Dreptul succesoral

Cuprins:
1. Introducere în dreptul de moștenire
2. Succesiunea legală
3. Succesiunea testamentară
4. Rezerva succesorală
5. Confirmarea drepturilor rezultate din
moștenire
6. Opțiunea succesorală
7. Indiviziunea și partajul masei succesorale
8. Masa succesorală
 Acte normative:
1. Legea nr.1453 din 08.11.2002 cu privire la notariat.
Publicat: 21.11.2002 în Monitorul Oficial nr.154-157.
Data intrării in vigoare: 21.02.2003, capitolul III,
art.32.
2. Legea nr.271 din 27.06.2003 cu privire la
metodologia calculării plăţii pentru
servicii notariale. Publicat: 11.07.2003 în Monitorul
Oficial nr.141-145.
3. Legea nr.69 din 14.04.2016 cu privire la
organizarea activităţii notarilor.
Publicat: 26.08.2016 în Monitorul Oficial nr.277-287.
4. Legea nr. 246 din 15.11.2018 privind procedura
notarială. Publicat: 01.02.2019 în Monitorul Oficial
nr. 30-37. Data intrării in vigoare: 01.03.2019.
 1. Introducere în dreptul de moștenire
Moștenirea este o modalitate de dobândire a dreptului de proprietate, „o
modalitate derivată” de dobândire a proprietății, pentru că bunurile
respective au mai aparținut cuiva.
Conform Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii
Moldova nr.13 din 03.10.2005 cu privire la practica aplicării de către
instanţele judecătoreşti a legislaţiei la examinarea cauzelor despre
succesiune (în continuare – HP CSJ nr.13 din 03.10.2005), succesiunea
constituie una dintre modalităţile de dobândire a dreptului de
proprietate prevăzute de alin.(2) art.509 CC RM, care include
transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau
mai multe persoane fizice, juridice sau către stat şi reprezintă una dintre
cele mai importante instituţii ale legislaţiei civile.
În alin.(1) art.2162 CC RM, moştenirea este definită ca fiind
transmiterea patrimoniului (masa succesorală) unei persoane fizice
decedate (defunct, cel care a lăsat moştenirea) către una sau mai multe
persoane (moștenitori).
Din definiţiile date moştenirii culese din
literatura de specialitate şi în baza prevederilor
art. 2163 CC RM, deducem următoarele
caractere juridice ale transmisiunii succesorale
(legea spune „devoluțiunii moștenirii”):
− este o transmisiune pentru cauză de moarte;
− este o transmisiune universală;
− este o transmisiune unitară;
− este o transmisiune indivizibilă.
Deschiderea succesiunii înseamnă momentul când
transmiterea succesorală se operează, moment important
de determinat atât din punctul de vedere al legii în puterea
căreia transmiterea se va produce, cât şi în privinţa
determinării persoanei sau a persoanelor care va avea sau
vor avea în acel moment chemarea de a succede, cât şi, în
fine, în privinţa efectelor produse prin actele ulterioare
menite a face să înceteze starea de indiviziune între
moştenitor, efecte care, în raporturile reciproce dintre
aceştia, retrooperează la data deschiderii succesiunii.
Potrivit art.2165 CC RM, moștenirea se deschide în
momentul decesului celui care a lăsat moștenirea, fie că
este fizic constatat, fie că este declarat prin hotărâre
judecătorească definitivă.
Momentul deschiderii succesiunii. Potrivit art.2165 CC RM,
momentul deschiderii succesiunii este cel al decesului persoanei care a
lăsat moştenirea, fie că este fizic constatat, fie că este declarat prin
hotărâre judecătorească definitivă.
În cazul comorienţilor – persoane care, având vocaţie succesorală
reciprocă sau unilaterală, decedează în aceeaşi împrejurare (accident
aviatic, auto sau feroviar, naufragiu, bombardament, cutremur de
pământ), fără a se putea constata dacă una a supravieţuit celeilalte,
considerându-se că ele au decedat simultan – patrimoniul fiecăruia va fi
moştenit de propriii succesori, deoarece aceste persoane nu pot fi
moştenitori între ele, întrucât, nesupravieţuind una faţă de cealaltă, nu
au capacitate succesorală.
Sunt comorienţi şi persoanele declarate moarte de către instanţa de
judecată în urma dispariţiei fără veste în aceleaşi circumstanţe. În acest
caz, nu prezintă importanţă momentul intrării în vigoare a hotărârii
privind declararea morţii acestor persoane.
Codecedaţii sunt persoanele cu vocaţie succesorală
reciprocă sau unilaterală care decedează în acelaşi
timp (nu în aceeaşi împrejurare), fără a se putea
stabili ordinea deceselor, prezumându-se că au
decedat concomitent. Astfel, sunt codecedaţi
persoanele care au decedat în aceeaşi zi, oră, dar nu
şi în aceeaşi împrejurare, ci din cauza bolilor de care
sufereau, iar momentul morţii nu poate fi stabilit.
Persoanele sus-numite nu se moştenesc reciproc,
deşi au vocație succesorală reciprocă, întrucât,
nesupravieţuind una celeilalte, nu au capacitate
succesorală. Moştenirea lăsată de fiecare comorient
sau codecedat va fi culeasă de propriii moştenitori
(alin.(2) art.2168 CC RM).
Locul deschiderii succesiunii şi importanţa lui.
Potrivit art.2166 CC RM, locul deschiderii
succesiunii este locul unde cel care a lăsat
moştenirea își avea reședința obișnuită în momentul
decesului, iar dacă această reședință obișnuită nu
este cunoscută, locul de aflare a bunurilor sau a
părții principale a acestora ca valoare. Reședința
obișnuită înseamnă locul permanent de trai, unde s-
a stabilit persoana în virtutea condiţiilor de viaţă.
Astfel, potrivit legislatorului, pentru stabilirea
locului deschiderii succesiunii, ne interesează nu
atât locul unde a decedat cel care lasă moștenirea şi
nici ultimul său domiciliu, ci locul reşedinţei
obișnuite lui de cuius.
 Nedemnitatea succesorală este o stare juridică
stabilită de lege, care atrage după sine sancţiunea
civilă a decăderii din dreptul de a moşteni faţă de
persoana care ar fi avut vocaţie succesorală.
Nedemnitatea (nevrednicia) succesorală este
decăderea de drept a moştenitorului legal din dreptul
de a culege o moştenire determinată, inclusiv
rezerva la care ar fi avut dreptul din această
moştenire, deoarece s-a făcut vinovat de o faptă
gravă faţă de cel care lasă moştenirea sau faţă de
memoria acestuia şi faţă de moştenitorii acestuia.
Nedemnitatea succesorală constituie o sancţiune,
deoarece stopează realizarea vocaţiei succesorale
pentru anumite cazuri.
Caractere juridice ale nedemnităţii succesorale:
− se aplică numai în cazul săvârşirii faptelor
stabilite de lege;
− operează doar în temeiul hotărârii judecătoreşti
definitive;
− se aplică şi produce efecte juridice doar pentru
persoana declarată nedemnă;
− nedemnitatea se extinde numai faţă de moştenirea
persoanei culpabile de săvârşirea unor acţiuni ce
atrag decăderea din dreptul la succesiune;
− cel ce lasă moştenirea poate absolvi (ierta)
succesorul nedemn.
