Dosarul nr.

3a-207/19

Hotărîre
În numele Legii
21 noiembrie 2019 mun. Chișinău
Judecătoria Chișinău, sediul Centru
Instanța în componența:
Președintele instanței xxxxxxxxxxxx
Grefier xxxxxxxxxxxx
Cu participarea
Avocatului xxxxxxxxxxxxx
A examinat în ședința de judecată publică cauza civilă intentată la cererea de
chemare în judecată a coreclamanțiilor Cîrlan XXXXXX și alții împotriva pîrîtului Trusacov Ivan
privind apărarea dreptului de vecinătate.
în conformitate cu prevederile art. 238-241 din Codul de procedură civilă, instanța de
judecată:
C o n s t a t ă:
Locatarul din ap. 72 din scara 2 al blocul 34/2 din str. Cuza Vodă acumulează în
apartamentul acestuia lucruri și privizii din gunoiștile adiacente. La multiplele adresări ale
vecinilor cu rugămintea de a păstra normele minime de igienă colectivă, acesta le ignora,
continuând activitatea de colectare a gunoiului atât în scara blocului cât și în apartament.
Situația descrisă mai sus, capătă proporții alarmante în perioada caldă a anului, când
mirosul emanat de la gunoaiele depozitate de către pârât în apartamentul său devine
insuportabil pentru toți locuitorii din scară, mai mult ca atât se intensifică activitatea diferitelor
insecte (muște, blatodee, etc.), precum și rozătoare, care la rândul lor sunt purtători ai diferitor
boli infecțioase, respectiv locatarii din scara respectivă sunt supuși riscului infectării.
De asemenea, Trusacov Ivan a respins orice propunere înaintată de vecini, întru
înlăturarea obiectelor agonisite de la gunoiște și desfășurarea activităților de igienizare în
apartament.
Aprecierea instanței:
Audiind explicațiile părților, studiind înscrisurile anexate la actele cauzei, instanța de
judecată apreciază ca neîntemeiată cererea părților privind apărarea dreptului de vecinătate, și
pasibilă de respingere din următoarele considerente:
Potrivit art. 1 CPC legislaţia procedurală civilă a Republicii Moldova reglementează
raporturile sociale referitoare la raporturile procesuale civile ce apar la înfăptuirea justiţiei de
către instanţele judecătoreşti de drept comun şi de cele specializate în cadrul judecării cauzelor
în acţiuni civile, precum şi a altor cauze, date în competenţa lor de prezentul cod şi de alte legi.
Din materialel cauzei se constată că mai multor persoane din blocul locativ nr. 34/2 de pe
str. Cuza-Vodă le-a fost încălcat dreptul de vecinătate prin crearea unor condiții antisanitare de
trai.
Analizînd actele la materialele cauzei, precum și copia cererii de chemare în judecată
privind apărarea dreptului de vecinătate din 18 octombrie 2019, se confirmă faptul că în
susținerea acțiunii civile, reclamanții au anexat : dovada achitării taxei de stat, demers către
Inspectoratul de Poliție Botanica, petiției din 29.05.2019, scrisoarii DGLCA nr. Loc 1350/19 din
07.08.2019, sesizarea nr. 34/20/4 din 28.09.2019, actul nr. A-23 din 03.09.2019, răspunsul la
petiția colectivă a Direcția Generală Locativ - Comunală și Amenajare nr. D-10/19 din
03.09.2019
Instanța de fond, apreciază în conformitate cu prevederile art. 5 CPC (1) Orice persoană
interesată este în drept să se adreseze în instanţă judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru
a-şi apăra drepturile încălcate sau contestate, libertăţile şi interesele legitime.
(2) Nici- unei persoane nu i se va refuza apărarea judiciară din motiv de inexistenţă a legislaţiei,
de imperfecţiune, coliziune sau obscuritate a legislaţiei în vigoare.,
Astfel, instanța de judecată potrivit normelor de drept nu poate opune sau refuza unei persoana
dreptul de a înainta o acțiune în judecată privind apărarea dreptului prezumat a fi încălcat.
În aceeași ordine de idei, art. 6 din CPC Instanţa judecătorească exercită apărarea
drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime prin somare la executarea unor obligaţii, prin
declararea existenţei sau inexistenţei unui raport juridic, prin constatarea unui fapt care are
valoare juridică, prin alte modalităţi, prevăzute de lege.
La fel, art. 12 CPC, prevede că instanţa judecătorească soluţionează cauzele civile în
temeiul Constituţiei Republicii Moldova, al tratatelor internaţionale la care Republica Moldova
este parte, al hotărîrilor şi deciziilor Curţii Europene a Drepturilor Omului, al hotărîrilor Curţii
Constituţionale, al legilor organice şi ordinare, al hotărîrilor Parlamentului, al decretelor
Preşedintelui Republicii Moldova, al hotărîrilor și ordonanţelor Guvernului, al actelor normative
ale ministerelor, ale altor autorităţi administrative centrale şi ale autorităţilor administraţiei
publice locale. În cazurile prevăzute de lege, instanţa aplică uzanţele dacă acestea nu contravin
ordinii publice şi bunelor moravuri.
 Astfel, potrivit art. 117 CPC În calitate de probe în cauze civile se admit elementele de
fapt constatate din explicaţiile părţilor şi ale altor persoane interesate în soluţionarea cauzei, din
depoziţiile martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, din concluziile
experţilor.
