Secţiunea a V-a.

DREPTURILE SUCCESORALE ALE SOŢULUI

SUPRAVIEŢUITOR

§1. Noțiune și reglementare

La fel cum remarca un mare scriitor rus, „ moartea e o glumă veche, dar nouă

pentru fiecare dintre noi”1, așa este și legislația română în materia dreptului de

moștenire al soțului supraviețuitor.

În legislația actuală având sediul în Codul civil român, soțul supraviețuitor,

deși nu face parte din nici o clasă de moștenitori, beneficiază de drepturi succesorale

proprii, indiferent de clasa de moștenitori cu care vine în concurs.

Această situație a soțului supraviețuitor este oarecum privilegiată dacă

analizăm poziția pe care acesta o avea sub imperiul vechiului Cod civil de la 1864,

care era inechitabilă, nefavorabilă. Sistemul Codului civil după care soţul

supravieţuitor avea chemare la moştenirea lăsată de soţul defunct, numai în cazul în

care nu a lăsat rude în grad succesibil, era defectuos şi a fost criticat în doctrina

veche2. El dobândea moştenirea dacă lipseau cele patru clase de moştenitori, iar

văduva lipsită de avere avea conferite anumite drepturi succesorale în concurs cu

ceilalţi moştenitori legali. În mod excepţional, ea avea o cotă parte de uzufruct atunci

când venea în concurs cu descendenţii defunctului, iar în lipsa acestora avea dreptul

la o pătrime în deplină proprietate.

Această situaţie de inechitate a fost îndreptată prin Legea nr. 319/1944, pentru

dreptul la moştenire al soţului supravieţuitor, în prezent abrogată, care a adus o serie

de îmbunătățiri situației succesorale a soțului supraviețuitor, recunoscându-i acestuia

un drept la moştenire în concurs cu oricare dintre clasele de moştenitori, inclusiv

dreptul la rezerva succesorală, şi unele drepturi succesorale accesorii3. Noul Cod civil

1 I. S. Turgheniev, Părinți și copii, Colecția Carte de buzunar, Editura Litera 2010;

2 M. Eliescu, Moștenirea și devoluțiunea ei în dreptul RSR, Editura Academiei, București, 1966, p.125-129.
3 Dumitru Văduva, Moștenirea legală. Liberalitățile, Editura Universul juridic, București, 2012, p.45.

1
a păstrat, în liniile sale esențiale, drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor

consacrate prin Legea nr.319/1944.

Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor sunt reglementate în prezent

de dispozițiile art. 970-974 Cod civil din Cartea a IV-a Despre moștenire și liberalități,

Titul II, Moștenirea legală, Capitolul III Moștenitorii legali, Secțiunea I, Soțul

supraviețuitor. Această ordine a noii reglementări în materie civilă este justificată în

primul rând de faptul că soțul supraviețuitor vine la moștenire în concurs cu oricare

dintre clasele de moștenitori, iar în al doilea rând de faptul că în concursul dintre

soțul supraviețuitor și ceilalți moștenitori cota primului se determină cu prioritate 4.

Codul civil recunoaşte soţului supravieţuitor următoarele categorii de

drepturi:

- dreptul de moștenire în concurs cu toate clasele de moștenitori sau în lipsa

rudelor din cele patru clase de moștenitori

- dreptul de moştenire special asupra mobilierului şi obiectelor aparţinând

gospodăriei casnice;

- dreptul temporar de abitație asupra casei de locuit.

§2. Condiţiile cerute soţului supravieţuitor pentru a putea moşteni

Pentru a avea dreptul la moștenire, soțul supraviețuitor trebuie să

îndeplinească, în afara condiţiilor generale ale dreptului la moştenirea legală (să aibă

capacitate succesorală, să aibă vocație succesorală, să nu fie nedemn față de defunct),

o condiţie specială (în locul rudeniei cu defunctul): să aibă calitatea de soţ la data

deschiderii moştenirii5. Calitatea de soț se dovedește prin certificatul de căsătorie.

Astfel, potrivit art. 970 Cod civil, soţul supravieţuitor îl moşteneşte pe soţul

decedat dacă, la data deschiderii moştenirii, nu există o hotărâre de divorţ definitivă.

