Sunteți pe pagina 1din 13

Potînga Dorina, gr.

1905 DIC
Culegere de spețe pentru cursul drept patrimonial

Speta nr. 1 Printr-o actiune intentata la 12 august 2012, A, in calitate de reprezentant


legal al lui B l-a chemat in judecata pe C, solicitand instantei sa constate ca a dobandit trei
sferturi din mostenirea lui D. Ulterior, A a formulat o cerere de interventie in interes propriu,
cerand instantei sa constate ca a dobandit un sfert din mostenirea lui D. Din probele administrate,
se retine ca D a murit la 7 mai 2011. La 310 zile dupa moartea sa, s-a nascut B, fiul lui A. A a
fost sotia lui D. Din expertiza medicala efectuata in cauza, s-a stabilit ca B a fost conceput intre
un interval de timp cuprins intre a 301-a zi si a 315-a zi inainte de nasterea sa. C este fratele lui
D. Atat A, cat si C au acceptat mostenirea lui D atat in nume propriu, cat si in numele copilului.
Ce hotarare va pronunta instanta ?
Solutie. Instanta va admite cererea de chemare in judecata si cererea de interventie,
constatand ca A a dobandit un sfert din mostenire, in calitate de sotie supravietuitoare si B a
dobandit trei sferturi din mostenire, in calitate de fiu al defunctului. Potrivit reglementarii
anterioare si actuale, copilul conceput pana la momentul deschiderii unei mosteniri are vocatie
succesorala si capacitate succesorala. Trebuie sa se stabileasca daca B era conceput in momentul
mortii lui D. Conceptiunea, la fel ca nasterea unui copil, este guvernata de legea in vigoare la
data nasterii. Nasterea este un fapt juridic civil, care potrivit art. 6 din CC, este reglementat de
legea in vigoare la data producerii lui. Cum B a fost nascut dupa intrarea in vigoare a CC, atat
nasterea, cat si conceptiunea lui vor fi reglementate de CC. Art. 412 din acesta prevede ca un
copil a fost conceput in intervalul de timp cuprins intre a 180-a si a 300-a zi inainte de nasterea
lui. Acest text instituie o prezumtie relativa, care poate fi rasturnata potrivit aln. 2 din acelasi
articol, in sensul de a se dovedi fie ca acel copil a fost conceput intr-un interval de timp mai mic
decat cel mentionat (cuprins in interiorul celui mentionat), fie in afara intervalului mentionat. In
speta, s-a probat ca B a fost conceput in afara intervalului mentionat, printr-un mijloc stiintific –
o expertiza medicala. De aceea, concluziile expertizei vor fi verificate de instanta, considerandu-
se ca B este fiul lui D. In calitate de fiu, B va dobandi trei sferturi din mostenire, iar A, ca sotie
supravietuitoare, un sfert din mostenire.
Dar daca B ar fi murit la 7 mai 2010, ce hotarare va pronunta instanta ?
Solutie Instanta va respinge cererea de chemare in judecata ca nefondata si va admite
cererea de interventie. In acest caz, atat nasterea, cat si conceptiunea lui B sunt reglementate de
decretul nr. 31/1954, privitor la persoanele fizice si juridice. Acesta nu permitea rasturnarea
prezumtiei potrivit careia conceptiunea a avut loc doar in intervalul cuprins intre a 180-a si a
310-a zi inainte de nasterea copilului. Din acest motiv, se va considera ca B a fost conceput dupa
moartea lui D, astfel incat nu este fiul acestuia. La mostenirea lui D vor veni A si C. dobandind
fiecare jumatate din mostenire. Insa, instanta nu va putea recunoaste faptul ca A a dobandit
jumatate din mostenire, ci doar un sfert, in temeiul principiului disponibilitatii, potrivit caruia,
instanta nu poate acorda mai mult decat solicita partea.

Speta nr. 2 Printr-un testament olograf, intocmit la 20 februarie 2012, A i-a lasat cainelui
sau jumatate din avere. Ulterior, la 12 iunie, A a murit, lasand ca mostenitori pe fratii sai, B si C.
Dupa moartea lui A, B s-a ingrijit de caine. Prin cererea intentata la 10 martie 2012, B l-a chemat
in judecata pe C, solicitand instantei sa constate ca a dobandit trei sferturi din mostenirea lui A.
In motivare, reclamantul a aratat ca jumatate din mostenire a dobandit-o pentru ca a avut grija de
caine, iar un sfert a dobandit-o in calitate de mostenitor legal.
Ce hotarare va pronunta instanta ?
Solutie. Instanta va admite in parte cererea si va constata ca reclamantul a dobandit
jumatate din mostenire in temeiul legii. In speta, se aplica decretul nr. 31/1954, acest act
normativ fiind in vigoare atat la momentul intocmirii testamentului, cat si la momentul mortii
testatorului. Potrivit acestuia, subiectele de drept civil se impart in persoane fizice si persoane
juridice. Este persoana fizica numai omul privit in mod individual ca titular de drepturi si
obligatii civile. Cainele nu dobandeste calitatea de persoana fizica, motiv pentru care nu are
capacitate de folosinta. Din aceasta cauza, testamentul intocmit de ea este caduc, iar mostenirea
lui A se va transmite celor doi frati in parti egale.
Dar daca A ar fi murit la 17 ianuarie 2012, s-ar fi modificat hotararea instantei ? Solutie
Hotararea nu s-ar fi modificat. In acest caz, s-ar fi aplicat CC, care in art. 25 prevede ca numai
omul poate deveni persoana fizica, daca este privit individual.

Speta nr. 3 Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la 12 martie 2012, A l-a chemat in
judecata pe B, solicitand instantei sa declare moartea paratului. In motivarea cererii, reclamantul
a aratat ca ultimele informatii despre existenta paratului sunt din data de 16 august 2008, cand
acesta se afla intro croaziera. Din probele administrate reiese ca la 8 august 2008, paratul a plecat
intr-o croaziera ce urma sa dureze 3 saptamani. Disparitia paratului de pe vasul pe care s-a
imbarcat a fost constatata pe 16 august 2008, cand paratul nu s-a mai intors pe vas dupa ce
acostase in portul Barcelona. A este sotia supravietuitoare.
Ce va hotari instanta, daca s-ar aplica in speta reglementarile din Cod Civil ?
Solutie Daca in speta se vor aplica dispozitiile CC, atunci instanta va trebui sa respinga cererea
ca neintemeiata. Potrivit art. 49 din CC, pentru declararea judecatoreasca a mortii unei persoane
fizice, trebuie sa fie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:  Persoana fizica sa fi disparut 
Sa existe indicii din care sa rezulte ca persoana fizica a murit  De la data ultimelor informatii
știri sa fi trecut cel putin 3 ani pana la data introducerii cererii de chemare in judecata. Cea de-a
doua conditie nu este indeplinita in speta, fiindca nu exista indicii din care sa rezulte ca B a
murit. Prin disparitia acestuia ca urmare a coborarii lui de pe vasul de croaziera, nu se poate
afirma ca exista indiciile cerute de lege.
Ce va hotari instanta, daca s-ar aplica in speta vechile reglementari ? Solutie In temeiul
art. 6 din CC, se va aplica actuala reglementare pentru a declara moartea unei persoane fizice.

