative ce constituie izvoare ale
dreptului civil ( de exemplu art.20 si art.34 din Decretul nr.31/1964, art.46 si art.49 din Legea nr.18/1991
si art.22 alin.3 art.24 alin.1 din Legea nr.16/1994, art.11 din Legea nr.112/1995, art.41 alin.1si 2 si art.51
alin.2 din Legea nr.8/1996 etc).

Functiile nulitatii
Institutia nulitatii actului juridic civil are att rol preventiv, ct si un rol represiv. n consecinta
nulitatea ndeplineste nu numai o functie preventiva ci si o functie sanctionatorie. Functia preventiva
consta n efectul inhibitoriu pe care l exercita asupra subiectelor de drept civil, tentatate sa ncheie actul
juridic civil cu nerespectarea conditiilor sale de valabilitate, n sensul ca, asemenea act va fi lipsit de
efecte, persoanele sunt descurajate si ndemnate sa respecte legea civila.

1
 Universitatea Lucian Blaga Sibiu Facultatea de Drept
Hasan (Sbrciog) Aurelia Drept civil. Partea general

Functia sanctionatorie intra n actiune atunci cnd functia preventiva nu si-a dovedit eficienta,
constnd n nlaturarea efectelor contractarii normelor juridice edictate pentru ncheirea valabila a actului
juridic civil.
Unii autori adauga si o a treia functie a nulitatii actului juridic civil, ca fiind o sinteza a celorlalte
doua, anume functia de mijloc de garantie a principiului legalitatii n domeniul actulelor juridic civile,
n sensul ca, prin realizarea functiei preventive si a celei sanctionatorii se asigura respectarea legii
juridice civile care reglementeaza conditiile de valabilitate a actului juridic civil.

Conceptia despre nulitate

ntr-un trecut mai ndepartat, se considera ca un act juridic lovit de nulitate nu poate produce nici
un efect, deci, n principiu, nulitatea era totala si iremediabila (conceptia nulitatii "actului-organism", n
sensul ca nulitatea actului juridic civil este asemanata cu boala organismului uman).
Mai trziu, tinndu-se cont de faptul ca nulitatea, ca sanctiune a actului juridic civil, nu reprezinta
altceva dect mijlocul juridic prin care se restabileste legalitatea ncalcata la nchierea actului juridic
civil, a fost formulata conceptia proportionalizarii efectelor nulitatii n raport cu finalitatea legii,
spunndu-se ca trebuie n laturate numai acele efecte care contravin scopului edictarii dispozitiei legale
ncalcate, mentionndu-se nsa celelelte efecte ale actului juridic respectiv. n cadrul acestei conceptii
este, n principiu, partiala si iremediabila. n spijinul acestei conceptii pot fi aduse si doua argumente de
text (art.1008 C.civ. si art. 1 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958)1. Astfel, potrivit art. 1008 C.civ.,"conditia
imposibila sau contrarie bunurilor moravuri sau prohibite de lege este nula si desfiinteaza conventia ce
depinde de dnsa". Dnd cuvntul lui "conditie" acceptiunea de clauza, rezulta ca, pe de o parte clauza
ilicita sau imorala este nula si desfiinteaza conventia ce depinde de aceasta, iar, pe de alta parte, conventia
nu este desfiintata n cazul n care clauza respectiva nu a fost determinanta la ncheierea ei (argument
per a contrario), asa nct va fi nula numai acea clauza. Conform art.1 alin.3 din Decretul nr. 167/1958,
"orice clauza care se abate de la reglementarea lagala a prescriptiei extinctive este nula", deci nulitatea
afecteaza numai clauza, iar nu ntregul act juridic.

Nulitatea si rezolutiunea
Rezolutiunea este acea sanctiune ce consta n desfiintarea retroactiva a unui contract sinalagmatic
cu executare uno ictu, n cazul neexecutarii culpabile a obligatiilor de catre una din parti2.
Asemanarile dintre nulitate si rezolutiune sunt urmatoarele:
ambele sunt cauze atrag ineficacitatea actului juirid civil;
att rezolutiunea,ct si, n principiu, nulitatea produc efecte retroactiv;
ambele presupun, n principiu, o hotarre a organului de jurisdictie.
Principalele deosebiri dintre cele doua sanctiuni de drept civil sunt urmatoarele:

1
A se vedea A. Pop, Gh. Beleiu, op.cit.,354; T. Pop, op.cit., p.181

2
Spre exemplu, daca la ncheierea unui contract de vnzare-cumparare, cumparatorul a fost n eroare cu privire la calitatile
substantiale alea bunului, atunci el va putea solicita anularea contractului respectiv. Daca nsa, contractul a fost ncheiat n
mod valabil, dar vnzatorul nu preda lucrul vndut sau cumparatorul nu plateste pretul, atunci cel interesat va putea sa ceara
rezolutiunea contractului respectiv (cel interesat poate sa solicite si executarea silita a obligatiei ce revine celeilalte parti
contractante).

2
 Universitatea Lucian Blaga Sibiu Facultatea de Drept
Hasan (Sbrciog) Aurelia Drept civil. Partea general

nulitatea presupune un act juridic ncheiat cu nerespecatrea unei condiii de validitate, pe cnd
rezolutiunea presupune un act juridic ncheiat;
nulitatea se aplica oricariu act juridic civil, n vreme ce rezolutiunea intervine numai n cazul
contractelor sinalagmatice cu executare uno ictu;
cauza de nulitate exista n momentul ncheirii actului juridic si consta n respectarea unei
dispozitii legale referitoare la ncheierea valabila a actului, nsa cauza rezolutiunii apare ulterior
momentului ncheirii si consta n neexecutarea culpabila a obligatiei de catre una din parti;
rezolutiunea si nulitatea relativa sunt supuse unor reguli diferite n privinta nceputului
prescriptiei extinctive, iar nulitatea absoluta nu este supusa prescriptiei extinctive.

Nulitatea si rezilierea
Rezilierea este sanctiunea de drept civil ce intervine n cazul neexecutarii culpabile a unui
contract sinalagmatic cu executare succesiva si consta n ncetarea efectelor contractului respectiv numai
pentru viitor3.
Rezulta ca rezilierea se deosebeste de rezolutiune prin aceea ca intervine n cazul contractelor
sinalagmatice care se executa prin prestatii succesive si ca opereaza numai pentru viitor. n consecinta,
comparatia dintre nulitate si rezolutiune prezinta numeroase puncte comune cu aceea dintre nulitate si
reziliere.
Ca element propriu acestei din urma comparatii, retinem ca, desi efectele nulitatii se produc n
principiu retroactiv, iar rezilierea opereaza numai pentru viitor, totusi n cazul actelor juridice cu
executare succesiva nici nulitatea nu produce efecte pentru trecut.

Nulitatea si revocarea
Revocarea ca sanctiune de drept civil, consta n nlaturarea efectelor actului juridic civil datorita
ingratitudinii gratificatului sau neexecutarii culpabile a sarcinii. Notiunea de revocare este folosita uneori
si n sensul de denuntarea unilaterala, n cazurile prevazute de lege a unui act juridic (acest sens este
folosit, spre exemplu, de art.920 si urm. C.civ.), iar alte ori n sensul de desfacere a unui contract prin
acordul partilor (de exmplu art.969 alin.2 teza 1 C.civ.).
Revocarea se aseamana cu nulitatea prin aceea ca si ea reprezinta o cauza de ineficacitate a actului
juridic civil. nsa, ntre cele doua sanctiuni civile exista importante deosebiri, anume:
revocarea presupune un act juridic valabil ncheiat, pe cnd nulitatea presupune un act juridic
ncheiat cu nerespectarea unei conditii de validitate;
nulitatea este aplicabila oricarui act juridic, n timp ce revocarea se aplica n principiu,
liberalitatilor;
cauza nulitatii este contemporana momentului ncheierii actului juridic, pe cnd revocarea
presupune cauze ulterioare ncheierii actului juridic;
prescriptia extinctiva este supusa unor reguli diferite.

