Dreptul succesoral

Cuprins:
1. Introducere în dreptul de moștenire
2. Succesiunea legală
3. Succesiunea testamentară
4. Rezerva succesorală
5. Confirmarea drepturilor rezultate din
moștenire
6. Opțiunea succesorală
7. Indiviziunea și partajul masei succesorale
8. Masa succesorală
 Acte normative:
1. Legea nr.1453 din  08.11.2002 cu privire la notariat.
Publicat: 21.11.2002 în Monitorul Oficial nr.154-157.
Data intrării in vigoare: 21.02.2003, capitolul III, art.32.
2. Legea nr.271 din  27.06.2003 cu privire la metodologia
calculării plăţii pentru 
servicii notariale. Publicat: 11.07.2003 în Monitorul
Oficial nr.141-145.
3. Legea nr.69 din  14.04.2016 cu privire la organizarea
activităţii notarilor. Publicat: 26.08.2016 în Monitorul
Oficial nr.277-287.
4. Legea nr. 246 din  15.11.2018 privind procedura
notarială. Publicat: 01.02.2019 în Monitorul Oficial nr.
30-37. Data intrării in vigoare: 01.03.2019.
 1. Introducere în dreptul de moștenire
Moștenirea este o modalitate de dobândire a dreptului de proprietate, „o
modalitate derivată” de dobândire a proprietății, pentru că bunurile
respective au mai aparținut cuiva.
Conform Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii
Moldova nr.13 din 03.10.2005 cu privire la practica aplicării de către
instanţele judecătoreşti a legislaţiei la examinarea cauzelor despre
succesiune (în continuare – HP CSJ nr.13 din 03.10.2005), succesiunea
constituie una dintre modalităţile de dobândire a dreptului de
proprietate prevăzute de alin.(2) art.509 CC RM, care include
transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau
mai multe persoane fizice, juridice sau către stat şi reprezintă una dintre
cele mai importante instituţii ale legislaţiei civile.
În alin.(1) art.2162 CC RM, moştenirea este definită ca fiind
transmiterea patrimoniului (masa succesorală) unei persoane fizice
decedate (defunct, cel care a lăsat moştenirea) către una sau mai multe
persoane (moștenitori).
Din definiţiile date moştenirii culese din
literatura de specialitate şi în baza prevederilor
art. 2163 CC RM, deducem următoarele
caractere juridice ale transmisiunii succesorale
(legea spune „devoluțiunii moștenirii”):
− este o transmisiune pentru cauză de moarte;
− este o transmisiune universală;
− este o transmisiune unitară;
− este o transmisiune indivizibilă.
Deschiderea succesiunii înseamnă momentul când
transmiterea succesorală se operează, moment important de
determinat atât din punctul de vedere al legii în puterea
căreia transmiterea se va produce, cât şi în privinţa
determinării persoanei sau a persoanelor care va avea sau
vor avea în acel moment chemarea de a succede, cât şi, în
fine, în privinţa efectelor produse prin actele ulterioare
menite a face să înceteze starea de indiviziune între
moştenitor, efecte care, în raporturile reciproce dintre
aceştia, retrooperează la data deschiderii succesiunii.
Potrivit art.2165 CC RM, moștenirea se deschide în
momentul decesului celui care a lăsat moștenirea, fie că
este fizic constatat, fie că este declarat prin hotărâre
judecătorească definitivă.
Momentul deschiderii succesiunii. Potrivit art.2165 CC RM,
momentul deschiderii succesiunii este cel al decesului persoanei care a
lăsat moştenirea, fie că este fizic constatat, fie că este declarat prin
hotărâre judecătorească definitivă.
În cazul comorienţilor – persoane care, având vocaţie succesorală
reciprocă sau unilaterală, decedează în aceeaşi împrejurare (accident
aviatic, auto sau feroviar, naufragiu, bombardament, cutremur de
pământ), fără a se putea constata dacă una a supravieţuit celeilalte,
considerându-se că ele au decedat simultan – patrimoniul fiecăruia va fi
moştenit de propriii succesori, deoarece aceste persoane nu pot fi
moştenitori între ele, întrucât, nesupravieţuind una faţă de cealaltă, nu
au capacitate succesorală.
Sunt comorienţi şi persoanele declarate moarte de către instanţa de
judecată în urma dispariţiei fără veste în aceleaşi circumstanţe. În acest
caz, nu prezintă importanţă momentul intrării în vigoare a hotărârii
privind declararea morţii acestor persoane.
Codecedaţii sunt persoanele cu vocaţie succesorală
reciprocă sau unilaterală care decedează în acelaşi timp
(nu în aceeaşi împrejurare), fără a se putea stabili
ordinea deceselor, prezumându-se că au decedat
concomitent. Astfel, sunt codecedaţi persoanele care au
decedat în aceeaşi zi, oră, dar nu şi în aceeaşi
împrejurare, ci din cauza bolilor de care sufereau, iar
momentul morţii nu poate fi stabilit.
Persoanele sus-numite nu se moştenesc reciproc, deşi au
vocație succesorală reciprocă, întrucât, nesupravieţuind
una celeilalte, nu au capacitate succesorală. Moştenirea
lăsată de fiecare comorient sau codecedat va fi culeasă
de propriii moştenitori (alin.(2) art.2168 CC RM).
Locul deschiderii succesiunii şi importanţa lui.
Potrivit art.2166 CC RM, locul deschiderii succesiunii
este locul unde cel care a lăsat moştenirea își avea
reședința obișnuită în momentul decesului, iar dacă
această reședință obișnuită nu este cunoscută, locul de
aflare a bunurilor sau a părții principale a acestora ca
valoare. Reședința obișnuită înseamnă locul permanent
de trai, unde s-a stabilit persoana în virtutea condiţiilor
de viaţă. Astfel, potrivit legislatorului, pentru stabilirea
locului deschiderii succesiunii, ne interesează nu atât
locul unde a decedat cel care lasă moștenirea şi nici
ultimul său domiciliu, ci locul reşedinţei obișnuite lui
de cuius.
 Nedemnitatea succesorală este o stare juridică
stabilită de lege, care atrage după sine sancţiunea
civilă a decăderii din dreptul de a moşteni faţă de
persoana care ar fi avut vocaţie succesorală.
Nedemnitatea (nevrednicia) succesorală este
decăderea de drept a moştenitorului legal din dreptul
de a culege o moştenire determinată, inclusiv rezerva
la care ar fi avut dreptul din această moştenire,
deoarece s-a făcut vinovat de o faptă gravă faţă de cel
care lasă moştenirea sau faţă de memoria acestuia şi
faţă de moştenitorii acestuia. Nedemnitatea
succesorală constituie o sancţiune, deoarece stopează
realizarea vocaţiei succesorale pentru anumite cazuri.
Caractere juridice ale nedemnităţii succesorale:
− se aplică numai în cazul săvârşirii faptelor stabilite
de lege;
− operează doar în temeiul hotărârii judecătoreşti
definitive;
− se aplică şi produce efecte juridice doar pentru
persoana declarată nedemnă;
− nedemnitatea se extinde numai faţă de moştenirea
persoanei culpabile de săvârşirea unor acţiuni ce atrag
decăderea din dreptul la succesiune;
− cel ce lasă moştenirea poate absolvi (ierta) succesorul
nedemn.
