Nedemnitatea succesorala

Pentru ca o persoana sa poata veni la mostenire, pe langa conditia vocatiei succ

esorale, ea trebuie sa indeplineasca si conditia negativa care consta in a nu fi
nedemna sa mosteneasca.
Nedemnitatea succesorala este decaderea de drept a mostenitorului legal din drep
tul de a culege o mostenire determinata sau rezerva la care ar fi avut dreptul d
in aceasta mostenire, deoarece s-a facut vinovat de o fapta grava fata de defunc
t sau fata de memoria acestuia.
Caractere juridice
Nedemnitatea succesorala, ca sanctiune civila, se caracterizeaza prin urmatoarel
e:
se aplica numai n cazul savrsirii faptelor expres si limitativ prevazute de lege s
i numai n domeniul mostenirii legale. Astfel, nedemnitatea nu priveste legatele p
rin care mostenitorul nedemn a fost gratificat in testament si care raman asadar
, valabile.
opereaza de drept, de cujus neputnd nlatura efectele nedemnitatii prin iertarea fa
ptei mostenitorului care s-a dovedit nedemn. Totusi, dupa comiterea faptei de ne
demnitate, autorul poate sa il gratifice mortis causa pe nedemn.
de regula, se aplica si produce efecte doar n privinta autorului faptei, nu si fa
ta de alte pesoane chemate la mostenirea defunctului in nume propriu sau prin re
prezentare.
domeniul de aplicare al sanctiunii este doar cel al mostenirii persoanei fata de
care nedemnul a savarsit faptele de nedemnitate. Prin urmare, sanctiunea nu se
poate extinde si la alte mosteniri, n acest sens nedemnitatea producnd efecte rela
tive;
mostenitorul trebuie sa fi avut discernamant in momentul savarsirii faptei de ne
demnitate. Aceasta pentru ca sanctiunea nedemnitatii este prevazuta numai pentru
fapte savrsite cu vinovatie, iar n lipsa discernamntului nu se poate vorbi de vino
vatie; fiind vorba de savrsirea de fapte (si nu de acte juridice) se vor aplica r
egulile privitoare la discernamntul necesar pentru angajarea raspunderii civile d
elictuale sau, n cazul n care nedemnitatea implica o condamnare penala, vor fi inc
idente regulile de iresponsabilitate din dreptul penal;
- institutie care se regaseste si n Codul Civil actual, reglementata n noul Codul
Civil la articolele 958961, cu precizarea ca n noua reglementare exista multe elemente de noutate;
- este o sanctiune civila care consta n nlaturarea nedemnului att de la mostenirea
legala, ct si de la
cea testamentara;
Nedemnitatea de drept
Este de drept nedemna de a mosteni:
- persoana condamnata penal pentru savrsirea unei infractiuni cu intentia de a-l
ucide pe cel care lasa
mostenirea;
- persoana condamnata penal pentru savrsirea, nainte de deschiderea mostenirii, a
unei infractiuni cu
intentia de a-l ucide pe un alt succesibil care, daca mostenirea ar fi fost desc
hisa la data savrsirii faptei, ar fi
nlaturat sau ar fi restrns vocatia la mostenire a faptuitorului.
Nedemnitatea de drept poate fi constatata oricnd, la cererea oricarei persoane i
nteresate sau din oficiu
de catre instanta de judecata ori de catre notarul public, pe baza hotarrii judec
atoresti din care rezulta
nedemnitatea.
Nedemnitatea judiciara
Poate fi declarata nedemna de a mosteni:
- persoana condamnata penal pentru savrsirea, cu intentie, mpotriva celui care la
sa mostenirea a unor
fapte grave de violenta, fizica sau morala, ori, dupa caz, a unor fapte care au

avut ca urmare moartea

victimei;
- persoana care, cu rea-credinta, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsific
at testamentul defunctului;
- persoana care, prin dol sau violenta, l-a mpiedicat pe cel care lasa mostenire
a sa ntocmeasca, sa
modifice sau sa revoce testamentul.
Orice succesibil poate cere instantei judecatoresti sa declare nedemnitatea n te
rmen de un an de la data
deschiderii mostenirii, sub sanctiunea decaderii Efectele nedemnitatii
- nedemnul este nlaturat att de la mostenirea legala, ct si de la cea testamentara
.
- posesia exercitata de nedemn asupra bunurilor mostenirii este considerata pos
esie de rea-credinta.
- actele de conservare, precum si actele de administrare, n masura n care profita
mostenitorilor,ncheiate ntre nedemn si terti, sunt valabile.
- se mentin actele de dispozitie cu titlu oneros ncheiate ntre nedemn si tertii d
obnditori de bunacredinta, regulile din materia cartii funciare fiind nsa aplicabile.
- venirea la succesiune a reprezentantilor este posibila daca persoana reprezen
tata este nedemna, chiar
daca nedemnul se afla n viata la data deschiderii mostenirii si chiar daca renunt
a la mostenire
- reprezentarea opereaza chiar daca reprezentantul este nedemn fata de reprezen
tat sau a renuntat la
mostenirea lasata de acesta ori a fost dezmostenit
nlaturarea efectelor nedemnitatii
- efectele nedemnitatii de drept sau judiciare pot fi nlaturate expres prin test
ament sau printr-un act
autentic notarial de catre cel care lasa mostenirea.
- efectele nedemnitatii nu pot fi nlaturate prin reabilitarea nedemnului, amnist
ie intervenita dupa
condamnare, gratiere sau prin prescriptia executarii pedepsei penale.
Cazuri de nedemnitate succesorala
Legea prevede trei cazuri de nedemnitate: atentatul la viata celui care lasa mos
tenirea; acuzatia capitala calomnioasa mpotriva celui care lasa mostenirea si ned
enuntarea omorului a carui victima a cazut cel care lasa mostenirea.
Atentatul la viata celui care lasa mostenirea
Pentru ca un mostenitor sa fie nlaturat de la mostenire datorita acestui caz de n
edemnitate, trebuie ndeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
mostenitorul sa fi omort sau sa fi pus n executare hotarrea de a omor pe cel despre
a carui mostenire este vorba (omor sau tentativa de omor). Infractiunile trebuie
savrsite cu intentie directa sau indirecta. Astfel, uciderea din culpa sau lovir
ile ori vatamarile cauzatoare de moarte nu atrag sanctiunea nedemnitatii intruca
t au fost savarsite fara intentie.
mostenitorul sa fi fost condamnat penal n calitate de autor, coautor, instigator,
complice sau chiar favorizator pentru omor sau tentativa de omor, iar hotarrea d
e condamnare sa fi ramas definitiva.
Nedemnitatea nu va opera daca mostenitorul:
a fost achitat;
a fost scos de sub urmarire penala;
a decedat nainte de condamnare;
fapta savrsita a fost amnistiata (amnistie antecondamnatorie);
sanctiunea penala s-a prescris.
Nedemnitatea opereaza de drept, fiind inutil ca instanta civila sa pronunte nede
mnitatea. Daca totusi se contesta nedemnitatea, instanta civila va fi chemata sa
constate ca n latura penala condamnarea a intervenit pentru fapta prevazuta de l