Speta nr. 4 Prin actiunea intentata la 15 septembrie 2012, A i-a chemat in judecata pe B si C,
solicitand instantei sa dispuna:  Anularea contractului de vanzare – cumparare incheiat intre
parati  Obligarea paratului B la restituirea chiriei incasate pentru apartamentul reclamantului
Din probele administrate, instanta a retinut ca printr-o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva,
A a fost declarat mort la 9 martie 2010, B fiind singurul lui mostenitor legal. Din patrimoniul lui
A facea parte un apartament situat in sectorul 5, pe care A il dobandise in 2002. Acest
apartament a fost inchiriat pe o durata de 2 ani de catre B lui D printr-un contract sub semnatura
privata, incheiat la 10 mai 2010. Ulterior, la 25 iulie 2011, B a vandut acel apartament lui C
printr-un contract autentic. Din depozitiile martorilor audiati, instanta a mai retinut ca A a
reaparut la 14 aprilie 2011.
Daca in speta s-ar aplica dispozitiile CC, ce ar hotari instanta ? Solutie Instanta va anula
cererea de chemare in judecata formulata de reclamant, considerand ca acesta nu are capacitate
de folosinta. Din interpretarea gramaticala a art. 54 din NCC rezulta ca, pentru a putea cere
restituirea bunurilor sale, cel declarat mort prin hotarare judecatoreasca trebuie sa ceara mai intai
anularea acestei hotarari. In acest fel, prezumtia ca persoana fizica declarata moarta este moarta,
prezumtie nascuta din pronuntarea hotararii declarative de moarte, poate fi rasturnata numai prin
anularea acestei hotarari. De aceea, A nu are capacitate de folosinta, fiind considerat mort dpdv
juridic.