Potrivit alin.(1) art.2169CC RM, succesorul testamentar sau legal poate fi
exclus de la moștenire, dacă:
− l-a omorât pe cel care a lăsat moștenirea sau a săvârșit o tentativă de a-l
omorâ;
− intenționat și ilegal l-a împiedicat pe cel care a lăsat moștenirea să
întocmească sau să revoce o dispoziție testamentară;
− prin dol sau violență l-a determinat pe cel care a lăsat moștenirea să
întocmească sau să revoce o dispoziție testamentară;
− în mod intenționat și ilegal a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat o
dispoziție testamentară a celui care a lăsat moștenirea.
Nu pot fi succesori legali ai copiilor lor părinţii decăzuţi din drepturile
părinteşti, care, la data deschiderii succesiunii, nu sunt restabiliţi în aceste
drepturi. Circumstanţele menţionate trebuie să fie constatate prin hotărâre
judecătorească.
Efecte față de nedemn. Potrivit alin.(1) art.2174 CC RM, în cazul declarării
moștenitorului nedemn, se consideră că devoluțiunea în folosul lui nu a avut
loc.
Efecte față de descendenții nedemnului. Potrivit
regulii generale stabilite la alin.(2) art. 2174 CC
RM, în locul moștenitorului nedemn vin la
moștenire cei care ar fi moștenit dacă
moștenitorul nedemn era decedat la data
deschiderii moștenirii.
Drept urmare, alin.(3) art. 2178 CC RM, dispune
că locul descendentului decedat la momentul
deschiderii moștenirii îl ocupă descendenții
acestuia (reprezentarea succesorală).
Efecte față de terți. Dacă succesorul nedemn a
reușit să stabilească anumite raporturi juridice cu
terțe persoane, având ca obiect bunuri sau drepturi
ce fac parte din masa succesorală, se pune problema
valabilității acestor raporturi.
Actele de conservare și de administrare urmează a fi
menținute în măsura în care profită moștenitorilor
veritabili. Actele de dispoziție urmează a fi
desființate, însă terții de bună-credință sunt
protejați. Având în vedere că succesorul nedemn
este considerat posesor al masei succesorale, se vor
aplica regulile din materia petiției de ereditate.
Potrivit art. 2173 CC RM, moștenitorul nu este
nedemn dacă cel care a lăsat moștenirea,
cunoscând cauza de nedemnitate, a întocmit un
testament sau nu a modificat testamentul, deși a
avut posibilitatea să o facă. Legiuitorul instituie
astfel, în persoana viitorului de cuius,
posibilitatea iertării potențialului nedemn fără ca
această situație să depindă cumva de voința altor
succesori, care ar beneficia de pe urma
intervenirii nedemnității.
 2. Succesiunea legală
Legiuitorul a stabilit o anumită ordine de chemare la
moştenire, instituind două criterii tehnico-juridice, şi
anume: clasa de moştenitori şi gradul de rudenie.
Clasa de moştenitori reprezintă grupul de rude ale
celui ce lasă moştenirea chemate la moştenire într-o
anumită ordine faţă de alte grupuri de rude dintr-o altă
clasă de moştenitori.
Prin art.2178-2182 CC RM sunt stabilite cinci clase de
moştenitori legali. De asemenea, calitatea de moștenitor
legal este recunoscută și soțului supraviețuitor care nu
face parte din nicio clasă de moștenitori.
Gradul de rudenie este distanţa dintre două rude,
măsurată pe linia legăturii de rudenie, după numărul
naşterilor intervenite.
În cazul în care aceeași persoană este concomitent în
relații de rudenie cu cel ce a lăsat moștenirea pe două
sau mai multe linii diferite, potrivit art. 2183 CC RM,
aceasta va avea vocație succesorală multiplă și va
primi cota succesorală care îi revine în baza fiecărei
rudenii. În acest caz, fiecare cotă se va considera o
cotă succesorală distinctă. Această situație este
nefirească și se datorează căsătoriilor dintre rude,
copiilor rezultați din relațiile dintre rude sau ca
urmare a relațiilor de adopție și înfiere.
Se disting trei principii generale aplicabile
transmisiunii legale:
a) principiul priorităţii clasei de moştenitori
Acest principiu este reglementat în art.2184 CC RM.
b) principiul proximităţii gradului de rudenie între
rudele din aceeaşi clasă
Conform acestui principiu, în cazul în care din cadrul
aceleiaşi clase fac parte mai mulţi moştenitori, rudele
de grad mai apropiat cu cel ce lasă moştenirea îi
înlătură de la succesiune pe cei de grad mai îndepărtat.
Acest principiu se aplică exclusiv în privinţa
ascendenţilor ordinari (alin.(2) art. 2179 CC RM).
Reprezentarea succesorală. Ca excepție de la
principiul proximității gradului de rudenie poate
fi menționată reprezentarea succesorală. Potrivit
alin.(3) art. 2178 CC RM, locul descendentului
decedat la momentul deschiderii moștenirii îl
ocupă descendenții acestuia. Astfel, spre
exemplu, un nepot al defunctului (rudă de gradul
II) poate culege o parte a moștenirii de rând cu
copiii în viață ai defunctului (rude de gradul I),
dacă ascendentul său (copil al defunctului) nu
este în viață la data deschiderii succesiunii.
Reprezentarea succesorală poate opera doar cu respectarea
a trei condiții:
- cel reprezentat să fie decedat la data deschiderii
moștenirii. În acest sens, alin.(3) art. 2178 CC RM se
referă la descendentul „decedat la data deschiderii
moștenirii”.
- locul celui reprezentat să fie util. Reprezentarea se admite
doar dacă cel reprezentat, dacă ar fi fost în viață la data
deschiderii moștenirii, ar fi avut vocație succesorală
concretă.
- reprezentantul să îndeplinească toate condițiile necesare
pentru a culege moștenirea lăsată de defunct. Această
condiție se impune pentru că reprezentantul urmează să-l
moștenească pe defunct, și nu pe cel reprezentat.
c) principiul egalităţii
În conformitate cu acest principiu, rudele de acelaşi grad chemate la
moştenire împart moştenirea în părţi egale. Un copil al defunctului,
fiind moştenitor legal de clasa întâi, va culege o cotă egală ceilalți copii
ai celui ce lasă moştenire. Potrivit art. 2184 CC RM, clasele de
moștenitori sunt chemate să culeagă moștenirea numai câte una, în
ordinea stabilită de prezentul cod, începând cu clasa întâi.
Inexistența moștenitorilor dintr-o clasă anume chemată la moștenire
prioritar trebuie înțeleasă în sensul decăderii tuturor succesibililor din
clasa respectivă din dreptul la moștenire. În acest sens, alin. (1) art.
2176 CC RM dispune că un succesibil decade din dreptul la moștenire,
dacă:
a) decedează înainte de data deschiderii succesiunii;
b) este nedemn de a moșteni;
c) este dezmoștenit prin dispoziție testamentară;
d) renunță la moștenire.
Clasa întâi de moştenitori legali. Moştenitori de
clasa întâi chemaţi la moştenire sunt descendenţii (fiii
şi fiicele, la fel şi cei născuţi vii după decesul lui,
precum şi cei înfiaţi, nepoți, strănepoți etc.) celui ce a
lăsat moştenirea fără limită de grad (alin.(1) art.2178
CC RM). Ca efect al reprezentării succesorale, locul
descendentului decedat la momentul deschiderii
moștenirii îl ocupă descendenții acestuia (nepoții
celui ce a lăsat moștenirea).
Descendenți sunt copiii defunctului și urmașii lor în
linie dreaptă la nesfârșit, indiferent că sunt rezultați
din căsătorie sau din afara acesteia.