egea civila si ca astfel, n puterea legii, mostenitorul este ndepartat de la moste

nire ca nedemn.
Acuzatia capitala calomnioasa mpotriva celui care lasa mostenirea
Este o cauza de nedemnitate care a devenit inaplicabila prin abolirea pedepsei c
u moartea.
Aceasta ar intervini n cazul n care mostenitorul a facut un denunt, o plngere sau o
marturisire capitala, calomnioasa mpotriva celui care lasa mostenirea. Caracteru
l calomnios al faptei trebuie sa fie constatat printr-o hotarre penala definitiva
de condamnare a mostenitorului.
Nedenuntarea omorului a carui victima a fost de cujus
Este nedemn mostenitorul care, avnd cunostinta de uciderea celui care lasa mosten
irea, nu denunta omorul (nu si ucigasul) organelor competente. Aceasta nedenunta
re este sanctionata de lege prin nedemnitatea mostenitorului, dar numai daca ace
sta era major la data faptelor, a cunoscut omorul si nu l-a denuntat. De asemene
a, nedenuntarea omorului nu trebuie sa fie, potrivit legii, scuzabila (pentru pe
rsoanele care, potrivit legii, nu sunt obligate sa denunte omorul, intruct se ga
sesc in raporturi de rudenie cu ucigasul).
n cazul nedenuntarii omorului nu se cere o condamnare penala prealabila.

mar?i, 1 mai 2012

CONDITIILE CERUTE PENTRU A MOSTENI : Nedemnitatea succesorala
Nedemnitatea succesorala este analizata n literatura de specialitate ca o sancti
une civila. Prin reglementarea actuala a nedemnitatii acest caracter de sanctiun
e civila este marcat n mod clar, evident si fara echivoc.
Sediul materiei : art 958-961 NCC
n reglementarea actuala exista doua tipuri de nedemnitate : de drept si judiciar
a. Ambele vor produce efecte att n privinta mostenirii legale ct si n privinta moste
nirii testamentare.
Le vom analiza pe rnd n cele ce urmeaza :
NEDEMNITATEA DE DREPT
Este reglementata de art 958 NCC
1. Cazurile in care intervine :
a. Persoana condamnata penal pentru savarsirea unei infractiuni cu intenti
a de a-l ucide pe cel care lasa mostenirea ( art 958 alin 1 lit a )
b. Persoana condamnata penal pentru savarsirea, nainte de deschiderea mosten
irii, a unei infractiuni cu intentia de a ucide pe un alt succesibil care, daca
mostenirea ar fi fost deschisa, ar fi nlaturat sau restrns vocatia la mostenire a
faptuitorului. ( art 958 alin 1 lit b )
NOTA : Art. 958 alin 2 stabileste : n cazul n care condamnarea penala pentru
faptele mentionate la alin 1 este mpiedicata prin decesul autorului faptei, prin
amnistie sau prin prescriptia raspunderii penale, nedemnitatea opereaza daca a
cele fapte au fost constatate printr-o hotarre judecatoreasca civila definitiva .
2. Analiza cazurilor de nedemnitate de drept :
Pentru a interveni nedemnitatea de drept, este necesara existenta unei infractiu
ni savrsite "cu intentie", directa sau indirecta. Orice infractiune de natura ce
lor prevazute de art 958 alin 1 lit a si b savrsita din culpa nu va atrage nede
mnitatea faptuitorului. Nu este important daca infractiunea a avut ca rezultat m

oartea victimei, ci numai faptul ca autorul a urmarit producerea acestui rezult

at. Rezulta de aici ca nedemnitatea va opera si n cazul tentativei. Nu are de ase
menea relevanta daca ncercarea de a ucide a fost nfaptuita n forma simpla, califica
ta sau deosebit de grava. Legea nu distinge dupa cum uciderea ( sau tentativa
) a fost savrsita personal de catre succesibil sau a fost savrsita de catre o alt
a persoana, la initiativa succesibilului ( de exemplu, succesibilul a platit un
ei persoane pentru a-l ucide pe cel care lasa mostenirea sau pe un alt posibil m
ostenitor ) Fapta care se va nscrie n sarcina succesibilului va consta tocmai n in
stigarea la omor. Se va antrena raspunderea si va interveni nedemnitatea chiar s
i n cazul n care succesibilul nu a actionat singur, ci a avut calitatea de coauto
r, chiar daca cealalata persoana vinovata nu era posibil mostenitor. Iata, deci,
ca aria faptelor pentru care se antreneaza nedemnitatea de drept este destul de
cuprinzatoare, mergnd de la tentativa la fapta efectiv savrsita, n oricare dintre
formele infractionale, incluznd att formele simple ct si agravantele, instigarea sa
u coautoratul .
Cele doua cazuri de nedemnitate au ca izvor regulile moralei. Astfel, nu se poa
te accepta ca punct de plecare pentru culegerea unei mosteniri uciderea de catre
beneficiar a lui de cujus. Tot astfel , nu se poate accepta ca partea de mosten
ire culeasa de un mostenitor sa fie majorata ca urmare a savrsirii unei infractiu
ni avnd drept scop tocmai aceasta majorare.
n esenta, cazurile de nedemnitate de drept au n vedere vocatia generala la mosteni
re, iar nu pe cea speciala, concreta.
3. Modul de operare : de drept
n conformitate cu prevederile art 958 alin 3, nedemnitatea de drept va putea fi c
onstatata oricnd, la cererea oricarei persoane interesate sau din oficiu
(
de catre instanta sau notar ) pe baza hotarrii judecatoresti din care rezulta n
edemnitatea
Astfel, nedemnitatea va opera de drept daca exista o sentinta penala de condamna
re a persoanei pentru savarsirea uneia dintre faptele mentionate n textul de lege
. Simpla prezentare a unei asemenea hotarri judecatoresti n fata notarului public
sau a judecatorului chemat sa solutioneze succesiunea unui defunct va determina
constatarea de catre acesta, din oficiu, a interventiei cauzei de nedemnitate s
i, pe cale de consecinta, nlaturarea mostenitorului ca nedemn. De asemenea, orice
persoana interesata ( succesibil, mostenitor, creditor al mostenirii sau al unu
i mostenitor ) va putea prezenta notarului public sau judecatorului sentinta pen
ala n care se mentioneaza existenta faptelor incriminatoare solicitndu-i sa co
nstate nedemnitatea de drept .
Deosebit de important este aliniatul 2 al art 958 care stabileste faptul ca , n c
azul n care condamnarea penala pentru faptele mentionate la alin 1 este mpiedicat
a prin decesul autorului faptei, amnistie sau prescriptie a raspunderii penale,
nedemnitatea opereaza daca exista o sentinta civila definitiva care sa constate
existenta respectivelor fapte . Ca si n cazul precedent simpla prezentare a unei
asemenea hotarri, pronuntata de instanta civila de data aceasta, n fata notarulu
i public sau a judecatorului, va determina constatarea de catre acesta, din ofic
iu, a interventiei nedemnitatii de drept si nlaturarea mostenitorului n cauza ca
nedemn . Similar, orice persoana interesata va putea cere notarului public sau j
udecatorului sa constate nedemnitatea de drept pe baza sentintei civile pronunta
ta n conditiile art 958 alin 2 NCC.
Rezulta astfel ca principala conditie a nedemnitatii de drept o reprezinta exis
tenta faptelor prevazute de art 958 alin 1 NCC, aceasta existenta putnd fi consta
tata printr-o sentinta civila sau penala. Nu este necesar ca faptuitorul sa fie
si condamnat pentru infractiunea savrsita, dupa cum nu este necesar ca hotarrea ju
decatoreasca sa constate faptul ca a operat nedemnitatea. Aceasta va fi constat
ata de catre organul chemat sa solutioneze mostenirea , din oficiu sau la cerere
a oricarei persoane interesate
Cu privire la faptele sanctionate de art 958 alin 1 lit b, este necesar si oblig
atoriu ca acestea sa se fi produs nainte de deschiderea mostenirii, pentru ca num
ai n acest mod este posibila majorarea cotei de mostenire a faptuitorului. Numai
predecesul, n raport de autorul mostenirii, a unui succesibil este de natura sa