Speta nr. 5 Prin cererea depusa de A la biroul unui executor judecator, acesta a solicitat
vanzarea apartamentului lui B prin licitatie publica, ca urmare a faptului ca acesta nu i-a platit
datoria de 40.000 de lei. A a depus cererea si o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila
din data de 7 mai 2011, prin care B era obligat sa-i plateasca lui A suma de 40.000 de lei. In
urma licitatiei publice desfasurate, apartamentul a fost adjudecat in favoarea lui C. Impotriva
ordonantei de adjudecare, B a declarat recurs, aratand ca C nu putea cumpara acel apartament
fiind avocat, apartamentul fiind situat in sectorul centru al capitalei. Cererea de scoatere la
vanzare prin licitatie publica a fost depusa la data de 7 noiembrie 2011.
Ce va hotari instanta de recurs ? Solutie Instanta de recurs va respinge recursul ca nefondat.
Potrivit art. 1653, alin. 3 din CC, dreptul litigios este acel drept subiectiv care formeaza obiectul
unui proces inceput si neterminat in privinta existentei sau intinderii lui. In speta, dreptul litigios
a fost dreptul de creanta pana in momentul ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti prin
care s-a constatat existenta si intinderea acestui drept in patrimoniul lui A. Dreptul de proprietate
asupra apartamentului nu este un drept litigios, deoarece existenta sau intinderea lui nu formeaza
obiectul unui proces, fiind o certitudine ca titularul exclusiv al acestui drept este B. Din acest
motiv, interdictia prevazuta de articolul 1653 alin. 1 din CC nu este aplicabila in speta.
Speta nr. 6 La 14 aprilie 2011, A intocmeste un testament in favoarea lui B prin care ii lasa
acestuia jumatate din mostenirea sa. Ulterior, la 10 februarie 2012, A moare, lasand ca singur
mostenitor legal pe C, fratele sau. Prin actiunea intentata la 9 iunie 2012, C l-a chemat in
judecata pe B, solicitand instantei sa constate nulitatea absoluta a testamentului olograf intocmit
de A. In motivare, reclamantul a aratat ca, la data intocmirii testamentului, A avea varsta de 17
ani.
Ce va hotari instanta ? Solutie Instanta va respinge cererea ca nefondata. In temeiul art. 2174,
alin. 2 din CC, capacitatea lui A de a intocmi testamentul este reglementata de legea in vigoare la
data intocmirii testamentului, respectiv Codul Civil anterior. Potrivit acestuia, minorul care a
implinit varsta de 16 ani putea sa-si intocmeasca testamentul. Acesta ramane valabil si dupa
intrarea in vigoare a CC, care instituie o incapacitate a minorilor de a-si intocmi testamentul.
Speta nr. 7 La 9 aprilie 2008, A l-a chemat in judecata pe B, solicitand instantei sa constate
nulitatea absoluta a contractului de vanzate – cumparare incheiat intre parti. In motivare,
reclamantul a aratat ca acel contract incheiat este nul, fiindca paratul este apatrid. Din probele
administrate, instanta a retinut ca la 19 septembrie 2004, A i-a vandut lui B printr-un contract
autentic un teren de 500 de m2 la pretul de 20.000 de euro, pret platit in aceeasi zi. In contract se
mentioneaza ca B cumpara acel teren, urmand sa ridice pe acesta o casa. La momentul intocmirii
contractului, B era apatrid si avea domiciliul in Chișinău intr-un apartament pe care il folosea in
calitate de chirias. In 2006, paratul a dobandit cetatenia moldovenească.
Ce va hotari instanta ? Solutie Instanta va admite cererea si va constata nulitatea absoluta a
contractului de vanzare – cumparare incheiat intre parti. Avand in vedere ca art. 44 din
Constitutia stabileste ca o conditie pentru ca strainii si apatrizii sa dobandeasca terenuri in RM,
adoptarea unei legi organice, care sa stabileasca conditiile de dobandire, contractul incheiat intre
A si B este nul, fiindca pana la momentul incheierii lui nu fusese adoptata o lege organica,
aceasta fiind Legea nr. 312/2005. Contractul va ramane nul dupa intrarea in vigoare a acestei
legi, in temeiul principiului neretroactivitatii legii civile noi.
Speta nr. 8. La 17 mai 2012, A i-a chemat in judecata pe B si C, solicitand instantei sa constate
simulatia donatiei pe care D i-a facut-o lui B, in sensul ca adevaratul donatar este C si sa dispuna
anularea donatiei facuta lui C. In motivare, reclamantul a aratat ca autorul sau D i-a donat lui B
un autoturism, donatie pe care in realitate i-a facut-o lui C, data fiind legatura de rudenie dintre B
si C, B fiind fiul lui C. Reclamantul a mai aratat ca C are calitatea de medic si ca l-a tratat in
ultimele 3 luni ale vietii pe D, acesta murind din cauza unei boli pentru care a fost tratat de C.
Reclamantul a depus la dosar o copie a contractului de donatie. Din probele administrate,
instanta a retinut ca la 25 noiembrie 2011, D i-a donat lui B un autoturism printr-un contract
autentic. De asemenea, s-a retinut ca moartea lui D a fost provocata de o boala pe care C a
incercat sa o trateze in ultimele 3 luni ale vietii lui D. De aceasta boala, D suferea cu un an
inainte de a muri. Paratul C a solicitat respingerea actiunii, aratand ca donatia i-a fost facuta lui
B, care este major, casatorit, astfel incat nici macar indirect, aceasta donatie nu ii putea profita
lui C. D a murit la 15 ianuarie 2012, lasand ca unic mostenitor legal pe A, fratele sau.
Ce va hotari instanta ? Solutie Instanta va admite cererea, constatand simulat contractul de
donatie in privinta persoanei donatarului si anuland donatia care a fost facuta lui C. In temeiul
art. 2164, alin. 2 din CC, se naste prezumtia potrivit careia daca fiul medicului primeste o
donatie de la pacientul acelui medic, in realitate donatia este facuta medicului. De aceea,
reclamantul nu va mai trebui sa probeze existenta simulatiei prin interpunere de persoane, ci
numai indeplinirea conditiilor din art. 2164, alin. 1, adica a faptului ca medicul a avut grija in
timpul ultimei boli de defunct, boala care i-a si provocat moartea.
Speta nr. 9 Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la 12 septembrie 2012, A, in calitate
de reprezentant legal al lui B, l-a chemat in judecata pe c ca sa incuviinteze ca minorul B sa ia
numele de familie al paratului C. Din probele administrate s-a retinut ca B s-a nascut la 12
octombrie 2011, avand ca mama pe A. In momentul nasterii minorului, A era casatorita cu D.
Printr-o hotarare judecatoreasca ramasa irevocabila, casatoria dintre A si C – primul sot a fost
desfacuta la 10 martie 2011. Printr-o alta hotarare judecatoreasca, ramasa definitiva si
irevocabila la 22 aprilie 2012, s-a constatat ca D nu este tatal copilului. Casatoria dintre A si D s-
a incheiat la 12 mai 2011. A si-a modificat prin incheierea fiecarei casatorii numele de familie,
luand numele de familie al sotului.
Ce va hotari instanta ? Solutie Instanta va admite in parte cererea in sensul ca va incuviinta ca
acel copil sa ia numele de familie reunite ale lui A si lui C, paratului, din momentul nasterii lui.
Ca urmare a admiterii actiunii in tagaduirea paternitatii lui D, va renaste prezumtia de paternitate
in favoarea lui C fiindca o perioada din timpul legal al conceptiunii este situata in interiorul
primei casatorii. Avand in vedere ca, in momentul nasterii copilului – 12 octombrie 2011, mama
copilului avea un nume diferit de cel al tatalui, C si ca cei doi nu s-au inteles cu privire la numele
de familie pe care urmeaza sa il poarte copilul, instanta va hotari tinand seama de interesul
copilului.
Speta nr. 10 Prin cererea inregistrata la 9 iunie 2012, A, in calitate de tutore a lui B, l-a chemat
in judecata pe C, solicitand instantei sa anuleze contractul incheiat intre B si C, ca urmare a
faptului ca la momentul incheierii contractului, B fusese pus sub interdictie. Instanta a retinut ca,
printr-o hotarare ramasa definitiva la 10 mai 2012, B a fost pus sub interdictie, hotararea fiind
inscrisa in Registrul de Stare Civila la 28 mai. La 1 iunie, B a incheiat cu C un contract de
antrepriza prin care C s-a obligat sa repare acoperisul casei lui B in schimbul sumei de 2000 de
euro.
Ce va hotari instanta ? Solutie Solutia va depinde de caracterul contractului de antrepriza
incheiat. Astfel, daca reparatia acoperisului era urgenta, intarzierea efectuarii ei ducand la
deteriorarea casei, contractul de antrepriza este un act de conservare, pe care interzisul
judecatoresc il poate incheia singur, potrivit art. 172 si art. 43, alin. 3 din CC. Daca reparatia nu
era urgenta, contractul de antrepriza este un act de administrare, pe care interzisul judecatoresc il
putea incheia singur numai daca nu era lezat.
Speta nr. 11. Vânzătorul de autovehicule A a lansat în mass-media o propunere de vânzare a
unei anumite mărci auto la un preț fix. B a adresat companiei A o comandă având ca obiect un
astfel de autoturism, solicitându-i lui A să îi indice culorile disponibile, dotările de care dispun
acele autovehicule, modul de plată și durata de livrare. În răspuns, A arătat că stocul de
autovehicule a fost finalizat și în prezent nu mai este în măsură să livreze niciun autovehicul din
marca menționată.
1. Ce natură are propunerea lui A? 2. Considerați încheiat contractul dintre A și B?
1. Propunerea lui A reprezintă, conform art. 1189 alin.(1) Cod civil o solicitare de ofertă sau o
intenție de negociere. Ea nu poate constitui ofertă, pentru că nu este adresată unei persoane
determinate și nici nu conține informații esențiale, privitoare la închierea contractului.
2. Propunerea lui A, neconstituind o ofertă, ci doar o solicitare de ofertă, nu produce niciun efect
