NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL

Civil , ca simplu cuvnt definete cetatea (civitas) care constituia ntr-o vreme principalul argument al vieii n comun ce necesita o permanent concesie din partea membrilor societii respective n scopul de a menine raporturi panice . Cetatea cu necesitile ei trebuie s se conduc dup un drept simplu aplicabil cetenilor si, care s prevad reguli pentru ornduirea celor mai importante evenimente din viaa individului: naterea, atingerea unei anumite vrste, cstoria, ncheierea actelor de dobndire sau nstrinare a unor bunuri cu efecte asupra patrimoniului, moartea. Toate acestea au rmas valabile de-a lungul istoriei inclusiv in zilele noastre. Astfel, dreptul civil trateaz aspectele legate intim de viaa ceteanului coordonndui atitudinile n orice categorie de raporturi care l induc pe acesta n viaa social. Din multitudinea acestor raporturi, dreptul civil reglementeaz raporturile patrimoniale civile i raporturile nepatrimoniale, i raporturi generate de creaia intelectual . Prin urmare, dreptul civil ocup o poziie central si n sistemul dreptului romnesc, contribuind la ocrotirea valorilor eseniale omului, att patrimoniale, ct i nepatrimoniale .De asemenea, dreptul civil reprezint o garanie a formarii unei contiine juridice corecte ,precum si a respectrii si ntririi moralei. Expresia "drept civil" poate fi luat n trei sensuri si anume:mai nti ea desemneaz ramura de drept civil a sistemului de drept romnesc.ntr-un al doilea sens, expresia "drept civil" evoc acea posibilitate sau prerogativ recunoscut de legea civil titularului dreptului civil. n sfrsit, ntr-o a treia acceptiune, prin drept civil se desemneaz o ramur a stiintei juridice, stiint ce are ca obiect dreptul civil; disciplina de nvtmnt. In concluzie, dreptul civil este ansamblul normelor juridice care reglementeaz raporturi patrimoniale i nepatrimoniale stabilite ntre persoane fizice i persoane aflate pe poziii de egalitate juridic. Institutiile dreptului civil sunt: raportul juridic civil, bunurile, izvoarele raportului juridic civil si dovada sau proba acestui raport; actul juridic civil, prescriptia extinctiv, subiectele dreptului civil, drepturile reale principale, obligatiile civile, contractele civile speciale dreptul de proprietate intelectual, succesiunile. Dintre acestea actul juridic civil este acea manifestare de voint destinat s produc anumite efecte juridice (s creeze, s modifice sau s sting un raport juridic civil) n limitele si conditiile dreptului obiectiv. Codul nostru civil nu se refer la actul juridic civil n general ci la prototipul su - contractul civil - stabilind n art. 948 regula potrivit creia "conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt:capacitatea de a contracta; consimtmntul valabil al prtii ce se oblig;. un obiect determinat;. o cauz licit". Dup criteriul aspectului la care se refer conditiile de validitate ale actului juridic civil, pot fi: conditii de fond , conditii de form si conditii de publicitate. Conditiile de forma , numite si intrinseci, sunt cele care privesc continutul actului juridic civil, iar conditiile de fond ,cunoscute si sub denumirea de extrinseci, sunt cele care se refera la exteriorizarea vointei. Neindeplinirea acestor conditii la incheiere unui act juridic atrage dupa sine o sanctiune de drept civil,respectiv nulitatea. Legislaia noastr civila nu cuprinde o definiie a nulitii, dei att Codul civil, ct si celelalte acte normative consacra prevederi legale cu privire la nulitatea actului juridic civil. Fata de aceasta stare legislativa n literatura de specialitate s-au formulat mai multe definiii nulitii actului juridic civil. Comun tuturor acestor definiii este sublinierea ca nulitatea este o sanciune a actului juridic civil ce intervine cnd se ncalc o dispoziie legala cu ocazia ncheierii actului juridic. In principiu, nulitatea este sanctiunea de drept civil care desfiinteaz actul juridic atunci cnd a fost ncheiat cu nesocotirea conditiilor sale de validitate (de fond

