UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE DREPT
PROGRAMUL DE STUDII: MASTER - DREPT CIVIL ȘI
PROCEDURĂ CIVILĂ
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ

Principiile devoluțiunii legale

a moștenirii

MASTERAND:
MOȘ CIPRIAN

ORADEA
2021
 Noțiuni introductive
În conformitate cu art. 953 c.civ., moștenirea reprezintă transmisiunea patrimoniului unei
persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane aflate în ființă.
Dacă testamentul lăsat de defunct este caduc, se referă numai la o parte din moștenire ori
numai la anumite bunuri, precum și în ipoteza în care de cuius nu a dispus de bunurile sale prin
testament, operează devoluțiunea succesorală legală a moștenirii1.
Pentru a elimina împrejurarea ca la moștenirea defunctului, în unele situații în care
familia acestuia este numeroasă, să vină în mod concret un număr relativ mare de moștenitori,
actualul cod civil instituie prin intermediul art. 963, repectiv 964 c.civ., principiile generale ale
devoluțiunii legale a moștenirii. Astfel, moștenirea se împarte soțului supraviețuitor și rudelor
defunctului, în ordinea și potrivit regulilor stabilite de codul civil.
Prin intermediul claselor de moștenitori și a gradului de rudenie, legea stabilește ordinea
în care rudele lui de cuius vin în mod concret la moștenirea lăsată de acesta. Prin intermediul
principiilor devoluțiunii legale, legiutorul are în vedere generațiile mai apropiate sau mai
îndepărtate de defunct, ține cont de cei legați prin ascedență sau descendență ori printr-un autor
comun de acesta, preferând de regulă generațiile mai noi, în defavoarea celor mai vechi2.
Clasa sau ordinul reprezintă o categorie ce grupează o categorie de rude care în mod
colectiv exclude o altă categorie de rude, sau care este exclusă la rândul ei, independent de
apropierea acestora în grad față de defunct3. Clasele de moștenitori sunt stabilite de Codul civil în
art. 964 alin. 1: clasa I sau clasa descendenților, clasa a II-a sau clasa ascendenților privilegiați și
a colateralilor privilegiați, clasa a III-a sau clasa ascendenților ordinari și clasa a IV-a sau clasa
colateralilor ordinari.
Pe linie directă, gradul reprezintă numărul nașterilor de la o persoană la alta, iar pe linie
colaterală, numărul nașterilor, pornind de la o rudă spre ascendentul comun și coborând de la
acesta spre cealaltă rudă4. Așadar, pe linie dreaptă, părinții și copiii sunt rude de gradul I, iar pe
linie colaterală, frații sunt rude de gradul al II-lea, unchiul și nepotul de gradul al III-lea, etc.

1
Carmen Teodora Popa, Drept civil. Succesiuni, Ediția a II-a actualizată și completată, Ed. Universității din
Oradea, Oradea, 2012, p. 38.
2
Dumitru Văduva, Moștenirea legală. Liberalitățile, Ed. Universul Juridic, București, 2012, p. 34.
3
C. T. Popa, op.cit.,p. 38.
4
Francisc Deak, Romeo Popescu, Tratat de drept succesoral, Ediția a III-a, Vol. I. Moștenirea legală, Ed.
Universul Juridic, București, 2013, p.135.

2
 Codul civil reglementează trei principii ale devoluțiunii succesorale legale: principiul
priorității claselor de moștenitori, principiul proximității gradului de rudenie și principiul
egalității între rudele din aceeași clasă și de același grad.

Principiul priorității claselor de moștenitori

Principiul priorității claselor de moștenitori reiese din cuprinsul art. art. 964 c.civ.,
potrivit căruia rudele defunctului vor veni la moștenire în următoarea ordine:
a) clasa I: descendenții, alcătuită din copii, nepoți, strănepoți ai defunctului fără limită în
grad.
b) clasa a II-a: ascendenții privilegiați, care cuprinde părinții defunctului și colateralii
privilegiați, formată din frații, surorile defunctului și descendenții acestora până la gradul al
IV-lea inclusiv.
c) clasa a III-a, ascendenții ordinari, alcătuită din bunici, străbunici, fără limită în grad.
clasa a IV-a, colateralii ordinari, în care sunt incluși unchii, mătușile, verii primari, frații și
surorile bunicilor.
După cum se poate observa, potrivit ptincipiului priorității claselor de moștenitori,
indiferent de gradul lor de rudenie cu defunctul, rudele din clase subsecvente vor fi eliminate de
la moștenire de rudele din clasa mai apropiată de defunct. Potrivit acestei reguli, clasa a II-a de
moștenitori va fi chemată în mod concret la moștenire, numai în ipoteza în care lipsesc rude din
clasa I, fie acestea nu doresc să vină la moștenire ori nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege,
care le permit să participe la moștenire. Mergând pe aceeași linie de gândire, rudele din clasa a
III-a, vin la moștenire dacă în primele două clase lipsesc rude care să-l moștenească pe de cuius,
iar clasa a IV-a vor participa la moștenire în lipsa moștenitorilor din celelalte clase.
Codul civil prevede și excepții de la princpiul priorității claselor de moștenitori. Potrivit
art. 964 alin. 2, dacă în urma dezmoștenirii rudele din clasa cea mai apropiată de defunct nu pot
culege întreaga moștenire, atunci partea rămasă se atribuie rudelor din clasa subsecventă care
îndeplinesc condițiile legale de a moșteni.
Cu privire la acest aspect, în literatura de specialitate au fost conturate opinii diferite.
Potrivit unor autori, rezervatarii își vor lua în mod obligatoriu rezerva la care legea le dă dreptul,
iar restul moștenirii va fi culeasă de clasa de moștenitori subsecventă care îndeplinește condițiile