Termenul de hotărâre judecătorească folosit de legiuitor se referă atât la actul

4 Ilioara Genoiu, Ce drepturi are soțul supraviețuitor la moștenirea soțului decedat, Editura C.H. Beck, București, 2013,
p.5.
5 Carmen Teodora Popa, Drept civil. Succesiuni, Editura Hamangiu, București, 2010, p.58.

2
jurisdicțional al instanței cât și la certificatul de divorț emis de notarul public sau

ofițerul de stare civilă6.

În cazul divorțului pe cale judiciară, căsătoria se consideră desfăcută din ziua

când hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul a rămas definitivă.

În cazul divorțului prin acordul părților, căsătoria se consideră desfăcută la

data eliberării certificatului de divorț.

Nu are relevanță durata căsătoriei cu defunctul, starea materială sau sexul

soţului supravieţuitor, dacă au avut sau nu copii ori dacă convieţuiau la data

deschiderii moştenirii sau erau despărţiţi în fapt, indiferent din vina căruia dintre

soţi. Aşa cum domiciliul separat al soţilor nu influenţează raporturile patrimoniale

dintre soţi în timpul vieţii, nu poate influenţa nici dreptul la moştenire al soţului

supravieţuitor după moartea unuia dintre ei. În schimb, convieţuirea a două

persoane de sex diferit (concubinajul), oricât de durabilă ar fi fost, nu conferă vocaţie

succesorală legală concubinului supravieţuitor.

În situația în care decesul intervine în timpul soluționării cererii de divorț sau

pe durata procesului de divorț, soțul supraviețuitor își păstrează vocația succesorală.

În caz de nulitate absolută sau relativă, căsătoria se desfiinţează cu efect

retroactiv, astfel încât problema unor drepturi succesorale nu se mai pune, chiar dacă

hotărârea judecătorească prin care s-a constatat nulitatea sau s-a anulat căsătoria a

intervenit ulterior decesului unuia dintre soţi7. Indiferent că este vorba despre o

nulitate absolută sau relativă, întrucât calitatea de soț se consideră că nu a existat

niciodată, dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor nu poate opera.

În mod excepţional, art. 304 Cod civil, care consacră instituţia căsătoriei

putative, prevede că "soțul de bună-credință la încheierea unei căsătorii nule sau

anulate păstrează, până la data când hotărârea judecătorească rămâne definitivă,

situația unui soț dintr-o căsătorie valabilă". Drept urmare, dacă decesul unuia dintre

soţi s-a produs înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de declarare sau de

6 Ioana Nicolae, Drept civil. Succesiuni. Moștenirea legală, Editura Hamangiu, București, 2014, p. 145.
7 N.C. Aniţei, Dreptul familiei, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 108.

3
pronunţare a nulităţii, iar soţul supravieţuitor a fost de bună-credinţă la încheierea

căsătoriei, el va putea veni la moştenire, deoarece păstrează calitatea de soţ pe care a

avut-o la deschiderea moştenirii. În schimb, dacă soţul supravieţuitor nu a fost de

bună-credinţă, nu va moşteni, pierzând calitatea de soţ cu efecte retroactive. Evident,

dacă decesul lui de cuius intervine după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-

a pronunțat nulitatea căsătoriei, caracterul putativ al acesteia rămâne fără relevanță

sub aspectul dreptului de moștenire al soțului supraviețuitor8.

§3. Corelaţia dintre drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor şi

regimul matrimonial

În ceea ce privește întinderea dreptului de moștenire al soțului supraviețuitor

și determinarea masei succesorale, trebuie să se stabilească prima dată regimul

matrimonial aplicabil căsătoriei dintre soți pe perioada căsătoriei.

Soţii şi viitorii soți au posibilitatea legală de a opta pentru unul dintre

următoarele regimuri matrimoniale:

 comunitatea legală;

 separația de bunuri;

 comunitatea convențională9.

Această opţiune poate fi făcută prin încheierea unei convenţii matrimoniale în

formă autentică notarială.

a) Comunitatea legală este acel regim matrimonial identic cu cel care guverna

în trecut relaţiile patrimoniale ale soţilor, potrivit dispoziţiilor Codului familiei.

Bunurile dobândite de oricare dintre soţi, în timpul căsătoriei, sub imperiul acestui

regim matrimonial, sunt considerate bunuri comune, potrivit art. 339 Cod civil.

