Modurile de stigere a

obligatiilor
Consideratii generale
Compensatia. Confuziunea.Remiterea de datorie.Darea în plată.
Imposibilitatea fortuită de executare
Notiune si efecte.
 Stingerea obligațiilor. Clasificare
Stingerea obligatiilor
Cf. art. 1615 C. civ., mijloacele de stingere sunt : plata, remiterea de datorie, compensatia, confuziunea, imposibilitatea fortuita de
executare, precum si prin alte mijloace expres prevăzute de lege.
Nu reprezintă modalități de stingere a obligațiilor:
- novatia nu este un mijloc de stingere a obligatiilor, ci un mod de transformare a acestora;
- nulitatea si rezolutiunea nu duc la stingerea obligatiilor, deoarece atunci când ele opereaza duc la desfiintarea cu efect retroactiv a
raportului obligational Însusi, ca si când acesta nici nu ar fi existat (desfiintare ex tunc).
- prescriptia extinctiva nu duce la stingerea dreptului subiectiv de creanta, acesta con­tinuând sa existe, ci numai la stingerea dreptului
material la actiune
Clasificarea modurilor de stingere a obligatiilor
A. Dupa rolul vointei partilor cu privire la incetarea raportului juridic obligational,
a) moduri voluntare de stingere a obligatiilor, care implica o manifestare de vointa a partilor,
b) moduri de stingere a obligatiilor care opereaza în afara manifestarii de vointa a partilor,

B. Dupa cum stingerea obligatiei a dus sau nu la realizarea creantei creditorului, se distinge între:
a) moduri de stingere a obligatiilor care duc la realizarea creantei creditorului, cum sunt: compensatia, confuziunea, darea în plata;
b) moduri de stingere a obligatiilor care nu duc la realizarea creantei creditorului, cum sunt: remiterea de datorie, imposibilitatea fortuita
de executare.

•
 Compensația
• Compensatia reprezintă un mijloc de stingere a doua obligatii reciproce si de aceeasi
natura, existente între doua persoane, astfel încât fiecare este, concomitent, creditor
si debitor al celeilalte.
a) reprezinta un mod simplificat de executare a obligatiilor, evitându-se plata dubla,
pierderea de timp
b) este privita ca un mijloc de garantare a realizarii creantei creditorului,
Domeniul de aplicare - se pot stinge orice fel de obligatii indiferent de izvorul lor
Cazurile in care nu opereaza compensatia unor creante reciproce, cazuri prevazute
de art. 1618, astfel:
a) creanţa rezultă dintr-un act făcut cu intenţia de a păgubi;
b) datoria are ca obiect restituirea bunului dat în depozit sau cu titlu de
comodat;
c) are ca obiect un bun insesizabil.
 Compensația
Felurile compensatiei
1. Compensatia legala - compensatia se opereaza de drept, în puterea legii, si chiar când debitorii n-ar sti nimic despre aceasta; cele doua
datorii se sting reciproc în mo­mentul când ele se gasesc existând deodata si pâna la concurenta cotitatilor lor respec­tive
Conditii (art. 1617 C. civ ): a) obligatiile sa fie reciproce, adica sa fie între aceleasi persoane,; b) creantele sa aiba ca obiect bani sau bunuri
fungibile de aceeasi natura, c) creantele ce urmeaza a se compensa sa fie certe,  lichide exigibile.
Efecte - Compensatia legala stinge creantele reciproce la fel ca si plata, art. 1144 C. civ. dispunând: "cele doua datorii se sting reciproc în
momentul când ele se gasesc existând deodata si pâna la concurenta cotitatilor lor respective".
2. Compensatia conventionala - Compensatia conventionalâ este aceea care opereaza prin acordul de vointa al pârtilor. Se recurge la aceasta
compensatie în cazul în care nu sunt întrunite conditiile pentru a putea opera compensatia, iar partile au interes sa stinga obligatiile reciproce
între ele.
3. Compensatia judecatoreasca - opereaza în temeiul unei hotarâri judecatoresti definitive, în cazul în care unul dintre creditorii reciproci se
adreseaza instantei de judecata, cu toate ca datoriile reciproce nu sunt lichide
De asemenea compensatia judecatoreasca opereaza atunci când creditorul cheama în judecata pe debitor pentru a-si executa obligatia, iar acesta
la rândul sau formuleaza cere­re reconventionala, prin care solicita obligarea creditorului reclamant la plata unor despa­gubiri.