juridic, drept pentru care contractul dintre A și B nu poate fi considerat încheiat.
Speta 12. A îi transmite lui B, prin fax, o ofertă de vânzare pentru materiale de construcții,
precizând tipul mărfurilor, prețul acestora pe unitate de măsură, calitatea produselor și cantitatea
disponibilă, oferta fiind expediată la data de 10.01.2013. Termenul de acceptare stabilit în ofertă
a fost de 30 de zile. Administratorul societății B a fost plecat în străinătate, în perioada
05.02.2013 – 10.02.2013, revenind la sediul societății la data de 13.02.2013. La această dată,
administratorul societății B, a luat la cunoștiință despre oferta trimisă de către A. B a acceptat
oferta lui A și i-a remis-o prin fax în aceeași zi.
1. Considerați încheiat contractul de vânzare dintre A și B? 2. În situația în care A ar executa
contractul, în sensul că ar livra către B mărfurile la care se referă oferta, considerați că între A
și B s-a încheiat un contract în baza ofertei și acceptării? Sau un contract separat de aceste acte
juridice ale părților? 3. Considerați încheiat contractul dintre A și B, în ipoteză identică, dar în
lipsa unui termen de acceptare?
1. În ipoteza dată, acceptarea trimisă de către B este necorespunzătoare, ea survenind după ce
oferta a devenit caducă, respectiv în afara termenului de acceptare, conform art. 1197 alin. (1) lit.
a Cod civil. De asemenea, acceptarea remisă de B este și tardivă. Conform art. 1198, alin. (1)
Cod civil, ea va produce efecte numai dacă ofertantul îl va înștiința pe acceptant privitor la
acceptarea contractului. În concluzie, dacă A îl va înștiința pe B cum că contractul a fost
încheiat, acesta va fi încheiat.
2. Presupunând că A execută contractul, livrându-i lui B mărfurile la care se referă oferta,
conform art. 1196, alin. (1), acest fapt al lui A reprezintă o acceptare de ofertă și, totodată, o
înștiințare pentru acceptant despre încheierea contractului. Contractul încheiat va avea la bază
oferta și acceptarea părților, deoarece acesta s-a încheiat, conform art. 1198, alin. (1) Cod civil.
3. În ipoteza în care oferta trimisă de A nu ar fi avut un termen expres de acceptare, aceasta ar fi
fost o ofertă fără termen. Ea ar fi avut un termen rezonabil de acceptare. Considerând că
acceptarea lui B a fost remisă înăuntrul acestui termen rezonabil, contractul se consideră a fi
încheiat.
Speța nr. 13 Societatea Brutăria SRL este chemată în judecată de Bogdan și Raluca, copiii din
căsătoria anterioară a soției lui Paul, cu o acțiune în despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului
suferit ca urmare a decesului lui Paul în incendiul ce a avut loc la sediul societății, soldat cu mai
mulți răniți grav sau mortal.   Societatea fusese sancționată  contravențional, cu o săptămână 
înaintea producerii incendiului, pentru că nu deținea numărul de extinctoare corespunzător
suprafeței și naturii activității prestate, dar, între timp, remediase această deficiență.  
Reclamanții solicită  daune materiale, constând într‐o prestație lunară  în cuantum de 1.000 lei și,
în susținerea acțiunii, prezintă probe în sensul că victima accidentului le presta întreținere de mai
mult de 5 ani și că începuse formalitățile de adopție.
Răspuns, – acțiunea în despăgubiri este admisibilă, existând obligația de reparare a
prejudiciului  și în cazul în care acesta este produs prin atingerea adusă  unui simplu interes, în
speță, victima accidentului neavând o obligație legală de întreținere față de reclamanți. Soluția,
consacrată  de practica judiciară  pe terenul vechiului Cod civil, a fost preluată și legislativ în art.
1.349 alin. (1) din noul Cod civil.
Speța nr. 14. Marian a chemat în judecată  Societatea Igiena SRL, fost angajator, solicitând
instanței anularea deciziei de concediere și obligarea societății pârâte la plata unei despăgubiri
egale Minispețe   Roșianu 64 cu salariile nepercepute, precum  și cu celelalte drepturi de care ar
fi beneficiat de la data concedierii.   Marian susține că  temeiul concedierii a fost desființarea
postului pe care îl ocupa, motivat de dificultățile financiare ale societății, dar același post a fost
reînființat la două luni de la data concedierii sale.   Societatea susține că, la data concedierii lui
Marian, se afla în dificultate financiară și, în aceste condiții, a exercitat un drept ce îi este
conferit de lege, de a decide unilateral încetarea unui contract de muncă al unui angajat, într‐un
proces de restructurare a activității societății. Situațiile financiare prezentate în instanță  indică  o
tendință  descrescătoare a profitului și reducerea ponderii contractelor pe termen lung. Societatea
arată, de asemenea, că, ulterior concedierii lui Marian, au încheiat mai multe contracte de
achiziții publice, cu executare pe durata a cel puțin 2 ani, inclusiv un contract a cărui executare
impunea personal suplimentar. 
Răspuns… potrivit art. 1.353 C.civ., „cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exercițiul
drepturilor sale nu este obligat să îl repare, cu excepția cazului în care dreptul este exercitat
abuziv”. Exercitarea unui drept va fi considerată abuzivă atunci când dreptul nu este utilizat în
vederea realizării finalității sale, ci cu intenția de a vătăma o altă persoană  sau contrar bunei‐
credințe. În analiza bunei‐credințe a angajatorului, urmează  a fi verificată cauza desființării
postului, care, potrivit jurisprudenței constante, este reală  când este impusă de dificultăți
economice sau de transformări tehnologice și este serioasă când are la bază  studii temeinice
vizând îmbunătățirea activității  și nu disimulează  realitatea sau o concediere pentru motive care 
țin de persoana salariatului. Cauza serioasă este aceea care face imposibilă  continuarea activității
la un loc de muncă, fără  pagube pentru angajator. Datele speței (desființarea unui post  și
reînființarea acestuia la numai două  luni, curs des‐ crescător al profitului, dar nu și dificultăți de
efectuare a plăților, absența unor studii/planuri privind îmbunătățirea activității) nu sunt
indicative pentru a conchide în favoarea unui caracter obiectiv al desființării postului. Se poate
concluziona, așadar, în sensul unei exercitări abuzive a dreptului de a înceta unilateral contractul
de muncă al angajatului. 
Speța nr. 15 Obligații facultative Kian se obligă să predea Luanei un ceas de mână elvețian
până la data de 30 decembrie 2016, dar, potrivit înțelegerii acestora, care a luat forma unei
convenții scrise, Kian este îndreptățit să predea, în locul ceasului de mână, suma de 1.200 euro la
scadență.  
Răspuns– din chiar cuprinsul art. 1.468 alin. (1) C.civ., rezultă că obligațiile facultative sunt
acele obligații complexe care au ca obiect, la nașterea lor, o singură pres‐ tație, dar debitorul are
posibilitatea de a se libera executând o altă  prestație determinată  prin acordul părților. Dacă 
obligația alternativă  poate genera o opțiune în favoarea debitorului sau chiar creditorului,
întotdeauna opțiunea de a alege din cadrul obligației facultative aparține debitorului,  și nu
creditorului.
Speța 16. Obligații alternative Laur  și Cerasela încheie o convenție prin care convin ca primul
să  o ajute pe toată  perioada anului la muncile din gospodărie, enumerându‐se exhaustiv
activitățile, respectiv hrănirea animalelor, curățarea curții  și asigurarea condițiilor de trai pentru
animale, munci agricole exclusiv în grădina aferentă casei de locuit, urmând ca Cerasela să‐i
recompenseze munca fie cu un vițel, determinat în mod expres, fie cu recolta de cireșe din livada
situată în ridul „Grădina Raiului” ce va rezulta până  la data de 20 iunie 2015, urmând ca
varianta pentru care va opta să fie decisă o zi mai târziu. Laur respectă exemplar termenii
înțelegerii, iar, la data de 30 iunie 2015, observând că  Cerasela nu pronunță  nimic legat de
propria prestație, o abordează pe cocontractanta sa, solicitându‐i să‐și respecte obligațiile
asumate. 
Răspuns– legiuitorul, prin art. 1.461 (1) C.civ., reliefează, în mod expres, faptul că: „(1)
Obligaԑia este alternativă atunci când are ca obiect două prestaԑii principale, iar executarea uneia
dintre acestea îl liberează pe debitor de întreaga obligaԑie. (2) Obligaԑia rămâne alternativă  chiar
dacă, la momentul la care se naşte, una dintre prestaԑii era imposibil de executat”. 
Speța nr. 17 La data de 10.01.2019 A a împrumutat de la B suma de 10000 lei, printr-un încris
obligîndu-se să o restituie pînă la 11.12.2019. La expirarea termenului convenit, B solicită în
instanța de judecată înlocuirea sumei de 10000 lei, de care A nu dispune, cu automobilul
acestuia. A refuză indicînd faptul că automobilul său a fost procurat pe data de 11.01.2019, adică
după ce împrumutase banii de la B.
Care va fi hotărîrea instanței?
Articolul 1248. Efectele nerestituirii împrumutului
(1) În cazul în care împrumutatul nu restituie în termen împrumutul, dispozițiile art. 942 se
aplică în modul corespunzător dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
(3) În cazul în care nu poate restitui bunul, împrumutatul trebuie să plătească valoarea
acestuia calculată în funcție de locul și timpul executării obligației
Articolul 1243. Neexecutarea obligaţiei de a da cu împrumut
În cazul în care împrumutătorul nu execută obligaţia de a da cu împrumut, împrumutatul
poate cere doar repararea prejudiciului cauzat astfel.