Potrivit alin.(1) art.2169CC RM, succesorul testamentar sau legal poate fi
exclus de la moștenire, dacă:
− l-a omorât pe cel care a lăsat moștenirea sau a săvârșit o tentativă de a-l
omorâ;
− intenționat și ilegal l-a împiedicat pe cel care a lăsat moștenirea să
întocmească sau să revoce o dispoziție testamentară;
− prin dol sau violență l-a determinat pe cel care a lăsat moștenirea să
întocmească sau să revoce o dispoziție testamentară;
− în mod intenționat și ilegal a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat o
dispoziție testamentară a celui care a lăsat moștenirea.
Nu pot fi succesori legali ai copiilor lor părinţii decăzuţi din drepturile
părinteşti, care, la data deschiderii succesiunii, nu sunt restabiliţi în aceste
drepturi. Circumstanţele menţionate trebuie să fie constatate prin hotărâre
judecătorească.
Efecte față de nedemn. Potrivit alin.(1) art.2174 CC RM, în cazul declarării
moștenitorului nedemn, se consideră că devoluțiunea în folosul lui nu a avut
loc.
Efecte față de descendenții nedemnului. Potrivit
regulii generale stabilite la alin.(2) art. 2174 CC
RM, în locul moștenitorului nedemn vin la
moștenire cei care ar fi moștenit dacă
moștenitorul nedemn era decedat la data
deschiderii moștenirii.
Drept urmare, alin.(3) art. 2178 CC RM, dispune
că locul descendentului decedat la momentul
deschiderii moștenirii îl ocupă descendenții
acestuia (reprezentarea succesorală).
Efecte față de terți. Dacă succesorul nedemn a
reușit să stabilească anumite raporturi juridice cu
terțe persoane, având ca obiect bunuri sau drepturi
ce fac parte din masa succesorală, se pune problema
valabilității acestor raporturi.
Actele de conservare și de administrare urmează a fi
menținute în măsura în care profită moștenitorilor
veritabili. Actele de dispoziție urmează a fi
desființate, însă terții de bună-credință sunt
protejați. Având în vedere că succesorul nedemn
este considerat posesor al masei succesorale, se vor
aplica regulile din materia petiției de ereditate.
Potrivit art. 2173 CC RM, moștenitorul nu este
nedemn dacă cel care a lăsat moștenirea,
cunoscând cauza de nedemnitate, a întocmit un
testament sau nu a modificat testamentul, deși a
avut posibilitatea să o facă. Legiuitorul instituie
astfel, în persoana viitorului de cuius,
posibilitatea iertării potențialului nedemn fără ca
această situație să depindă cumva de voința altor
succesori, care ar beneficia de pe urma
intervenirii nedemnității.
 2. Succesiunea legală
Legiuitorul a stabilit o anumită ordine de chemare la
moştenire, instituind două criterii tehnico-juridice, şi
anume: clasa de moştenitori şi gradul de rudenie.
Clasa de moştenitori reprezintă grupul de rude ale
celui ce lasă moştenirea chemate la moştenire într-o
anumită ordine faţă de alte grupuri de rude dintr-o
altă clasă de moştenitori.
Prin art.2178-2182 CC RM sunt stabilite cinci clase
de moştenitori legali. De asemenea, calitatea de
moștenitor legal este recunoscută și soțului
supraviețuitor care nu face parte din nicio clasă de
moștenitori.
Gradul de rudenie este distanţa dintre două rude,
măsurată pe linia legăturii de rudenie, după numărul
naşterilor intervenite.
În cazul în care aceeași persoană este concomitent
în relații de rudenie cu cel ce a lăsat moștenirea pe
două sau mai multe linii diferite, potrivit art. 2183
CC RM, aceasta va avea vocație succesorală
multiplă și va primi cota succesorală care îi revine
în baza fiecărei rudenii. În acest caz, fiecare cotă se
va considera o cotă succesorală distinctă. Această
situație este nefirească și se datorează căsătoriilor
dintre rude, copiilor rezultați din relațiile dintre rude
sau ca urmare a relațiilor de adopție și înfiere.
Se disting trei principii generale aplicabile
transmisiunii legale:
a) principiul priorităţii clasei de moştenitori
Acest principiu este reglementat în art.2184 CC
RM.
b) principiul proximităţii gradului de rudenie între
rudele din aceeaşi clasă
Conform acestui principiu, în cazul în care din
cadrul aceleiaşi clase fac parte mai mulţi
moştenitori, rudele de grad mai apropiat cu cel ce
lasă moştenirea îi înlătură de la succesiune pe cei de
grad mai îndepărtat. Acest principiu se aplică
exclusiv în privinţa ascendenţilor ordinari (alin.(2)
art. 2179 CC RM).
Reprezentarea succesorală. Ca excepție de la
principiul proximității gradului de rudenie poate
fi menționată reprezentarea succesorală. Potrivit
alin.(3) art. 2178 CC RM, locul descendentului
decedat la momentul deschiderii moștenirii îl
ocupă descendenții acestuia. Astfel, spre
exemplu, un nepot al defunctului (rudă de gradul
II) poate culege o parte a moștenirii de rând cu
copiii în viață ai defunctului (rude de gradul I),
dacă ascendentul său (copil al defunctului) nu
este în viață la data deschiderii succesiunii.
Reprezentarea succesorală poate opera doar cu
respectarea a trei condiții:
- cel reprezentat să fie decedat la data deschiderii
moștenirii. În acest sens, alin.(3) art. 2178 CC
RM se referă la descendentul „decedat la data
deschiderii moștenirii”.
- locul celui reprezentat să fie util. Reprezentarea
se admite doar dacă cel reprezentat, dacă ar fi fost
în viață la data deschiderii moștenirii, ar fi avut
vocație succesorală concretă.
- reprezentantul să îndeplinească toate condițiile
necesare pentru a culege moștenirea lăsată de
defunct. Această condiție se impune pentru că
reprezentantul urmează să-l moștenească pe
defunct, și nu pe cel reprezentat.
c) principiul egalităţii
În conformitate cu acest principiu, rudele de acelaşi grad
chemate la moştenire împart moştenirea în părţi egale. Un
copil al defunctului, fiind moştenitor legal de clasa întâi, va
culege o cotă egală ceilalți copii ai celui ce lasă moştenire.
Potrivit art. 2184 CC RM, clasele de moștenitori sunt chemate
să culeagă moștenirea numai câte una, în ordinea stabilită de
prezentul cod, începând cu clasa întâi.
Inexistența moștenitorilor dintr-o clasă anume chemată la
moștenire prioritar trebuie înțeleasă în sensul decăderii tuturor
succesibililor din clasa respectivă din dreptul la moștenire. În
acest sens, alin. (1) art. 2176 CC RM dispune că un succesibil
decade din dreptul la moștenire, dacă:
a) decedează înainte de data deschiderii succesiunii;
b) este nedemn de a moșteni;
c) este dezmoștenit prin dispoziție testamentară;
d) renunță la moștenire.
Clasa întâi de moştenitori legali. Moştenitori de
clasa întâi chemaţi la moştenire sunt descendenţii
(fiii şi fiicele, la fel şi cei născuţi vii după decesul
lui, precum şi cei înfiaţi, nepoți, strănepoți etc.)
celui ce a lăsat moştenirea fără limită de grad
(alin.(1) art.2178 CC RM). Ca efect al reprezentării
succesorale, locul descendentului decedat la
momentul deschiderii moștenirii îl ocupă
descendenții acestuia (nepoții celui ce a lăsat
moștenirea).
Descendenți sunt copiii defunctului și urmașii lor în
linie dreaptă la nesfârșit, indiferent că sunt rezultați
din căsătorie sau din afara acesteia.