Astfel, din categoria descendenţilor, fac parte:
− copiii din căsătoria celui ce lasă moştenirea,
inclusiv copilul conceput la momentul deschiderii
moştenirii, dacă se va naşte viu, indiferent de faptul
că ulterior a decedat şi indiferent de termenul în care
s-a aflat în viaţă;
− copiii celui ce lasă moştenirea din afara căsătoriei,
dacă în privinţa lor este stabilită paternitatea, în
condiţiile legii;
− copiii înfiaţi, în conformitate cu legea;
− descendenții copiilor celui ce a lăsat moștenirea
fără limită de grad.
Clasa a doua de moştenitori legali. Din clasa a doua de
moştenitori fac parte părinții defunctului și moștenitorii
acestora (alin.(1) art.2179 CC RM). Clasa a doua de
moștenitori a fost apreciată ca fiind una mixtă, deoarece la
moștenire sunt chemați nu doar părinții defunctului
(ascendenți privilegiați), ci și frații și surorile lui de cuius
(colaterali privilegiați).
Ascendenți, în general, sunt rude în linie directă care fac
parte dintr-o generație anterioară. În această categorie de
rude intră părinții, buneii, străbuneii ș.a. Părinții lui de
cuius, venind la moștenire, înlătură alte categorii mai
îndepărtate de ascendenți (bunei, străbunei). Din acest
considerent, părinții au fost denumiți ascendenți
privilegiați.
Colaterali sunt persoanele aflate în relații de
rudenie cu cel ce lasă moștenirea pe linia unui
ascendent comun. Din această categorie fac parte
frații și surorile, verii primari etc. În clasa a doua
de moștenitori, legiuitorul i-a plasat doar pe frați
și surori (descendenții părinților defunctului),
ceilalți colaterali făcând parte din clasele mai
îndepărtate de moștenitori. Din cauza înlăturării
de la moștenire a colateralilor mai îndepărtați,
frații și surorile defunctului mai sunt numiți
colaterali privilegiați.
Clasa a treia de moştenitori legali. În lipsa moștenitorilor
din clasele întâi și doi, vor fi chemați la moștenire
succesorii din clasa a treia (art.2180 CC RM). Din această
clasă de moștenitori legali fac parte bunicii și bunicile
defunctului și descendenții acestora. În raport cu cel ce
lasă moștenirea, bunicii sunt ascendenți ordinari, care vor
putea moșteni doar în lipsa descendenților sau a
ascendenților privilegiați.
Dacă în momentul deschiderii moștenirii bunicul și bunica
sunt în viață, moștenesc numai ei, în cote succesorale
egale. Dacă însă unul dintre bunicii dintr-o pereche este
decedat la momentul deschiderii succesiunii, locul
bunicului (bunicii) decedat(e) este ocupat de descendenții
acestuia.
Clasa a patra de moștenitori legali. Din clasa a patra de
moștenitori legali fac parte străbunicii defunctului și descendenții
acestora (alin. (1) art.2181 CC RM). Străbunicii sunt, la fel ca și
bunicii, ascendenți ordinari. Descendenții acestora în raport cu
defunctul vor fi colaterali ordinari.
Potrivit alin. (1) art. 2181 CC RM, dacă la momentul deschiderii
moștenirii străbunicul și/sau străbunica sunt în viață, moștenesc
numai ei. Dacă sunt mai mulți străbunei în viață, aceștia vor
moșteni în cote succesorale egale, indiferent de faptul dacă
aparțin aceleiași linii sau liniilor diferite. În cazul în care, la
momentul deschiderii moștenirii, străbunicii și străbunicele nu
sunt în viață, va moșteni acela dintre descendenții străbunicilor
care se află într-un grad de rudenie mai apropiat cu defunctul. În
cazul existenței mai multor persoane cu același grad de rudenie,
acestea vor moșteni în cote succesorale egale.
Clasa a cincea de moștenitori legali. Din
clasa a cincea de moștenitori legali fac
parte strămoșii mai îndepărtați ai
defunctului și descendenții acestora.
Legiuitorul a instituit a cincea clasă de
moștenitori legali dând posibilitate rudelor
mai îndepărtate ai lui de cuius să vină la
moștenire.
Drepturile succesorale ale soţul supravieţuitor.
În comparație cu prevederile anterioare soțul supraviețuitor
are statut special (art.2185 CC RM).
Potrivit art. 2187 CC RM, soţul supravieţuitor pierde calitatea
de moştenitor, fiind exclus de la moștenire dacă, la data
deschiderii moștenirii:
- cel care a lăsat moștenirea a depus o acțiune de divorț, a
recunoscut acțiunea de divorț depusă de celălalt soț sau a
depus cerere de divorț conform legii (alin. (1) lit. a) art. 2187
CC RM);
- căsătoria este declarată nulă prin hotărâre judecătorească sau
există temeiuri pentru nulitatea căsătoriei și a fost intentată o
acțiune în nulitate (alin. (1) lit. b) art. 2187 CC RM).
Noile reglementări instituie două componente ale dreptului
de moștenire a soțului supraviețuitor:
- dreptul de a culege o cotă din masa succesorală (art. 2185
CC RM);
- preciputul (art. 2186 CC RM).
Potrivit legislaţiei în vigoare, soţul supravieţuitor vine la
moştenire în nume propriu şi nu prin reprezentare, este
moştenitor rezervatar, dacă este incapabil de muncă.
Excluderea soțului supraviețuitor din clasele succesorale face
imposibilă culegerea cotei ce i-ar fi revenit acestuia prin
efectul reprezentării succesorale de către propriii săi
descendenți (copii din alte căsătorii).
Se pot însă întâmpla cazuri în care soțul supraviețuitor face
parte din cercul rudelor chemate la moștenire (art. 2188 CC
RM).
Dreptul statului la moștenire (succesiune
vacantă). În cazul în care de cuius nu are rude și
nici soț supraviețuitor sau aceștia nu pot moșteni
din anumite motive (cum ar fi decăderea din dreptul
de a moșteni), moștenitor legal este statul (art. 2190
CC RM).
O particularitate: ”statul” - fără vreo precizare
referitor la organul sau funcționarul concret căruia
îi revin respectivele atribuții în virtutea statutului
sau funcției. Art. 1138 CC Rom. dispune că
„moștenirile vacante revin comunei, orașului sau,
după caz, municipiului”.
O altă particularitate a dreptului de moștenire a
statului este că acesta nu poate face obiectul unei
renunțări. Astfel, alin.(2) art.2389 CC RM
dispune că „statul nu poate renunța la moștenirea
legală”.
Art. 2465 CC RM dispune că „răspunderea
statului în calitate de moștenitor legal se limitează
la valoarea masei succesorale în toate cazurile”.
Din punct de vedere practic, statul va fi
recunoscut ca moștenitor al masei succesorale în
temeiul prezumției instituite la alin.(1) art. 2465
CC RM.
 3. Succesiunea testamentară
Prin moştenirea testamentară se recunoaşte
dreptul oricărei persoane de a dispune liber
pentru cauză de moarte, prin manifestarea
ultimei voinţe, de totalitatea bunurilor sale sau
de o parte din ele.
Art.2191 CC RM, definește testamentul ca un
act juridic unilateral, personal şi revocabil prin
care o persoană, numită testator, dispune, în una
dintre formele cerute de lege, pentru timpul când
nu va mai fi în viață.
a) testamentul este un act juridic;
b) testamentul este un act juridic unilateral;
c) testamentul este un act juridic cu titlu gratuit;
d) testamentul este un act juridic personal;
e) testamentul este un act juridic solemn;
f) testamentul este un act juridic mortis causa;
g) testamentul este un act juridic revocabil.