Speța nr. 18. X. Y. Z. Sunt asociați ai SRL Avant. Aceștia au vărsat aportul subscris, în
conformitate cu actul de constituire în mărime de 50% pînă la înregistrarea SRL Avant . X
decedează după 3 luni de la înregistrarea societății, iar restul părții din aport nu reușise să-l verse.
Sucesorul lui X dorește înstrăinarea părții sociale ce îi revenea lui X.
În patrimoniul cui se află aportul lui X? Poate succesorul să înstrăineze partea socială ce îi
revenea lui X, DACĂ nu a fost plătit integral aportul?
Cel care mosteneste cota din masa succesorala a defuctului va mosteni si obligatia acestuia de a
achita restul aportului, sau de a vinde partea de actiuni mostenita cu repararea prejudciului.
Speța nr. 19. A vinde lui B un apartament, iar B se obligă prin contract să nu înstrăineze
apartamentul altei persoane timp de 2 ani.
Obigația lui B de a nu înstrăina apartamentul este în corespundere cu vre-un drept patrimonial?
Dacă da, ce natură are acest drept?
Articolul 425 CC (2) Cu toate acestea, în cazul vînzării silite, dacă interdicția în privința
dreptului supus înregistrării nu a fost în prealabil notată în registrul bunurilor imobile, dreptul
astfel dobîndit nu va putea fi opus terților dobînditori de bună-credință.
Speța nr. 20. Y este proprietarul unui automobil pe care X dorește foarte mult să-l procure.
După insistente rugăminți Y a acceptat, însă cu condiția că acesta își asumă obligația de a achita
datoria de 50.000 lei pe care Y o are față de Z, dacă la momentul executării Y nu va dispune de
mijloacele necesare. Y și X au încheiat un contract scris în care a fost stipulată obligația lui X
față de Y de a achita suma datorată de ultimul lui Z. Nici la data scadenței și nici în termenul
suplimentar acordat Y nu a achitat datoria față de Z și nici nu i-a solicitat lui X să facă aceasta.
Z i-a acționat în judecată pe Y și Z solicitînd încasarea sumei de 50.000 lei în mod solidar de la
aceștia. Soluționați speța.
Articolul 840. Felurile preluării datoriei
(2) În cazul în care este evident că a apărut un nou debitor, dar felul preluării datoriei nu este
clar, debitorul inițial și cel nou sînt considerați debitori solidari.
Articolul 845. Substituirea incompletă
Un terț poate să convină cu creditorul și debitorul inițial să substituie incomplet debitorul, cu
efectul că debitorul inițial este menținut ca debitor în cazul cînd debitorul nou nu execută
obligația în mod corespunzător.