Astfel, din categoria descendenţilor, fac parte:
− copiii din căsătoria celui ce lasă moştenirea,
inclusiv copilul conceput la momentul deschiderii
moştenirii, dacă se va naşte viu, indiferent de faptul
că ulterior a decedat şi indiferent de termenul în
care s-a aflat în viaţă;
− copiii celui ce lasă moştenirea din afara căsătoriei,
dacă în privinţa lor este stabilită paternitatea, în
condiţiile legii;
− copiii înfiaţi, în conformitate cu legea;
− descendenții copiilor celui ce a lăsat moștenirea
fără limită de grad.
Clasa a doua de moştenitori legali. Din clasa a
doua de moştenitori fac parte părinții defunctului și
moștenitorii acestora (alin.(1) art.2179 CC RM).
Clasa a doua de moștenitori a fost apreciată ca fiind
una mixtă, deoarece la moștenire sunt chemați nu
doar părinții defunctului (ascendenți privilegiați), ci
și frații și surorile lui de cuius (colaterali
privilegiați).
Ascendenți, în general, sunt rude în linie directă
care fac parte dintr-o generație anterioară. În această
categorie de rude intră părinții, buneii, străbuneii
ș.a. Părinții lui de cuius, venind la moștenire,
înlătură alte categorii mai îndepărtate de ascendenți
(bunei, străbunei). Din acest considerent, părinții au
fost denumiți ascendenți privilegiați.
Colaterali sunt persoanele aflate în relații de
rudenie cu cel ce lasă moștenirea pe linia unui
ascendent comun. Din această categorie fac parte
frații și surorile, verii primari etc. În clasa a doua
de moștenitori, legiuitorul i-a plasat doar pe frați
și surori (descendenții părinților defunctului),
ceilalți colaterali făcând parte din clasele mai
îndepărtate de moștenitori. Din cauza înlăturării
de la moștenire a colateralilor mai îndepărtați,
frații și surorile defunctului mai sunt numiți
colaterali privilegiați.
Clasa a treia de moştenitori legali. În lipsa
moștenitorilor din clasele întâi și doi, vor fi chemați
la moștenire succesorii din clasa a treia (art.2180
CC RM). Din această clasă de moștenitori legali fac
parte bunicii și bunicile defunctului și descendenții
acestora. În raport cu cel ce lasă moștenirea, bunicii
sunt ascendenți ordinari, care vor putea moșteni
doar în lipsa descendenților sau a ascendenților
privilegiați.
Dacă în momentul deschiderii moștenirii bunicul și
bunica sunt în viață, moștenesc numai ei, în cote
succesorale egale. Dacă însă unul dintre bunicii
dintr-o pereche este decedat la momentul
deschiderii succesiunii, locul bunicului (bunicii)
decedat(e) este ocupat de descendenții acestuia.
Clasa a patra de moștenitori legali. Din clasa a patra de
moștenitori legali fac parte străbunicii defunctului și
descendenții acestora (alin. (1) art.2181 CC RM). Străbunicii
sunt, la fel ca și bunicii, ascendenți ordinari. Descendenții
acestora în raport cu defunctul vor fi colaterali ordinari.
Potrivit alin. (1) art. 2181 CC RM, dacă la momentul
deschiderii moștenirii străbunicul și/sau străbunica sunt în
viață, moștenesc numai ei. Dacă sunt mai mulți străbunei în
viață, aceștia vor moșteni în cote succesorale egale, indiferent
de faptul dacă aparțin aceleiași linii sau liniilor diferite. În
cazul în care, la momentul deschiderii moștenirii, străbunicii și
străbunicele nu sunt în viață, va moșteni acela dintre
descendenții străbunicilor care se află într-un grad de rudenie
mai apropiat cu defunctul. În cazul existenței mai multor
persoane cu același grad de rudenie, acestea vor moșteni în
cote succesorale egale.
Clasa a cincea de moștenitori legali. Din
clasa a cincea de moștenitori legali fac
parte strămoșii mai îndepărtați ai
defunctului și descendenții acestora.
Legiuitorul a instituit a cincea clasă de
moștenitori legali dând posibilitate rudelor
mai îndepărtate ai lui de cuius să vină la
moștenire.
Drepturile succesorale ale soţul supravieţuitor.
În comparație cu prevederile anterioare soțul
supraviețuitor are statut special (art.2185 CC RM).
Potrivit art. 2187 CC RM, soţul supravieţuitor
pierde calitatea de moştenitor, fiind exclus de la
moștenire dacă, la data deschiderii moștenirii:
- cel care a lăsat moștenirea a depus o acțiune de
divorț, a recunoscut acțiunea de divorț depusă de
celălalt soț sau a depus cerere de divorț conform
legii (alin. (1) lit. a) art. 2187 CC RM);
- căsătoria este declarată nulă prin hotărâre
judecătorească sau există temeiuri pentru nulitatea
căsătoriei și a fost intentată o acțiune în nulitate
(alin. (1) lit. b) art. 2187 CC RM).
Noile reglementări instituie două componente ale
dreptului de moștenire a soțului supraviețuitor:
- dreptul de a culege o cotă din masa succesorală
(art. 2185 CC RM);
- preciputul (art. 2186 CC RM).
Potrivit legislaţiei în vigoare, soţul supravieţuitor
vine la moştenire în nume propriu şi nu prin
reprezentare, este moştenitor rezervatar, dacă este
incapabil de muncă. Excluderea soțului
supraviețuitor din clasele succesorale face
imposibilă culegerea cotei ce i-ar fi revenit acestuia
prin efectul reprezentării succesorale de către
propriii săi descendenți (copii din alte căsătorii).
Se pot însă întâmpla cazuri în care soțul
supraviețuitor face parte din cercul rudelor chemate
la moștenire (art. 2188 CC RM).
Dreptul statului la moștenire (succesiune
vacantă). În cazul în care de cuius nu are rude și
nici soț supraviețuitor sau aceștia nu pot moșteni
din anumite motive (cum ar fi decăderea din
dreptul de a moșteni), moștenitor legal este statul
(art. 2190 CC RM).
O particularitate: ”statul” - fără vreo precizare
referitor la organul sau funcționarul concret
căruia îi revin respectivele atribuții în virtutea
statutului sau funcției. Art. 1138 CC Rom.
dispune că „moștenirile vacante revin comunei,
orașului sau, după caz, municipiului”.
O altă particularitate a dreptului de moștenire a
statului este că acesta nu poate face obiectul unei
renunțări. Astfel, alin.(2) art.2389 CC RM
dispune că „statul nu poate renunța la moștenirea
legală”.
Art. 2465 CC RM dispune că „răspunderea
statului în calitate de moștenitor legal se
limitează la valoarea masei succesorale în toate
cazurile”. Din punct de vedere practic, statul va
fi recunoscut ca moștenitor al masei succesorale
în temeiul prezumției instituite la alin.(1) art.
2465 CC RM.
 3. Succesiunea testamentară
Prin moştenirea testamentară se recunoaşte
dreptul oricărei persoane de a dispune liber
pentru cauză de moarte, prin manifestarea
ultimei voinţe, de totalitatea bunurilor sale sau de
o parte din ele.
Art.2191 CC RM, definește testamentul ca un act
juridic unilateral, personal şi revocabil prin care
o persoană, numită testator, dispune, în una
dintre formele cerute de lege, pentru timpul când
nu va mai fi în viață.
a) testamentul este un act juridic;
b) testamentul este un act juridic unilateral;
c) testamentul este un act juridic cu titlu gratuit;
d) testamentul este un act juridic personal;
e) testamentul este un act juridic solemn;
f) testamentul este un act juridic mortis causa;
g) testamentul este un act juridic revocabil.