majoreze cota ce ar putea reveni unui alt succesibil. Decesul ulterior a unui s
uccesibil, chiar daca s-a produs ca urmare a faptei savrsite cu intentie de catre
un comostenitor, nu se ncadreaza n prevederea legala pe care o analizam ntruct nu
este de natura sa modifice n nici un fel cota de mostenire a celor chemati sa o c
uleaga .
( de exemplu, daca o persoana are 2 descendenti, ambii necasatoriti si fara a av
ea la rndul lor copii, acestia au vocatie egala la mostenirea parintelui lor. n c
azul n care unul dintre descendenti l omoara pe celalalt, fapta fiind savrsita si d
ecesul producndu-se anterior mortii parintelui, cota descendentului predecedat fa
ta de parinte i-ar reveni celuilalt descendent care, n acest fel, ar fi unicul mo
stenitor al parintelui. n acest caz se constata existenta nedemnitatii de drept a
descendentului faptuitor fata de mostenirea parintelui sau, fiind ntrunite cond
itiile art 958 alin 1 lit b. n cazul n care, nsa, unul dintre descendenti l omoara
pe celalalt, fapta fiind savrsita si decesul producndu-se ulterior mortii parinte
lui, prin raportare la data deschiderii mostenirii parintelui, concluzionam ca a
mbii descendenti erau n viata si aveau calitatea de succesibili n raport de moste
nirea parintelui lor. Decesul ulterior al unuia dintre descendenti nu este de n
atura sa majoreze cota celuilalt. Prin urmare, nu se va putea pune problema cons
tatarii nedemnitatii descendentului faptuitor, n temeiul art 958 alin 1 lit b n
privinta mostenirii parintelui. Se va putea pune problema existentei nedemnitati
i faptuitorului, aceste avnd calitatea de frate al victimei, dar n raport de most
enirea victimei si avnd ca temei art 958 alin 1 lit a. )
Este interesant de analizat artificiul la care obliga textul codului civil : "da
ca mostenirea ar fi fost deschisa la data savrsirii faptei ". ntelegem prin aceast
a ca toate aspectele legate de mostenire si de nedemnitate se vor raporta la dat
a savrsirii faptelor. Astfel, daca anterior deschiderii mostenirii dar ulterior
producerii faptelor victima si-a pierdut calitatea de "succesibil" pe care o av
ea , acest fapt nu va nlatura producerea efectelor nedemnitatii. Exemplificam ,
pentru o mai buna ntelegere:
O persoana ,"A",, este casatorita cu "B" . Sotii au mpreuna doi copii, "C" si
"D". n cursul anului 2012, mai precis la data de 15.10.2012, descendentul "C" nce
arca sa-si ucida unul dintre parinti, respectiv pe "A". Victima supravietuieste,
iar faptuitorul este condamnat penal pentru savarsirea cu intentie a unei tent
ative de omor . n anul 2014 parintii divorteaza, iar n anul 2016 moare parintele
"B". Astfel, la data deschiderii mostenirii, "A" nu mai are calitatea de sot s
upravietuitor. Daca mostenirea s-ar fi deschis, asa cum ne determina sa prezumam
art 958 NCC, la data producerii faptei, respectiv la 15.10.2012, "A" ar fi avu
t calitatea de succesibil si , prin existenta lui, ar fi diminuat cota de mosten
ire a descendentului "C". Nedemnitatea se va aprecia n raport de data producerii
faptei si va opera, chiar daca ntre timp victima nu mai ntruneste calitatea de s
uccesibil, ntruct sunt indeplinite toate conditiile legii. n aceste conditii, desce
ndentul "C" va fi nlaturat de la mostenire ca nedemn, iar singurul mostenitor va
fi descendentul "D".
Din punct de vedere al termenului, constatarea nedemnitatii de drept se poate fa
ce oricnd, avnd n vedere gravitatea faptelor, pericolul lor social, interesul ocrot
it si nevoia unei sanctiuni pe masura . Prin urmare, chiar daca mostenirea defun
ctului nu a fost dezbatuta n termenul legal de 1 an ( mostenitorii exprimndu-si n
sa optiunea succesorala si intrnd n posesia bunurilor mostenirii ), si se cere d
ezbaterea mostenirii dupa trecerea unui termen mai lung, indiferent de durata ac
estuia, constatarea nedemnitatii de drept va putea fi facuta oricnd, fara ca nede
mnul sa poata opune prescriptia extinctiva . ( Nu discutam acum despre posibili
tatea invocarii prescriptiei achizitive ca si mod de dobndire a proprietatii bunu
rilor care au facut parte din masa succesorala). Vom defini deci dreptul de a s
e solicita constatarea sau de a se constata din oficiu nedemnitatea de drept ca
fiind un drept imprescriptibil
4. Conditiile n care opereaza nedemnitatea de drept :
Distingem doua categorii de conditii : conditii comune ambelor cazuri si condit
ii speciale cazului reglementat de art 958 alin 1 lit b
a.Conditii comune ambelor cazuri de nedemnitate de drept