Speța nr. 21 În anul 2003, Vasilescu transmite în arendă lui E un teren agricol pe o durată de 10
ani, contra unei sume de 50 000 lei. În contract părțile au stipulat că plata de arendă se va achita
la momentul încheierii contractului, sub forma unei plăți unie pentru întraga perioadă. În 2007,
după decesul lui Vasilescu soția acestuia acționează în judecată pe E cerînd să-i achite plata
pentru terenul arendat, menționînd că acesta din urmă nu dispune de careva înscrisuri care ar
confirma efecuarea plății. Ce argument va aduce E pentru a cîștiga cauza?

Speța nr. 22. O bancă comercială a încheiat cu o societate comercială un contrac prin care
ultima s-a obligat să garanteze rambursarea tuturor creditelor acordate de bancă, timp de un an
de zile de la momentul încheierii contractului, persoanelor fizice, în mărime de pînă la 50000 lei,
cu condiția că banca v-a notifica societatea comercială despre fiecare contract de creditare în
termen de maxim 3 zile de la momentul semnării și va achita acestei, în termen de 10 zile, 1 %
din suma creditelor. Banca comercială a respectat prevederile contractului. În legătură cu faptul
că unl dintre clienți nu și-a executat obligația privind rambursarea creditului și plata dobînzii ,
banca a solicitat societății comerciale să execute aceste obligații. Societatea comercială a refuzat
invocînd faptul că obligația pe care și-a asumat-o este lovită de nulitate și plus la toate contractul
nu prevede garantarea achitării dobînzii. Soluționați speța!

Speța nr. 23 Ca rezultat a unei greșeli contabile, salariatului L.V. i-a fost transferat pe card
salariul lunar în sumă de 35000 lei, cînd defapt, conform contractului salariul constituia 3500 lei.
Angajatorul a cerut restituirea sumei transferate din greseala, salariatul insă a refuzat. Iar
angajatorul s-a adresat în judecată conform normelor îmbogățirii fără justă cauză.
Este prezentă îmbogățirea fără justă cauză? Soluționați speța.

Speța nr. 24 Societatea A are o datorie în bugetul de stat în mărime de 145.000 lei și societatea
B are o datorie în bugetul de stat în sumă de 27.000 lei. Societatea A vrea să cesioneze datoria,
pe care o are la bugetul de stat către societatea B, cu acordul acesteia. Administratorul și
asociatul unic al societății A și administratorul societății B, este aceeași persoană și asociatul
unic al Societății Y este soția administratorului de la Societatea A.
SFS (reprezentant al statului) poate să nu fie deacord cu această cesiune? Cum poate
Societatea A și B sa obțină un acord din partea SFS pentru aceasta cesiune?

Speța nr. 25. La data de 30 noiembrie 2016, K. I a depus cerere de chemare în judecată
împotriva SRL ”SS” cu privire la apărarea dreptului de autor și încasarea compensației pentru
încălcarea dreptului de autor și drepturile conexe.
În motivarea acţiunii a indicat că, la data de 28 iunie 2016 pe pagina electronică Facebook.com,
care aparţine companiei SRL”S-S” a apărut o postare, în care a fost folosită poza făcută de
reclamantă, fotografia unei genţi cu inscripţia ’’Bulgaria” pe ea.
Reclamanta consideră că i-a fost încălcat dreptul de autor, deoarece fotografiile au fost publicate
şi editate fără consimțământul ei, fiindu-i cauzat un prejudiciu moral şi patrimonial. Solicită
compensarea prejudiciului material și moral, invocând prevederile art. 7 alin. 1) lit.d) din Legea
nr. 139 privind dreptul de autor și drepturile conexe.
Soluționați speța.
În conformitate cu art. 7 alin. 1) lit. d) Legea nr. 139 din 02.07.2010 privind dreptul de
autor și drepturile conexe, (1) Dreptul de autor se extinde asupra operelor literare, artistice şi
ştiinţifice exprimate în următoarele forme: d) de imagine (desen, schiţă, pictură, plan, fotocadru
etc.);
Conform art. 10 din Lege, (1) Autorul unei opere beneficiază de următoarele drepturi morale:a)
dreptul la paternitate – dreptul de a fi recunoscut în calitate de autor al operei sale şi dreptul de a
pretinde o atare recunoaştere, inclusiv prin indicarea numelui său pe toate exemplarele operei
publicate sau prin referirea la numele său, după cum se obişnuieşte, în cazul oricărei valorificări
a operei, cu excepţia cazurilor cînd acest lucru este imposibil şi cînd lipsa obligaţiei de a indica
numele autorului decurge din alte prevederi ale prezentei legi;b) dreptul la nume – dreptul
autorului de a decide cum va figura numele său la valorificarea operei (numele adevărat,
pseudonimul sau anonim);c) dreptul la respectarea integrităţii operei – dreptul la protecţia operei
sale contra oricărei denaturări, schimonosiri sau a oricărei alte atingeri aduse operei, care
prejudiciază onoarea sau reputaţia autorului;d) dreptul la divulgarea operei – dreptul de a decide
dacă opera va fi adusă la cunoştinţa publică, în ce mod şi cînd;e) dreptul la retractarea operei –
dreptul autorului de a retracta opera sa din circuitul comercial, despăgubind pe titularul dreptului
de valorificare, dacă acesta este prejudiciat prin exercitarea retractării.
Conform art. 11 din aceeași Lege, (1) Autorul sau alt titular al dreptului de autor are dreptul
exclusiv să efectueze, să permită sau să interzică valorificarea operei, inclusiv prin:a)
reproducerea operei;b) distribuirea originalului sau a exemplarelor operei;c) închirierea
exemplarelor operei, cu excepţia operelor de arhitectură şi a operelor de artă aplicată;d) importul
exemplarelor operei în vederea distribuirii, inclusiv al exemplarelor confecţionate cu
consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor;e) demonstrarea publică a
operei;f) interpretarea publică a operei;g) comunicarea publică a operei prin eter, inclusiv prin
satelit (tele- radiodifuziune), sau prin cablu;h) retransmiterea simultană şi fără modificări, prin
eter sau prin cablu, a operei transmise prin eter sau prin cablu;i) punerea la dispoziţie în regim
interactiv a operei;j) traducerea operei;k) transformarea, adaptarea, aranjamentul sau alte
modificări ale operei, cu excepţia cazurilor cînd efectuarea unor acţiuni din cele enumerate la
lit.a)–k) nu se încadrează în forma de exprimare a operei şi pentru care nu pot fi stabilite
sancţiuni.
La caz reclamanta solicită repararea prejudiciului material și moral, invocând că prin plasarea
anunțului pe site-ul „facebook.com” s-a utilizat fotografia a cărui autor este, însă careva probe în
sensul dat nu a prezentat.
Astfel, reieșind din prevederile art. 118 CPC în coroborare cu art. 130 CPC consider că cererea
de chemare în judecată urmează a fi respinsă din lipsa de probe.