3
De exemplu, ncheierea unui contract de locatiune prin violenta atrage nulitatea relativa a acestuia, n vreme ce neplata
chiriei de catre locatar poate conduce la rezilierea contractului.

3
 Universitatea Lucian Blaga Sibiu Facultatea de Drept
Hasan (Sbrciog) Aurelia Drept civil. Partea general

Nulitatea si caducitatea
Caducitatea este acea cauza de ineficacitate ce consta n lipsirea actului juridic civil valabil
nchiat de orice efecte datorita intervenirii unei mprejurari ulterioare ncheierii sale si care este
independenta de vointa autorului actului juridic. De exemplu, legatul cuprins ntr-un testament valabil
devine caduc daca legatarul precedeaza testatorului, daca legatarul renunta la succesiune sau daca bunul
ce formeaza obiectul legatului cu titlu particular piere; neacceptarea ofertei de catre destinatarul acesteia
determina caducitatea ofertei respective etc.
Spre deosebire de nulitatea, caducitatea se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:
presupune un act juridic valabil ncheiat;
produce efecte numai pentru viitor (deoarece pentru trecut actul juridic respectiv nu si-a produs
nici un efect);
presupune o cauza ulterioara ncheierii actului juridic;
mprejurarea care determina caducitatea este, ntotdeauna, straina de vointa autorului actului
juridic.

Nulitatea si inopozabilitatea
Inopozabilitatea este sanctiunea care intervine n cazul nesocotirii unor cerinte de publicitate fata
de terti, prevazute de lege pentru anumite acte juridice. Tot despre inopozabilitate se vorbeste si n cazul
ncheierii unui act juridic prin procedeul reprezentarii, nsa cu lipsa sau depasirea puterii de a reprezenta.
Principalele deosebiri dintre nulitate si inopozabilitate sunt urmatoarele:
- nulitatea presupune un act juridic nevalabil, n vreme ce inopozabilitatea presupune un act juridic
ncheiat cu respectarea dispozitiilor legale referitoare la conditiile sale de validitate;
- n caz de nulitate, efectele privesc att partile actului juridic, ct si terti nsa, n caz de inopozabilitate,
efectele actului juridic se produc fata de parti, dar drepturile si obligatiile nascute din actul respectiv nu
pot fi opuse tertilor;
- cauzele de nulitate exista n momentul ncheierii actului juridic, pe cnd inopozabilitatea presupune, de
regula, nendeplinirea unor formalitati ulterioare ncheierii actului juridic;
- nulitatea relativa poate fi acoperita prin confirmare, n timp ce inopozabilitatea poate fi nlaturata, n
materie de reprezentare, prin ratificare.

Nulitatea absoluta si nulitatea relativa

n functie de natura interesului (general sau individual) ocrotit prin dispozitia legala ncalcata la
ncheierea actului juridic civil, deosebim nulitatea absoluta si nulitatea relativa.
Nulitatea absoluta este aceea care sanctioneaza nerespectarea, la ncheierea actului juridic civil,
a unei norme juridice care ocroteste un interes general, obstesc.
Nulitatea relativa este acea care sanctioneaza nerespectarea, la ncheierea actului juridic civil, a
unei norme juridice care ocroteste un interes particular, individual.
Sub aspect terminologic, n legislatie, n practica sau chiar n doctrina, nulitatea absoluta este
desemnata prin diferite formule, precum, actul este "nul", "nul de drept", "nul de plin drept" sau, n
ultimul timp, tot mai mult prin sintagma "nulitate absoluta" (de exemplu, art.46 din Legea nr.112/1995,
art.41 alin.2 din Legea nr.8/1996 etc.), iar nulitatea relativa este desemnata prin formule precum "actul
este anulabil","actul poate fi anulat" sau chiar "actul este nul". Indiferent de formula utilizata, este totusi
recomandabil sa se stabileasca de la caz la caz, natura ineresului ocrotit prin edictarea normei juridice

4
 Universitatea Lucian Blaga Sibiu Facultatea de Drept
Hasan (Sbrciog) Aurelia Drept civil. Partea general

care a fost nesocotita la ncheierea actului juridic, facndu-se apoi corecta calificare juridica a nulitatii
n absoluta ori relativa.

Nulitatea partiala si nulitatea totala

Aceasta clasificare se face dupa criteriul ntinderii efectelor nulitatii.
Nulitatea partiala este acea nulitate care desfiinteaza numai o parte dintre efectele actului juridic
civil, celelalte efecte mentinndu-se ntruct nu contravin legii.
Nulitatea totala este acea nulitate care desfiinteaza actul juridic civil n ntregime.
Se apreciaza ca, n sistemul nostru de drept, nulitatea partiala reprezinta regula, iar nulitatea totala
constituie exceptia4.
Trebuie totusi retinut ca nulitatea partiala presupune, cu necesitate , un act juridic cu continut
complex, n sensul ca actul juridic are mai multe clauze si deci mai multe efecte, deoarece numai ntr-o
asemenea situatie s-ar putea pune problema desfiintarii unor efecte si a mentinerii acelor efecte. De altfel,
se poate constata ca n practica juridiciara cazurile de nulitate partiala nu sunt foarte numeroase.
n doctrina s-au facut o serie de precizari importante n legatura cu anumite mprejurari ce nu
constituie nulitate partiala. Astfel, urmatoarele situatii nu reprezinta nulitate partiala trebuind deci sa nu
fie confundate cu aceasta5:
- situatia n care, dintre mai multe acte juridice, aflate n strnsa lagatura, se anuleaza n ntregime numai
unul;
- ipoteza n care, desi nevalabila ca un anumit act juridic, manifestarea de vointa produce efecte ca alt
act juridic, n baza conversiunii;
- cazul n care actul juridic lovit de nulitate relativa este validat prin confirmare;
- ipoza cnd actul juridic ncheiat este lovit de nulitate absoluta, nsa ulterior este indeplinita certinta
legala nerespectata n momentul ncheierii lui;
- situatia cnd forma este lovita de nulitate n ntregime, dar operatiunea juridica (negotium) este valabila.
Asadar, nulitatea partiala mseamna ineficacitatea numai a unei clauze sau a unor clauze, dar nu
toate, ale aceluiasia act juridic.
Atragem atentia ca nu poate fi confundata clasificarea n nulitatii partiale si nulittii totale cu
clasificarea n nulitati absolute si nulitati relative. Combinnd cele doua criterii de clasificare (natura
interesului ocrotit si ntinderea efectelor), vom deosebi: nulitatea absoluta si partiala, nulitatea absoluta
si totala, nulitatea relativa si partiala, nulitate relativa si totala.

Nulitatea expresa si nulitatea virtuala

n functie de modul de consacrare legislativa, distingem nulitatea expresa (numita nulitate textula
chiar explicita) si nulitatea virtuala (numita si nulitate implicita sau tacita).
Prin nulitate expresa se desemneaza acea nulitate care este prevazuta, ca atare, ntr-o dispozitie
legala. Cele mai multe nulitati fac parte din aceasta categorie, fiind prevazute fie n Codul civil, fie n
alte acte normative.
Prin nulitate virtuala se desemneaza acea nulitate care nu este expres prevazuta de lege, dar care
rezulta nendoielnic din modul n care este reglementata o anumita conditie de validictate a actului juridic

4
A se vedea, spre exemplu: A. Pop, Gh. Beleiu, op.cit., p.379; st. Rauschi, op.cit., p.116; I. Pop, op.cit., p.184.

5
A. Pop, Gh. Beleiu, op.cit.,p.382-383.

5
 Universitatea Lucian Blaga Sibiu Facultatea de Drept
Hasan (Sbrciog) Aurelia Drept civil. Partea general

civil. Existenta nulitatilor virtuale este unanim admisa att n doctrina noastra actuala, ct si n
jurisprudenta6. Ca exemple de nulitati virtuale, mentionam nulitatile ce se desprind din art.813 C.civ.,
art.858-859 C.civ., art.966 si art.988 C.civ., art.1095 alin.1 C.civ., art.1772 si art.1774-1776 alin.1 C.civ.,
art.46 alin. 1 din Legea nr.18/1991 etc.
Clasificarea nulitatilor n exprese si virtuale nu trebuie confundata cu clasificarea nulitatilor n
absolute si relative, deoarece este vorbe despre criterii diferite. n consecinta, pot exista: nulitati exprese
si nulitati exprese si nuliotati virtuale sia bsolute; nulitati virtuale si relative.