Condițiile de fond ale testamentului sunt: capacitatea,
consimțământul, obiectul și cauza.
Capacitatea. Testator poate fi doar persoana cu capacitate
de exerciţiu deplină, nefiind în drept să întocmească
testament prin reprezentant. Capacitatea de a dispune prin
testament a minorului care a atins vârsta de 16 ani (art.
2194 CC RM ).
Pornind de la caracterul solemn al testamentului, acesta
poate fi întocmit doar în formele strict determinate de
lege. Conform art.2222 CC RM, testamentele pot fi
ordinare și privilegiate. La rândul lor, testamentele
ordinare pot fi olografe sau autentice, iar cele privilegiate
pot fi întocmite în situații speciale sau în situații de
urgență în conformitate cu reglementările în vigoare.
Testamentul olograf. Conform alin.(1) art.2223 CC RM,
testamentul olograf este un testament întocmit în mod
personal de testator prin declarație scrisă și subsemnată
de acesta. Legiuitorul interzice întocmirea testamentului
olograf persoanei care nu știe să citească (alin.(4) art.
2223 CC RM).
Nu este admisibilă dactilografierea testamentului
olograf sau executarea acestuia printr-o altă metodă
mecanică de scris.
Orice menţiune (ştersătură, adăugire sau altă
rectificare) făcută pe un asemenea testament, pentru a
fi valabilă, trebuie să îndeplinească integral cerinţele
impuse de textul legal menţionat, dacă aceste
mențiuni cuprind dispoziții testamentare noi față de
redactarea inițială (alin.(6) art.2223 CC RM).
O altă condiție importantă a testamentului olograf
este datarea acestuia de către testator (alin.(2) art.
2223 CC RM).
Testamentul olograf trebuie obligatoriu să fie semnat manu
proprio de către testator. Potrivit alin.(3) art.2223 CC RM,
semnătura va conține prenumele și numele de familie ale
testatorului.
Noutate - legiuitorul dispune la art. 2224 CC RM că
testamentul olograf întocmit în condițiile legii trebuie să fie
luat la păstrare, la cererea testatorului, de către notarul
competent, eliberându-i-se testatorului o dovadă de
depunere.
Astfel, dacă testamentul olograf nu a fost depus la păstrare,
atunci persoana care deține acest testament este obligată,
după ce a aflat despre decesul testatorului, să predea
neîntârziat respectivul testament notarului care desfășoară
procedura succesorală (alin.(1) art. 2233 CC RM).
Testamentul autentic. Testamentul autentic este
testamentul autentificat de notar, potrivit dispozițiilor
legale. Testamentul se întocmeşte de un notar în baza
declarației verbale a testatorului în fața notarului sau
în baza unui text predat notarului de către testator, cu
declarația că acesta este testamentul său.
Articolul 2221 CC RM stabileşte cercul persoanelor
care nu pot fi martori testamentari.
Testamentele cetățenilor Republicii Moldova care se
află în străinătate, de asemenea, pot fi autentificate de
către reprezentantul misiunii diplomatice sau al
oficiului consular în ordinea stabilită de legislație.
Testamentele privilegiate. Este posibil ca persoana
interesată să nu poată întocmi un testament olograf
sau autentic din cauza împrejurărilor mai presus de
voința sa. Anume din acest considerent au fost
instituite testamentele privilegiate: testamente
privilegiate întocmite în situații speciale și testamente
privilegiate întocmite în situații de urgență.
Din cauza caracterului excepțional, testamentele
privilegiate sunt supuse unui termen de valabilitate de
3 luni (art.2230 CC RM).
Se consideră testamente privilegiate întocmite în
situații speciale următoarele testamente întocmite cu
respectarea condițiilor legale (art. 2227 CC RM).
Testamentele privilegiate întocmite în situații de
urgență au fost gândite de legiuitor pentru situațiile în
care cel interesat este în imposibilitate obiectivă să
întocmească un testament privilegiat special (art.2229 CC
RM).
Desemnarea moștenitorilor. Prin întocmirea
testamentului, ca regulă generală, cel ce lasă moștenirea
modifică cercul celor chemați la moștenire în temeiul
moștenirii legale. La întocmirea testamentului, cel ce lasă
moștenirea poate desemna în calitate de moștenitor
testamentar o singură persoană sau mai multe persoane.
Acesta de asemenea are opțiunea de a determina cotele
fiecărui moștenitor, fără ca acestea să fie neapărat egale
(art.2240 CC RM).
Acrescământul. În cazul în care masa succesorală a fost
testată câtorva moștenitori astfel încât aceștia îi înlătură
integral pe moștenitorii legali și unul dintre ei decade din
dreptul la moștenire până sau după deschiderea moștenirii,
cota succesorală a acestuia se distribuie proporțional între
ceilalți moștenitori testamentari (alin.(1) art. 2247 CC RM).
O altă instituție în strânsă legătură cu decăderea
moștenitorului testamentar de la moștenire este și
substituția. Astfel, testatorul are opțiunea de a desemna un
moștenitor (substituent) în locul celui decăzut din dreptul de
a moșteni, fără a avea importanță momentul survenirii
decăderii. Datorită posibilității concurenței dintre
acrescământ și substituție, legiuitorul a determinat ca fiind
prioritar dreptul de substituție (art. 2251 CC RM).
Desemnarea moștenitorului subsecvent. Potrivit regulii generale
instituite la alin.(1) art. 2252 CC RM, testatorul poate desemna un
moștenitor, astfel încât persoana devine moștenitor (moștenitorul
subsecvent) doar după ce o altă persoană a fost în prealabil
moștenitor (moștenitorul prealabil).
Ca regulă generală, testatorul poate dispune ca survenirea moștenirii
subsecvente să aibă loc la o anumită dată sau la survenirea unui
anumit eveniment. Însă, potrivit alin.(1) art.2258 CC RM, dacă
testatorul a desemnat un moștenitor subsecvent, fără a determina
data sau evenimentul la care sau în baza căruia se va produce
moștenirea subsecventă, moștenitorul subsecvent are dreptul asupra
moștenirii de la data decesului moștenitorului prealabil.
Moștenirea subsecventă încetează să producă efecte juridice la
expirarea termenului de 30 de ani de la data deschiderii moștenirii,
dacă evenimentul care duce la survenirea moștenirii subsecvente nu
s-a produs înainte de expirarea acelui termen.
Moștenitorul prealabil va fi responsabil de
administrarea masei succesorale până la
transmiterea acesteia către moștenitorul subsecvent
(alin.(1) art.2263 CC RM).
Potrivit art. 2277 CC RM, moștenitorul subsecvent
are dreptul să ceară informații de la moștenitorul
prealabil privitor la starea masei succesorale.
Principalul efect al survenirii moștenirii
subsecvente constă în faptul că moștenitorul
prealabil încetează a fi moștenitor, iar moștenirea
trece la moștenitorul subsecvent.
Legatul. Testatorul poate acorda prin testament
unei sau mai multor persoane (legatari) un drept
patrimonial, o sumă de bani, remiterea unei
datorii sau oricare alte avantaje patrimonial
(legat), fără a le desemna în calitate de
moștenitori (art.2297 CC RM).