În regimul matrimonial al comunităţii legale, soţii au două categorii de bunuri:

- bunuri comune ale ambilor soţi;

8 Flavius-Antoniu Baias, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei, Noul Cod civil. Comentariu pe
articole, Ediția 2, Editura C.H. Beck, București, 2014, p. 790.
9 În reglementarea anterioară Noului Cod civil, regimul comunităţii de bunuri constituia singurul regim

matrimonial permis de Codul Familiei.

4
 - bunuri proprii ale fiecăruia dintre soţi.

O dată cu decesul unuia dintre soţi, comunitatea de bunuri încetează iar

lichidarea comunităţii se face între soţul supravieţuitor şi moştenitorii soţului

decedat, obligaţiile soţului defunct împărţindu-se între moştenitori, proporţional cu

cotele ce le revin din moştenire. Masa succesorală a lui de cuius va conține cota

defunctului din bunurile comune și bunurile proprii ale acestuia.

Lichidarea regimului matrimonial se face prin hotărâre judecătorească

definitivă sau prin act autentic notarial. În cadrul lichidării comunității, fiecare dintre

soți preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune

și la regularizarea datoriilor. Astfel, se determină partea care a aparţinut soţului

defunct din comunitate, pe baza contribuției sale la dobândirea bunurilor comune,

care reunită cu celelalte bunuri proprii ale defunctului va forma masa succesorală.

Până la proba contrară, este instituită prezumția legală a contribuției egale la

dobândirea bunurilor comune.

Dacă soțul supraviețuitor este singurul moștenitor al defunctului, actul de

lichidare va îmbrăca forma unui act unilateral (declarație), cuprins în încheierea

finală încheiată de notarul public în cadrul dezbaterii moștenirii.

Stabilirea cotei cuvenite fiecărui soț se face în aceleași condiții atât în cazul

comunității legale, cât și în cazul comunității convenționale, la aceasta din urmă fiind

esențială convenția matrimonială încheiată de foștii soți, prin care aceștia și-au

stabilit ca regim matrimonial comunitatea convențională de bunuri10.

b) În cadrul regimului separaţiei de bunuri, fiecare dintre soți este proprietar

exclusiv în privința bunurilor dobândite înainte de încheierea căsătoriei, precum și a

celor pe care le dobândește în nume propriu după această dată.

Prin convenție matrimonială, părțile pot stipula clauze privind lichidarea

acestui regim în funcție de masa de bunuri achiziționate de fiecare dintre soți în

timpul căsătoriei, în baza căreia se va calcula creanța de participare. Dacă părțile nu

au convenit altfel, creanța de participare reprezintă jumătate din diferența valorică

10 I. Popa, Drept civil. Moșteniri și liberalități, Editura Universul Juridic, București, 2013, p. 145.

5
dintre cele două mase de achiziții nete și va fi datorată de către soțul a cărui masă de

achiziții nete este mai mare, putând fi plătită în bani sau în natură.

Bunurile dobândite împreună de soţi în cadrul acestui regim aparţin acestora

în proprietate comună pe cote-părţi, în condiţiile legii.

c) În cazul comunităţii convenţionale, se derogă prin convenţie matrimonială

de la dispoziţiile privind regimul comunităţii legale.

Dacă soţii aleg regimul comunităţii convenţionale, ei trebuie să încheie o

convenţie matrimonială, fie înainte de căsătorie, fie în timpul căsătoriei, după cel

puţin 1 an de la încheierea ei.

Specificul comunităţii convenţionale nu influenţează însă drepturile

succesorale ale soţului supravieţuitor, aplicându-se regulile de la comunitatea legală.

Astfel, ca şi la comunitatea legală, soţul supravieţuitor are dreptul la partea sa din

comunitatea de bunuri, în calitate de codevălmaş, determinată în funcţie de

contribuţia pe care şi-a adus-o la dobândirea lor şi la îndeplinirea obligaţiilor

comune, prezumându-se până la proba contrară că soţii au avut o contribuţie egală.

Partea defunctului din bunurile comune, împreună cu bunurile proprii ale acestuia

formează masa succesorală.