sau de form) impuse de lege. Nulitatea este principala si cea mai vast specie a ineficacittii actului juridic civil. Din aceasta definiie rezulta ca nulitatea prezint urmtoarele trasaturi caracteristice: este o sanciune de drept civil; se aplica numai actelor juridice nu si faptelor juridice, n sens restrns; nulitatea lipsete actul juridic de efectele care contravin normelor juridice edictate pentru asigurarea ncheierii sale valabile; intervine atunci cnd sunt nclcate dispoziiile legale care reglementeaz condiiile de validitate ale actului juridic civil; conformitatea condiiilor de validitate ale actului juridic civil cu dispoziiile legale nclcate se apreciaz la momentul ncheierii actului. Ca sanciune juridica civila, nulitatea ndeplinete o funcie preventiva , o funcie represiva si o funcie reparatorie. Funcia preventiva consta in efectul inhibitoriu pe care l exercita asupra subiectelor de drept civil, tentate sa ncheie actul juridic civil cu nerespectarea condiiilor sale de valabilitate, in sensul ca, tiind ca un asemenea act va fi lipsit de efecte, persoanele sunt descurajate si ndemnate sa respecte legea civila. Funcia represiva, numita si sanctionatorie intra in aciune atunci cnd funcia preventiva nu si-a dovedit eficienta, constnd in nlturarea efectelor contrarii normelor juridice edictate pentru ncheierea valabila a actului juridic. Funcia reparatorie consta in repararea prejudiciului cauzat prin incalcarea normelor juridice. Unii autori adug si o a patra funcie a nulitii actului juridic civil, ca fiind o sinteza a celorlalte doua, anume funcia de mijloc de garanie a principiului legalitii in domeniul actelor juridice civile, in sensul ca, prin realizarea funciei preventive si a celei sancionatorii, se asigura respectarea normelor juridice civile care reglementeaz condiiile de valabilitate a actului juridic civil. In decursul timpului, concepia despre nulitatea actului juridic a cunoscut o anumita evoluie. Intr-un trecut mai ndeprtat, se considera ca un act juridic lovit de nulitate nu poate produce nici un efect, deci, in principiu, nulitatea era totala si iremediabila (concepia nulitii actului-organism , in sensul ca nulitatea actului juridic civil era asemnata cu boala organismului uman). Mai trziu, inndu-se cont de faptul ca nulitatea ca sanciune a actului juridic civil, nu reprezint altceva dect mijlocul juridic prin care se restabilete legalitatea incalcata la ncheierea actului juridic civil, a fost formulata concepia proportionalizarii efectelor nulitii in raport cu finalitatea legii ,spunndu-se ca trebuie nlturate numai acele efecte care contravin scopului edictrii dispoziiei legale incalcate , meninndu-se insa celelalte efecte ale actului juridic respectiv. In cadrul acestei concepii, se afirma ca nulitatea este , in principiu, pariala si remediabila . In sprijinul acestei concepii pot fi aduse si doua argumente de text, anume art. 1008 C. civ. si art. 1 alin 3 din Decretul nr. 167/1958. Astfel,potrivit art. 1008 C.civ. , condiia imposibila sau contrarie bunurilor moravuri sau prohibita de lege este nula si desfiineaz convenia ce depinde de dansa. Dnd cuvntului condiie accepiunea de clauza, rezulta ca, pe de o parte, clauza ilicita sau imorala este nula si desfiineaz convenia ce depinde de aceasta, iar , pe de alta parte, convenia nu este desfiinata in cazul in care clauza respectiva nu a fost determinanta la ncheierea ei (argument per a contrario), aa incat va fi nula numai acea cauza. Conform art.1 alin.3 din Decretul nr. 167/1958 , orice clauza care se abate de la reglementarea legala a prescripiei extinctive este nula , deci nulitatea afecteaza numai clauza, iar nu ntregul act juridic. Mai buna nelegere a instituiei nulitii actului juridic presupune si operaiunea delimitrii acesteia de alte cauze de ineficacitate a actului juridic civil. O asemenea delimitare contribuie si la evitarea confundrii nulitii actului juridic civil cu alte sanciuni de drept civil, confuzie ce nu e admisibila deoarece este vorba de concepte juridice diferite, fiecare avnd un regim juridic propriu. Rezoluiune este sanciunea civila care consta n desfiinarea cu efect retroactiv (ex tunc) a unui contract sinalagmatic cu executare imediata (uno ictu), la cererea