- Trebuie sa existe o sentinta civila sau penala care sa constate existenta fapt
elor prevazute de art 958 alin 1
- Respectiva sentinta sa fie adusa la cunostinta organului instrumentator al cau
zei succesorale de catre orice persoana , urmnd a se constata nedemnitatea fie la
cererea persoanei, daca aceasta justifica un interes, fie din oficiu.
- Efectele nedemnitatii sa nu fi fost n mod expres nlaturate de catre autorul most
enirii prin testament sau act autentic notarial, n conditiile stabilite de art 96
1 NCC.
b.Conditii speciale cazului reglementat de art 958 alin 1 lit b
- Faptele sa fi fost savrsite anterior datei propriu-zise a decesului autorului m
ostenirii
- Victima sa aiba capacitatea de a-l mosteni pe autorul mostenirii la data produ
cerii faptei .
NEDEMNITATEA JUDICIARA
Este reglementata de art. 959 NCC
1. Ea intervine n urmatoarele cazuri:
a.
Persoana condamnata penal pentru savarsirea cu intentie , mpotriva autorul
ui mostenirii, a unor:
Fapte grave de violenta fizica sau morala
Fapte care au avut ca urmare moartea victimei
( art 959 alin 1 lit a )
b.
Persoana care cu rea credinta a ascuns, a alterat, a distrus sau a fal
sificat testamentul defunctului ( art 959 alin 1 lit b )
c.
Persoana care, prin dol sau violenta, l-a impiedicat pe cel care lasa mo
stenirea sa ntocmeasca,sa modifice sau sa revoce testamentul. ( art 959 alin 1 li
t c )
NOTA : Art. 959 alin 4 stabileste : n cazul n care condamnarea penala pentru fapte
le mentionate la alin 1 lit a este mpiedicata prin decesul autorului faptei, pri
n amnistie sau prin prescriptia raspunderii penale, nedemnitatea se poate decla
ra daca acele fapte au fost constatate printr-o hotarre judecatoreasca civila def
initiva .
2. Analiza cazurilor de nedemnitate judiciara
a. Art. 959 alin 1 lit a : Teza 1 a acestui articol vorbeste despre "fapte grav
e de violenta ", indiferent ca este vorba de o violenta fizica sau morala. Vom c
uprinde deci, n aceasta categorie orice forma de violenta, orica fapta care este
de natura sa provoace temere, amenintari - inclusiv cele cu exercitarea unui dr
ept - , injurii, lovituri, alte forme de violenta, constrngeri, exercitarea unor
presiuni psihice etc. n teza a 2-a a articolului 959 alin 1 lit a se vorbeste
despre "fapte care au avut ca urmare moartea victimei ". Nu se cere ca decesul s
a fi fost produs n mod direct prin fapta autorului. Este suficient ca aceste fapt
e sa fi determinat moartea victimei, aceasta fiind o consecinta a actiunilor fap
tuitorului ( de exemplu, ca urmare a unor presiuni sau amenintari, victima se s
inucide). Conditia impusa de lege cu privire la aceste fapte este ca ele sa fie
savrsite cu intentie, directa sau indirecta. Nu se va sanctiona, deci, nici de ac
easta data, fapta savrsita din culpa . Ceea ce este comun ambelor situatii regle
mentate de art 959 alin 1 lit a este ca fapta sa fie ndreptata mpotriva celui car
e lasa mostenirea. Nu sunt sanctionate faptele ce au ca destinatar pe cei apropi
ati de cujus-ului, nici faptele ndreptate mpotriva unui comostenitor, ca si la ned
emnitatea de drept. Legea mai cere ca persoana vinovata sa fi fost condamnata pe
nal pentru savrsirea acestor fapte. Ca si la nedemnitatea de drept, aliniatul 4 a
l art 959 creaza posibilitatea ca , n cazul n care condamnarea penala nu mai este
posibila ( pentru ca a intervenit amnistia, prescriptia raspunderii penale sau
decesul faptuitorului ), faptele de natura sa atraga nedemnitatea judiciara sa f
ie constatate printr-o sentinta civila definitiva .
b.Art. 959 alin 1 lit b : Prima cerinta a legii este aceea ca persoana care savrs
este faptele prevazute la acest articol sa fie de rea credinta. Chiar daca vom c
onsidera ca reaua credinta este o conditie implicita pentru existenta faptelor m

entionate, credem ca precizarea textului este binevenita, ntruct se poate ntmpla ca