Nulitati de fond si nulitati de forma

Dupa felul conditiei de validictate ncalcat la ncheierea actului juridic civil, nulitatile sunt de
fond sau de forma.
Nulitatea de fond este acea nulitate ce intervine n cazul lipsei ori nevalabilitatii unei conditii de
fond a actului juridic civil (consimtemnt, capacitate, obiect, cauza). Nulitatile din aceasta categorie sunt
cele mai numeroase n practica.
Nulitatea de forma este acea nulitate care intervine n cazul nerespectarii formei cerute ad
validitate. Spre exemplu, art.886 C.civ., care prevede "formalitatile la care sunt supuse deosebitele
testamente...se pot observa subpedeapsa de nulitate", instituie o nulitate de forma.
Nulitatile amiabile si nulitati judiciare. Precizari privind asa-numitele nulitati de drept
Unii autori mai mpart nulitatile, n raport de modul de valorificare, n nulitati judiciare si nulitati
amiabile, iar alti autori, dupa aceleasi criterii, deosebesc ntre nulitatile juidiciare si nulitatile de drept.
Distinctia dintre nulitatile amiabile si nulitatile judiciare poate fi primita, n sensul ca putem face
deosebire ntre situatia n care partile nteleg cu privire la nulitatea actului juridic ncheiat de ele si lipsesc
de efectele actului respectiv prin vointa lor, fara a se mai adresa organului de jurisdictie competent (caz
n care am fi in prezenta unei nulitati amiabile) si situatia n care partile nu se nteleg n acest sens ori n
care ar fi vorba de un act juridic caruia nu i se mai poate pune capat printr-un act simetric celui prin care
a luat nastere, deci nesusceptibil de o nulitate amiabila, precum recunoasterea de filiatie, casatoria,
adoptia etc., fiind astfel necesar ca nulitatea actului juridic sa fie declarata de organul de jurisdictie
competent (ntr-o asemenea situatie vorbim de nulitate judiciara).
n schimb, distinctia ntre nulitatea de drept (care creeaza impresia ca ar putea exista nulitati
independent de vreo hotarre jurisdictionala sau de ntelegerea partilor) si nulitatea judiciara nu poate fi
primita, n considerarea urmatoarelor argumente7: actul juridic nchaieat beneficiaza de o prezumtie da
valabilitate, chiar si atunci cnd a fost ncheiat cu nesocotirea legii, asa nct, n masura n care partile
nu se nteleg (sau nu au posibilitatea sa se nteleaga asupra nulitatii), nlaturarea prezumtiei respective
urmeaza a se face pe calea judecatii; ntruct nimeni nu poate sa-si faca singur dreptate daca partile nu
se nteleg, trebuie sa se hotarasca instanta; cercetarea problemei unei eventuale validari ulterioare a
actului juridic, precum si problema de a sti daca este vorba de o nulitate totala sau partiala impun
interventia organului de jurisdictie competent.

6
A se vedea, de exemplu, Trip.Supr.,s.civ.,dec.nr.410/1977, n Culegere de decizii 1977, p.99.

7
A se vedea si Tr. Ionascu, E. Barrasch, op.cit.,p.343-345; D. Cosma, op.cit.,p.331-333; A. Pop, Gh. Beleiu, op.cit.,p.386;
O. Capatna, op.cit.,p.220; st. Rauschi, op. cit. p.116, nota 110.

6
 Universitatea Lucian Blaga Sibiu Facultatea de Drept
Hasan (Sbrciog) Aurelia Drept civil. Partea general

n ce ne priveste, apreciem ca aceasta distinctie este artificiala, deoarece, att n cazul nulitatii
absolute, ct si n cazul nulitatii relative, instanta apreciaza (constata) existenta sau inexistenta cauzei de
nulitate, iar, n caz afirmativ va pronunta nulitatea, deci va aanula actul juridic8. Mai mult, distinctia cu
care nu suntem de acord poate creea impresia ca actiunea prin care se invoca nulitatea absoluta ar fi o
actiune (cerere) n constatare reglemantata de art.111 C.proc.civ.; n realitatea actiunea n anularea unui
act juridic este o actiune (cerere) n realizare, indiferent ca ar fi vorba de nulitatea absoluta sau de nulitate
relativa.

Cauzele de nulitate
Dupa cum rezulta din chiar diferenta nulitatii actului juridic civil, aceasta sanctiune de drept
juridic civil are ca drept cauza generica nerespectarea la ncheierea actului juridic civil a dispozitiilor
legale care reglementeaza conditiile sale de validitate.
ntr-o exprimare globala, se poate spune ca sunt cauze de nulitate a actului juridic civil
urmatoarele:
- ncalcarea dispozitiilor legale privind capacitatea de a face (de a ncheia) actul juridic civil;
- lipsa ori nevalabilitatea consimtamntului;
- nevalabilitatea obiectului actului juridic civil;
- nevalabilitatea cauzei (scopului) actului juridic civil;
- nerespectarea formei cerute ad validitate;
- nesocotirea limitelor autonomiei de vointa (ale libertatii actelor juridice);
- lipsa ori nevalabilitatea autorizatiei administrative sau judiciare;
- fraudarea legii9.
Dintre aceste cauze, unele atrag nulitatea absoluta a actului juridic civil, iar altele atrag nulitatea
relativa. Cnd legea nu precizeaza felul nulitatii, acesta urmeaza sa fie stabilit de inerpret, n raport cu
natura interesului ocrotit prin dispozitia legala ncalcata la ncheierea actului juridic civil, operatiune care
nu este nsa n toate situatiile foarte simpla.

Cauzele de nulitate absoluta

Urmatoarele cauze atrag nulitatea absoluta a actului juridic civil10:
- ncalcarea dispozitiilor legale referitoare la capacitatae civila a persoanelor, nsa numai daca este vorba
de nerespectarea unei incapacitati speciale, instituite pentru octrotirea unui interes osbstesc sau daca este

8
Dupa cum s-a precizat n literatura juridica mai veche, "n toate cazurile de nulitate judecatorul constata cauza ineficacitatii
actului si, odata cauza constatata , el proclamnd nulitatea actului"- C. Hamangiu, I. Rosetti Balanescu, Al. Baicoianu, op.
cit. Vol. I. P.197.

9
Prin fraudarea legii se ntelege acea operatiune care consta n folosirea anumitor dispozitii legale, dar nu n scopul pentru
care acestea au fost edictate, ci n vederea eludarii altor dispozitii legale, imperative. Pentru cazuri, in practica, de fraudare a
legii, a se vedea: Trib. Supr., s.civ., dec.nr. 1857/1973, n Culegere de decizii, 1973, p.105; dec.nr.661/1979, n "Revista
romna de drept" nr. 11/1979, p.63; C.S.J.,s.civ.dec.nr.671/1993, n revista "Dreptul" nr.7/1994,p.82.

10
A se vedea si A.Pop, Gh.Beleiu, op.cit.p.362-365; Gh. Beleiu, op.cit.p.185; O. Capatna, op.cit. p.221-226; st. Rauschi,
op.cit.,p.113-114; T. Pop, op.cit.p.188; I. Dogaru, op.cit.,p.230-231; E.Poenaru, op.cit.p.149-150; M. Nicolae, op.cit.,p.73.