uneia din pari ca urmare a neexecutrii obligaiei celeilalte pari din cauze imputabile acesteia. Asemnrile dintre nulitate si rezoluie sunt urmtoarele : ambele sunt cauze care atrag ineficacitatea actului juridic civil; ambele produc efecte retroactiv si presupun o hotrre a organului de jurisdicie. Rezolutiunea se deosebeste de nulitate prin: nulitatea presupune un act juridic civil ncheiat cu nerespectarea condiiilor de validitate, pe cnd rezoluiuna presupune un act juridic valabil ncheiat; nulitatea se aplica tuturor actelor juridice, n timp ce rezoluiuna se aplica numai contractelor sinalagmatice, cu executare dintr-o data; n timp ce cauza de nulitate este concomitenta ncheierii actului juridic civil, rezoluiuna provine din cauze ulterioare ncheierii actului si consta din neexecutarea culpabila a contractului de ctre una din parti. In linii mari, se deosebesc prin: domeniul de aplicare, cauzele care o determin, modul de aplicare si rspunderea pentru daunele pricinuite prin desfiintarea actului. Rezilierea este sanctiunea civil care const n desfiintarea pentru viitor a unui contract sinalagmatic cu executare succesiv n timp ca urmare a neexecutrii obligatiei uneia din prti din cauze imputabile acesteia. ntre nulitate si reziliere exista aceleai asemnri si deosebiri ca ntre nulitate si rezoluiune cu singura deosebire ca rezilierea produce efecte numai pentru viitor Inopozabilitatea (n sens restrns) este sanciunea civila care se aplica n cazul nesocotirii unor cerine de publicitate fata de teri a actului juridic civil. Principalele deosebiri dintre nulitate si inopozabilitate sunt urmtoarele:nulitatea presupune un act juridic civil nevalabil, n timp ce opozabilitatea privete un act juridic valabil ncheiat; pe cnd nulitatea se aplica tuturor actelor juridice, opozabilitatea are ca obiect numai actele juridice pentru care legea impunea publicitatea; cauzele de nulitate exista n momentul ncheierii actului juridic civil, pe cnd inopozabilitatea provine din nendeplinirea unor formalitati ulterioare ncheierii actului juridic; prin efectele ei nulitatea privete raporturile dintre parti n timp ce inopozabilitatea privete raporturile dintre parti, pe de o parte, si teri, pe de alta parte. Revocarea, prin prisma analizat, este acea sanctiune civil care const n nlturare a efectelor actului juridic civil datorit ingratitudinii gratificatului ori neexecutrii culpabile a sarcinii donatiei sau legatului. Din punct de vedere al asemnrilor, ambele sanciuni constituie cauze de ineficacitate a actului juridic civil. ntre ele exista si urmtoarele deosebiri: revocarea privete un act valabil ncheiat, pe cnd nulitatea presupune un act ce a fost ncheiat cu nerespectarea unei condiii de validitate; n timp ce cauza nulitii este contemporana ncheierii actului juridic, revocarea se ntemeiaz pe cauze posterioare ncheierii actului juridic civil; nulitatea se aplica tuturor actelor juridice, pe cnd revocarea se aplica, de regula liberalitilor. Caducitatea este acea cauz de ineficacitate care const n lipsirea de efecte a unui act juridic datorit unui eveniment independent de vointa sau de culpa prtilor si care survine ulterior ncheierii valabile a actului. n mod obiectiv, producerea efectelor actului nu poate avea loc. Astfel, legatul cuprins ntr-un testament valabil devine caduc daca legatarul predecedeaza testatorului, daca legatarul renuna la succesiune sau daca bunul ce formeaz obiectul legatului piere; oferta devine caduca daca nainte de acceptarea ei ofertantul moare sau devine incapabil. ntre nulitate si caducitate exista urmtoarele deosebiri: nulitatea presupune un act nevalabil, pe cnd caducitatea presupune un act valabil ncheiat; daca nulitatea produce efecte retroactive, caducitatea produce efecte numai pentru viitor; n timp de cauzele de nulitate sunt concomitente ncheierii actului juridic civil, caducitatea provine din cauze ulterioare ncheierii actului juridic, fiind strine de voina autorului actului.