, n practica, alterarea sau distrugerea unui nscris ( n speta testamentul defunctu
lui ) sa fie consecinta unei fapte care nu a avut drept scop producerea unui ase
menea rezultat ( de exemplu, alterarea continutului sau distrugerea testamentul
ui s-a produs dintr-o eroare, dintr-o greseala, n cursul unor manevre casnice ob
isnuite).Este posibil de asemenea ca ascunderea testamentului sa aiba ca scop p
rotejarea lui, caz n care nu mai poate fi vorba de rea credinta . Mai trebuie av
ut n vedere si ipoteza n care modificarea sau distrugerea unui testament a fost f
acuta ca urmare a dispozitiilor testatorului si cu stiinta acestuia , caz n care
va fi necesar a se verifica n ce masura pot interveni prevederile art 1052 NCC
cu privire la revocarea voluntara tacita a testamentului . Ori, pentru a atrag
e interventia sanctiunii nedemnitatii, se impune n mod explicit prin lege ca cel
care a savrsit fapta sa fie de rea credinta, sa fi urmarit n mod evident mpiedicare
a producerii efectelor unui testament ale carui prevederi nu-i erau favorabile (
prin aceea ca instituia anumiti legatari, sau anumite sarcini ). n aprecierea re
lei credinte se va avea n vedere scopul urmarit de cel care a savrsit fapta, precu
m si circumstantele n care aceasta s-a produs. Avnd n vedere faptul ca buna credint
a se prezuma, reaua credinta a celui care a savrsit faptele va trebui dovedita de
cel care invoca nedemnitatea. Ceea ce este comun faptelor enumerate de art 959
alin 1 lit b este aceea ca legea nu cere ca ele sa fie constatate obligatoriu pr
intr-o sentinta penala si nici ca faptuitorul sa fi fost condamnat pentru savars
irea lor . Va fi suficienta deci o sentinta civila prin care sa se constate exi
stenta faptelor de natura sa atraga nedemnitatea judiciara.
n ce constau faptele enumerate de textul de lege ?
Ascunderea unui testament presupune att dosirea acestuia, asezarea sa ntr-un loc
greu accesibil, ct si furtul testamentului, adica nsusirea nscrisului n scopul de a
nu fi gasit de catre cei ndreptatiti. Consecintele unei asemenea fapte sunt grav
e daca avem n vedere posibilitatea ca testamentul sa fie unul olograf sau chiar
unul autentic dar despre existenta caruia legatarii sa nu aiba cunostinta.
Alterarea unui testament nseamna att modificarea continutului integral al acestui
a ct si modificarea unor parti ale nscrisului. Modificarea se poate face prin ste
rsaturi,adaugiri, prin deteriorarea scrisului astfel nct el sa devina ilizibil, pr
in deteriorarea suportului de hrtie pe care este scris testamentul, etc. Importa
nt este ca alterarea sa aiba ca efect schimbarea continutului dispozitiilor de
ultima vointa ale testatorului . n cazul n care pe un testament olograf apar mod
ificari, stersaturi sau texte adaugate, ele trebuie sa poarte semnatura testato
rului, n caz contrar socotindu-se ca au fost facute fara stirea sa, iar persoana
responsabila de aceste modificari pasibila de a fi sanctionata, inclusiv prin s
olicitarea de constatare a nedemnitatii judiciare .
Distrugerea unui testament presupune disparitia sa fizica, totala sau partiala,
indiferent daca ar mai fi posibila refacerea lui ulterioara, prin diferite mijl
oace tehnice. Distrugerea se poate face prin ruperea, prin arderea testamentului
, sau prin orice alte metode care sunt de natura a-l desfiinta n mod fizic. Cu
privire la aceste fapte trebuie sa avem n vedere daca testatorul a stiut sau nu d
espre distrugerea testamentului sau olograf, ntruct distrugerea provocata ca efect
al vointei sale, din ordinul sau, face sa fie aplicabile prevederile art 1052 N
CC cu privire la revocarea voluntara tacita a testamentului si determina totodat
a inaplicabilitatea dispozitiilor referitoare la nedemnitatea judiciara .
Falsificarea unui testament presupune existenta nsasi a infractiunii de fals, asa
cum este ea reglementata de codul penal . De fapt, daca analizam cuprinsul art
324 din codul penal, constatam ca un mod de existenta a falsului este si alterar
ea continutului unui nscris - ceea ce ne-ar ndemna sa credem ca exprimarea codului
civil este oarecum pleonastica, el cuprinznd o latura a infractiunii de fals n no
tiunea de "alterare" ( analizata mai sus ) si relund integral ideea de "falsific
are" n ultima parte a art 959 alin 1 lit b. n esenta, fapta se refera la contraf
acerea scrierii defunctului si prezentarea acesteia ca fiind decizia de ultima v
ointa a acestuia . Credem totodata ca falsul poate proveni de la succesibil, nscr
isul fiind contrafacut de acesta personal, sau poate fi opera unui tert realiza
ta la comanda succesibilului care doar utilizeaza nscrisul falsificat. Prin urm
are, n cadrul acestei fapte vom include att falsul propriu zis ct si uzul de fals.

c. Art. 959 alin 1 lit c . Prima cerinta a textului de lege este ca persoana sa
fi folosit manopere dolosive sau violente, pentru a-l determina pe cel care lasa
mostenirea sa nu ntocmeasca, sa nu modifice sau sa nu revoce un testament. Dupa
cum vedem , nu este vorba de manoperele dolosive folosite pentru a-l determina p
e autorul mostenirii sa ntocmeasca un testament. Aceasta situatie nu va determi
na interventia nedemnitatii judiciare ci va atrage alte sanctiuni, specifice vi
ciilor de consimtamnt, si care vor avea ca si finalitate desfiintarea actului jur
idic ncheiat sub imperiul manoperelor dolosive folosite de legatar. Pentru ntel
egerea corecta a prevederii legale de fata, vom analiza cele doua
notiuni : d
olul si violenta, ambele reglementate n materia contractelor, la capitolul vicii
le consimtamntului. Dolul poate mbraca att forma actiunii - prin folosirea de manop
ere frauduloase - ct si forma inactiunii - prin omisiunea frauduloasa de a-l info
rma pe testator asupra unor aspecte relevante si importante n privinta testament
ului sau . Pentru a reprezenta motiv de invocare a nedemnitatii judiciare, dolu
l poate proveni att de la succesibil ct si de la un tert, dar cu stiinta succesibi
lului. n privinta violentei, ea poate mbraca att forma violentei fizice ct si a cele
i morale si poate fi ndreptata att asupra autorului mostenirii ct si asupra unei p
ersoane apropiate acestuia. Important este ca ea sa produca autorului mostenirii
o temere justificata, indusa fara drept, care poate sa poarte att asupra persoa
nei ct si asupra onoarei , bunurilor sau vietii sale. Va constitui violenta si a
menintarea cu exercitiul unui drept, daca aceasta s-a facut n scopul de a obtine
rezultatele prevazute de art 959 alin 1 lit c. Nu va constitui violenta , nsa, t
emerea reverentioasa. Faptele de violenta pot proveni att de la succesibil ct si d
e la un tert, cu stirea sau ca urmare a indicatiilor succesibilului . Actiunile
succesibilului trebuie sa aiba un scop clar : acela de a-l impiedica pe autorul
mostenirii sa-si modifice dispozitiile sale de ultima vointa sau sa ntocmeasca u
n act cuprinznd asemenea dispozitii, n speta un testament, indiferent de forma ace
stuia - autentic, olograf sau privilegiat . Succesibilul poate actiona att n int
eresul sau propriu ct si n interesul altui succesibil care, prin ntocmirea, modific
area sau revocarea testamentului ar avea de suferit. Nu va conta , deci, existen
ta sau inexistenta unui interes personal al celui care a savrsit fapta . Daca est
e potential mostenitor si se afla ntr-una din situaiile prevazute de art 959 alin
1 lit c, va fi considerat nedemn . ( Ne gndim aici la o asa-zisa argumentare p
rivind interesul egoist sau altruist al celui care savrseste faptele si care s-ar
putea apara, de exemplu, invocnd faptul ca nu el ar fi fost beneficiarul nentocmi
rii, nemodificarii sau nerevocarii testamentului, ci o alta persoana, de asemene
a succesibil si el . Asemenea argumente nu pot fi retinute, ntruct legea nu face d
istinctii de asemenea natura. Indiferent de beneficiul pe care l-ar fi putut sau
nu avea, faptuitorul va fi considerat nedemn daca faptele sale se vor confirma
)
3. Modul de operare al nedemnitatii judiciare
Nedemnitatea judiciara opereaza la cerere.
Cererea prin care se va solicita instantei de judecata sa declare nedemnitatea,
poate fi facuta de:
- orice succesibil ( conform art 959 alin 2 ) . Nu este necesar ca acesta sa fi
facut , anterior depunerii cererii n instanta, o declaratie de acceptare a mosten
irii. Prin faptul depunerii unei asemenea cereri, succesibilul va fi considerat
a fi acceptat tacit mostenirea.
- Unitatea administrativ teritoriala pe raza careia se aflau bunurile la data de
schiderii mostenirii. Calitatea procesuala a unitatii administrativ teritoriala
este conditionata de inexistenta altor succesibili n afara faptuitorului ( art 95
9 alin 6 )
Nedemnitatea judiciara va fi n mod obligatoriu declarata de instanta, notarul pub
lic neputnd-o constata din oficiu. Deci, ntr-o asemenea situatie, se va suspenda p
rocedura succesorala notariala pna la obtinerea unei hotarri judecatoresti definit
ive de declarare a nedemnitatii. Pentru notarul instrumentator nu are importanta
daca hotarrea de declarare a nedemnitatii are la baza o sentinta civila sau pena
la de constatare a existentei faptelor incriminatoare . Important, din punct de
vedere notarial, este sa existe o hotarre judecatoreasca de declarare a nedemnita

tii judiciare, definitiva.