Legatarul are opțiunea de a accepta legatul sau
de a renunța la legat în condițiile dreptului
comun (alin.(1) art.2329 CC RM). Renunțarea la
legat are ca efect stingerea dreptului de a cere
executarea legatului.
Sarcina. Potrivit alin.(1) art.2343 CC RM, sarcina este o
dispoziție testamentară prin care testatorul instituie o obligație
în sarcina unui moștenitor sau legatar (persoana grevată), fără a
atribui în mod expres vreunei persoane un drept corelativ
acestei obligații. Sarcina se deosebește și de legat prin faptul că
legatul este instituit în favoarea unei persoane determinate,
fiind cunoscută de asemenea și persoana grevată. În cazul
sarcinii, se cunoaște doar persoana grevată, fără însă a fi
determinat beneficiarul. Spre exemplu, testatorul instituie
sarcina în seama unuia din moștenitori de a repara un edificiu
de cult. În lipsa indicării concrete a edificiului ce urmează a fi
reparat, moștenitorul grevat cu sarcină va determina singur
beneficiarul.
Persoanele în drept să ceară executarea (art.2345 CC RM).
Imposibilitatea executării (art.2347 CC RM).
Executarea testamentului. Desemnarea
executorului(ilor) testamentar(i) poate fi făcută de
testator sau de către un terț indicat de acesta.
Desemnarea executorului testamentar de către notar
se face ținând cont de interesele exprimate ale
moștenitorilor, care vor trebui audiați în acest sens de
către notar (art.2351 CC RM).
Desemnarea unei persoane în calitate de executor
testamentar urmează a fi acceptată sau, după caz,
poate fi refuzată. În ambele cazuri, manifestarea de
voință a celui desemnat se va face printr-o declarație
depusă la notarul învestit cu desfășurarea procedurii
succesorale (art. 2353 CC RM).
Atribuțiile executorului testamentar:
- să identifice moștenitorii;
- să efectueze inventarul masei succesorale (art.2366 CC RM).;
- - să administreze masa succesorală (art.2356 CC RM).
- - să efectueze partajul masei succesorale (art. 2355-2375 CC
RM);
- - să prezinte dări de seamă.
Răspunderea executorului pentru neexecutarea atribuțiilor sale
(art.2370 CC RM).
Încetarea atribuțiilor executorului testamentar are loc odată cu
executarea integrală a dispozițiilor testamentare. În afară de
această situație, atribuțiile executorului testamentar încetează
odată cu decesul acestuia, pierderea capacității de exercițiu,
renunțarea la atribuții de către însuși executor sau în caz de
revocare a acestuia prin hotărâre judecătorească.
4. Rezerva succesorală – acea parte din
patrimoniul celui ce lasă moştenirea la care unele
categorii de moştenitori au dreptul în virtutea
legii, împotriva voinţei defunctului manifestată
prin dispoziţii testamentare pentru cauză de
moarte.
Alin. (1) art.2530 CC RM dispune că moștenitorii
rezervatari păstrează dreptul de a moșteni,
independent de conținutul testamentului, cel puțin
1/2 din cota succesorală ce s-ar fi cuvenit
fiecăruia în caz de moștenire legală.
Caracterele juridice ale rezervei succesorale.
Luând în considerație opiniile doctrinare și
prevederile legale referitoare la rezerva
succesorală, pot fi identificate caracterele juridice
ale acesteia:
a) rezerva este o parte a moştenirii;
b) rezerva are caracter imperativ;
c) rezerva are caracter propriu;
d) dreptul la rezervă în natură;
e) rezerva are caracter colectiv;
f) rezerva este indisponibilă.
Cercul moștenitorilor rezervatari. Moștenitori rezervatari sunt
moștenitorii legali de clasa întâi, părinții defunctului, precum și soțul
supraviețuitor, dacă, la data deschiderii moștenirii, defunctul avea
nemijlocit față de respectivul moștenitor o obligație de întreținere
conform Codului familiei (alin. (2) art.2530 CC RM):
- copiii minori (art. 74 Codul familiei);
- copiii majori inapți de muncă (art. 78 Codul familiei);
- părinții inapți de muncă (art. 80 Codul familiei);
- soțul supraviețuitor (art. 82 și 85 Codul familiei);
- frații și surorile, dacă necesită sprijin material (art. 86 Codul
familiei);
- nepoții minori, dacă necesită sprijin material (art. 87 alin.(1) Codul
familiei);
- nepoții majori inapți de muncă, care necesită sprijin material (art.
87 alin.(2) Codul familiei);
- bunicii inapți de muncă, care necesită sprijin material (art. 88 Codul
familiei).
Calculul rezervei succesorale și a cotității
disponibile. Cu titlu de principiu se dispune că
rezerva succesorală constituie „cel puțin 1/2” din
cota ce s-ar fi cuvenit fiecărui succesor legal în
caz de succesiune legală (alin. (1) art.2530 CC
RM). La determinarea cotei succesorale pentru
fiecare moștenitor rezervatar se iau în
considerare toți moștenitorii legali chemați la
moștenire, dacă nu ar fi existat testamentul.
Moștenitorii legali care au renunțat la moștenire
nu se iau în considerare (art.2531 CC RM).
 Cotele cuvenite moștenitorilor rezervatari:

- rezerva descendenților. Aceștia fac parte din clasa întâi de

moștenitori legali, motiv din care, atunci când vin singuri la
moștenire, vor împărți în cote egale întreaga masă succesorală.
Rezultă că rezerva succesorală a descendenților va fi întotdeauna cel
puțin 1/2 din masa succesorală, urmând ca aceasta să fie divizate
egal în funcție de numărul de moștenitori. Spre exemplu, în cazul în
care moștenitori rezervatari sunt doi copii ai defunctului, cota
acestora va constitui 1/4 (1/2 din 1/2, cota cuvenită potrivit
moștenirii legale). În cazul în care descendenții vin la moștenire de
rând cu soțul supraviețuitor, rezerva acestora urmează a fi calculată
din 3/4 din masa succesorală (1/1-1/4, cota soțului supraviețuitor).
Astfel, rezerva succesorală va fi invariabilă de cel puțin 1/2 din 3/4,
ceea ce constituie 3/8, cotă ce va fi distribuită în mod egal între
descendenți, indiferent de numărul acestora;
- rezerva părinților. În cazul chemării la moștenire doar a părinților,
rezerva succesorală a acestora se va calcula similar cu situația
descendenților – 1/2 din 1/1, adică rezerva va constitui cel puțin
jumătate din masa succesorală. Dacă părinții defunctului vin la
moștenire ca rezervatari de rând cu soțul supraviețuitor, căruia i se
cuvine o cotă de 1/2 din masa succesorală, atunci rezerva părinților
va fi de 1/2 din 1/2, adică 1/4 din masa succesorală;
- rezerva soțului supraviețuitor. Dacă acesta este unicul moștenitor
rezervatar, cota rezervei va fi 1/2 din 1/1, adică jumătate din
întreaga masă succesorală. Dacă însă vine la moștenire de rând cu
descendenții, cota rezervei va fi de 1/8 (1/2 din 1/4, cota cuvenită
soțului supraviețuitor în concurs cu moștenitorii din prima clasă
succesorală). Dacă soțul supraviețuitor vine la moștenire împreună
cu moștenitorii din clasa a doua, rezerva acestuia va fi de 1/4 (1/2
din 1/2, cota cuvenită soțului supraviețuitor în concurs cu
moștenitorii din clasa a doua).