Reductiunea succesoral este sanctiunea civil care const n reducerea liberalittilor excesive, cu efecte retroactive de la data deschiderii succesiunii, a legatelor si a donatiilor fcute de defunct, la cererea mostenitorilor rezervatari, n msura necesar rentregirii rezervei lor succesorale. Din cele expuse rezult c inexistenta este sanctiunea care declar invaliditatea unui act juridic civil care s-a ndeplinit cu neobservarea conditiilor esentiale prevzute de lege pentru existenta sa; actul inexistent nefiind o realitate juridic, este un act aparent. Dupa cum rezulta din chiar definitia nulitatii actului juridic civil , aceasta sanctiune de drept civil are drept cauza generica nerespectarea la incheierea actului juridic civil a dispozitiilor legale care reglementeaza conditiile sale de valabilitate. Cauzele nulittii sunt acele mprejurri care nvedereaz lipsa unui element structural al actului juridic sau nclcarea unei conditii legale de validitate a actului. Dintre aceste cauze, unele atrag nulitatea absoluta iar altele atrag nulitatea relativa a actului juridic civil. Cauzele de nulitate absolut sunt : nesocotirea regulilor privind capacitatea civila n unele ipoteze (cum ar fi :nerespectarea unei capacitati speciale de folosinta a persoanei fizice ,instituite pentru ocrotirea unui interes obstesc); lipsa consimtmntului n cazul erorii obstacol ; nevalabilitatea obiectului actului juridic civil; nevalabilitatea cauzei actului juridic ; nerespectarea formei cerute ad validitatem; lipsa ori nevalabilitatea autorizaiei administrative; nclcarea ordinii publice;fraudarea legii;nclcarea dreptului de preemiune al statului (de pilda, art. 52 din Codul silvic, Legea nr. 26/1996). Cauzele de nulitate relativa: lipsa discernmntului n momentul ncheierii actului juridic civil;viciile de consimmnt: eroarea (mai puin eroarea obstacol), dolul, violenta si leziunea;nerespectarea dreptului de preemiune (de pilda, art. 14 alin. 1 din Legea nr. 54/1998 privind circulaia juridic a terenurilor). Cea mai important clasificare a nulittilor se face n functie de natura interesului ocrotit prin norma nclcat si numai derivat de regimul juridic care li se aplic.Ea distinge nulittile absolute de cele relative. Clasificarea nulitatilor in absolute si relative prezinta importanta sub aspectul regimului juridic diferit pe care il are fiecare dintre aceste doua feluri de nulitati. In esenta, regimul juridic al nulitatii vizeaza trei aspecte : cine poate invoca nulitatea , cat timp poate fi invocata nulitatea si daca nulitatea poate fi acoperita sau nu prin confirmare. Astfel, n principiu, nulitatea absolut intervine n cazul n care la ncheierea actului s-au nclcat norme juridice imperative (de ordine public) care au ca scop ocrotirea unor interese generale. n reglementrile actuale, n special, cele cuprinse n Codul familiei si Decretul nr. 31/1954, dar nu numai, nulitatea absoluta este desemnata prin termenii: act nul, convenie nula, nul de plin drept sau nulitatea. In cazul nulitii absolute, regimul juridic al acesteia se concretizeaz in urmtoarele reguli: nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes (partile actului juridic , avnzii-cauza ai partilor, alte persoane ce nu au participat la ncheierea actului juridic dar care ar justifica un interes propriu), de instana, din oficiu , de procuror, precum si de alte organe prevzute de lege; nulitatea absoluta poate fi invocata oricnd pe cale de aciune sau de excepie, aciunea in declararea nulitii absolute fiind imprescriptibila (art. 2 din Decretul nr. 167/1958); in principiu, nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare (nici expresa si nici tacita) pe cnd nulitatea relativ intervine n cazurile n care la ncheierea actului s-au nclcat dispozitii legale care au ca scop ocrotirea unor interese personale (de interes privat). Nulitatea relativa este sanciunea ce intervine n cazul nerespectrii, la ncheierea unui act juridic civil, a unei dispoziii legale care ocrotete un interes particular, individual. Din punct de vedere terminologic nulitatea relativa este desemnata n textele de lege prin expresiile: actul este anulabil, actul poate fi anulat, aciunea de nulitate. In cazul nulitii relative, regimul juridic al acesteia se concretizeaz in urmtoarele reguli:nulitatea relativa poate fi invocata, in

