DECIZIA Nr.

973
din 17 decembrie 2019

Încadrare juridică. Tentativă la infracţiunea de omor asupra unui membru de familie.

Vătămare corporală. Circumstanţa atenuantă a provocării. Confiscarea specială

Publicată în: Jurisprudenţa Curţii de Apel Iaşi

(C.G.)

    - art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) cu aplicarea art. 199 alin. (1) din C. pen.
    - art. 194 C. pen. cu aplicarea art. 199 alin. (1) din C. pen. 
    - art. 75 alin. (1) lit. a), art. 112 alin. (5), art. 193 din C. pen. 

    Relevantă pentru încadrarea juridică a faptei nu este durata îngrijirilor medicale sau,
în principal, împrejurarea că prin caracterul lor leziunile au pus în pericol viaţa victimei
ci, împrejurările în care fapta a fost comisă, obiectul vulnerant, intensitatea loviturilor şi
regiunea anatomică vizată.
    Nu există o atitudine de provocare din partea persoanei vătămate în sensul art. 5 alin.
(1) lit. a) C. pen., unele certuri sau discuţii între soţi neputând fi apreciate ca
generatoare a unei puternice tulburări sau emoţii sub imperiul căreia să fi acţionat
inculpatul, câtă vreme aceste discuţii nu au fost grave, nu au fost de natură să lezeze
demnitatea inculpatului, fiind fost generate de inculpat pe fondul consumului excesiv şi
habitual de alcool.
    Dispoziţiile art. 112 alin. (5) C. pen. au în vedere ipoteza în care a fost stabilit cu
certitudine bunul folosit la săvârşirea faptei şi împrejurarea că acesta nu se găseşte.

    Prin Sentinţa penală nr. 945 din 25.07.2019, pronunţată de Tribunalul Iaşi, a fost
condamnat inculpatul X la pedeapsa principală de 6 ani închisoare pentru săvârşirea
tentativei la infracţiunea de omor asupra unui membru de familie, prev. de art. 32 alin.
(1) rap. la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 199 alin. (1) C. pen.
    Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în seara zilei de 30.12.2018, pe
fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice, inculpatul a înjunghiat-o cu un obiect
tăietor - înţepător (cuţit sau briceag) în zona gâtului pe soţia sa, cauzându-i leziuni grave
la nivelul regiunii submandibulare drepte.
    Instanţa de apel
    Împotriva sentinţei penale mai sus redate, au declarat apel Parchetul de pe lângă
Tribunalul Iaşi şi inculpatul.
    Inculpatul, prin motivele de apel formulate, a criticat: greşita încadrare juridică a
faptei, apreciind că încadrarea juridică corectă a faptei este în infracţiunea de vătămare
corporală (art. 194 C. pen. cu aplicarea art. 199 alin. (1) C. pen..); nereţinerea
circumstanţei atenuante a provocării şi modalitatea de individualizare a pedepsei.
    Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi a apreciat că soluţia instanţei de fond este
nelegală, întrucât nu a fost făcută aplicarea dispoziţiilor art. 112 alin. (5) C. pen.
    Prin încheierea din 4.11.2019, Curtea a respins cererile inculpatului privind
schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor asupra unui
membru de familie, prev. de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art.
199 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală, prev. de art. 194 C. pen. cu
aplicarea art. 199 alin. (1) C. pen. şi din tentativă la infracţiunea de omor asupra unui
membru de familie, prev. de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art.
199 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prev. de art. 193 C. pen.
    A arătat că relevantă pentru încadrarea juridică a faptei nu este durata îngrijirilor
medicale sau, în principal, împrejurarea că, prin caracterul lor, leziunile au pus în pericol
viaţa victimei, ci împrejurările în care fapta a fost comisă, obiectul vulnerant,
intensitatea loviturilor şi regiunea anatomică vizată.
    Or, în cauză, aceste împrejurări nu sunt contestate de părţi, în sensul că, pe fondul
consumului excesiv de băuturi alcoolice, inculpatul a agresat cu un obiect tăietor
înţepător pe soţia sa, suferind leziuni la nivelul regiunii submandibulare drepte.
    În acest context, având în vedere obiectul vulnerant folosit, zona vitală vizată,
respectiv regiunea gâtului, intensitatea leziunii suferite, cu pătrundere în loja glandei
submandibulare drepte şi interesarea unui ram al arterei faciale drepte, lipsa de reacţie
a inculpatului post factum, Curtea decelează neechivoc intenţia de a ucide, rezultatul
mai grav neproducându-se exclusiv ca urmare a deplasării victimei la spital şi intervenţia
de specialitate a medicilor.
    Faptul că, din cuprinsul raportului de primă expertiză medico-legală nr. x din
9.01.2019, rezultă că leziunile traumatice nu au pus în primejdie viaţa persoanei
vătămate au semnificaţie medicală, însă nu exclud constatarea existenţei intenţiei de a
ucide din punct de vedere juridic, câtă vreme inculpatul a folosit un instrument tăietor
înţepător, apt să producă leziuni incompatibile cu viaţa, zona vizată a fost una vitală,
respectiv regiunea gâtului, inculpatul a reacţionat necontrolat, prin surprinderea
victimei şi fără a se interesa de consecinţele faptei sale.
    Faptul că inculpatul s-a aflat în stare avansată de ebrietate nu exclude, în sine, intenţia
de a ucide după cum faptul că inculpatul nu ar fi avut nici un motiv să dorească moartea
victimei nu exclude intenţia de a ucide, tentativa de omor putând fi săvârşită atât cu
intenţie directă, cât şi cu intenţie indirectă.
    Totodată, Curtea a apreciat că instanţa de fond a analizat în mod temeinic incidenţa
circumstanţei atenuante a provocării, apreciind în mod corect că nu a existat o atitudine
de provocare din partea persoanei vătămate în sensul art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.,
unele certuri sau discuţii între soţi neputând fi apreciate ca generatoare ale unei
puternice tulburări sau emoţii sub imperiul căreia să fi acţionat inculpatul, câtă vreme
aceste discuţii nu au fost grave, nu au fost de natură să lezeze demnitatea inculpatului,
ba mai mult au fost generate de inculpat însuşi, pe fondul consumului excesiv şi habitual
de alcool.
    Soluţia instanţei
    În privinţa apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, Curtea l-a
apreciat ca vădit nefondat, instanţa de fond constatând în mod corect că nu s-a dovedit
în cauză că acel cuţit ridicat de organele de urmărire penală este cel folosit de inculpat
în înjunghierea soţiei sale.
    De altfel, apelantul nu a contestat susţinerile instanţei de fond prin argumente care să
demonstreze existenţa probelor că acesta a fost cuţitul folosit de inculpat la comiterea
faptei.
    În consecinţă, nu se poate susţine că instanţa de fond ar fi trebuit să facă aplicarea
art. 112 alin. (5) C. pen., câtă vreme procurorul nu a demonstrat cu certitudine care a
fost instrumentul utilizat la săvârşirea faptei.
    Or, dispoziţiile art. 112 alin. (5) C. pen. au în vedere ipoteza în care a fost stabilit cu
certitudine bunul folosit la săvârşirea faptei şi acesta nu se găseşte astfel încât se
confiscă bani sau bunuri până la concurenţa valorii acestuia, ipoteză care nu este
incidentă în cauză.
_____________