Condițiile de fond ale testamentului sunt:
capacitatea, consimțământul, obiectul și cauza.
Capacitatea. Testator poate fi doar persoana cu
capacitate de exerciţiu deplină, nefiind în drept să
întocmească testament prin reprezentant.
Capacitatea de a dispune prin testament a minorului
care a atins vârsta de 16 ani (art. 2194 CC RM ).
Pornind de la caracterul solemn al testamentului,
acesta poate fi întocmit doar în formele strict
determinate de lege. Conform art.2222 CC RM,
testamentele pot fi ordinare și privilegiate. La rândul
lor, testamentele ordinare pot fi olografe sau
autentice, iar cele privilegiate pot fi întocmite în
situații speciale sau în situații de urgență în
conformitate cu reglementările în vigoare.
Testamentul olograf. Conform alin.(1) art.2223 CC
RM, testamentul olograf este un testament întocmit
în mod personal de testator prin declarație scrisă și
subsemnată de acesta. Legiuitorul interzice
întocmirea testamentului olograf persoanei care nu
știe să citească (alin.(4) art. 2223 CC RM).
Nu este admisibilă dactilografierea testamentului
olograf sau executarea acestuia printr-o altă metodă
mecanică de scris.
Orice menţiune (ştersătură, adăugire sau altă
rectificare) făcută pe un asemenea testament, pentru
a fi valabilă, trebuie să îndeplinească integral
cerinţele impuse de textul legal menţionat, dacă
aceste mențiuni cuprind dispoziții testamentare noi
față de redactarea inițială (alin.(6) art.2223 CC
RM).
O altă condiție importantă a testamentului olograf
este datarea acestuia de către testator (alin.(2) art.
2223 CC RM).
Testamentul olograf trebuie obligatoriu să fie
semnat manu proprio de către testator. Potrivit
alin.(3) art.2223 CC RM, semnătura va conține
prenumele și numele de familie ale testatorului.
Noutate - legiuitorul dispune la art. 2224 CC RM că
testamentul olograf întocmit în condițiile legii
trebuie să fie luat la păstrare, la cererea testatorului,
de către notarul competent, eliberându-i-se
testatorului o dovadă de depunere.
Astfel, dacă testamentul olograf nu a fost depus la
păstrare, atunci persoana care deține acest testament
este obligată, după ce a aflat despre decesul
testatorului, să predea neîntârziat respectivul
testament notarului care desfășoară procedura
succesorală (alin.(1) art. 2233 CC RM).
Testamentul autentic. Testamentul autentic este
testamentul autentificat de notar, potrivit
dispozițiilor legale. Testamentul se întocmeşte de un
notar în baza declarației verbale a testatorului în fața
notarului sau în baza unui text predat notarului de
către testator, cu declarația că acesta este
testamentul său.
Articolul 2221 CC RM stabileşte cercul persoanelor
care nu pot fi martori testamentari.
Testamentele cetățenilor Republicii Moldova care se
află în străinătate, de asemenea, pot fi autentificate
de către reprezentantul misiunii diplomatice sau al
oficiului consular în ordinea stabilită de legislație.
Testamentele privilegiate. Este posibil ca persoana
interesată să nu poată întocmi un testament olograf
sau autentic din cauza împrejurărilor mai presus de
voința sa. Anume din acest considerent au fost
instituite testamentele privilegiate: testamente
privilegiate întocmite în situații speciale și
testamente privilegiate întocmite în situații de
urgență.
Din cauza caracterului excepțional, testamentele
privilegiate sunt supuse unui termen de valabilitate
de 3 luni (art.2230 CC RM).
Se consideră testamente privilegiate întocmite în
situații speciale următoarele testamente întocmite
cu respectarea condițiilor legale (art. 2227 CC RM).
Testamentele privilegiate întocmite în situații de
urgență au fost gândite de legiuitor pentru situațiile
în care cel interesat este în imposibilitate obiectivă
să întocmească un testament privilegiat special
(art.2229 CC RM).
Desemnarea moștenitorilor. Prin întocmirea
testamentului, ca regulă generală, cel ce lasă
moștenirea modifică cercul celor chemați la
moștenire în temeiul moștenirii legale. La
întocmirea testamentului, cel ce lasă moștenirea
poate desemna în calitate de moștenitor testamentar
o singură persoană sau mai multe persoane. Acesta
de asemenea are opțiunea de a determina cotele
fiecărui moștenitor, fără ca acestea să fie neapărat
egale (art.2240 CC RM).
Acrescământul. În cazul în care masa succesorală a fost
testată câtorva moștenitori astfel încât aceștia îi înlătură
integral pe moștenitorii legali și unul dintre ei decade din
dreptul la moștenire până sau după deschiderea moștenirii,
cota succesorală a acestuia se distribuie proporțional între
ceilalți moștenitori testamentari (alin.(1) art. 2247 CC
RM).
O altă instituție în strânsă legătură cu decăderea
moștenitorului testamentar de la moștenire este și
substituția. Astfel, testatorul are opțiunea de a desemna
un moștenitor (substituent) în locul celui decăzut din
dreptul de a moșteni, fără a avea importanță momentul
survenirii decăderii. Datorită posibilității concurenței
dintre acrescământ și substituție, legiuitorul a determinat
ca fiind prioritar dreptul de substituție (art. 2251 CC RM).
Desemnarea moștenitorului subsecvent. Potrivit regulii
generale instituite la alin.(1) art. 2252 CC RM, testatorul poate
desemna un moștenitor, astfel încât persoana devine
moștenitor (moștenitorul subsecvent) doar după ce o altă
persoană a fost în prealabil moștenitor (moștenitorul prealabil).
Ca regulă generală, testatorul poate dispune ca survenirea
moștenirii subsecvente să aibă loc la o anumită dată sau la
survenirea unui anumit eveniment. Însă, potrivit alin.(1)
art.2258 CC RM, dacă testatorul a desemnat un moștenitor
subsecvent, fără a determina data sau evenimentul la care sau
în baza căruia se va produce moștenirea subsecventă,
moștenitorul subsecvent are dreptul asupra moștenirii de la
data decesului moștenitorului prealabil.
Moștenirea subsecventă încetează să producă efecte juridice la
expirarea termenului de 30 de ani de la data deschiderii
moștenirii, dacă evenimentul care duce la survenirea
moștenirii subsecvente nu s-a produs înainte de expirarea
acelui termen.
Moștenitorul prealabil va fi responsabil de
administrarea masei succesorale până la
transmiterea acesteia către moștenitorul
subsecvent (alin.(1) art.2263 CC RM).
Potrivit art. 2277 CC RM, moștenitorul
subsecvent are dreptul să ceară informații de la
moștenitorul prealabil privitor la starea masei
succesorale.
Principalul efect al survenirii moștenirii
subsecvente constă în faptul că moștenitorul
prealabil încetează a fi moștenitor, iar moștenirea
trece la moștenitorul subsecvent.
Legatul. Testatorul poate acorda prin testament
unei sau mai multor persoane (legatari) un drept
patrimonial, o sumă de bani, remiterea unei
datorii sau oricare alte avantaje patrimonial
(legat), fără a le desemna în calitate de
moștenitori (art.2297 CC RM).