Renuntarea la compensatie
Partile pot renunta la efectele compensatiei împlinite.
Prin urmare, daca una dintre parti plateste, în deplina cunostinta de cauza, o datorie compensata, ea este în drept sa pretinda plata de la debitor.
Se considera deci ca si cum compensatia nu ar fi operat.
Caz de renuntare tacita la compensatie: atunci când debitorul accepta pur si simplu ca creditorul sa cesioneze creanta unui tert.
 Confuziunea
Confuziunea (Art. 1624 C. civ)

 - modul de stingere a unei obligatii, care constă în întrunirea în aceeasi persoana, atât a calitatii de debitor, cât si a calitatii de creditor, în
cadrul aceluiasi raport obligational.       

Este, de exemplu, cazul creditorului care-l mosteneste pe debitor sau invers, sau când intervine o cesiune de creanta între creditor si
debitor.

Domeniul de aplicare - Confuziunea se poate aplica tuturor obligatiilor, indiferent de izvorul lor. În cazul per­soanelor fizice se
întâlneste în special în cazul succesiunii

Efecte - Confuziunea nu este în sine un mod de stingere a obligatiilor.

Nu se poate spune ca datoria se stinge prin confuziune, cum se stinge prin plata sau prin compensatie. Confu­ziunea se produce fară
sa existe nici o prestatie proprie sau fictiva.

Confuziunea stinge raportul obligational, cu toate accesoriile si garantiile sale, ceea ce înseamna ca va fi eliberat si garantul
personal, respectiv fidejusorul.

În cazul obligatiilor solidare, daca confuziunea se produce între creditor si unul dintre codebitorii solidari, creanta se va stinge
numai pentru partea acestuia

Confuziunea înceteaza atunci când a încetat cauza care a provocat-o, urmând ca efectele confuziunii sa se desfiinteze si sa renasca
vechea obligatie, deoarece confuziunea nu este o cauza propriu-zisa de stingere a obligatiilor, ci mai ales o piedica în executarea ei.

•
 Darea în plată
Darea în plata
 - operatia juridica prin care debitorul execută catre creditorul său o alta prestatie decât aceea la care s-a
obligat la încheierea raportului juridic obligational.
Este de exemplu cazul in care in loc de o suma de bani se preda un lucru cu o valoare echivalenta.
Darea în plata (datio in solutum) se poate face numai cu acordul creditorului.
Faptul primirii de catre creditor a bunului fara se opuna nu are alta semnificatie decât a unui acord
prealabil tacit.
Efecte
Darea in plata opereaza ca o varianta a platii, producând, in principiu, aceleasi efecte ca si aceasta,
respectiv stingerea obligatiei cu toate accesoriile si garantiile sale. Daca prestatia initiala a avut o
valoare mai mare, debitorul va fi obligat la plata unei suite, in caz contrar fiind considerata o liberalitate
(iertare partiala de datorie).
Daca noua prestatie consta intr-un bun individual determinat, cel care face plata tre­buie sa fie
proprietarul bunului. Daca creditorul primeste de buna voie un imobil sau un alt lucru in plata datoriei
principale, fidejusorul ramâne liberat, chiar când creditorul a fost evins de acel lucru, prin urmare,
garantia obligatiei vechi nu se mentine.
•
Notiune.  În doctrină, remiterea de datorie a Remiterea
fost dedefinit ă ca fiind un mod voluntar de stingere a obliga ţiei care
datorie (iertarea de datorie)

constă în renunţarea creditorului, cu consimţământul debitorului, la dreptul său de crean ţă. A şadar, remiterea de
datorie este un contract a cărui încheiere face necesară existenţa consimţământului debitorului.

 Felurile remiterii de datorie. Remiterea de datorie poate fi totală sau parţială.

Dacă nu există stipulaţii contrare, se prezumă că ea este totală [art. 1629 alin. (2) noul Cod Civil]. Remiterea
de datorie este, de regulă, un contract sau un act juridic cu titlu gratuit. De aceea se nume şte, cu alte cuvinte,
„iertare de datorie”. Nu este, însă, exclus ca remiterea de datorie să opereze şi cu titlu oneros [art. 1630 alin. (1)
noul Cod Civil]. în această ipoteză, remiterea de datorie este, în realitate, o nova ţie prin schimbarea obiectului
obligaţiei sau, după caz, o tranzacţie. în sfârşit, remiterea de datorie mai poate fi expres ă sau tacit ă [art. 1630
alin. (1) noul Cod Civil].

 Conditiile remiterii de datorie. - remiterea de datorie este, în principiu, cu titlu gratuit, adică o liberalitate. Ea
poate fi făcută prin acte între vii – donaţie – sau prin acte mortis causa – legat.