Speța nr. 26 La data de 19 octombrie 2012, V.A. a depus cerere de chemare în judecată
împotriva societăţii comerciale „C. V.” SRL şi I C cu privire la apărarea drepturilor de autor şi
conexe, încasarea venitului ratat, repararea prejudiciului material şi moral, obligarea înlăturării
încălcării.
În motivarea acţiunii a invocat reclamanta că în anul 2007, pe o reţea de socializare, a făcut
cunoştinţă cu C I, care s-a prezentat ca fotograf profesionist. În urma discuţiilor şi a cîtorva
întîlniri reclamanta a fost invitată de a participa la o şedinţă foto cu condiţia de a fi pozată în
costum de baie pe fon simplu, fapt ce a fost acceptat. În urma acestei şedinţe, fotograful i-a
comunicat că fotografiile vor fi prelucrate şi selectate, şi ulterior propuse la o companie de
producere pentru a poza pentru compania lor şi de a fi faţa companiei, iar în caz dacă pozele vor
fi acceptate, compania va încheia cu reclamanta un contract cu achitarea sumei contractate pentru
folosirea imaginii foto. Menţionează reclamanta, că după sesiunea foto nu a fost contactată nici
de către fotograf şi nici de către vre-o companie, iar după o perioadă de timp prin mun. Chişinău
şi prin toată Republica Moldova au început să apare panouri de publicitate cu imaginea
reclamantei de la şedinţa foto petrecută, cu logotipul „M” pe panouri, ce au fost amplasate de
către producătorul apei potabile SC „C V” SRL, fără a avea un acord pentru a folosi imaginea
reclamantei. Indică reclamanta că, în rezultat, s-a adresat către executorul judecătoresc pentru a
constata faptul existenţei panourilor de publicitate al companiei de producere a apei minerale
„M”, sub logotipul căruia era imaginea reclamantei. De către executorul judecătoresc, în luna
mai 2012, au fost efectuate un şir de constatări de faptul existenţei panourilor atît în mun.
Chişinău cît şi în afară.
Soluționați speța? Conform art. 21 Legea nr. 139 din 02.07.2010 privind dreptul de autor și
drepturile conexe, (3) Crearea, reproducerea, modificarea şi distribuirea unei opere fotografice ce
conţine un portret se permit doar cu consimţămîntul persoanei reprezentate sau al succesorilor
acesteia.
Conform art. 55 din Lege, (1) Orice persoană fizică sau juridică care are pretenţii în privinţa
valorificării unui obiect al dreptului de autor, al drepturilor conexe sau al altor drepturi protejate
de prezenta lege are dreptul să iniţieze acţiuni în instanţa de judecată competentă ori să sesizeze
altă autoritate pentru aplicarea măsurilor, procedurilor şi remediilor prevăzute în prezentul
capitol.
Conform art. 63 din Lege, (2) Instanţa de judecată, la stabilirea despăgubirii, va ţine cont de
necesitatea:a) recuperării pierderilor, inclusiv a venitului ratat, suportate de partea lezată;b)
perceperii profitului obţinut ilegal de persoana care a încălcat drepturile;c) achitării unei
compensaţii de la 500 pînă la 500 000 lei pentru fiecare drept încălcat.
La caz, având în vedere că a fost reprodusă și distribuită fotografia reclamantei fără acordul
acesteia, fără a fi încheiat un contract în sensul dat cu aceasta, reieșind din normele citate, ultima
are dreptul la despăgubire, precum și obligarea pârâților de a înceta încălcarea dreptului
reclamantei.
Speța nr. 27. La 22 martie 2017, X a înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva
companiei „Online GMB”, prin care a solicitat constatarea încălcării drepturilor patrimoniale de
autor şi a drepturilor morale de autor, încasarea venitului ratat şi a sumelor compensatorii. În
motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că este autor al mai multor cărţi
din domeniul informării despre componentele electronice semiconductoare. Reclamantul indică
în acţiune că aceste trei cărţi (opere) au fost create de către el pe parcursul mai multor ani şi
publicate (aduse la cunoştinţa publicului şi puse în vânzare) în format electronic ca fişiere în
format PDF pe siteul personal al autorului http://www.x.md. Navigând prin internet, reclamantul
a observat că pe site-ul www.share.com erau reproduse şi distribuite (puse la dispoziţia
publicului în regim interactiv) cărţi fictive cu titlurile cărţilor sale „Integrated Circuits” şi
„Physics. Metaphysics”. De asemenea, reclamantul menţionează că a depistat, că şi pe site-urile
http://www.s100-manuals.com şi http://www.servicemanuals.me erau reproduse, distribuite şi
puse la dispoziţia publicului în regim interactiv cărţile: „Active SMD components” şi „SMD-
Codes”, fără a exista acordul său în calitate de autor.
Soluționați speța? În conformitate cu art. 5 din Legea nr. 139 din 02.07.2010 privind dreptul de
autor și drepturile conexe, (3) Dreptul de autor se constituie din drepturi patrimoniale şi drepturi
morale (personale nepatrimoniale).
Conform art. 10 din aceeași Lege, (1) Autorul unei opere beneficiază de următoarele drepturi
morale: b) dreptul la nume – dreptul autorului de a decide cum va figura numele său la
valorificarea operei (numele adevărat, pseudonimul sau anonim);
Conform art. 63 din Lege, (1) În cadrul procedurilor judiciare iniţiate în privinţa încălcării
dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege, persoanele
specificate la art.55 alin.(2) pot solicita instanţelor de judecată sau altor organe competente, după
caz, recunoaşterea drepturilor lor, constatarea încălcării acestora, restabilirea situaţiei existente
pînă la încălcarea dreptului şi încetarea acţiunilor care comportă încălcarea dreptului sau creează
pericolul încălcării lui, precum şi repararea prejudiciului.

SPETA 1. În fapt, la data de 18.04.2013 Buian Zaharia a încheiat un contract de donaţie cu


Antonescu Eugeniu, prin care Buian Z. se obligă să transmită tot patrimoniul său peste 10 ani
stipulînd în contract că dacă decedează pănă la expirarea termenului în contract patrimoniu va fl
transmis imediat după decesul lui, în schimb Antonescu se obligă să-i transmită cîte 500 lei lunar
timp de 10 ani. La data de 20.04.2013 părţile au autentificat contractul de donaţie. După
autentificarea contractului dat, Antonescu a plecat peste hotare, continuînd să-şi onoreze
obligaţiile contractuale. La data de 15.08.2013 Buian Z. a întocmit un testament prin care a
dispus să-i transmită lui Buian Oleg întregul său patrimoniu care va f1 la momentul decesului.
La data de 20.08.20] 3 testamentul a fost autentificat notarial. La data de 31.04.2014 Buian Z. a
decedat. Buian Oleg s-a prezentat la notar pentru perfectarea documentelor. La 18.10.2014
Antonescu întorcîndu-se în ţară a aflat că Buian Z. a decedat şi a solicitat predarea patrimoniului
care i se cuvine conform contractului de donaţie, însă aflînd că acesta a fost deja transmisă în
baza testamentului s-a adresat în instanţa de judecată.
1. Care dintre actele de dispunere a patrimoniului va avea valoare în cazul dat ?
2. Depistaţi ce greşeli a comis notarul.
3. Soluţionaţi speţă.