În cazul în care se adoptă comunitatea convențională, convenția matrimonială

se poate referi la unul sau mai multe dintre următoarele aspecte:

 includerea în comunitate, în tot ori în parte, a unor bunuri prorii dobândite

înainte ori după încheierea căsătoriei, cu excepția bunurilor destinate exercitării

profesiei şi bunurilor de uz personal;

 restrângerea comunității la bunurile sau datoriile anume determinate în

convenția matrimonială, indiferent dacă sunt dobândite ori, după caz, născute

înainte sau în timpul căsătoriei, cu excepția obligațiilor asumate pentru acoperirea

cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei;

 obligativitatea acordului ambilor soți pentru încheierea anumitor acte de

administrare; în acest caz, dacă unul dintre soți se află în imposibilitate de a-și

6
exprima voința sau se opune în mod abuziv, celălalt soț poate să încheie singur actul,

însă numai cu încuviințarea prealabilă a instanței de tutelă;

 includerea clauzei de preciput; executarea clauzei de preciput se face în

natură sau, dacă acest lucru nu este posibil, prin echivalent, din valoarea activului

net al comunității;

 modalități privind lichidarea comunității convenționale.

Clauza de preciput

Clauza de preciput11 este reglementată în art. 333 Cod civil, care prevede că,

prin convenție matrimonială se poate stipula ca soțul supraviețuitor să preia fără

plată, înainte de partajul moștenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune,

deținute în devălmășie sau în coproprietate. Clauza de preciput poate fi stipulată în

beneficiul fiecăruia dintre soți sau numai în favoarea unuia dintre ei. Clauza de

preciput nu este supusă raportului donațiilor, ci numai reducțiunii.

Clauza de preciput reprezintă un acord de voinţe al soţilor, respectiv viitorilor

soţi, acord prin care aceştia convin ca, la data decesului unuia dintre ei, soţul

supravieţuitor să preia unul sau mai multe bunuri determinate, înainte de partajul

moştenirii, fără a fi ţinut la plata vreunui echivalent către masa succesorală.

Clauza de preciput este un accesoriu al convenţiei matrimoniale şi nu poate

exista decât în măsura în care viitorii soţi încheie o astfel de convenţie12.

§4. Dreptul la moştenire al soţului supravieţuitor în concurs cu clasele

de moştenitori sau în lipsa rudelor din cele patru clase de moştenitori

Soţul supravieţuitor nu face parte din nici o clasă de moştenitori legali, dar

vine în concurs la moştenire cu fiecare clasă. Rezultă că el nu este înlăturat de la

moştenire şi nici nu înlătură de la moştenire rudele defunctului, indiferent de clasa

din care ele fac parte.

Cota ereditară ce revine soţului supravieţuitor variază în funcţie de clasa de

11I. Popa, Clauza de preciput, în Revista română de drept privat, nr.4/2011, p.168-183.
A.A. Banciu, Raporturile patrimoniale dintre soţi potrivit noului Cod civil, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2011, p.
12

139.

7
moştenitori cu care vine în concurs.

Art. 972 Cod civil stabileşte în favoarea soţului supravieţuitor următoarele

cote părţi din masa succesorală:

a) un sfert din moștenire, dacă vine în concurs cu descendenții defunctului;

b) o treime din moștenire, dacă vine în concurs atât cu ascendenți privilegiați,

cât și cu colaterali privilegiați ai defunctului;

c) o jumătate din moștenire, dacă vine în concurs fie numai cu ascendenți

privilegiați, fie numai cu colaterali privilegiați ai defunctului;

d) trei sferturi din moștenire, dacă vine în concurs fie cu ascendenți ordinari,

fie cu colaterali ordinari ai defunctului;

e) când soţul supravieţuitor este chemat singur la moştenire, pentru că nu

există moştenitori în cele patru clase de moştenitori sau, deşi există, ei au renunţat ori

au fost nedemni sau exheredaţi, soţul supravieţuitor culege întreaga moştenire.

Se observă că legiuitorul a menținut aceleași cote cuvenite soțului

supraviețuitor în concurs cu cele patru clase de moștenitori legali ca și în vechea

reglementare.

Cota soțului supraviețuitor în concurs cu moștenitori legali aparținând unor

clase diferite se stabilește ca și când acesta ar fi venit în concurs numai cu cea mai

apropiată dintre ele.

O astfel de ipoteză putem întâlni în practică atunci când defunctul

dezmoștenește o întreagă clasă de moștenitori rezervatari și aceștia culeg rezerva

succesorală, caz în care la stabilirea cotei soţului supravieţuitor, trebuie ţinut cont şi

de prezenţa acestora. De exemplu, defunctul dezmoşteneşte descendenţii, ipoteză în

care soţul supravieţuitor vine în concurs atât cu aceştia, în limitele rezervei lor

succesorale, cât şi cu moştenitorii din clasa a II-a. În acest caz, cota soţului

supravieţuitor va fi de ¼ din moştenire.