7
 Universitatea Lucian Blaga Sibiu Facultatea de Drept
Hasan (Sbrciog) Aurelia Drept civil. Partea general

vorba de lipsa capacitatii de folosinta a persoanei juridice ori de nerespectarea principiului specialitatii
capacitatii de folosinta a persoanei juridice;
- lipsa totala a consimtamntului11 (de exemplu, n cazul erorii-obstacol);
- nevalabilitatea obiectului actului juridic civil;
- nevalabilitatea cauzei (scopului) actului juridic civil, dar numai atunci cnd: lipseste cauza datorita
absentei scopului imediat, cauza este falsa datorita erorii asupra scopului imediat (n actele juridice
nenumite), cauza este ilicita sau imorala12;
- nerespecatrea formei cerute de ad validitate;
- lipsa ori nevalabilitatea autorizatiei administrative sau judiciare (art.34 si art. 37 alin.1 din Legea nr.
64/1995);
- ncalcarea ordinii publice;
- fraudarea legii.

Cauzele de nulitate relativa

Urmatoarele cauze atrag nulitatea relativa a actului juridic civil13:
- nerespectarea regulilor referitoare la capacitatea civila a persoanei, nsa numai atunci cnd: actul
juridic este ncheiat de persoana lipsita de capacitate de exercitiu, actul juridic s-a ncheiat fara
ncuviintarea ocrotitorului legal si cel lezional pentru minorul ntre 14 si 18 ani, actul juridic s-a ncheiat
fara acordul autoritatii tutelare, actul juridic s-a ncheiat pentru persoana n lipsa ori cu depasirea puterilor
conferite, actul juridic s-a ncheiat cu nerespectarea unor incapacitati speciale instituite pentru protectia
unor interese individuale;
- lipsa discernamntului n momentul ncheierii actului juridic civil14;
- viciile de consimtamnt;
- nerespectarea dreptului de preemtiune (art.49 din Legea nr.18/1991, art.9 din Legea nr.16/1994,
art.15 alin.2 si art.30 alin. 3 din Legea nr.16/1996).

Regimul juridic al nulitatii

Clasificarea nulitatilor n absolute si relative prezinta importanta sub aspectul regimului juridic,
diferit pe care l are fiecare dintre aceste doua feluri de nulitati.
Prin regim juridic al nulitatii ntelegem regulile carora le este supusa nulitatea absoluta sau
relativa, dupa caz, nulitatea relativa.

11
Trib. Supr..s.civ. dec.nr.1998/1989, n revista "Dreptul" nr.7/1990, p.66.

12
Trib. Supr..s.civ.dec.nr.1815/1989, n revista "Dreptul" nr.7/1990, p.66 (nulitatea absoluta, pentru cauza imorala a
contractului de ntreinere ncheiat n scopul mentinerii starii de concubinaj); dec.nr.144/1983, n Repertoriu 1980-1985,
p.79,nr.70 (nulitatea liberalitatii prin care s-a urmarit nceperea, continuarea sau reluarea unei relatii de concubinaj).

13
A se vedea si A. Pop, Gh. Beleiu, op.cit.,p.365-367; Gh. Beleiu, op.cit.,p.185; O. Capatna, op.cit.,p.228-232; T. Pop,
op.cit.,p.188-189

14
Trib.Supr.,s.civ.,dec.nr.1998/1989, citata mai sus.

8
 Universitatea Lucian Blaga Sibiu Facultatea de Drept
Hasan (Sbrciog) Aurelia Drept civil. Partea general

ntruct efectul nulitatii este acelasi (ineficacitatea actului juridic) indiferent ca ar fi vorba de o
nulitatea absoluta sau de o nulitatea relativa, vom retine ca, n esenta regimul juridic al nulitatii vizeaza
trei aspecte: cine poate invoca nulitatea, ct timp poate fi invocata nulitatea si daca nulitatea poate fi
acoperita ori nu prin confirmare, n alte cuvine, daca este remediabila sau iremediabila.
Regimul juridic al nulitatii absolute
Enumerarea regulilor care guverneaza regimul juridic al nulitatii absolute
n cazul nulitatii absolute, regimul al acesteia se concretizeaza n urmatoarele reguli:
- nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes (partile actului juridic avnzii-cauza ai partilor,
alte persoane care nu au participat la ncheierea actului juridic dar care ar justifica un interes propriu) de
instanta din oficiu, de procurori, precum si de alte organe prevazute de lege;
- nulitatea absoluta poate fi invocata oricnd, pe cale de actiune sau de exceptie, actiunea poate fi
declararea nulitatii absolute fiind imprescriptibila (art.2 din Decret nr.167/1958);
- n principiu, nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare (nici expresa nici tacita).
a) Nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes, de instanta, de procuror sau de alte organe
prevazute de lege
Aceasta regula isi gaseste justificarea n faptul ca nulitatea absoluta este menita sa ocroteasca
interese obstesti, asa nct trebuie sa se dea posibilitatea unui cerc larg de persoane sau organe sa invoce
o asemnea nulitatea a unui act juridic civil.
Dorim sa subliniem ca invocarea din oficiu de catre instanta nulitatii absolute nu trebuie nteleasa
n sensul ca instanta ar putea sa se sesizeze din oficiu cu o actiune n declararea nulitatii absolute a unui
act juridic si nici ca instanta ar putea, n lipsea unei cereri exprese formulate ntr-un litigiu privind actul
juridic ncheiat cu nesocotirea unei forme juridic ocroteste n interes obstesc sa se pronunte n
dospozitivul hotarrii asupra nulitatii (adica sa se declare nul actul juridic respectiv), deoarece s-ar
ncalca principiul disponibilitatii. Atunci cnd instanta poate sa invoce din oficiu nulitatea absoluta a
unui act juridic, avnd n vedere ipoteza n care una din parti declanseaza un litigiu civil avnd ca obiect
executarea unui act juridic (n alte cuvinte, reclamantul solicita obligarea prtului la executarea
prestatiei ce-i revine potrivit acelui act juridic, de exemplu, se cere ca prtul sa fie obligat la predarea
lucrului pe care l-a vndut reclamantului) iar instanta constatnd ca actul juridic ce constituie
fundamentul pretentiei supuse judecatii este lovit de nulitate absoluta, va respinge cererea de chemare n
judecata ca nefondata (nentemeiata)15, fara nsa a pronunta si nulitate actului juridic respectiv (afara de
cazul n care prtul, prin cerere neconventionala a solicitat anularea).
Se mai impune nca o precizare, care vizeaza tot un aspect de ordin procesual. Avnd n vedere
conditiile de exercitiu ale actiunii civile, rezulta ca nulitatea absoluta nu poate fi invocata de o persoana
complet straina de actul respectiv, ntruct o astfel de persoana nu ar justifica un interes propriu, care sa
fie n legatura cu cauza nulitatii absolute a actului juridic respectiv. Asadar, desi nulitatea ocroteste un
interes obstesc (general), un asemenea interes nu exclude existenta si a unui interes individual (personal),
iar persoana care invoca nulitatea absoluta a unui act juridic trebuie sa urmareasca obtinerea unui folos
propriu din anularea actului respectiv; n caz contrar, actiunea va fi respinsa ca lipsa de interes. Numai

15
Mai mult pentru a se asigura respectarea unui alt principiu care guverneaza procesul civil (principiul contradictorialitatii),
instanta este obligata sa puna n discutia partilor problema nulitatii absolute, fiind fara relevanta ca aceasta esteretinuta doar
ca un mijloc de aparare mpotriva pretentiei reclamantului.