Legatarul are opțiunea de a accepta legatul sau
de a renunța la legat în condițiile dreptului
comun (alin.(1) art.2329 CC RM). Renunțarea la
legat are ca efect stingerea dreptului de a cere
executarea legatului.
Sarcina. Potrivit alin.(1) art.2343 CC RM, sarcina este o
dispoziție testamentară prin care testatorul instituie o
obligație în sarcina unui moștenitor sau legatar (persoana
grevată), fără a atribui în mod expres vreunei persoane un
drept corelativ acestei obligații. Sarcina se deosebește și
de legat prin faptul că legatul este instituit în favoarea
unei persoane determinate, fiind cunoscută de asemenea și
persoana grevată. În cazul sarcinii, se cunoaște doar
persoana grevată, fără însă a fi determinat beneficiarul.
Spre exemplu, testatorul instituie sarcina în seama unuia
din moștenitori de a repara un edificiu de cult. În lipsa
indicării concrete a edificiului ce urmează a fi reparat,
moștenitorul grevat cu sarcină va determina singur
beneficiarul.
Persoanele în drept să ceară executarea (art.2345 CC
RM).
Imposibilitatea executării (art.2347 CC RM).
Executarea testamentului. Desemnarea
executorului(ilor) testamentar(i) poate fi făcută de
testator sau de către un terț indicat de acesta.
Desemnarea executorului testamentar de către notar
se face ținând cont de interesele exprimate ale
moștenitorilor, care vor trebui audiați în acest sens
de către notar (art.2351 CC RM).
Desemnarea unei persoane în calitate de executor
testamentar urmează a fi acceptată sau, după caz,
poate fi refuzată. În ambele cazuri, manifestarea de
voință a celui desemnat se va face printr-o declarație
depusă la notarul învestit cu desfășurarea procedurii
succesorale (art. 2353 CC RM).
Atribuțiile executorului testamentar:
- să identifice moștenitorii;
- să efectueze inventarul masei succesorale (art.2366 CC
RM).;
- - să administreze masa succesorală (art.2356 CC RM).
- - să efectueze partajul masei succesorale (art. 2355-2375
CC RM);
- - să prezinte dări de seamă.
Răspunderea executorului pentru neexecutarea atribuțiilor sale
(art.2370 CC RM).
Încetarea atribuțiilor executorului testamentar are loc odată
cu executarea integrală a dispozițiilor testamentare. În afară de
această situație, atribuțiile executorului testamentar încetează
odată cu decesul acestuia, pierderea capacității de exercițiu,
renunțarea la atribuții de către însuși executor sau în caz de
revocare a acestuia prin hotărâre judecătorească.
4. Rezerva succesorală – acea parte din
patrimoniul celui ce lasă moştenirea la care unele
categorii de moştenitori au dreptul în virtutea
legii, împotriva voinţei defunctului manifestată
prin dispoziţii testamentare pentru cauză de
moarte.
Alin. (1) art.2530 CC RM dispune că
moștenitorii rezervatari păstrează dreptul de a
moșteni, independent de conținutul
testamentului, cel puțin 1/2 din cota succesorală
ce s-ar fi cuvenit fiecăruia în caz de moștenire
legală.
Caracterele juridice ale rezervei succesorale.
Luând în considerație opiniile doctrinare și
prevederile legale referitoare la rezerva
succesorală, pot fi identificate caracterele
juridice ale acesteia:
a) rezerva este o parte a moştenirii;
b) rezerva are caracter imperativ;
c) rezerva are caracter propriu;
d) dreptul la rezervă în natură;
e) rezerva are caracter colectiv;
f) rezerva este indisponibilă.
Cercul moștenitorilor rezervatari. Moștenitori
rezervatari sunt moștenitorii legali de clasa întâi, părinții
defunctului, precum și soțul supraviețuitor, dacă, la data
deschiderii moștenirii, defunctul avea nemijlocit față de
respectivul moștenitor o obligație de întreținere conform
Codului familiei (alin. (2) art.2530 CC RM):
- copiii minori (art. 74 Codul familiei);
- copiii majori inapți de muncă (art. 78 Codul familiei);
- părinții inapți de muncă (art. 80 Codul familiei);
- soțul supraviețuitor (art. 82 și 85 Codul familiei);
- frații și surorile, dacă necesită sprijin material (art. 86
Codul familiei);
- nepoții minori, dacă necesită sprijin material (art. 87
alin.(1) Codul familiei);
- nepoții majori inapți de muncă, care necesită sprijin
material (art. 87 alin.(2) Codul familiei);
- bunicii inapți de muncă, care necesită sprijin material
(art. 88 Codul familiei).
Calculul rezervei succesorale și a cotității
disponibile. Cu titlu de principiu se dispune că
rezerva succesorală constituie „cel puțin 1/2” din
cota ce s-ar fi cuvenit fiecărui succesor legal în
caz de succesiune legală (alin. (1) art.2530 CC
RM). La determinarea cotei succesorale pentru
fiecare moștenitor rezervatar se iau în
considerare toți moștenitorii legali chemați la
moștenire, dacă nu ar fi existat testamentul.
Moștenitorii legali care au renunțat la moștenire
nu se iau în considerare (art.2531 CC RM).
 Cotele cuvenite moștenitorilor rezervatari:
- rezerva descendenților. Aceștia fac parte din clasa întâi de
moștenitori legali, motiv din care, atunci când vin singuri la
moștenire, vor împărți în cote egale întreaga masă succesorală.
Rezultă că rezerva succesorală a descendenților va fi
întotdeauna cel puțin 1/2 din masa succesorală, urmând ca
aceasta să fie divizate egal în funcție de numărul de
moștenitori. Spre exemplu, în cazul în care moștenitori
rezervatari sunt doi copii ai defunctului, cota acestora va
constitui 1/4 (1/2 din 1/2, cota cuvenită potrivit moștenirii
legale). În cazul în care descendenții vin la moștenire de rând
cu soțul supraviețuitor, rezerva acestora urmează a fi calculată
din 3/4 din masa succesorală (1/1-1/4, cota soțului
supraviețuitor). Astfel, rezerva succesorală va fi invariabilă de
cel puțin 1/2 din 3/4, ceea ce constituie 3/8, cotă ce va fi
distribuită în mod egal între descendenți, indiferent de numărul
acestora;
- rezerva părinților. În cazul chemării la moștenire doar a
părinților, rezerva succesorală a acestora se va calcula
similar cu situația descendenților – 1/2 din 1/1, adică
rezerva va constitui cel puțin jumătate din masa succesorală.
Dacă părinții defunctului vin la moștenire ca rezervatari de
rând cu soțul supraviețuitor, căruia i se cuvine o cotă de 1/2
din masa succesorală, atunci rezerva părinților va fi de 1/2
din 1/2, adică 1/4 din masa succesorală;
- rezerva soțului supraviețuitor. Dacă acesta este unicul
moștenitor rezervatar, cota rezervei va fi 1/2 din 1/1, adică
jumătate din întreaga masă succesorală. Dacă însă vine la
moștenire de rând cu descendenții, cota rezervei va fi de 1/8
(1/2 din 1/4, cota cuvenită soțului supraviețuitor în concurs
cu moștenitorii din prima clasă succesorală). Dacă soțul
supraviețuitor vine la moștenire împreună cu moștenitorii
din clasa a doua, rezerva acestuia va fi de 1/4 (1/2 din 1/2,
cota cuvenită soțului supraviețuitor în concurs cu
moștenitorii din clasa a doua).