În cazul renunțării unuia dintre succesorii rezervatari la cota
sa din rezerva succesorală, cotele celorlalți rezervatari nu se
majorează. Renunțarea însă va profita succesorilor
testamentari, a căror cote se vor mări proporțional.
Stabilind cercul moștenitorilor rezervatari și a cotelor
pentru fiecare rezervatar în parte, este posibilă calcularea
rezervei succesorale totale (însumarea cotelor tuturor
rezervatarilor) și a cotității disponibile.
În cazul testării doar a unei părți din masa succesorală, în
conformitate cu art. 2534 CC RM, rezerva succesorală va
reduce, în primul rând, cotele succesorale ale moștenitorilor
legali nerezervatari. În caz de insuficiență a cotelor
moștenitorilor legali nerezervatari, rezerva succesorală
reduce cotele succesorale ale moștenitorilor testamentari.
O limitare aparentă a cotei succesorilor rezervatari este raportul donațiilor,
însă doar în condițiile în care testatorul a prevăzut expres raportarea
donației la cota din rezerva succesorală (alin. (1) art.2537 CC RM) sau
raportul este obligatoriu în condițiile legii (art. 2538 CC RM). Obligația de
raport ce incubă rezervatarilor „complică” modul de calcul al cotelor
succesorale concrete, imputarea donațiilor fiind o operațiune matematică
în plus în cadrul stabilirii cotelor concrete a rezervatarilor obligați la
raport.
Exemplu. În timpul vieții DF i-a donat fiului său minor 10.000 lei. După
decesul lui DF, acesta a dispus prin testament în favoarea unui terț
întreaga masă succesorală în valoare netă de 100.000 lei, indicând expres
în testament obligația de raport în seama fiului său minor. Astfel, la
calcularea cotei succesorale a fiului minor în calitate de moștenitor
rezervatar, valoarea donației făcute de DF se va deduce din cota
rezervatarului. În aceste condiții, fiul minor va moșteni 40.000 lei (1/2 din
100.000 lei minus valoarea donației raportabile de 10.000 lei), iar
succesorul testamentar va moșteni 60.000 lei (valoarea cotității
disponibile).
5. Confirmarea drepturilor rezultate din moștenire
Procedura succesorală notarială – necesitatea asigurării
publicității și opozabilității drepturile succesorale pentru a evita
prejudicierea moștenitorilor și a terțelor persoane interesate.
Din punct de vedere cronologic, procedura succesorală poate
avea loc doar după deschiderea moștenirii. Anterior deschiderii
moștenirii, competența notarului este limitată practic la
autentificarea și păstrarea testamentelor.
Din punctul de vedere al competenței teritoriale, procedura
succesorală notarială poate fi desfășurată de notarul de la locul
deschiderii moștenirii (art.69, 70 Legea nr.246/2018 privind
procedura notarială).
Atribuțiile notarului:
- deschide, la cerere, procedura succesorală notarială.
- ia măsuri pentru a asigura custodia masei succesorale.
- desemnează executorul testamentar în ordinea art.2351 CC RM.
- primește declarațiile de acceptare sau renunțare la succesiune.
- desfășoară procedura de somare a creditorilor masei succesorale în
conformitate cu art. 2422-2423 CC RM și întocmește tabelul de creanțe;
- dispune administrarea masei succesorale în condițiile art. 2436 CC RM,
procedură care va fi desfășurată sub supravegherea acestuia.
- recepționează inventarul masei succesorale întocmit de către moștenitor.;
- autentifică contractul de partaj al masei succesorale în cazul partajului
convențional;
- eliberează certificatele ce atestă drepturile succesorale.
Deschiderea procedurii succesorale notariale se face prin depunerea unei cereri
către notarul competent. Persoanele în drept a depune cerere sunt (alin.(1) art.2441
CC RM): moștenitorul, creditorul masei succesorale, legatarul și executorul
testamentar.
Potrivit art. 2547 CC RM, verificând informațiile comunicate de solicitant,
notarul care desfășoară procedura succesorală este obligat, din oficiu, să
desfășoare investigațiile corespunzătoare și să administreze probele pe care le
consideră necesare. De asemenea, notarul ia toate măsurile pentru a informa
moștenitorii cunoscuți și legatarii despre inițierea procedurii succesorale.
Dacă este necesar pentru stabilirea elementelor care urmează a fi certificate,
notarul poate:
a) să audieze orice persoană implicată și, dacă există, executorul testamentar
sau administratorul masei succesorale;
b) să obțină informații din registrul de stare civilă și alte registre de
publicitate din Republica Moldova;
c) să solicite informații din registrele de publicitate alte altor state în condițiile
legii statului respectiv sau ale tratatului internațional dintre Republica
Moldova și statul respectiv;
d) să ceară printr-un anunț public tuturor persoanelor să declare drepturile lor
asupra moștenirii. Ordinea de notificare publică și durata termenului pentru
declararea drepturilor se determină în conformitate cu procedura somării
publice.
Eliberarea certificatelor. Potrivit alin.(2) art.2541
CC RM, în cadrul procedurii succesorale, notarului
i se poate solicita, în condițiile legii, eliberarea
următoarelor acte:
a) certificatul de moștenitor;
b) certificatul de legatar;
c) certificatul de executor testamentar;
d) certificatul de custode al masei succesorale;
e) certificatul de administrator al masei succesorale.
Alin.(1) art.2543 CC RM stabilește actele ce se
adaugă la cererea privind eliberarea certificatului de
moștenitor în calitate de moștenitor legal.
O inovație a noii reglementări succesorale este
excluderea din certificatul de moștenitor al bunurilor
masei succesorale. Legiuitorul a dispus expres acest fapt
la alin.(3) art.2542 CC RM, text care prevede că lista
bunurilor care intră în componența masei succesorale nu
se include în certificatul de moștenitor.
Potrivit alin.(4) art.2542 CC RM, la cererea expresă a
tuturor comoștenitorilor, certificatul de moștenitor nu va
indica mărimea cotelor succesorale, dacă din dispozițiile
testamentare rezultă că testatorul a stabilit mărimea
cotelor succesorale prin indicarea bunurilor pe care le
lasă fiecărui comoștenitor și nu doar a atribuit bunurile
cu titlu de legat.
O altă inovație a legiuitorului este și reglementarea certificatului
de calitate de moștenitor. Acesta poate fi eliberat până la
eliberarea certificatului de moștenitor. Rațiunea reglementării
certificatului de calitate de moștenitor este dată chiar de legiuitor,
care dispune la alin.(3) art.2548 CC RM, că acesta se eliberează
„în scopul legitimării sale în raporturile cu terții”.
Termenul de eliberare a certificatelor este un aspect practic
foarte important. Sub acest aspect, meritul legiuitorului este că
evită stabilirea unui termen fix, dispunând la alin.(1) art. 2549 CC
RM că notarul eliberează fără întârziere certificatele prevăzute la
alin.(2) art. 2541 CC RM, în conformitate cu procedura prevăzută
de lege, atunci când elementele care trebuie certificate au fost
stabilite cu certitudine. Notarul nu va elibera certificatul solicitat
atât timp cât elementele care trebuie certificate fac obiectul unui
proces judiciar.
6. Opțiunea succesorală.
Potrivit alin.(1) art. 2389 CC RM, moștenirea trece la
moștenitorul îndreptățit sub rezerva dreptului său de a
renunța la moștenire (devoluțiunea moștenirii).
Alin.(1) art.2391 CC RM prevede că renunțarea la
moștenire se poate face în termen de 3 luni.