Rezolvare :
l. În cazul dat va avea valoare testamentul, ca act de dispunere a patrimoniului. Contractul de
donaţie în cazul dat este lovit de nulitate.
2. Notarul urma să refuze autentificarea contractului de donaţie, deoarece conţine prevederi
contrare legislaţiei, în special ce ţine de obiectul contractului.
3. Instanţa de judecată va soluţiona cazul în dependenţă de cerinţele reclamantului. În cazul în
care Antonescu va susţine pretenţiile sale în baza contractului de donaţie, el nu va avea cîştig de
cauză deoarece contractul de donaţie este lovit de nulitate absolută .Contractul de donaţie prin
care o donatorul se obligă să transmită în viitor întreg patrimoniul actual sau o fracţiune din el
fără a specifica bunurile care urmează a fie predate este nul”. Pentru a-şi recupera prestaţiile
efectuate în baza contractului nul, Antonescu urmează să înainteze acţiune către succesorul lui
Buian Z. cu privire la constatarea nulităţii contractului cu readucerea părţilor în poziţia anterioară
încheierii
contractului.

Speța 2. Pag. 18.    La 22 ianuarie 2008 Tutu Pavel a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Agenției Cadatsru, Geodezie și cadastru și Resurse Funciare, Guvernului RM și
intervenientului accesoriu Întreprinderea de Stat Calea Ferată din Moldova, cu privire  la
repararea prejudiciului cauzat de aceste instituții prin exproprierea terenului agricol, pentru
construcția căii ferate Revaca-Căinari.
            Reclamantul Tutu Pavel în motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că conform
Hotărîrii Guvernului nr.1417 din 21 decembrie 2004, art. 8 Codul funciar, art. 4 Legea
exproprierii pentru cauză de utilitate publică, Întreprinderii de Stat Calea Ferată din Moldova, i
s-
a atribuit în folosință 69,57 ha de teren în hotarelele orășelului Sîngera ce constituie proprietate
privată, pentru construcția căii ferate, Tutu Pavel a ratat venit, deoarece pe perioada anilor 2005-
2007 nu a avut posibilitatea să prelucreze terenul și să recolte roadă. A invocat că în anul 2005 a
avut venit ratat în mărime de 105827 lei (1,12 ha*14360 kg*6,58) pentru anul 2006-90463 lei și
pentru 2007-3901 lei, iar în total a ratat venit de 200191 lei.
Cum soluționați speța? Cine are căștig de cauză și  de ce?
Articolul 501. Garantarea dreptului de proprietate
(1) Proprietatea este, în condiţiile legii, inviolabilă.
(2) Dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară
numai
pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Exproprierea se
efectuează în condiţiile legii.
(3) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi solul oricărei proprietăţi
imobiliare cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau
construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile ei.
(4) Despăgubirile prevăzute la alin.(2) şi (3) se determină de comun acord cu proprietarul sau, în
caz de divergenţă, prin hotărîre judecătorească. În acest caz, decizia de retragere a bunurilor din
proprietatea persoanei nu poate fi executată pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti.
Astfel, în dependență de faptul dacă a fost sau nu despăgubit proprietarul, cît de
rezonabilă a fost despăgubirea (adică dacă marimea despăăgubirii era inclus și prejudiciul ratat
prin venit,) atunci Tutu Pavel nu va putea înainta pretenții contra statului, însă dacă despăgubirile
nu au fpst făcute sau nu în limitele acceptate,Tutu Pavel ar putea avea gîștig de cauză, dar trebuie
de atras atenția și asupra termenului de prescripție, într-u cît din circumstanțele cauzei nu este
clar cînd este adresată cererea de chemare în judecată.

Tema 7: Speța: ( din suport)


Rezolvare:
În conformitate cu art. 5 din Legea nr. 139 din 02.07.2010 privind dreptul de autor și drepturile
conexe, (3) Dreptul de autor se constituie din drepturi patrimoniale şi drepturi morale (personale
nepatrimoniale).
Conform art. 10 din aceeași Lege, (1) Autorul unei opere beneficiază de următoarele drepturi
morale: b) dreptul la nume – dreptul autorului de a decide cum va figura numele său la valorificarea
operei (numele adevărat, pseudonimul sau anonim);
Conform art. 63 din Lege, (1) În cadrul procedurilor judiciare iniţiate în privinţa
încălcării dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege,
persoanele specificate la art.55 alin.(2) pot solicita instanţelor de judecată sau altor organe
competente, după caz, recunoaşterea drepturilor lor, constatarea încălcării acestora, restabilirea
situaţiei existente pînă la încălcarea dreptului şi încetarea acţiunilor care comportă încălcarea
dreptului sau creează pericolul încălcării lui, precum şi repararea prejudiciului prin stabilirea
unor despăgubiri. (2) Instanţa de judecată, la stabilirea despăgubirii, va ţine cont de necesitatea:
a) recuperării pierderilor, inclusiv a venitului ratat, suportate de partea lezată;
b) perceperii profitului obţinut ilegal de persoana care a încălcat drepturile;
c) achitării unei compensaţii de la 500 pînă la 500 000 lei pentru fiecare drept încălcat.
(5) Persoana culpabilă de violarea dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi
protejate de prezenta lege poartă răspundere în conformitate cu legislaţia civilă, contravenţională
şi penală. (6) Pentru violarea drepturilor morale, autorul sau titularul drepturilor conexe are
dreptul să ceară, prin judecată, de la persoana care le-a violat: a) introducerea rectificărilor
cuvenite în operă şi publicarea în presă sau anunţarea într-un alt mod despre restabilirea
dreptului violat; b) interzicerea publicării operei sau îndeplinirea cerinţei de a înceta distribuirea
ei şi de a confisca exemplarele publicate; c) repararea materială a prejudiciului moral.
La caz, Compania V. G. a valorificat opera reclamantului T.E care este autorul cărților, deci
acestea fiind tipărite și puse în vânzare fără acordul ultimului, fără a avea un contract de autor încheiat în
sensul dat, valabil și legal, precum și fără a solicita acordul autorului cum va figura numele său ( numele
adevărat, pseudonim sau anonim), în consecință fiind încălcat dreptul de autor al reclamantului.
Astfel, reieșind din normele legale citate, reclamantul are dreptul la despăgubiri din partea pârâtului.