În cazul renunțării unuia dintre succesorii rezervatari la
cota sa din rezerva succesorală, cotele celorlalți
rezervatari nu se majorează. Renunțarea însă va profita
succesorilor testamentari, a căror cote se vor mări
proporțional. Stabilind cercul moștenitorilor rezervatari și
a cotelor pentru fiecare rezervatar în parte, este posibilă
calcularea rezervei succesorale totale (însumarea cotelor
tuturor rezervatarilor) și a cotității disponibile.
În cazul testării doar a unei părți din masa succesorală, în
conformitate cu art. 2534 CC RM, rezerva succesorală va
reduce, în primul rând, cotele succesorale ale
moștenitorilor legali nerezervatari. În caz de insuficiență a
cotelor moștenitorilor legali nerezervatari, rezerva
succesorală reduce cotele succesorale ale moștenitorilor
testamentari.
O limitare aparentă a cotei succesorilor rezervatari este raportul donațiilor,
însă doar în condițiile în care testatorul a prevăzut expres raportarea
donației la cota din rezerva succesorală (alin. (1) art.2537 CC RM) sau
raportul este obligatoriu în condițiile legii (art. 2538 CC RM). Obligația de
raport ce incubă rezervatarilor „complică” modul de calcul al cotelor
succesorale concrete, imputarea donațiilor fiind o operațiune matematică
în plus în cadrul stabilirii cotelor concrete a rezervatarilor obligați la
raport.
Exemplu. În timpul vieții DF i-a donat fiului său minor 10.000 lei. După
decesul lui DF, acesta a dispus prin testament în favoarea unui terț
întreaga masă succesorală în valoare netă de 100.000 lei, indicând expres
în testament obligația de raport în seama fiului său minor. Astfel, la
calcularea cotei succesorale a fiului minor în calitate de moștenitor
rezervatar, valoarea donației făcute de DF se va deduce din cota
rezervatarului. În aceste condiții, fiul minor va moșteni 40.000 lei (1/2 din
100.000 lei minus valoarea donației raportabile de 10.000 lei), iar
succesorul testamentar va moșteni 60.000 lei (valoarea cotității
disponibile).
5. Confirmarea drepturilor rezultate din moștenire
Procedura succesorală notarială – necesitatea asigurării
publicității și opozabilității drepturile succesorale pentru a
evita prejudicierea moștenitorilor și a terțelor persoane
interesate.
Din punct de vedere cronologic, procedura succesorală
poate avea loc doar după deschiderea moștenirii. Anterior
deschiderii moștenirii, competența notarului este limitată
practic la autentificarea și păstrarea testamentelor.
Din punctul de vedere al competenței teritoriale,
procedura succesorală notarială poate fi desfășurată de
notarul de la locul deschiderii moștenirii (art.69, 70 Legea
nr.246/2018 privind procedura notarială).
Atribuțiile notarului:
- deschide, la cerere, procedura succesorală notarială.
- ia măsuri pentru a asigura custodia masei succesorale.
- desemnează executorul testamentar în ordinea art.2351 CC RM.
- primește declarațiile de acceptare sau renunțare la succesiune.
- desfășoară procedura de somare a creditorilor masei succesorale în
conformitate cu art. 2422-2423 CC RM și întocmește tabelul de creanțe;
- dispune administrarea masei succesorale în condițiile art. 2436 CC RM,
procedură care va fi desfășurată sub supravegherea acestuia.
- recepționează inventarul masei succesorale întocmit de către moștenitor.;
- autentifică contractul de partaj al masei succesorale în cazul partajului
convențional;
- eliberează certificatele ce atestă drepturile succesorale.
Deschiderea procedurii succesorale notariale se face prin depunerea unei cereri
către notarul competent. Persoanele în drept a depune cerere sunt (alin.(1) art.2441
CC RM): moștenitorul, creditorul masei succesorale, legatarul și executorul
testamentar.
Potrivit art. 2547 CC RM, verificând informațiile comunicate de
solicitant, notarul care desfășoară procedura succesorală este obligat,
din oficiu, să desfășoare investigațiile corespunzătoare și să
administreze probele pe care le consideră necesare. De asemenea,
notarul ia toate măsurile pentru a informa moștenitorii cunoscuți și
legatarii despre inițierea procedurii succesorale. Dacă este necesar
pentru stabilirea elementelor care urmează a fi certificate, notarul
poate:
a) să audieze orice persoană implicată și, dacă există, executorul
testamentar sau administratorul masei succesorale;
b) să obțină informații din registrul de stare civilă și alte registre de
publicitate din Republica Moldova;
c) să solicite informații din registrele de publicitate alte altor state în
condițiile legii statului respectiv sau ale tratatului internațional dintre
Republica Moldova și statul respectiv;
d) să ceară printr-un anunț public tuturor persoanelor să declare
drepturile lor asupra moștenirii. Ordinea de notificare publică și durata
termenului pentru declararea drepturilor se determină în conformitate
cu procedura somării publice.
Eliberarea certificatelor. Potrivit alin.(2)
art.2541 CC RM, în cadrul procedurii
succesorale, notarului i se poate solicita, în
condițiile legii, eliberarea următoarelor acte:
a) certificatul de moștenitor;
b) certificatul de legatar;
c) certificatul de executor testamentar;
d) certificatul de custode al masei succesorale;
e) certificatul de administrator al masei
succesorale.
Alin.(1) art.2543 CC RM stabilește actele ce se
adaugă la cererea privind eliberarea certificatului
de moștenitor în calitate de moștenitor legal.
O inovație a noii reglementări succesorale este
excluderea din certificatul de moștenitor al
bunurilor masei succesorale. Legiuitorul a dispus
expres acest fapt la alin.(3) art.2542 CC RM, text
care prevede că lista bunurilor care intră în
componența masei succesorale nu se include în
certificatul de moștenitor.
Potrivit alin.(4) art.2542 CC RM, la cererea expresă
a tuturor comoștenitorilor, certificatul de moștenitor
nu va indica mărimea cotelor succesorale, dacă din
dispozițiile testamentare rezultă că testatorul a
stabilit mărimea cotelor succesorale prin indicarea
bunurilor pe care le lasă fiecărui comoștenitor și nu
doar a atribuit bunurile cu titlu de legat.
O altă inovație a legiuitorului este și reglementarea
certificatului de calitate de moștenitor. Acesta poate fi
eliberat până la eliberarea certificatului de moștenitor.
Rațiunea reglementării certificatului de calitate de
moștenitor este dată chiar de legiuitor, care dispune la
alin.(3) art.2548 CC RM, că acesta se eliberează „în
scopul legitimării sale în raporturile cu terții”.
Termenul de eliberare a certificatelor este un aspect
practic foarte important. Sub acest aspect, meritul
legiuitorului este că evită stabilirea unui termen fix,
dispunând la alin.(1) art. 2549 CC RM că notarul
eliberează fără întârziere certificatele prevăzute la alin.(2)
art. 2541 CC RM, în conformitate cu procedura prevăzută
de lege, atunci când elementele care trebuie certificate au
fost stabilite cu certitudine. Notarul nu va elibera
certificatul solicitat atât timp cât elementele care trebuie
certificate fac obiectul unui proces judiciar.
6. Opțiunea succesorală.
Potrivit alin.(1) art. 2389 CC RM, moștenirea trece
la moștenitorul îndreptățit sub rezerva dreptului său
de a renunța la moștenire (devoluțiunea moștenirii).
Alin.(1) art.2391 CC RM prevede că renunțarea la
moștenire se poate face în termen de 3 luni.