principiu, numai de persoana ocrotita si al crei interes a fost nesocotit la ncheierea actului juridic; nulitatea relative trebuie invocata, pe cale de aciune sau pe cale de excepiune, in termenul de prescripie extinctiva, aciunea in declararea nulitii relative fiind prescriptibila; nulitatea relative poate fi confirmata, expres sau tacit, de partea interesata (sau de succesorii in drepturi ai acesteia). Prin urmare, deosebirile de regim juridic intre nulitatea absoluta si nulitatea relativa pot fi exprimate, sintetic, in felul urmtor: daca nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes , de instana sau din oficiu sau de alte organe prevzute de lege, nulitatea relativa poate fi invocata, in principiu, numai de cel al crui interes a fost nesocotit la ncheierea actului juridic; nulitatea absoluta este imprescriptibila , pe cnd cea relativa este supusa prescripiei extinctive; daca nulitatea absoluta nu poate fi, in principiu, acoperita prin confirmare, nulitatea relative poate fi confirmata expres sau tacit. Dup modul de consacrare legislativa deosebim nulitatea expresa si nulitatea virtuala care rezulta din felul de exprimare a legiuitorului (ex. art. 965, alin. 2 C. civ., din care reiese ca sunt nule conveniile asupra unei succesiuni nedeschise). Nulitatea expresa (textuala sau explicita) este acea nulitate care este prevzuta, ca atare, ntr-un text de lege. Astfel, spre exemplu, n art. 34 alin.2 din Decretul nr. 31/1954 se prevede n mod expres ca orice act juridic ncheiat de o persoana juridica fara respectarea principiului specialitii capacitaii de folosina este nul.Nulitatea virtuala (implicita ori tacita) este acea nulitate care nu este expres prevzuta de lege, dar care rezulta n mod nendoielnic din modul n care sunt reglementate unele condiii de validitate ale actului juridic civil. Marea majoritate a reglementarilor cuprinse de legislaia civila fac referire la nulitatea virtuala. De regula, astfel de nulitati sunt desemnate prin expresiile este oprit, nu se poate, se admite numai daca etc. Dup felul condiiei de validitate nesocotite cu ocazia ncheierii actului juridic civil nulitatea este de doua feluri: nulitate de fond si nulitate de forma. Nulitatea de fond se aplica in cazul incalcarii unei condiii de fond la ncheierea actului juridic civil (capacitate, consimtamant, obiect, cauza). Nulitatea de forma se aplica in cazul nerespectrii la ncheierea actului juridic civil a formei ad validitatem impusa de lege (ex. art. 813 C. civ. dispune ca toate donaiunile se fac prin act autentic). In funcie de modul in care poate fi valorificata , nulitatea poate fi: nulitate de drept, care opereaz de la sine, fara intervenia instanei de judecata si nulitatea judiciara, care este pronunata de instana de judecata. Totui, o astfel de clasificare nu mai este acceptata in sistemul nostru de drept , avand in vedere ca doar instana de judecata poate decide aplicarea nulitii. De asemenea, in ceea ce privete ntinderea efectelor sale, exista nulitate totala si nulitate pariala. Nulitatea este totala atunci cnd desfiineaz n ntregime actul juridic lipsindu-l de toate efectele sale. Nulitatea pariala este acea nulitate care desfiineaz numai o parte dintre efectele actului juridic. Cu alte cuvinte, n cazul nulitii pariale se vor desfiina efectele numai cu privire la anumite clauze, celelalte efecte ale actului juridic ce nu contravin legii se vor menine. n dreptul nostru regula este nulitatea pariala, iar nulitatea totala excepia. Lipsa capacitaii de exerciiu, viciile de consimmnt ca si neregularitile