9
 Universitatea Lucian Blaga Sibiu Facultatea de Drept
Hasan (Sbrciog) Aurelia Drept civil. Partea general

n anumite cazuri expres prevazute de lege, se recunoaste legitimare (calitate) procesuala activa unor
organe sau persoane care nu ar justifica unu interes propriu. n alte cuvinte, acordand un cerc larg de
persoane posibilitatea de a invoca nulitatea absoluta a unui act juridic, ei le acorda acestor persoane
calitate procesuala activa, dar aceasta nu nseamna ca n mod automat ele ar justifica si un interes propriu,
deoarece, n privinta conditiilor exercitiu ale actiunii civile, calitatea procesuala nu se confunda cu
interesul.
b) Nulitatea absoluta este imprescriptibila
Indiferent ce valorifica pe cale de actiune sau pe cale de exceptie, nulitatea absoluta poate fi
solicitata oricnd. Regula imprescriptibilitatii nulitatii absolute care este explicta n mod diferit n
literatura de specialitate.
Astfel, ntr-o prima opinie, imprescriptibilitatea este justificata prin caracterul constatator al
actiunii n nulitatea absoluta, instanta limitndu-se doar sa constate ca actul nul absolut nu a luat fiinta
ab initio16. Acestei opinii i se poate reprosa ca aminteste prea mult de teoria actului inexistent si ca se
bazeaza pe distinctia dintre constatrea nulitatii absolute si declararea sau pronuntarea nulitatii relative,
distinctie care, asa cum am vazuteste discutabila.
ntr-o a doua opinie, caracterul imprescriptibil este explicat prin natura nepatrimoniala a actiunii
n nulitate absoluta17. nsa acelasi caracter l are si actiunea n nulitatea relativa, care totusi este
prescriptibila.
ntr-o alta opinie, imprescriptibilitatea si gaseste explicatia n finalitatea instituirii sanctiunii
nulitatii absolute, n sensul ca prin intermediul ei se ocroteste un interes obstesc, asa nct este necesar
ca nulitatea absoluta sa poata fi invocata oricnd fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptiune18.
c) Nulitatea absoluta, n principiu nu poate fi acoperita prin confirmare
Ct priveste regula inadmisibilitatii confirmarii nulitatii absolute, retinem ca aceasta nu este
prevazuta cu caracter general n legislatia noastra, dar art.1168 C.civ. face aplicatia acestei reguli n
materia donatiei, stabilind ca "donatorul nu poate repara, prin nici un act confirmativ, viciurile unei
donatiuni ntre vii nula n privinta formei; ea trebuie sa se refaca cu formele legiuite".
De altfel, aceasta a treia regula a regimului juridic al nulitatii absolute este consecinta primelor
doua (care ar fi practic anihilate daa s-ar putea renunta valabil la dreptul de invoca dreptul la nulitatea
absoluta) si se explica prin caracterul obstesc a interesului ocrotit de norma juridica a carei ncalcare
atrage absoluta.
Mentionam nsa ca legea prevede si unele exceptii de la imposibilitatea confirmarii actului juridic
lovit de nulitate absoluta. Astfel, potrivit art.167 alin.3 C.civ., confirmarea, ratificarea sau executarea

16
M. Eliescu, Unele probleme privitoare la prescriptia extinctiva n cadrul unei viitoare reglementari legale, n revista
"Studii si cercetari juridice" nr.1/1956, p.259-260; Plenul Trib.Supr.,dec.de ndrumare nr.15/1965, n Culegere de decizii1965,
p.125

17
Tr. Ionascu, E.Barrasch, op.cit., p.372 si urm.

18
D. Cosma, op.cit.,p.305

10
 Universitatea Lucian Blaga Sibiu Facultatea de Drept
Hasan (Sbrciog) Aurelia Drept civil. Partea general

voluntara a unei donatii nula absolut pentru lipsa formei ceerute de lege, de catre mostenitori sau de catre
cei care reprezinta drepturile donatorului, dupa moartea acestuia, acopera aceasta nulitate19.
Mai trebuie mentionat ca inadmisibilitatea confirmarii actului juridic lovit de nuliate absoluta nu
trebuie confundata cu refacrea actului juridic nul absolut si refacere care este admisibila si valabila, n
masura n care sunt respectete dispozitiile legale privitoare la conditiile de validitate, inclusiv cele
nesocotite la ncheirerea prinmului act juridic. n cazul unei refaceri a actului juridic, primul act juridic
lovit de nulitatea absoluta, iar actul refacut este un nou act juridic, care si va produce efectele de la data
ncheierii sale, iar nu de la data cnd a fost ntocmit primul act.
Se vorbeste uneori despre validarea actului juridic nul absolut, prin ndeplinirea ulterioare a
cerintei legale nerespectete n momentul ncheierii lui (spre exemplu, obtinerea pana la devlararea
nulitatii a acutorizatieie edministrative) validarea care ar decurge din conceptia despre nulitatea, precum
si n regula prevazuta de art.978 C.civ20. n ce ne priveste, apreciem ca si ntr-un asemenea caz actul
juridic si va produce efectele de la data ndeplinirii cpnditiei de validitatea initial nerespectate. Oricum,
nici aceasta nu trebuie confundata cu o confirmare.

Regimul juridic al nulitatii relative

n cazul nulitatii relative, regimul juridic al acesteia se concretizeaza n urmatoarele reguli:
- nulitatea relativa poate fi invocata, n principiu numai de persoana ocrotita si al carei interes a fost
nesocotit la ncheirea actului juridic;
- nulitatea relativa trebuie invocata, pe cale de actiune sau pe cale de exceptiune, n termenul de
prescriptie extinctiva, actiunea n declararea nulitatii relative fiind prescriptibila;
- nulitatea realtiva poate fi confirmata expres sau tacit, de partea interesata (sau de succesorii n drepturi
ai acestuia).
a)Nulitatea relativa poate fi invocata, n principiu numai de persoana interesata
Aceasta regula se justifica prin aceea ca nulitatea relativa este menita sa ocroteasca un interes
individual. Dintre aplicatiile legislative ale acestei reguli, putem retine art.952 C.civ., art.41 alin.2 si
art.51 alin. 2 din Legea nr.8/1996 art.30 alin. 3 din Legea nr.16/1996 etc.
Trebuie nsa subliniat ca, desi regula n discutie este formulata restrictiv, totusi, posibilitatea de
a invoca nulitatea relativa a unui act juridic apartine unui cerc mai larg de persoane. Astfel, nulitatea
relativa poate fi invocata21 : de cel al carui interes a fost nesocotit la ncheierea actului juridic (de
exemplu, cel lipsit de discernamnt, titularul dreptului de preemtiune etc.); de reprezentantul legal al
celui lipsit de capacitate de exercitiu, care de altfel este cel care ncheie actul juridic pentru incapabil,

19
De asemenea, conform art.20 C.fam., "casatoria ncheiata mpotriva dispozitiilor privitoare la vrsta legala nu va fi declarata
nula daca ntre timp acela dintre soti care nu avea vrsta ceruta pentru casatorie a mplinit-o ori daca sotia a dat nastere unui
copil sau a ramas nsarcinata", iar art.22 C.Fam., dispune ca "n cazul n care sotul unei persoane declarata moarta s-a
recasatorit si dupa aceasta hotarrea declarativa de moarte este anulata, casatoria cea noua ramne valabila", prima casatorie
fiind desfacuta pe data ncheierii noii casatorii.