O altă ipoteză practică în care soțul supraviețuitor poate ajunge să concureze

cu moștenitori aparținând unor clase diferite este atunci când dezmoștenirea unui

moștenitor dintr-o clasă preferată este directă și parțială, constând într-o diminuare a

8
cotei legale. De exemplu, dacă din clasa a II-a face parte doar sora defunctului, a cărei

cotă a fost redusă prin testament la ¼ din moștenire, fără ca testatorul să precizeze ce

se va întâmpla cu restul moștenirii, soțul supraviețuitor va veni la moștenire în

concurs atât cu sora defunctului (colateral privilegiat –clasa a II-a) cât și cu clasa a IV-

a de moștenitori, cota soțului supraviețuitor fiind de ½ din moștenire 13, stabilită doar

în raport cu clasa cea mai apropriată, colateralii privilegiați.

Cu caracter de noutate, se reglementează în art.972 alin.3 Cod civil ipoteza

bigamiei sau poligamiei în care două sau mai multe persoane vin la moştenire în

calitate de soţ supravieţuitor. Potrivit acestui text legal, dacă, în urma căsătoriei

putative, două sau mai multe persoane au situația unui soț supraviețuitor, cota

acestuia se împarte în mod egal între acestea.

Dacă soțul supraviețuitor vine la moștenire împreună cu rudele defunctului,

stabilirea cotei ce i se cuvine se face cu întâietate față de stabilirea cotelor

moștenitorilor cu care concurează. Cota soțului supraviețuitor se impută cu prioritate

asupra moștenirii, fiind cea care se calculează prima14, iar restul se împarte între

moștenitorii din clasa cu care vine în concurs.

În toate cazurile, se ține seama - pentru stabilirea cotei succesorale a soțului

supraviețuitor – numai de rudele împreună cu care el vine în concurs, deci care

moștenesc efectiv, adică nu sunt renunțători, nedemni sau dezmoșteniți (dacă în

acest din urmă caz nu sunt rezervatari). Lipsa acestor categorii de rude care nu

moștenesc efectiv, profită soțului supraviețuitor numai în măsura în care lipsa lor

este totală în cadrul clasei sau subclasei respective. De exemplu, dacă defunctul are

doi copii și doar unul dintre ei este renunțător, cota ce revine soțului nu se schimbă,

renunțarea unuia profitându-i celuilalt copil; în schimb, dacă ambii copii sunt

renunțători, soțul va culege întreaga moștenire, dacă nu mai există alte rude.

De exemplu, soţul supravieţuitor, în concurs cu ascendenţii privilegiaţi şi

13 Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Moștenirea legală, vol. I, Editura Universul juridic, București, 2013,
p. 253.
14 Daniela Negrilă, Moștenirea în noul Cod civil. Studii teoretice și practice, Ediția a II-a, Editura Universul juridic,

București, 2015, p. 193.

9
colateralii privilegiaţi, are cota succesorală de 1/3; el vine la moştenire cu mama

defunctului, care are 1/4 din moştenire şi cu fraţii şi surorile defunctului care au cota

de 3/4 din moştenire. Cota ereditară de 1/3 a soţului supravieţuitor se calculează

asupra întregii succesiuni, iar celelalte cote de moştenire, 1/4 pentru mamă şi 3/4

pentru fraţii şi surorile defunctului, se impută asupra a ceea ce a mai rămas din

moştenire, adică asupra a 2/3 din moştenire.

Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al soţului supravieţuitor sunt

următoarele:

a) soţul supravieţuitor este moştenitor rezervatar;

b) când vine în concurs cu descendenţii defunctului, soţul supravieţuitor este

obligat la raportul donaţiilor, adică este obligat să înapoieze moştenirii toate donaţiile

pe care le-a primit de la soţul decedat anterior morţii acestuia;

c) soţul supravieţuitor este moştenitor sezinar;

d) soţul supravieţuitor vine la moştenire în nume propriu, nu şi prin reprezentare

succesorală15.

15 TS, col. civ., dec. nr. 1568/1968 în CD, 1968, p. 95-97.

10