Legiuitorul nostru în alin.(3) art.2390 CC RM
prevede că moștenitorul poate depune o declarație
de acceptare a moștenirii în formă autentică la
notarul care desfășoară procedura succesorală
înainte de expirarea termenului de renunțare, adică
de 3 luni. Astfel, termenul de 3 luni este acordat de
lege pentru ca moștenitorul chemat la moștenire să
reflecteze și să se poată pronunţa asupra acceptării
sau renunţării în deplină cunoştinţă de cauză.
Acceptarea succesiunii. Acceptarea succesiunii
este un act juridic unilateral prin care moştenitorul
îşi exprimă propria sa voinţă de a primi moştenirea
şi, respectiv, de a deveni în viitor proprietarul
bunului moştenit. Moştenitorul îşi poate manifesta
voinţa de acceptare a moştenirii prin două
modalităţi:
− expres, prin depunerea declaraţiei de acceptare a
moştenirii la notarul de la locul deschiderii
moştenirii (alin.(3) art. 2390 CC RM);
− implicit, prin nerenunțarea la succesiune în
termenul prevăzut de lege (alin.(2) art. 2399 CC
RM).
Renunțarea la moștenire. Renunţarea la moştenire
este actul de opţiune succesorală, expres şi solemn,
prin care succesorul repudiază moştenirea, în
termenul de opţiune succesorală, desfiinţând astfel,
cu efect retroactiv, vocaţia sa succesorală. Condițiile
speciale de fond:
a) în principiu, renunţarea la moştenire este expresă,
neputând fi dedusă, de regulă, din fapte materiale
sau acte juridice conexe, precum acceptarea
moştenirii. Acest caracter este consacrat de
dispoziţiile alin.(1) art.2392 CC RM, care prevede
că renunțarea la moștenire se face prin declarație
autentică depusă la notarul care desfășoară
procedura succesorală.
b) renunţarea la moştenire produce efecte juridice, numai
dacă succesorul nu a acceptat anterior moştenirea. Aşadar,
este lipsită de eficacitate renunţarea la moştenire, realizată
după acceptarea moştenirii, întrucât actul de opţiune
succesorală, în principiu, este irevocabil. În acest sens,
alin.(1) art.2390 CC RM dispune că moștenitorul care a
acceptat expres sau implicit moștenirea nu mai poate
renunța la aceasta.
c) ca şi acceptarea moştenirii, renunţarea este un act
juridic indivizibil, astfel încât succesorul nu poate renunţa
la o parte a moştenirii, acceptând o altă parte a sa. Această
condiţie este prevăzută în art. 2397 CC RM, care dispune
expres că acceptarea sau renunțarea nu poate fi limitată la
o parte din cota succesorală. Acceptarea sau renunțarea la
o parte din cota succesorală nu produce efecte.
De asemenea, nu se permite renunţarea sub condiţie sau sub un termen
anumit (art.2394 CC RM). Dacă moştenitorul renunţă la o parte din
moştenire sau formulează o anumită condiţie, se consideră că renunţă la
moştenire.
d) renunţarea trebuie să fie pur abdicativă, adică impersonală şi cu titlu
gratuit. Noile reglementări succesorale stipulează expres obligaţiile
succesorului de a depune la notar o declarație de renunţare la succesiune.
e) renunțarea este în principiu irevocabilă. În acest sens, alin.(3) art. 2392
CC RM dispune într-o manieră imperativă că după renunțare, moștenirea
nu mai poate fi acceptată.
La data intervenirii renunțării la moștenire, renunțătorul va pierde calitatea
procesuală pasivă în cadrul proceselor judiciare intentate de creditorii
masei succesorale privind satisfacerea creanțelor. După renunțare, locul
acestuia în proces va fi luat de ceilalți moștenitori. Dacă în proces erau de
la bun început atrași moștenitori acceptanți, procesul va continua în regim
obișnuit, în privința renunțătorului urmând a fi încetat procesul.
7. Indiviziunea și partajul masei succesorale
În intervalul de timp cuprins între deschiderea
moștenirii și atribuirea în natură a cotelor
succesorale (prin partaj) masa succesorală se află
într-o stare de indiviziune a cărei titulari sunt chiar
moștenitorii chemați la moștenire. Potrivit alin.(1)
art. 2485 CC RM, indiviziunea este proprietatea
comună comoștenitorilor asupra masei succesorale.
Referitor la subiecții indiviziunii succesorale se
afirmă unanim că aceștia pot fi doar moștenitorii.
Fiind succesori universali sau cu titlu universal,
aceștia sunt îndreptățiți nu la bunuri determinate
individual, ci la părți din masa succesorală,
denumite cote succesorale.
Acțiunile în justiție. Din cauza eventualității
exercitării sau valorificării unor anumite drepturi
din masa succesorală pe cale judiciară, este necesar
a preciza unele aspecte ce țin de acțiunile în justiție
a comoștenitorilor. Regula generală iarăși trebuie
căutată în materia proprietății comune pe cote-părți.
Astfel, alin.(1) art. 551 CC RM dispune că fiecare
coproprietar poate sta singur în justiție, indiferent de
calitatea procesuală, în orice acțiune privitoare la
coproprietate, inclusiv în cazul acțiunii în
revendicare. Calitatea procesuală activă este
recunoscută doar executorului testamentar referitor
la dreptul aflat în administrarea sa (art. 2363 CC
RM).
Dreptul de a cere partajul succesoral.
Indiviziunea succesorală a fost gândită ca o
soluție intermediară până la efectuarea partajului
succesoral. Ca oricare formă de coproprietate,
indiviziunea succesorală prezintă inconveniente
pentru comoștenitori. Din acest punct de vedere
comoștenitorii nu pot fi forțați a rămâne în
indiviziune. Ca regulă generală, alin.(1) art. 2498
CC RM, dispune că fiecare comoștenitor poate
cere în orice moment partajul masei succesorale.
Dreptul de înstrăinare a cotei succesorale. Dreptul de
înstrăinare a cotei succesorale poate fi exercitat prin
intermediul actelor juridice cu titlu oneros sau gratuit.
Astfel, potrivit alin.(1) art. 2561 CC RM, contractul de
vânzare-cumpărare a cotei succesorale este contractul prin
care un comoștenitor vinde cota succesorală revenită lui
prin devoluțiune. Înstrăinarea cotei succesorale presupune
substituirea comoștenitorului cu dobânditorul.
Astfel, obligațiile de bază ale vânzătorului
(comoștenitorului) sunt:
- să transmită cumpărătorului bunurile din masa
succesorală existente în momentul vânzării (art. 2564
CC RM);
- să plătească cumpărătorului valoarea bunului consumat
sau înstrăinat, (alin.(1) art. 2565 CC RM).
Obligațiile principale ale cumpărătorului sunt:
- să ramburseze vânzătorului cheltuielile necesare
făcute de către vânzător în privința masei
succesorale până la vânzarea cotei succesorale
(alin.(1) art. 2571 CC RM);
- să suporte cheltuielile care trebuie acoperite din
masa succesorală, precum și toate cheltuielile
extraordinare care trebuie considerate ca luate în
calcul la determinarea prețului inițial al bunurilor
din masa succesorală (alin.(2) art. 2569 CC RM).
Ca regulă generală, vânzătorul nu poartă răspundere
pentru viciile materiale ale bunurilor care fac parte
din masa succesorală.
Legiuitorul a instituit solidaritatea pasivă a
comoștenitorilor din rațiuni de protecție a
creditorilor masei succesorale și facilitare a urmării
de către aceștia a creanțelor pe care le au.