20
A se vedea, spre exemplu, Gh. Beleiu, op.cit.,p.186

21
A se vedea si A. Pop, Gh. Beleiu, op.cit.,p.372-373.

11
 Universitatea Lucian Blaga Sibiu Facultatea de Drept
Hasan (Sbrciog) Aurelia Drept civil. Partea general

asa nct, cu att mai mult, trebuie sa aiba dreptul de a invoca nulitatea menita sa-l ocrotesca pe cel aflat
sub protectia sa; de succesorii partii ocrotite prin norma juridica ncalcata la ncheierea actului juridic,
cu exceptia actiunilor intuitu personae; de catre procuror, n conditiile prevazute de art.45 C. proc.civ.;
de creditorii chirografari ai partii ocrotite, pe calea actiunii oblice, afara de cazul n care ar fi vorba de
drepturi strict personale (art.974 C.civ.). De asemenea, desi nu exista un text de lege expres n acest sens,
se admite unanim ca si autoritatea tutelara poate invoca nulitatea relativa a actului juridic ncheiat de sau
pentru incapabili.
n doctrina nu exista nsa un punct de vedere unitar cu privire la problema de a sti daca nulitatea
relativa poate fi invocata si de catre ocrotitorul legal al minorului cu capacitate de exercitiu restrnsa, n
cazul n care acesta din urma nu actioneaza din neglijenta. ntr-o prima solutie, dominanta, se considera
ca, ntruct dispozitiile legale n vigoare nu prevad un asemenea drept pentru ocrotitorul legal, invocarea
nulitatii relative trebuie sa se faca personal de catre minorul cu capacitate de exercitiu restrnsa, dar cu
ncuviintarea prealabila a ocrotitorului legal. Cealalta solutie, care recunoaste dreptul ocrotitorului legal
de a invoca nulitatea relativa, se bazeaza pe o interpretare extinctiva si teologica a art.9 alin.2 din
Decretul nr.167/1958, n sensul ca, daca prin prescriptia curge numai de la data cnd ocrotitorul legal
cunoaste cauza de anulare, nseamna, implicit, ca aceasta o poate si n invoca, fiindca altfel nu s-ar mai
atinge scopul legii de a asigura o protectie reala celui cu capacitate de exercitiu restrnsa, iar, pe de alta
parte, cerinta cunoasterii de catre ocrotitorul legal a cauzei de nulitate relativa ar fi n mare masura
inutila22.
b) Nulitatea relativa este prescriptibila
Regula potrivit careia nulitatea relativa trebuie invocata nauntrul termenului de prescriptie
extinctiva se justifica prin aceea ca nulitatea relativa, fiind instituita pentru ocrotirea unor interese
individuale urmeaza sa cedeze n fata intereselor generale pe care le asigura institutia prescriptiei
extinctive. Necesitatea de a asigura certitudine si siguranta circuitului civil vizeaza si cauzele de nulitate
relativa, aceasta necesitate fiind mai puternica dect nevoia de a sigura ocrotirea unor interese
individuale. De altfel, interesul general, desi are prioritate fata de interesul individual, nu l nesocoteste
pe acesta din urma, ntruct cela care apreciaza ca prin ncalcarea dispozitiilor legale ncheierea actului
actului juridic civil i-au fost aduse atingere propriilor interese nu este lipsit de posibilitatea de a cere
desfiintarea actului juridic lovit de nulitate relativa, desigur nauntrul ttermenului de prescriptie
extinctiva.
Subliniem ca Decretul nr.167/1958 nu prevede n mod expres si direct ca actiunea n nulitate
relativa este supusa prescriptiei, dar stabileste momentul de la care ncepe sa curga termenul de
prescriptie al actiunii prin care se solicita anularea actului.
Mentionam ca problema de a sti daca invocarea nulitatii pe cale de exceptiune este sau nu supusa
prescriptiei extinctive nu a primit o rezolvare unitara n literatura de specialitate.
ntr-o opinie, se considera ca invocarea nulitatii relative pe cale de exceptie este imprescriptibila
(qae temporalia sunt ad agendum, perpetua sunt ad excipiendum)23, aducndu-se urmatoarele argumente:

22
M .Nicolae, op.cit.,p.75-76.

23
Pentru aceasta opinie a se vedea: T. Pop, op.cit.,p.192 si p.226-227; T. R. Popescu, Drept civil, vol.I, Introducere generala,
Editura Oscar Print, Bucuresti, 1994, p.153.

12
 Universitatea Lucian Blaga Sibiu Facultatea de Drept
Hasan (Sbrciog) Aurelia Drept civil. Partea general

potrivit art.1 din Decretul nr.167/1958 prin prescriptie se stinge "dreptul la actiune", deci nu si exceptia;
n cazurile n care se refera la nulitatea absoluta, legea arata ca aceasta poate fi invocata oricnd, fie pe
cale de actiune,fie pe cale de exceptie (art.2 din Decretul nr.167/1958), n timp ce privitor la nulitatea
relativa limiteaza n timp numai exercitarea dreptului la actiunea n anulare, lasnd astfel n afara
cmpului sau de aplicare calea exceptiei, care constituie numai un mijloc de aparare; daca nulitatea
relativa nu ar putea fi invocata oricnd pe cale de exceptie, creditorul de rea-credinta ar putea sa lase sa
treaca termenul de prescriptie pentru a actiona ulterior (ca exemplu, se citeaza cazul celui care cumpara
un imobil de la un minor, fara nsa a lua lucrul n posesie, determinndu-l prin acesta pe vnzatorul ajuns
major sa creada ca nu mai are de gnd sa solicite executarea contractului si deci ca vnzatorul nu ar mai
avea interes sa introduca actiunea n anularea vnzarii), nsa o asemenea situatie defavorabila debitorului
este evitata prin posibilitatea acestuia din urma de invoca nulitatea relativa pe cale de exceptie.
ntr-o alta opinie, invocarea nulitatii relative pe cale de exceptie este prescriptibila24. n sprijinul
acestei solutii, n literaratura de specialitate au fost aduse diferite ergumente, precum: invocarea nulitatii
relative pe cale de exceptie trebuie sa fie prescriptibila n aceleasi conditii n care se prescrie actiunea n
nulitate relativa, ntruct si n acest caz se regaseste finalitatea prescriptiei extinctive, aceea de a nu lasa
sa dainuie incertitudinea, de a limpezi raporturile juridice cilvile; tinnd cont de faptul ca pretentiile
patrimoniale n termenul unui act juridic lovit de nulitate relativa sunt prescriptibile, rezulta ca, dispare
interesul solutiei imprescriptibilitatii exceptiei de nulitate relativa a actului juridic; indiferent de faptul
ca se invoca pe cale de actiune sau pe cale de exceptie, nulitatea relativa ocroteste un interes individual,
asa nct si solutia asupra prescriptibilitatii mijlocului procedural de invocare trebuie sa fie aceeasi; n
cazul n care exceptia ar fi folosita pentru formularea unor pretentii ce trebuiau valorificate pe cale de
actiune, ea va fi supusa prescriptiei, deoarece, altfel, ceea ce este prescriptibil potrivit legii ar devenii
imprescriptibil prin vointa celui interesat dar mpotriva legii; expirarea termenului de prescriptie lasa sa
se presupuna vointa tacita de confirmare a actului juridic lovit de nulitate relativa; interesele celui ocrotit
prin instituirea nulitatii relative nu sunt nesocotite prin solutia potrivit careia si exceptia de nulitate
relativa este imprescriptibila, deoarece nsasi legea limiteaza posibilitatea invocarii n timp a nulitatii
relative pe cale de actiune.
c) Nulitatea relativa poate fi acoperita prin confirmare expresa ori tacita
Avnd menirea de a ocroti anumite interese individuale este firesc ca persoana interesata sa poata
renunta n mod valabil la dreptul de a invoca nulitatea relativa, daca apreciaza ca acest fapt este conform
interesol sale. Renuntarea la un asemenea drept are ca efect acoperirea nulitatii relative (deci
consolidarea actului juridic anulabil ) si se realizeaza prin confirmare. Asadar, confirmarea este acel act
juridic unilateral prin care se renunta la dreptul de a invoca nulitatea relativa.
Confirmarea poate sa fie expresa sau tacita.
Posibilitatea confirmarii exprese rezulta, caracter general, din art.1190 C.civ., potivit caruia,
"actul de confirmare sau ratificare a unei obligatii, n contra careia legea admite actiunea n nulitate nu
este valabil dect atunci cnd cuprinde obiectul, cauza si natura obligatiei si cnd face mentiune de
motivul actiunii n nulitate, precum si despre intentia de a repara viciul pe care se ntemeia acea actiune".
Pentru a fi valabil, actul de confirmare expresa trebuie sa ndeplinesca urmatoarele cerinte25:
24
D. Alexandrescu, op.cit.,vol III, p.406-407; A. Ionascu, op.cit.,p.157; tr. Ionascu, E. Barrasch, op.cit., p.376; D. Cosma,
op.cit., p.319; A. Pop, Gh. Beleiu, op.cit.,p.376-377; O. Capatna, op.cit.,p.234; M. Cosmovici, op.cit.p.172; M. Nicolae,
op.cit.,p.76.