Atunci când se face prin acte între vii, ea constituie o donaţie, fiind necesar să îndeplinească toate condiţiile
de validitate a acesteia. Totuşi, remiterea de datorie nu trebuie să îmbrace forma solemnă a înscrisului autentic.
Urmează că ea este o donaţie indirectă şi poate fi realizată în orice form ă scris ă sau verbal ă, expres ă sau tacit ă.
Cu toate acestea, astfel cum se desprinde din prevederile art. 1630 alin. (2) noul Cod Civil, remiterea de datorie
se poate realiza prin intermediul unui act juridic cu titlul oneros, ceea ce înseamnă că, în schimbul remiterii de
datorie, creditorul iniţial primeşte o altă prestaţie.Remiterea de datorie poate fi f ăcut ă şi prin acte mortis causa,
adică prin testament. în acest caz, ea reprezintă o dispoziţie a unui legat şi trebuie s ă îndeplineasc ă toate
condiţiile de fond şi de formă pentru validitatea testamentului.
 Remiterea de datorie
 Efecte.

Efectele remiterii de datorie sunt similare plăţii. La aceasta se adaugă efecte specifice reglementate expres în
capitolul dedicat acestei figuri juridice sau deduse din contextul legal. Astfel:

a)      iertarea de datorie stinge obligaţia principală şi liberează pe debitor (art. 1629 noul Cod Civil).
Obligaţia se stinge împreună cu garanţiile şi accesoriile sale. înseamn ă c ă iertarea de datorie acordat ă
debitorului liberează şi pe fidejusor şi pe debitorii ipotecari [art. 1633 alin. (1) noul Cod Civil];

b)      când iertarea de datorie a fost făcută în favoarea unui codebitor solidar, aceasta nu îi libereaz ă pe
ceilalţi codebitori, cu excepţia cazului în care creditorul declar ă aceasta în mod expres sau remite voluntar
debitorului înscrisul constatator al creanţei sale care este un înscris sub semn ătur ă privat ă [art. 1451 alin. (1)
noul Cod Civil].

c)      Spre deosebire de ipoteza anterioară, în cazul obligaţiei indivizibile pasiv, remiterea de datorie „care
operează în privinţa unui debitor stinge obligaţia indivizibil ă şi îi libereaz ă pe ceilal ţi debitori, ace ştia r ămânând
însă ţinuţi să plătească celui dintâi (debitorului care a beneficiat de remiterea de datorie – completarea n.),
echivalentul părţilor lor.” [art. 1432 alin. (1) noul Cod Civil];

d)     emiterea de datorie făcută cu titlu gratuit produce efectele pe care orice liberalitate le produce. Astfel,
o remitere de datorie, reprezentând o donaţie indirectă, poate fi supus ă regulilor reduc ţiunii liberalit ăţilor
excesive şi tuturor celorlalte reguli aplicabile liberalităţilor, mai ales în contextul dreptului succesoral
 Imposibilitatea fortuita de executare

Imposibilitatea fortuita de executare - 

Obligatia se poate stinge si prin faptul ca executarea a devenit imposibila datorita ca­zului fortuit sau
fortei majore, independent de culpa debitorului.
Debitorul este liberat prin interventia cazului fortuit sau for­tei majore, daca pieirea obiectului
obligatiei a avut loc fara culpa debitorului si înainte de punerea sa în întârziere.
Daca a fost pus în întârziere, debitorul va fi liberat numai daca va face dovada ca lucrul ar fi pierit
chiar daca s-ar fi aflat la creditor.
Daca bunul piere în întregime, obligatia se va stinge integral, iar când bunul piere partial, obligatia
se va stinge în masura pierderii bunului.În cazul în care bunul a fost furat, cel ce l-a sustras nu este liberat
de obligatia de restituire a pretului, indiferent de cum acesta a pierit sau s-a distrus.
•
 Imposibilitatea fortuita de executare
Domeniul de aplicare - Imposibilitatea fortuita de executare poate privi obligatiile de a da un
bun individual determinat, de a face si de a nu face.
Daca pieirea bunului a avut loc din culpa unui codebitor solidar sau dupa ce acesta a fost pus
în întârziere, ceilalti codebitori nu vor fi exonerati de raspundere.
Pieirea fortuita a bunului exonereaza de raspundere atât pe debitor, cât si pe fidejusor, dar când
pieirea bunului s-a datorat din culpa debitorului, fidejusorul nu va fi liberat.
Conditii
a) pieirea obiectului obligatiei sa se fi produs independent de orice culpa a debito­rului;
b) pieirea bunului care constituie obiectul derivat al raportului juridic sa se fi produs mai
înainte ca debitorul sa fi fost pus în întârziere.
Efecte - Daca sunt îndeplinite conditiile aratate, imposibilitatea fortuita de executare va duce la
stingerea obligatiei, împreuna cu accesoriile si garantiile sale,
Când imposibilitatea fortuita de executare este temporara, debitorul va fi obligat la executare
dupa ce aceasta devine posibila, practic obligatia nestingându-se, ci numai sus­pendându-se
executarea ei
•