Legiuitorul nostru în alin.(3) art.2390 CC RM prevede că
moștenitorul poate depune o declarație de acceptare a
moștenirii în formă autentică la notarul care desfășoară
procedura succesorală înainte de expirarea termenului de
renunțare, adică de 3 luni. Astfel, termenul de 3 luni este
acordat de lege pentru ca moștenitorul chemat la moștenire
să reflecteze și să se poată pronunţa asupra acceptării sau
renunţării în deplină cunoştinţă de cauză.
Acceptarea succesiunii. Acceptarea succesiunii este
un act juridic unilateral prin care moştenitorul îşi
exprimă propria sa voinţă de a primi moştenirea şi,
respectiv, de a deveni în viitor proprietarul bunului
moştenit. Moştenitorul îşi poate manifesta voinţa de
acceptare a moştenirii prin două modalităţi:
− expres, prin depunerea declaraţiei de acceptare a
moştenirii la notarul de la locul deschiderii
moştenirii (alin.(3) art. 2390 CC RM);
− implicit, prin nerenunțarea la succesiune în
termenul prevăzut de lege (alin.(2) art. 2399 CC
RM).
Renunțarea la moștenire. Renunţarea la moştenire
este actul de opţiune succesorală, expres şi solemn,
prin care succesorul repudiază moştenirea, în termenul
de opţiune succesorală, desfiinţând astfel, cu efect
retroactiv, vocaţia sa succesorală. Condițiile speciale de
fond:
a) în principiu, renunţarea la moştenire este expresă,
neputând fi dedusă, de regulă, din fapte materiale sau
acte juridice conexe, precum acceptarea moştenirii.
Acest caracter este consacrat de dispoziţiile alin.(1)
art.2392 CC RM, care prevede că renunțarea la
moștenire se face prin declarație autentică depusă la
notarul care desfășoară procedura succesorală.
b) renunţarea la moştenire produce efecte juridice, numai dacă
succesorul nu a acceptat anterior moştenirea. Aşadar, este
lipsită de eficacitate renunţarea la moştenire, realizată după
acceptarea moştenirii, întrucât actul de opţiune succesorală, în
principiu, este irevocabil. În acest sens, alin.(1) art.2390 CC
RM dispune că moștenitorul care a acceptat expres sau implicit
moștenirea nu mai poate renunța la aceasta.
c) ca şi acceptarea moştenirii, renunţarea este un act juridic
indivizibil, astfel încât succesorul nu poate renunţa la o parte a
moştenirii, acceptând o altă parte a sa. Această condiţie este
prevăzută în art. 2397 CC RM, care dispune expres că
acceptarea sau renunțarea nu poate fi limitată la o parte din
cota succesorală. Acceptarea sau renunțarea la o parte din cota
succesorală nu produce efecte.
De asemenea, nu se permite renunţarea sub condiţie sau sub un termen
anumit (art.2394 CC RM). Dacă moştenitorul renunţă la o parte din
moştenire sau formulează o anumită condiţie, se consideră că renunţă la
moştenire.
d) renunţarea trebuie să fie pur abdicativă, adică impersonală şi cu titlu
gratuit. Noile reglementări succesorale stipulează expres obligaţiile
succesorului de a depune la notar o declarație de renunţare la succesiune.
e) renunțarea este în principiu irevocabilă. În acest sens, alin.(3) art. 2392
CC RM dispune într-o manieră imperativă că după renunțare, moștenirea
nu mai poate fi acceptată.
La data intervenirii renunțării la moștenire, renunțătorul va pierde calitatea
procesuală pasivă în cadrul proceselor judiciare intentate de creditorii
masei succesorale privind satisfacerea creanțelor. După renunțare, locul
acestuia în proces va fi luat de ceilalți moștenitori. Dacă în proces erau de
la bun început atrași moștenitori acceptanți, procesul va continua în regim
obișnuit, în privința renunțătorului urmând a fi încetat procesul.
7. Indiviziunea și partajul masei succesorale
În intervalul de timp cuprins între deschiderea
moștenirii și atribuirea în natură a cotelor succesorale
(prin partaj) masa succesorală se află într-o stare de
indiviziune a cărei titulari sunt chiar moștenitorii
chemați la moștenire. Potrivit alin.(1) art. 2485 CC RM,
indiviziunea este proprietatea comună comoștenitorilor
asupra masei succesorale. Referitor la subiecții
indiviziunii succesorale se afirmă unanim că aceștia pot
fi doar moștenitorii. Fiind succesori universali sau cu
titlu universal, aceștia sunt îndreptățiți nu la bunuri
determinate individual, ci la părți din masa succesorală,
denumite cote succesorale.
Acțiunile în justiție. Din cauza eventualității exercitării
sau valorificării unor anumite drepturi din masa
succesorală pe cale judiciară, este necesar a preciza
unele aspecte ce țin de acțiunile în justiție a
comoștenitorilor. Regula generală iarăși trebuie
căutată în materia proprietății comune pe cote-părți.
Astfel, alin.(1) art. 551 CC RM dispune că fiecare
coproprietar poate sta singur în justiție, indiferent de
calitatea procesuală, în orice acțiune privitoare la
coproprietate, inclusiv în cazul acțiunii în revendicare.
Calitatea procesuală activă este recunoscută doar
executorului testamentar referitor la dreptul aflat în
administrarea sa (art. 2363 CC RM).
Dreptul de a cere partajul succesoral.
Indiviziunea succesorală a fost gândită ca o
soluție intermediară până la efectuarea partajului
succesoral. Ca oricare formă de coproprietate,
indiviziunea succesorală prezintă inconveniente
pentru comoștenitori. Din acest punct de vedere
comoștenitorii nu pot fi forțați a rămâne în
indiviziune. Ca regulă generală, alin.(1) art. 2498
CC RM, dispune că fiecare comoștenitor poate
cere în orice moment partajul masei succesorale.
Dreptul de înstrăinare a cotei succesorale. Dreptul de
înstrăinare a cotei succesorale poate fi exercitat prin
intermediul actelor juridice cu titlu oneros sau gratuit.
Astfel, potrivit alin.(1) art. 2561 CC RM, contractul de
vânzare-cumpărare a cotei succesorale este contractul prin
care un comoștenitor vinde cota succesorală revenită lui prin
devoluțiune. Înstrăinarea cotei succesorale presupune
substituirea comoștenitorului cu dobânditorul.
Astfel, obligațiile de bază ale vânzătorului
(comoștenitorului) sunt:
- să transmită cumpărătorului bunurile din masa succesorală
existente în momentul vânzării (art. 2564 CC RM);
- să plătească cumpărătorului valoarea bunului consumat
sau înstrăinat, (alin.(1) art. 2565 CC RM).
Obligațiile principale ale cumpărătorului sunt:
- să ramburseze vânzătorului cheltuielile necesare făcute
de către vânzător în privința masei succesorale până la
vânzarea cotei succesorale (alin.(1) art. 2571 CC RM);
- să suporte cheltuielile care trebuie acoperite din masa
succesorală, precum și toate cheltuielile extraordinare
care trebuie considerate ca luate în calcul la
determinarea prețului inițial al bunurilor din masa
succesorală (alin.(2) art. 2569 CC RM).
Ca regulă generală, vânzătorul nu poartă răspundere
pentru viciile materiale ale bunurilor care fac parte din
masa succesorală.