25
A se vedea si A. Pop, Gh. Beleiu, op.cit.,p.377; st. Rauschi, op.cit., p.115, nota 109.

13
 Universitatea Lucian Blaga Sibiu Facultatea de Drept
Hasan (Sbrciog) Aurelia Drept civil. Partea general

- sa provina de la cel ndreptatit sa invoce nulitatea si sa fie facut n deplina constiinta de cauza;
- viciul care afecta actul juridic lovit de nulitate relativa (cauza de nulitate relativa) sa fi ncetat
n momentul confirmarii (n caz contrar, nsusi actul de confirmare este anulabil);
- sa cuprinda obiectul, cauza si natura obligatiei si sa faca mentiune de motivul actiunii n nulitate
relativa;
- din cuprinsul actului sa se desprinda intentia de a acoperi nulitatea.
Confirmarea tacita rezulta din fapte care nu lasa nici o ndoiala asupra intentiei de acoperire a
nulitatii relative.
Astfel, executarea voluntara a unui act juridic lovit de nulitate relativa reprezinta o confirmare
tacita (este nsa necesar ca persoana respectiva sa fi cunoscut cauza de nulitate relativa si sa fi executat
actul n cunostinta de cauza). n acest sens, art.1167 alin.1 prevede ca "n lipsa unui act de confirmare
sau ratificare, este destul ca obligatia sa se execute voluntar, dupa epoca n care obligatia putea fi valabil
confirmata sau ratificata", iar, potrivit alineatului 2 al aceluiasi articol, "confirmarea,ratificarea sau
executarea voluntara, n forma si n epoca determinate de lege, tin loc de renuntare n privinta mijloacelor
si exceptiilor ce puteau fi opuse acestui act, fara a se vatama n drepturile persoanelor a treia".
Se apreciaza ca ar fi vorba de o confirmare tacita si n cazul neinvocarii nulitatii relative nauntrul
termenului de prescriptie26. Aceasta opinie este nsa mai greu de primit, deoarece confirmarea este un
act juridic unilateral si, deci, irevocabil, asa nct nu s-ar mai putea pune de accord institutia confirmarii
actului juridic lovit de nulitate relativa cu institutia repunerii n termenul de prescriptie extinctiva. Cel
mul, s-ar putea spune ca neinvocarea nulitatii relative nauntrul termenului de prescriptie extinctiva
constituie o prezumtie (simpla) de confirmare tacita, care, ca orice prezumtie simpla, poate fi rasturnata.
Confirmarea, indiferent ca este expresa ori tacita, are ca efect validarea actului juridic anulabil,
iar acest efect se produce retroactiv, adica de la data cnd a fost ncheiat actul juridic confirmat.
Confirmarea nulitatii relative nu trebuie confundata cu ratificarea, aceasta din urma fiind actul
prin care o persoana devine parte n actul juridic ncheiat n lipsa ori cu depasirea mputernicirii necesare
pentru a face actul respectiv27. De asemenea, confirmarea nu se confunda nici cu refacerea actului,
deoarece n cazul acesteia ia nastere un nou act juridic, care si produce efectele din acel moment, pe
cnd confirmarea opereaza retroactiv. n sfrsit, este necesar sa se faca deosebire ntre confirmare si actul
recognitiv, prin aceasta din urma recunoscndu-se un act juridic preexistent numai n privinta existentei
lui, iar nu si cu privire la validitatea lui, ceea ce nseamna ca persoana interesata nu renunta la dreptul de
a invoca, daca este cazul, nulitatea relativa a actului juridic preexistent.

Comparatie de regim juridic ntre nulitatea absoluta si nulitatea relativa

Este de retinut ca nu exista deosebire de efecte ntre nulitatea absoluta si nulitatea relativa, n
ambele cazuri actul juridic lovit de nulitate fiind lipsit de efectele n vederea carora a fost ncheiat si care
contravin unei dispozitii legale referitoare la conditiile sale de validitate.
Deosebirile de regim juridic ntre nulitate absoluta si relativa pot fi exprimate, sintetic, n felul
urmator:

26
Gh. Beleiu, op.cit.,p.187; E. Poenaru, op.cit.,p.152; M. Nicolae, op.cit.,p.76.

27
A se vedea supra, prezentul capitol, sectiunea aIII-a, subsectiunea a II-a, nr.4.4, p.229, nota 1.

14
 Universitatea Lucian Blaga Sibiu Facultatea de Drept
Hasan (Sbrciog) Aurelia Drept civil. Partea general

- daca nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes, de instanta din oficiu sau de alte organe
prevazute de lege, nulitatea relativa poate fi invocata, n principiu, numai de cel al carui interes a fost
nesocotit la ncheierea actului juridic;
- nulitatea absoluta este imprescriptibila, n schimb, nulitatea relativa este supusa prescriptiei;
- daca nulitatea absoluta nu poate fi, n principiu, acoperita prin confirmare, nulitatea relativa poate fi
confirmata, expres sau tacit.

Efectele nulitatii
Prin efectele nulitatii actului juridic civil ntelegem consecintele juridice ale aplicarii sanctiunii nulitatii,
adica urmarile datorate desfiintarii n ntregime sau n parte a unui act juridic civil care a fost ncheiat cu
ncalcarea dispozitiilor legale referitoare la conditiile sale de validitate. Asadar, esenta efectelor nulitatii
este exprimata n chiar definitia nulitatii si consta n lipsirea actului juridic civil de efectele contrarii
normelor juridice edictate pentru ncheierea sa valabila. Efectul nulitatii actului juridic civil este exprimat
foarte sugestiv prin adagiul quod mullum est, mullum producit efectum.
Generic, efectul nulitatii consta n desfiintarea raportului juridic civil nascut din actul juridic civil lovit
de aceasta sanctiune si, prin aceasta, restabilirea legalitatii.
Concret nsa, efectele nulitatii difera, n primul rnd, dupa cum nulitatea este totala sau partiala iar, n al
doilea rnd, n functie de ceea ce s-a ntmplat dupa nchierea actului juridic civil lovit de nulitate, mai
exact, dupa cum actul sau nu executat si dupa cum au fost ncheiate sau nu acte juridice ulterioare n
legatura cu aceleasi drepturi.
Sub cel de al doilea aspect mentionat mai sus, vom distinge urmatoarele ipoteze:
- daca actul juridic nu a fost executat pna n momentul n care este anulat, aplicarea sanctiunii nulitatii
nseamna ca acel act nu mai poate fi executat nici dupa acest moment, deci partea sau partile actului
juridic se afla n situatia n care nu ar fi facut actul juridic respectiv. n consecinta, cel pentru care actul
juridic ar fi urmat sa dea nastere la drepturi subiective civile nu si va mai putea exercita aceste drepturi,
care sunt socotite ca nu s-au nascut, iar cele pentru care actul urma sa dea nastere la obligatii civile nu
va mai fi tinut sa le aduca la ndeplinire;
- daca actul juridic a fost executat, n tot sau n parte, pna n momentul declararii nulitatii, aplicarea
nulitatii nseamna desfiintarea retroactiva a actului juridic, precum si restituirea, reciproca sau, dupa caz,
unilaterala, a prestatiilor efectuate n temeiul acelui act;
- daca actul juridic a fost executat, iar, pana n momentul declararii nulitatii, una din partile acestuia a
ncheiat una act juridic cu o terta persoana, prin care fie s-a transmis dreptul nascut din actul nul, fie s-a
constituit ori s-a transmis un drept n strnsa legatura cu dreptul nascut din actul nul, aplicarea sanctiunii
nulitatii presupune desfiintarea retroactiva a actului juridic executat (actul juridic primar), restituirea
prestatiilor efectuate n baza acestui act, precum si desfiintarea, actului juridic subsecvent.
Enumerarea principiilor efectelor nulitatii
Ipotezele mentionate mai sus permit evidentierea celor trei principii ale efectelor nulitatii:
- retroactivitatea efectelor nulitatii, n sensul ca efectele nulitatii se produc din momentul ncheierii
actului juridic;
- repunerea n situatia anterioara (restitutio in integrum), care se realizeaza prin restituirea prestatiilor
efectuate n temeiul actului juridic anulat;
- anularea att a actului juridic initial, ct si a actului juridic subsecvent (resoluto iure dantis, resolvitur
ius accipientis);