Termenul de introducere a cererii privind declararea nedemnitatii judiciare est
e de un an. El va incepe sa curga si se va calcula astfel :
- De la data deschiderii mostenirii
- De la data ramnerii definitive a hotarrii judecatoresti de condamnare pentru fap
tele prevazute la alin 1 lit a, daca aceasta data este ulterioara datei deschide
rii mostenirii
- De la data aparitiei cauzei de impiedicare a condamnarii pentru faptele prevaz
ute la alin 1 lit a, daca aceasta a intervenit dupa data deschiderii mostenirii
- De la data cand succesibilul a cunoscut motivul de nedemnitate pentru situatii
le prevazute la alin 1 lit b si c, daca aceasta data este ulterioara datei desch
iderii mostenirii
Sanctiunea neexercitarii n termen a actiunii : decaderea din drept , prevazuta e
xpres de art 959 alin 2 . Prin aceasta, partea care ar fi avut posibilitatea sa
solicite instantei pronuntarea unei hotarri de declarare a nedemnitatii judiciare
pierde acest drept al sau, acesta stingndu-se ca efect al neexercitarii sale n te
rmenul imperativ stabilit de lege .
4. Conditiile n care opereaza nedemnitatea judiciara
a. Sa existe o hotarre judecatoreasca definitiva de declarare a nedemnitatii
b.Efectele nedemnitatii sa nu fi fost nlaturate expres de catre autorul mosteniri
i, prin testament sau act autentic notarial, n conditiile art 961 NCC
EFECTELE NEDEMNITATII DE DREPT SI JUDICIARE
Sunt prevazute n art. 960 NCC
1. Principala consecinta a nedemnitatii este nlaturarea nedemnului att de la moste
nirea legala ct si de la cea testamentara.
2. Avnd n vedere caracterul de sanctiune civila dat nedemnitatii n actuala reglemen
tare, cel care va suporta consecintele faptelor savrsite va fi numai nedemnul. Mo
stenitori sai au posibilitatea de a veni la mostenirea de la care a fost nlatu
rat nedemnul att n nume propriu ct si prin reprezentare (art. 965 NCC).
3.Titlul de mostenitor al nedemnului se desfiinteaza cu efect retroactiv, el fii
nd socotit a nu fi avut niciodata chemare la mostenire . Constatarea nedemnitati
i sau, dupa caz, declararea nedemnitatii au, practic, efect declarativ iar nu co
nstitutiv.
4.Partea de mostenire care s-ar fi cuvenit nedemnului se va atribui celor pe car
e acesta i-ar fi nlaturat de la mostenire sau celor a caror cota ar fi fost micso
rata prin existenta nedemnului ca si mostenitor. Nedemnului nu i se va cuveni ni
ci macar rezerva la care ar fi avut dreptul n calitatea sa de mostenitor rezervat
ar, daca este cazul. Prin urmare, nlaturarea nedemnului va putea profita mosten
itorilor legali ( comostenitori sau mostenitori subsecventi ), mostenitorilor t
estamentari sau chiar donatarilor carora, prin calcularea rezervei nedemnului,
li s-ar fi redus liberalitatea facuta de cel care lasa mostenirea. ( Astfel st
and lucrurile, toti acestia vor face parte din categoria persoanelor interesate
n solicitarea constatarii nedemnitatii atunci cand este cazul. )
5. Posesia exercitata de nedemn asupra bunurilor mostenirii este socotita posesi
e de rea credinta ( art. 960 alin 2 NCC ). Prin urmare, si va gasi aplicarea prin
cipiul "restitutio n integrum", cu specificatiile pe care le vom face mai jos, tr
atamentul nedemnului fiind poate cel mai aspru care se poate aplica prin prisma
legislatiei noastre civile.
6.Nedemnul este obligat la restituirea catre mostenitori a tuturor bunurilor n po
sesia carora a intrat si pe care le-a detinut n virtutea calitatii sale de mosten
itor avuta nainte de constatarea nedemnitatii. Restituirea se va face, n principiu
, n natura sau, atunci cand acest lucru nu este posibil, prin echivalent ( art
1635 NCC ). n cazul n care nedemnul a facut diverse cheltuieli cu privire la bunur
ile pe care le-a detinut n acest mod, va fi ndreptatit el nsusi la restituirea che
ltuielilor necesare si utile , dar nu si a celor voluptuare. Conform art. 2496 N
CC, nedemnul nu va putea invoca dreptul de retentie asupra bunurilor respective
pna la plata de catre mostenitori a sumelor datorate.
7.Obligatia de restituire a nedemnului se extinde si asupra fructelor - naturale