Legiuitorul a instituit solidaritatea pasivă a
comoștenitorilor din rațiuni de protecție a creditorilor
masei succesorale și facilitare a urmării de către
aceștia a creanțelor pe care le au. Legiuitorul a
formulat acest principiu la art. 2524 CC RM, text
care dispune că moștenitorii poartă răspundere ca
debitori solidari pentru obligațiile comune ale masei
succesorale, care includ toate obligațiile masei
succesorale, cu excepția celor care grevează doar una
sau unele dintre cotele succesorale. Răspunderea
solidară comoștenitorilor este instituită în favoarea
creditorilor masei succesorale.
Moștenitorul răspunde în limita cotei succesorale. Acest principiu este prevăzut la
alin.(1) art. 2525 CC RM, text care dispune că până la partajul masei succesorale,
fiecare comoștenitor poate refuza satisfacerea obligațiilor masei succesorale din
patrimoniul pe care îl are în afara cotei succesorale ce îi revine.
Potrivit alin.(2) art. 2430 CC RM, moștenitorul poartă răspundere și cu patrimoniul
său în afara cotei succesorale (răspundere nelimitată) pentru toate obligațiile masei
succesorale în cazul în care:
a) inventarul (componența masei succesorale) nu a fost depus până la expirarea
termenului stabilit de notar ( alin.(1) art. 2449 CC RM). Răspunderea va fi nelimitată
în raport cu toate obligațiile masei succesorale;
b) moștenitorul omite intenționat să includă în inventar o parte esențială a bunurilor
masei succesorale sau, în scopul prejudicierii creditorilor, admite includerea unei
obligații inexistente ( alin.(1) art. 2460 CC RM). Și în acest caz, răspunderea va fi
nelimitată în raport cu toate obligațiile masei succesorale;
c) moștenitorul refuză să depună declarația pe proprie răspundere în fața notarului că
datele din inventar despre bunurile care intră în componența masei succesorale sunt,
după cunoștința sa, complete și veridice ( alin.(3) art. 2461 CC RM). În acest caz,
răspunderea va fi nelimitată doar în raport cu obligația creditorului care a cerut
întocmirea declarației.
Partajul masei succesorale - partajul (împărțeala)
succesoral a fost definit de legiuitor ca fiind operațiunea
prin care se determină care bunuri sau cote-părți din
dreptul asupra bunurilor, precum și care drepturi și
obligații ale masei succesorale se dobândesc de către
fiecare comoștenitor ( alin.(2) art. 2498 CC RM).
Titularii dreptului de a cere partajarea masei
succesorale:
- comoștenitorii;
- creditorii personali ai moștenitorilor;
- cesionarii (dobânditorii) drepturilor succesorale;
- creditorii masei succesorale.
Partajul convențional - reprezintă acea formă de partaj care presupune
acordul valabil exprimat și unanim al tuturor coindivizarilor materializat
într-un contract de partaj.
Potrivit regulii generale stabilite la alin.(1) art. 2505 CC RM,
comoștenitorii partajează masa succesorală prin contractul de partaj între
ei, dacă nu s-a desemnat un executor testamentar ori dacă executorul
testamentar desemnat nu întocmește planul de partaj în termenul acordat
de către notarul care desfășoară procedura succesorală.
Condițiile partajului convențional, în afară de condițiile generale cerute
pentru încheierea valabilă a oricărui act juridic, care pot fi desprinse din
noile reglementări sunt:
- consimțământul tuturor comoștenitorilor;
- capacitate deplină de exercițiu. Reieșind din efectele sale, partajul este
asimilat unui act de dispoziție. Moștenitorii fără capacitate deplină de
exercițiu vor fi reprezentați în modul stabilit de lege;
- comoștenitorii să fie de acord cu toate clauzele contractului de partaj.
Partajul judiciar. Acțiunea de partaj este actul
procedural care declanșează procedura partajului
judiciar. Aceasta urmează a fi întocmită în
conformitate cu legislația procedural civilă (art.
166 și 167 CPC RM). Alin.(1) art. 2506 CC RM,
dispune că instanța de judecată partajează masa
succesorală în baza acțiunii de partaj introduse de
către unul dintre comoștenitori, dacă există temei
de a anula planul de partaj întocmit de către
executorul testamentar sau dacă comoștenitorii nu
reușesc să încheie un contract de partaj.
Potrivit alin.(1) art. 2510 CC RM, atribuțiile majore ale
instanței de judecată sunt:
- supraveghează derularea operațiunilor de partaj;
- asigură respectarea termenului prevăzut de întocmire a
proiectului de partaj.
La întocmirea proiectului de partaj, se va ține cont de
principiile generale de formare și atribuire a loturilor
stabilite de legiuitor la art. 2502 CC RM.
În privința atribuirii bunurilor din masa succesorală,
legiuitorul a instituit la art. 2503 CC RM o serie de drepturi
de preferință în favoarea unor comoștenitori. Drepturile de
preferință au menirea de a asigura respectarea intereselor
patrimoniale ale comoștenitorilor vizați.
Protecția creditorilor - potrivit alin. (5) art. 553 CC RM, creditorii
personali ai unui coproprietar pot, de asemenea, să intervină pe
cheltuiala lor la partajul cerut de coproprietari ori de un alt creditor.
Potrivit alin.(1) art. 2504 CC RM, prin dispoziție testamentară
testatorul poate stabili modul de efectuare a partajului. Testatorul
poate dispune mai ales ca partajul să fie lăsat la aprecierea echitabilă
a executorului testamentar. Pornind de la norma generală invocată,
pot fi deduse trei forme de manifestare a voinței testatorului la
partajarea masei succesorale:
- atribuirea bunurilor între comoștenitori;
- determinarea cotelor succesorale și instituirea unor instrucțiuni
obligatorii pentru partaj;
- desemnarea unui executor testamentar împuternicit cu efectuarea
partajului succesoral.
8. Masa succesorală - potrivit art. 453 CC RM,
patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi
obligaţiilor patrimoniale (care pot fi evaluate în
bani), privite ca o sumă de valori active şi pasive
legate între ele, aparținând unor persoane fizice
şi juridice determinate. Din cauza caracterului
inalienabil al patrimoniului, s-a considerat
oportun ca noțiunea de „patrimoniu succesoral”
să fie înlocuită cu „masă succesorală”. Astfel,
masa patrimonială este compusă din drepturi
(activ succesoral) și obligații (pasiv succesoral).
Activul succesoral - toate drepturile reale și de creanță
care nu se sting prin decesul titularului lor.
Cu titlu exemplificativ putem enumera:
- dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile;
- alte drepturi reale (uzufruct, superficii, servitute);
- garanțiile reale (gajul și ipoteca);
- drepturile de creanță;
- drepturile patrimoniale de autor;
- calitatea procesuală activă născută în persoana lui de
cuius, cu condiția admisibilității succesiunii procesuale;
- dreptul la acțiune neexercitat în timpul vieții lui de cuius,
cu excepția drepturilor strict personale.
Pasivul succesoral.
Categoriile de obligații ale masei succesorale:
- obligațiile defunctului pe care acesta le avea în timpul vieții
față de creditorii săi (nu are importanță natura acestor obligații
– contractuală, delictuală, izvorâte din îmbogățirea fără justă
cauză. Odată cu decesul lui de cuius se sting doar obligațiile
sale intuitu personae);
- obligațiile masei succesorale constituite pentru cauză de
moarte: legatul și sarcina;
- obligațiile de înmormântare a defunctului și cele de
întreținere a membrilor familiei sale;
- obligațiile ce țin de valorificarea masei succesorale (sigilarea,
inventarierea, achitarea taxelor succesorale, de lichidare și
partaj al moștenirii).