15
 Universitatea Lucian Blaga Sibiu Facultatea de Drept
Hasan (Sbrciog) Aurelia Drept civil. Partea general

Ct priveste corelatia dintre principiile efectelor nulitatii28, este de observat ca principiul

retroactivitatii efectelor nulitatii determina principiul restabilirii situatiei anterioare, n sensul ca,
retroactivitatea nu ar nsemna practic nimic daca tot ceea ce s-a prestat n temeiul actului nul nu ar fi
supus restituirii. Principiul retroactivitatii determina (nu nsaa direct, ci indirect, adica prin intermediul
principiui restabilirii situatiei anterioare) si principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii
actului initial, n sensul ca, dreptul transmis prin actul juridic nul, fiind desfiintat retroactiv, este supus
restituirii, dar aceasta restituire, nu se poate face dect prin desfiintarea actului subsecvent de transmitere
catre un subdobnditor sau prin care s-a constituit un drept n legatura cu acesta. Se poate spune ca
ultimele doua principii mentionate mai sus apar drept consecinte principiului retroactivitatii efectelor
nulitatii, reprezentnd, totodata, mijloace de asigurare efectiva a retroactivitatii, ceea ce nseamna ca
orice exceptie de la cele doua principii reprezinta, implicit, si o exceptie de la principiul retroactvitatii.
Principiile efectelor nulitatii sunt consecinte ale principiului mai larg quod mullum est, mullum
producit efectum, care se manifesta si se realizeaza tocami prin cele trei principii mentionate mai sus.
De aici vom desprinde concluzia ca exceptiile de la principiile efectelor nulitatii constituie, n acelasi
timp, si limitari ale principiului quod mullum est, mullum producit efectum.
Reglementare
n stadiul actula al legislatiei civile, nu exista dispozitii legale de principiu referitoare la efectele nulitatii
actului juridic civil. Exista nsa, asa cum vom vedea, dispozitii legale privitoare la efectele nulitatii n
anumite cazuri, precum si texte care consacra exceptiile la principiile nulitatii.

Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii

Prin principiul retroactivitatii efectelor nulitatii ntelegem regula potrivit caruia nulitatea produce
efecte numai pentru viitor ci si pentru trecut, adica efectele nulitatii se produc din chiar momentul
ncheierii actului juridic civil. Asadar, vor fi nlaturate si efectele actului juridic care s-au produc ntre
momentul ncheierii acestuia si momentul anularii efective a actului. n temeiul retroactivitatii efectelor
nulitatii actului juridic civil, partile ajung n situatia n care s-ar fi aflat daca nu ar fi ncheiat acel act
juridic.
Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii actului juridic civil decurge din principiul legalitatii,
n sensul ca restabilirea legalitatii, ncalcata la ncheierea actului juridic civil, impune nlaturarea
efectelor produse n temeiul actului respectiv. Acest principiu contribuie la asigurarea ordinii de drept,
fiind de neconceput ca ordinea de drept sa fie n tulburata, nsa efectele ce i aduc atingerea sa fie totusi
mentinute.

Principiul restabilirii situatiei anterioare (restitutio in integrum)

Principiul restabilirii situatiei anterioare (repunerii n situatia anterioara) etse acea regula de drept
potrivit caruia tot ce s-a executat n baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel nct partile
raportului juridic sa ajunga n situatia n care acest act juridic nu s-ar fi ncheiat.
Acest principiu este consecinta principiului retroactivitatii efectelor nulitatii si, totodata, apare ca
un mijloc de asiguare a eficientei lui practice.

28
A se vedea si A. Pop, Gh. Beleiu, op.cit.,p.390-391.

16
 Universitatea Lucian Blaga Sibiu Facultatea de Drept
Hasan (Sbrciog) Aurelia Drept civil. Partea general

Ca si principiul retroactivitatii, principiul restitutio in integrum, vizeaza efectele nulitatii actului

juridic ntre partile raportului nascut din actul respectiv iar nu si efectele fata de terti.
Este de observat ca prin desfiintarea actului juridic dispare temeiul juridic al executarii
prestatiilor, ceea ce nseamna ca temeiul restituirii prestatiilor prestate n executarea actului juridic civil
anulat nu mai poate fi acest act juridic. Tocmai de aceea, se admite ca actiunea prin care se solicita
restituirea unor asemenea prestatii trebuie fundamentaa prin mbogatirea fara justa cauza. Totusi, atunci
cnd este vorba de un contract sinalagmatic, iar ambele si-au executat obligatiile nnainte de anularea
acestuia, nu ar mai fi ndeplinite conditiile materiale ale intentarii actiunii ntemeiate pe mbogatirea fara
justa cauza (actio in rem verso), nemaiputndu-se vorbi despre marirea unui patrimoniu si micsorarea
altui patrimoniu: mai degraba, este vorba despre o plata nedatorata, ntruct obligatia fiecaruia dintre
patile contractului sinalagmatic (desfiintata retroactiv) apare casi cnd nu a existat vreodata.
n orice caz, trebuie retinut ca actiunea n restituirea prestatiilor efectuate n baza uni act juridic
anulat (actiune) care este prescriptibila n toate cazurile, deci nu numai n cazul nulitatii relatice , ci si al
nulitatii absolute) nu se confunda cu nsasi actiunea n nulitate (actiune prescriptibila sau nu, dupa cum
este vorba de o nulitate relativa ori de o nulitate absoluta). Asadar sub aspect procesual, cel interesat
poate sa aleaga una din urmatoarele doua cai procesuale : sa ceara , n acelasi timp, att anularea, ct si
restabilirea situatiei anterioare, ipoteza n care actul de procedura prin care se declanseaza preocesul civil
va avea doua capete de cerere si anume un capat de cerere principal, prin care se solicita declararea
nulitatii actului juridic, precum si un capat de cerere accesoriu, prin care se solicita restituirea prestatiilor
efectuate n temeiul actului juridic respectiv (acest din urma capat de cerere va fi solutionat pe fond
numai daca se va admite capatul de crerere principal); sa solicite mai ntai anularea actului juridic, iar,
daca instanta va dispune desfiintarea acestuia, sa declanseze un al doilea proces, avnd ca obiect
restituirea prestatiilor efectuate n baza acutului juridic anulat.

17
 Universitatea Lucian Blaga Sibiu Facultatea de Drept
Hasan (Sbrciog) Aurelia Drept civil. Partea general

Bibliografie

D. Alexandresco, Principiile dreptului civil;

Trib. Supr. Culegere de decizii;

M. Eliescu, Unele probleme privitoare la prescriptia extinctiva n cadrul unei viitoare reglementari
legale, n revista "Studii si cercetari juridice"

T. R. Popescu, Drept civil

Rozalia-Ana Lazar ,,Nulitatea actului administrativ n dreptul romnesc si comparat";

Paul Negrulescu, Tratat de drept administrativ;

V. Gh. Tarhon, Consideratii n legatura cu teoria nulitatii actelor juridice in dreptul administrativ;

V. Gh. Tarhon, Raspunderea patrimoniala a organelor administratiei de stat si controlul jurisdictional

indirect al legalitatii actelor administrative;

Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ;

Paul Negulescu, Tratat de drept administrativ;

C-tin Rarincescu, Contenciosul administrativ romn;

Tudor Draganu, Nulitatile actelor administrative individuale;

18