, civile sau industriale - precum si asupra productelor. Calculul restituirii s

e face avndu-se n vedere data deschiderii mostenirii. Fiind considerat posesor de
rea credinta, nedemnul va fi obligat sa restituie att fructele percepute, existen
ta nca n patrimoniul sau, ct si contravaloarea celor consumate precum si pe a cel
or pe care a omis sa le perceapa . El va avea dreptul la restituirea cheltuielil
or pe care le-a facut pentru culegerea fructelor. Precizarea anterioara referit
oare la dreptul de retentie si gaseste aplicabilitatea si n aceasta situatie .
8.Nedemnul este obligat sa restituie mostenitorilor toate sumele pe care le-a nc
asat de la debitorii mostenirii si sa plateasca dobnzi din ziua ncasarii acestora
. n privinta debitorilor care au platit nedemnului, plata lor va fi considerata
liberatorie conform principiului "error communis facit jus" consacrat de art 1
7 NCC, si a prevederilor exprese ale art. 1478 NCC
9.Dupa principiile mbogatirii fara justa cauza, n conformitate cu care nimanui nui este permis sa se mbogateasca n detrimentul altuia, fie el si nevrednic de a mo
steni, nedemnul are dreptul sa i se restituie toate platile facute n vederea achi
tarii datoriilor mostenirii.
10.Actele de conservare si administrare ncheiate de nedemn cu tertii ramn valabile
, n masura n care profita mostenitorilor . Prevederea aceasta, mentionata expres n
art 960 alin 3 este practic o exceptie a principiului "resoluto jure dantis re
solvitur jus accipientis" Daca acest principiu s-ar fi aplicat fara exceptie, a
vnd n vedere desfiintarea drepturilor nedemnului cu efect retroactiv, ar fi fost l
ogic sa fie desfiintate si actele ncheiate de acesta cu tertii. Interesul menti
nerii sigurantei circuitului civil este nsa mai important. Acesta este motivul pe
ntru care n actuala reglementare legiuitorul a instituit expres exceptia despre c
are vorbim . Exista o singura circumstantiere, conditionare, a mentinerii acest
or acte : ca ele sa profite mostenitorilor . Este practic vorba de o ierarhizare
a intereselor, cele ale mostenitorilor prevalnd fata de cele ale tertilor. Este
, deci , posibil ca anumite acte din categoria celor mentionate anterior sa fie
desfiintate pe motiv ca nu profita mostenitorilor.
11.Actele de dispozitie cu titlu oneros ncheiate cu tertii de buna credinta se m
entin, conform tezei a doua a art. 960 alin 3 NCC. Doua conditii se impun, nsa, p
entru mentinerea acestor acte : ca ele sa fie cu titlu oneros si ca dobnditorii
sa fie de buna credinta . Cu privire la caracterul oneros al actelor, lucrurile
par a fi usor de dovedit n practica . O singura situatie speciala se impune sa am
intim , respectiv aplicarea prezumtiei instituita de art 1091 alin 4 NCC. n privi
nta bunei credinte, aceasta este prezumata n virtutea art 14 NCC. Proba contrara
este, nsa, admisa, sarcina probarii relei credinte a dobnditorilor apartinnd celor
care au interes sa o invoce. Cu privire la bunurile mobile, se va face si aplic
area art 919 alin 3 NCC, care spune ca " posesorul este considerat proprietar "
. n plus, dobnditorul va beneficia si de prevederile art 920 alin 2 NCC care sta
tueaza ca "este de buna credinta dobnditorul care nu cunostea si nici nu trebui
a sa cunoasca lipsa calitatii de proprietar a celui de la care a dobndit bunul "
, precum si de prevederile art 938 NCC. n privinta bunurilor imobile , se cere
respectarea regulilor de carte funciara, ca si o a treia conditie pentru aplicar
ea prevederilor art 960 alin 3 NCC. n conformitate cu prevederile art. 920 alin 2
vom considera ca fiind de buna credinta pe acel dobanditor care si nscrie drept
ul n folosul sau, ntemeindu-se pe cuprinsul cartii funciare. n plus, pentru aprecie
rea bunei credinte a dobnditorului n raport cu nscrierile existente n cartea funciar
a, vom face aplicarea prevederilor art. 901 NCC ( Tertul este considerat de bu
na credinta daca nu a fost nregistrata nici o actiune prin care se contesta cupri
nsul cartii funciare, din cuprinsul CF nu rezulta nici o cauza care sa justifi
ce rectificarea acesteia n favoarea altei persoane si nu a cunoscut, pe alta ca
le, inexactitatea cuprinsului CF.Aceste conditii sunt apreciate la momentul de
punerii cererii de catre tert la cartea funciara ).Ca si n situatia analizata la
aliniatul anterior, observam ca legiuitorul acorda n actuala reglementare o impo
rtanta speciala interesului pastrarii sigurantei circuitului civil .
12.Actele de dispozitie cu titlu oneros ncheiate cu tertii de rea credinta vor fi
desfiintate, concluzie ce se desprinde logic din interpretarea per a contrario
a dispozitiei legale invocate . Este un lucru firesc, avnd n vedere ca reaua credi
nta nu se poate considera nicidecum ca si temei al dobndirii unui drept.

13.Actele de dispozitie cu titlu gratuit, indiferent ca buna sau reaua credinta

a dobnditorilor, se vor desfiinta. Regula rezulta din interpretarea aceluiasi al
in 3 al art 960, care nu stipuleaza ca fiind mentinute dect actele de dispozitie
cu titlu oneros. Ori, acolo unde legea face o distinctie si noi vom face obliga
toriu distinctia respectiva. Pe de alta parte, nici regula interesului circuitu
lui civil si nici cea rezultata din aplicarea teoriei mostenitorului aparent nu
-si pot gasi aplicabilitatea, ntruct dobnditorii cu titlu gratuit, chiar prejudicia
ti prin desfiintarea actelor, nu pot fi preferati ca interes mostenitorilor. De
sfiintarea actelor lor se face ca urmare a desfiintarii cu efect retroactiv a ti
tlului mostenitorului nedemn.
14.Ca efect al mentinerii actelor de dobndire ale tertilor, nedemnul va fi oblig
at la plata de despagubiri catre adevaratii mostenitori ntocmai ca si un posesor
de rea credinta, astfel cum rezulta din aplicarea alin 2 al art 960 NCC. Prin ur
mare, el va fi obligat sa restituie mostenitorilor pretul primit sau valoarea bu
nului, daca aceasta este mai mare, precum si contravaloarea fructelor, mpreuna
cu prejudiciul cauzat si dovedit
15.Ca efect al desfiintarii actelor, nedemnul va fi tinut sa raspunda fata de t
erti n temeiul evictiunii, gasindu-si aplicarea prevederile art. 1018 NCC sau ale
art 1695-1706 NCC, dupa caz.
NLATURAREA EFECTELOR NEDEMNITATII
Sediul materiei l reprezinta art 961 NCC.
1. Legea nu face nici o distinctie ntre nedemnitatea de drept sau judiciara, efec
tele ambelor putnd fi nlaturate prin vointa celui care lasa mostenirea
2. Pentru a opera aceasta forma de "iertare a nedemnului" este necesara ndeplini
rea cumulativa a mai multor conditii de fond, n lipsa carora actul de nlaturare a
efectelor nedemnitatii va fi lipsit de efecte.
a. n primul rnd, se cere ca manifestarea de vointa a celui care lasa mostenirea sa
fie expresa. Nu se vor admite prin urmare nici un fel de acte n care sa existe nd
oieli, suspiciuni, exprimari neclare sau echivoce. Manifestarea de vointa trebui
e sa fie clara, ferma, precisa si strict la obiect. n acelasi timp, legea vine cu
o precizare clara de natura sa ntareasca necesitatea ndeplinirii conditiei pe car
e o analizam : "fara o declaratie expresa, nu constituie nlaturare a efectelor ne
demnitatii legatul lasat nedemnului dupa savarsirea faptei care atrage nedemnita
tea". Prin urmare, n cazul n care o persoana lasa un testament prin care este ins
tituit drept legatar o persoana care a savrsit, anterior ncheierii testamentului
, fapte de natura sa atraga nedemnitatea, ncheierea testamentului nu se va prezum
a drept iertare si nu se va lua n considerare ca si motiv de nlaturare a efectelor
nedemnitatii. Lipsa mentiunii exprese va atrage nulitatea absoluta a actului de
iertare a nedemnului, nefiind posibila dect refacerea acestuia n conditiile legii
. n cazul n care mentiunea din act este expresa dar nu este suficient de explicita
, sanctiunea nu poate fi dect nulitatea relativa, actul fiind susceptibil de o co
nfirmare ulterioara.
b. Forma juridica n care este obligatoriu sa fie facuta iertarea este aceea a act
ului autentic notarial ( a carui denumire poate varia, functie de vointa partii
si de aprecierea notarului instrumentator ) sau a testamentului . Este evident
ca actul notarial de iertare a nedemnului nu poate mbraca alta forma dect cea a ac
tului autentic, variantele de tipul legalizare a semnaturii, data certa, etc nef
iind incluse de legiuitor n categoria actelor admise n materie. Forma ceruta este
ad validitatem, lipsa ei atragnd nulitatea absoluta a actului si impunnd, pentru
o existenta valabila, o refacere cu respectarea formei cerute de lege . Cu pri
vire la testament, textul necesita o analiza atenta, pentru a putea vedea daca s
e admite numai testamentul autentic sau sunt admise ca forme pe care le poate mbr
aca iertarea nedemnului si testamentul olograf sau testamentele privilegiate. L
egea spune : "prin testament sau printr-un act autentic notarial" . Raportul ntr
e cele doua elemente ale sintagmei este de coordonare; un element l reprezinta te
stamentul, iar celalalt element l reprezinta actul autentic notarial . Mi se pare
destul de clar ca , daca ar fi avut n intentie ca si testamentul sa mbrace numai
forma autentica, legiuitorul ar fi precizat aceasta prin adaugarea elementului
"autentic" si fata de testament. Ori, necesitatea formei autentice nu este rel