privitoare la forma, ad validitatem, sunt cele mai frecvente cauze de nulitate totala. Consecinele juridice ale aplicrii sanciunii nulitii, adic urmririle datorate desfiinrii in ntregime sau in parte a unui act juridic civil care a fost ncheiat cu incalcarea dispoziiilor legale referitoare la condiiile sale de validitate sunt denumite efectele nulitatii actului juridic civil. Indiferent ca nulitatea este absoluta sau relativa,efectele sunt aceleai, lipsirea actului juridic civil de acele efecte care contravin normelor juridice edictate pentru valabila ncheiere a actului. Esena efectelor nulitii este exprimata de adagiulquod nullum est, nullum producit efectum, ceea ce nseamn ca actul nul nu produce nici un efect. Regula stabilita prin acest adagiu este valabila numai n cazul nulitii totale, deoarece n cazul nulitii pariale nu se desfiineaz acele efecte ale actului juridic civil care sunt conforme cu scopul condiiilor stabilite de lege pentru nsi validitatea actului. ntinderea efectelor nulitii va fi, aadar, mai cuprinztoare sau mai restrnsa dup cum nulitatea este totala sau pariala. De asemenea, efectele nulitii difer si n funcie de ceea ce s-a ntmplat dup ncheierea actului juridic civil, respectiv, daca actul ncheiat a fost executat sau nu de ctre parti, iar n caz de executare daca cu privire la drepturile transmise prin actul nul au fost ncheiate alte acte juridice cu alte persoane. Astfel, n cazul n care actul juridic civil a fost anulat, dar n-a fost nc executat, el nu-si mai produce efectele n vederea crora a fost ncheiat, adic nu va mai putea fi executat, partile aflndu-se n situaia n care n-ar fi ncheiat actul respectiv. Daca actul juridic civil a fost executat, n tot sau n parte, odat pronunata sau constatata nulitatea acestuia, efectele produse de el se vor desfiina retroactiv, iar prestaiile executate n baza acestui act se vor restitui reciproc. n sfrit, daca dup executarea actului nul, una din parti, respectiv, dobnditorul de drepturi ncheie cu o tera persoana un act juridic prin care la rndul sau transmite acesteia din urma drepturile dobndite n temeiul actului nul, aplicarea sanciunii nulitii va avea ca efect nu numai desfiinarea actului juridic iniial, primar, dar si desfiinarea actului subsecvent. n baza celor nfatisate se desprinde concluzia ca efectele nulitii sunt crmuite de urmtoarele trei principii:principiul retroactivitii efectelor nulitii actului juridic; principiul restabilirii situaiei anterioare ncheierii actului juridic (restitutio in integrum) principiul anularii nu numai a actului iniial, primar, ci si a actelor subsecvente (resoluto jure dantis rezolvitur jus accipientis). Toate aceste principii se afla ntr-o strnsa legtura, n sensul ca principiul retroactivitii efectelor actului juridic civil le determina pe celelalte doua. ntr-adevr, principiul restabilirii situaiei anterioare si cel al anularii si actului subsecvent ca urmare a anularii actului iniial sunt consecine ale retroactivitii efectelor nulitii si, totodat, mijloace de asigurare efectiva a retroactivitii. n dreptul nostru civil exista unele principii n baza crora nulitatea de care este lovit sau ar putea fi lovit un act juridic i produce, n ntregime sau numai n parte efectele. Altfel spus, un act juridic civil sancionat cu nulitatea sau cruia i s-ar putea aplica o asemenea sanciune, fie i produce toate efectele, fie produce numai unele efecte, fie este meninut pentru trecut desfiinndu-se pentru viitor, fie produce alte efecte juridice dect cele ce-i sunt specifice. Meninerea n parte sau n ntregime a efectelor actului juridic civil nul sau care ar putea fi declarat nul se justifica de incidenta concurenta, dar prioritara a unor principii sau reguli de drept cum ar fi :principiul conversiunii actului juridic nul ntr-un alt act juridic ale crui conditii de validitate sunt n ntregime ndeplinite ;principiul rspunderii civile delictuale consacrat de art. 998 C. civ. si principiul validitii aparentei n drept exprimat de adagiul latin error communis facit jus, poate justifica si el uneori meninerea efectelor juridice produse de un act lovit de nulitate. Aceste reguli de drept nltura principiul quod nullum est, nullum producit efectum.

ntreaga via a omului, de la natere i pn la moarte este reglementat n aspectele sale eseniale de normele dreptului civil

BIBLIOGRAFIE: 1)O. Ungureanu, Drept civil. Introducere, Editura C.H.Beck, Bucureti,; 2)O. Ungureanu, C. Jugastru, Drept civil. Persoanele, Editura Hamangiu, Bucureti 3)G. Boroi, Drept civil.Partea generala.Persoanele, Editura Hamangiu 2008 4)I.Apetrei , R.O. Andone , Institutii de drept civil-Partea generala.Persoana fizica.Persoana juridica ., Editura Venus , Iasi 2006 5)Internet