Legiuitorul a formulat acest principiu la art. 2524
CC RM, text care dispune că moștenitorii poartă
răspundere ca debitori solidari pentru obligațiile
comune ale masei succesorale, care includ toate
obligațiile masei succesorale, cu excepția celor care
grevează doar una sau unele dintre cotele
succesorale. Răspunderea solidară comoștenitorilor
este instituită în favoarea creditorilor masei
succesorale.
Moștenitorul răspunde în limita cotei succesorale. Acest principiu este
prevăzut la alin.(1) art. 2525 CC RM, text care dispune că până la partajul
masei succesorale, fiecare comoștenitor poate refuza satisfacerea obligațiilor
masei succesorale din patrimoniul pe care îl are în afara cotei succesorale ce îi
revine.
Potrivit alin.(2) art. 2430 CC RM, moștenitorul poartă răspundere și cu
patrimoniul său în afara cotei succesorale (răspundere nelimitată) pentru toate
obligațiile masei succesorale în cazul în care:
a) inventarul (componența masei succesorale) nu a fost depus până la expirarea
termenului stabilit de notar ( alin.(1) art. 2449 CC RM). Răspunderea va fi
nelimitată în raport cu toate obligațiile masei succesorale;
b) moștenitorul omite intenționat să includă în inventar o parte esențială a
bunurilor masei succesorale sau, în scopul prejudicierii creditorilor, admite
includerea unei obligații inexistente ( alin.(1) art. 2460 CC RM). Și în acest
caz, răspunderea va fi nelimitată în raport cu toate obligațiile masei
succesorale;
c) moștenitorul refuză să depună declarația pe proprie răspundere în fața
notarului că datele din inventar despre bunurile care intră în componența masei
succesorale sunt, după cunoștința sa, complete și veridice ( alin.(3) art. 2461
CC RM). În acest caz, răspunderea va fi nelimitată doar în raport cu obligația
creditorului care a cerut întocmirea declarației.
Partajul masei succesorale - partajul (împărțeala)
succesoral a fost definit de legiuitor ca fiind
operațiunea prin care se determină care bunuri sau
cote-părți din dreptul asupra bunurilor, precum și
care drepturi și obligații ale masei succesorale se
dobândesc de către fiecare comoștenitor ( alin.(2)
art. 2498 CC RM).
Titularii dreptului de a cere partajarea masei
succesorale:
- comoștenitorii;
- creditorii personali ai moștenitorilor;
- cesionarii (dobânditorii) drepturilor succesorale;
- creditorii masei succesorale.
Partajul convențional - reprezintă acea formă de partaj care presupune
acordul valabil exprimat și unanim al tuturor coindivizarilor
materializat într-un contract de partaj.
Potrivit regulii generale stabilite la alin.(1) art. 2505 CC RM,
comoștenitorii partajează masa succesorală prin contractul de partaj
între ei, dacă nu s-a desemnat un executor testamentar ori dacă
executorul testamentar desemnat nu întocmește planul de partaj în
termenul acordat de către notarul care desfășoară procedura
succesorală.
Condițiile partajului convențional, în afară de condițiile generale
cerute pentru încheierea valabilă a oricărui act juridic, care pot fi
desprinse din noile reglementări sunt:
- consimțământul tuturor comoștenitorilor;
- capacitate deplină de exercițiu. Reieșind din efectele sale, partajul
este asimilat unui act de dispoziție. Moștenitorii fără capacitate deplină
de exercițiu vor fi reprezentați în modul stabilit de lege;
- comoștenitorii să fie de acord cu toate clauzele contractului de partaj.
Partajul judiciar. Acțiunea de partaj este actul
procedural care declanșează procedura partajului
judiciar. Aceasta urmează a fi întocmită în
conformitate cu legislația procedural civilă (art.
166 și 167 CPC RM). Alin.(1) art. 2506 CC RM,
dispune că instanța de judecată partajează masa
succesorală în baza acțiunii de partaj introduse
de către unul dintre comoștenitori, dacă există
temei de a anula planul de partaj întocmit de
către executorul testamentar sau dacă
comoștenitorii nu reușesc să încheie un contract
de partaj.
Potrivit alin.(1) art. 2510 CC RM, atribuțiile majore
ale instanței de judecată sunt:
- supraveghează derularea operațiunilor de partaj;
- asigură respectarea termenului prevăzut de
întocmire a proiectului de partaj.
La întocmirea proiectului de partaj, se va ține cont
de principiile generale de formare și atribuire a
loturilor stabilite de legiuitor la art. 2502 CC RM.
În privința atribuirii bunurilor din masa succesorală,
legiuitorul a instituit la art. 2503 CC RM o serie de
drepturi de preferință în favoarea unor
comoștenitori. Drepturile de preferință au menirea
de a asigura respectarea intereselor patrimoniale ale
comoștenitorilor vizați.
Protecția creditorilor - potrivit alin. (5) art. 553 CC RM,
creditorii personali ai unui coproprietar pot, de asemenea, să
intervină pe cheltuiala lor la partajul cerut de coproprietari ori
de un alt creditor.
Potrivit alin.(1) art. 2504 CC RM, prin dispoziție testamentară
testatorul poate stabili modul de efectuare a partajului.
Testatorul poate dispune mai ales ca partajul să fie lăsat la
aprecierea echitabilă a executorului testamentar. Pornind de la
norma generală invocată, pot fi deduse trei forme de
manifestare a voinței testatorului la partajarea masei
succesorale:
- atribuirea bunurilor între comoștenitori;
- determinarea cotelor succesorale și instituirea unor
instrucțiuni obligatorii pentru partaj;
- desemnarea unui executor testamentar împuternicit cu
efectuarea partajului succesoral.
8. Masa succesorală - potrivit art. 453 CC RM,
patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi
obligaţiilor patrimoniale (care pot fi evaluate în
bani), privite ca o sumă de valori active şi pasive
legate între ele, aparținând unor persoane fizice
şi juridice determinate. Din cauza caracterului
inalienabil al patrimoniului, s-a considerat
oportun ca noțiunea de „patrimoniu succesoral”
să fie înlocuită cu „masă succesorală”. Astfel,
masa patrimonială este compusă din drepturi
(activ succesoral) și obligații (pasiv succesoral).
Activul succesoral - toate drepturile reale și de creanță
care nu se sting prin decesul titularului lor.
Cu titlu exemplificativ putem enumera:
- dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile și
imobile;
- alte drepturi reale (uzufruct, superficii, servitute);
- garanțiile reale (gajul și ipoteca);
- drepturile de creanță;
- drepturile patrimoniale de autor;
- calitatea procesuală activă născută în persoana lui de
cuius, cu condiția admisibilității succesiunii procesuale;
- dreptul la acțiune neexercitat în timpul vieții lui de
cuius, cu excepția drepturilor strict personale.
Pasivul succesoral.
Categoriile de obligații ale masei succesorale:
- obligațiile defunctului pe care acesta le avea în timpul
vieții față de creditorii săi (nu are importanță natura
acestor obligații – contractuală, delictuală, izvorâte din
îmbogățirea fără justă cauză. Odată cu decesul lui de cuius
se sting doar obligațiile sale intuitu personae);
- obligațiile masei succesorale constituite pentru cauză de
moarte: legatul și sarcina;
- obligațiile de înmormântare a defunctului și cele de
întreținere a membrilor familiei sale;
- obligațiile ce țin de valorificarea masei succesorale
(sigilarea, inventarierea, achitarea taxelor succesorale, de
lichidare și partaj al moștenirii).