evata dect n raport de actul notarial . n concluzie, consideram ca iertarea nedemnu

lui poate fi facuta prin testament, n oricare dintre formele acestuia admise de l
ege, cu conditia sa fie respectate cerintele de fond si forma ale ntocmirii testa
mentului .
c. Declaratia de vointa a celui care lasa mostenirea trebuie sa fie ul
terioara savrsirii faptelor de catre nedemn . Ne ntemeiem afirmatia n primul rnd pe
o regula de logica si de bun simt, aceea ca orice iertare trebuie sa fie data n c
unostinta de cauza, sa intervina post factum, astfel nct intentia celui care acord
a iertarea sa fie clara si fara echivoc. n general vorbind, daca analizam orice p
revedere legala care presupune o confirmare sau o refacere a unui act juridic lo
vit de o cauza de ineficacitate, aceasta trebuie sa fie facuta n cunostinta de ca
uza, conform unui bun simt juridic si a unei logici juridice de data aceasta .
Ca si argument de lege, credem ca nsusi titlul articolului 961 , respectiv "nlatur
area efectelor nedemnitatii" trebuie sa ne conduca la aceeasi concluzie. Si ace
asta pentru ca efectele unei fapte se pot cunoaste numai dupa producerea ei, iar
nlaturarea efectelor sale poate fi facuta numai dupa cunoasterea lor. Credem de
asemenea ca si teza a doua a alin 1 din art 961(cu privire la testamentul lasat
nedemnului, dupa savarsirea faptelor de nedemnitate, dar care nu cuprinde o men
tiune expresa de iertare a legatarului) reprezinta un argument n favoarea celor a
firmate anterior, n sensul ca lipsa iertarii exprese prezuma pe de o parte necuno
asterea faptelor, iar pe de alta parte faptul ca, n cazul n care autorul mostenir
ii ar fi cunoscut faptele legatarului, nu ar mai fi ncheiat testamentul, iar daca
le-ar fi cunoscut si ar fi dorit totusi sa-l gratifice neconditionat, ar fi fac
ut si mentiunea iertarii n cuprinsul testamentului . Pe de alta parte, si aceast
a fara sa dorim sa facem o analogie, ci numai din dorinta de a ncerca sa ntelegem
vointa profunda a legiuitorului, de a aplica legea nu numai n litera ci si n spiri
tul sau, nu putem sa nu ne gndim la prevederile art 1024 NCC. Conform alin 3 al a
cestui articol, pe care l invocam datorita faptului ca face referire tot la o sit
uatie de "iertare", de data aceasta a donatarului vinovat de ingratitudine, mos
tenitorii donatorului pot introduce actiunea pentru revocarea donatiei daca dona
torul a decedat fara sa fi cunoscut cauza de revocare sau fara sa-l fi iertat pe
donatar. Iata, deci, ca necunoasterea cauzei nu l absolva pe donatarul ingrat d
e posibilitatea revocarii donatiei, iar daca extindem rationamentul, concluzio
nam ca lipsa de cunoastere nu poate avea ca efect iertarea unei fapte. Din moti
vele invocate mai sus, credem ca iertarea nedemnului nu poate fi facuta n forma u
nor exprimari generice de tipul " l iert pe fiul meu/ pe legatarul meu/ etc, pent
ru orice fapte pe care le va savrsi ulterior, de natura sa atraga sanctiunea nede
mnitatii".
ca si prevedere nou
In concluzie, inlaturarea efectelor nedemnitatii
introdusa de actualul cod civil este de natura sa reflecte intreaga conceptie a
actualei reglementari care, n materia mostenirii, da o mai mare importanta voin
tei autorului acesteia.Natura juridica a nedemnitatii este aceea de sanctiune ci
vila . Ce se sanctioneaza prin regulile pe care le-am analizat mai sus ? Sancti
onate sunt cu precadere faptele succesibilului savrsite mpotriva celui care lasa
mostenirea sau mpotriva vointei acestuia . Este adevarat ca o parte a acestor f
apte sunt un atac mpotriva legii, moralei, ordinii publice si bunelor moravuri. I
ata, nsa, ca noul cod civil, prin abordarea generala pe care o are, lasa la aprec
ierea autorului mostenirii masura n care respectivele fapte ramn sanctionate si p
rin prisma drepturilor succesorale ale nedemnului . Respectarea legii, a ordini
i publice si a bunelor moravuri este asigurata de angajarea raspunderii penale
a faptuitorului . Dealtfel, aceasta regula este consacrata prin chiar aliniatul
2 al art 961, care statueaza ca efectele nedemnitatii nu vor putea fi nlaturate p
rin amnistie, gratiere sau prescriptia executarii pedepsei penale .Din punct de
vedere al dreptului la mostenire, a posibilitatii efective de a culege bunurile
succesorale, soarta nedemnului este lasata strict la latitudinea de cujus-ului
.