Nici un fel de probă nu au pentru instanţa judecătorească o forţă probantă prestabilită
fără aprecierea lor. Legea nu poate să stabilească că anumite probe sunt mai temeinice decît
altele sau una este veridică şi alta mai puţin veridică.
Nu poate fi stabilit dinainte în lege aprecierea corectă a veridicităţii şi a forţei probante a
probelor pentru fiecare pricină civilă concretă, deoarece aceasta depinde de circumstanţele
fiecărei situaţii în parte..
Deci, în conformitate cu art. 46 din Costituția Republicii Moldova, ca act suprem,
Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sînt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit
legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
(3) Averea dobîndită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobîndirii se prezumă.
Proprietatea este dreptul pe care îl are cineva de a se bucura şi dispune de un bun în mod
exclusiv şi absolut. De aceea, în definirea proprietăţii trebuie să se pornească de la conţinutul
juridic al dreptului de proprietate, alcătuit din prerogativele (atributele) recunoscute de lege
proprietarului. Sunt numeroase situaţiile când o parte a acestor atribute sau chiar toate sunt
exercitate de o altă persoană decât proprietarul, pe temeiul unui drept real, derivat din dreptul
de proprietate. Titularul dreptului de proprietate exercită atributele acesteia în putere proprie şi
în interes propriu. În putere proprie, are sensul că nu este subordonat juridic nimănui, cu excepţia
legii, toţi ceilalţi titulari de drepturi reale fiind obligaţi să ţină seama de aceasta. În interes propriu,
are sensul că exercitarea dreptului de proprietate se face în exclusivitate în scopul satisfacerii
intereselor proprii, fără obligaţii faţă de alte persoane.
Reieșind din aceasta, se menționează că dreptul proprietarului de a folosi proprietatea sa
privată după proporiile convingeri și pentru interesele proprii nu poate fi limitat, prin pretențiile
înaintate de terți.
Mai mult, art. 1 din Convenția cu privire la drepturile omului, Orice persoană fizică sau
juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât
pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale
dreptului internaţional. Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta
legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general
sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.
Astfel, în lipsa unei obligații legale prin care pîrîtul trebuie să permită accesul în
proprietatea sa persoanelor neautorizate și împotriva voinței sale, acest fapt nu poate fi
materializat.
Prin propria sa voinţă proprietarul poate să restrângă sau să limiteze exercitarea dreptului
de proprietate. Această voinţă se exprimă în mod concret prin consimţământul dat în cadrul unor
raporturi juridice. Astfel, proprietarul poate constitui asupra unui bun ce alcătuieşte obiectul
dreptului de proprietate un drept de uzufruct, cedând uzufructuarului folosinţa şi posesia
bunului, el rămânând cu dispoziţia. Insă legea nu prevede alte situația în care consimțămîntul
proprietarului poate fi adus la condiția așteptată de către terți.
Din conținutul art. 29 al Constituției RM, se reiterează Domiciliul şi reşedinţa sînt
inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămîne în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane fără
consimţămîntul acesteia. Consimțămîntul persoanei fiind unica ei armă pentru a se proteja de
influențele din exterior care critică modul de viață al pîrîtului.
Să ne amintim despre interesul persoanei care trebuie să fie mai presus decît interesele
statului și a autorităților publice, mai cu seamă dacă persoană vizată are anumite temeri despre
siguranța locuinței ei și a bunei-credințe vecinilor.
Considerăm că probele prezentate în cauza civilă, nu adeveresc declarațiile martorilor, și
nici încălcarea drepturilor vecinilor la un mod de viață adecvat. Într-u cît incomoditățile create de
pîrît nu au tangențe cu un spațiu public sau o locație accesibilă pentru un număr mai mare de
oameni, ca să putem prezuma vinovăția acestuia.
Deasemena nu se cunoaște cu exactitate că mirosul urît din scară, precum și numeroasele
insecte sunt cauzate de către pîrît, prin acțiunile sale, în acest sens fiind imposibil a încălca forțat
dreptul de proprietate, prin eliberarea apartamentului de bunurile existente. Acesta ar fi un
factor prea iminent într-u atingerea unui asemenea drept protejat de o serie de acte normative
interne cît și internaționale.
Iar, instanța de judecată nu deține vre-un anume drept asupra proprietății persoanei,
precum și asupra deciziei acesteia de a permite anumite acțiuni pe teritoriul său sau nu. Or, în
altă situație instanța ar putea fi acuzată de încălcarea principiului imparțialității potrivit căruia se
realizează justiția în țară. Admiterea solicitărilor coreclamanților ar putea fi interpretată ca și
imixtiune în acțiunea acestora, încăcîndu-i pîrîtului dreptul la un process echitabil.
Astfel, în temeiul celor expuse de părți și a probelor prezentate, instanța
hotărăște:
Se respinge integral cererea de chemare în judecată a coreclamanților în cauza
civilă înaintată împotriva pîrîtului Trusacov Ivan privind încălcarea dreptului la vecinătate.
Se explică părților că hotărîrea poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Chișinău, în
termenul de 30 zile de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii, prin intermediul Judecătoriei
Chișinău sediul Centru.
Președintele ședinței,
Judecător xxxxxxxxxxx