3
pentru a moșteni, aceasta fiind singura situație în care, concomitent, la moștenirea unui defunct,
pot fi chemate două clase de moștenitori5.
Potrivit opiniei predominante în practica judiciară dar și în literatura de specialitate,
excepția menționată anterior se aplică și în ipoteza în care cel dezmoștenit este un moștenitor
nerezervatar, nu numai în situația în care cel dezmoștenit este moștenitor rezervatar6.
Cea de-a doua excepție de la principiul priorității îl privește pe soțul supraviețuitor.
Portivit art. 971 alin. 1 c.civ., soțul supraviețuitor este chemat la moștenire în concurs cu oricare
dintre cele patru clase de moștenitori legali. Chiar dacă acesta nu face parte din niciuna dintre
clase, el nu este înlăturat de la moștenire și nici nu înlătură vreo clasă de moștenitori.

Principiul proximității gradului de rudenie

Art. 964 alin. 3 c.civ., stabilește principiul proximității gradului de rudenie. Potrivit
acestei dispoziții legale, înăuntrul fiecărei clase de moștenitori, rudele de gradul cel mai apropiat
cu defunctul înlătură de la moștenire rudele de grad mai îndepărtat, cu excepția cazurilor pentru
care legea dispune altfel.
Principiul priorității se aplică după ce a fost determinată clasa de moștenitori cu vocație
concretă la moștenire. În cadrul fiecărei clase, vocația concretă la moștenire depinde de gradul de
rudenie cel mai apropiat față de defunct. Cu alte cuvinte, acest principiu funcționează în
interiorul fiecărei clase de moștenitori, prin urmare, se subordonează principiului chemării la
moștenire în ordinea claselor de moștenitori7. Cu titlu de exemplu, copiii defunctului, care sunt
rude de gradul I cu acesta, făcând parte din clasa I de moștenitori, îi exclud de la moștenire pe
nepoții defunctului, rude de gradul II cu acesta, care fac parte din aceeași clasă de moștenitori. În
cadrul clasei a II-a, în linie colaterală, frații și surorile defunctului, rude de gradul al doilea îi
exclud pe nepoții, rude de gradul al treilea și strănepoții de frate sau soră de gradul al patrulea de
rudenie cu defunctul.
La fel ca în cazul priorității claselor de moștenitori, și principiul proximității prezintă
două excepții. O primă excepție este întâlnită în cuprinsul art. 978 c.civ. potrivit textului de lege,
moștenirea sau partea din moștenire cuvenită ascendenților privilegiați și colateralilor privilegiați
se împarte în funcție de numărul ascendenților privilegiați care vin la moștenire. În ipoteza în
5
Daniela Negrilă, Moștenirea în noul Cod Civil, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 119.
6
F. Deak, R. Popescu, op.cit., p. 145.
7
D. Negrilă, op.cit., p. 124.

4
care vine la moștenire un singur părinte, acesta va culege un sfert, iar colateralii privilegiați,
indiferent de numărul lor, vor culege trei sferturi. Dacă însă la moștenire vin doi părinți, aceștia
vor culege împreună jumătate, iar colateralii privilegiați, indiferent de numărul lor, vor culege
cealaltă jumătate.
Reprezentarea succesorală reprezintă cea de-a doua excepție de la principiul proximității
gradului de rudenie, și rezultă din cuprinsul art. 965 c.civ. Prin reprezentare succesorală, un
moștenitor legal de un grad mai îndepărtat numit reprezentant, urcă în virtutea legii, în drepturile
ascendentului său, numit reprezentat, pentru a culege partea din moștenire ce i s-ar fi cuvenit
acestuia dacă nu ar fi fost nedemn față de defunct sau decedat la data deschiderii moștenirii.
Domeniul de aplicare al reprezentării succesorale este stabilit de art. 966 alin. 1 c.civ., potrivit
căruia, prin reprezentare succesorală pot veni la moștenire numai descendenții copiilor
defunctului și descendenții fraților sau surorilor defunctului.
Extinderea domeniului de aplicare al acestei instituții, nu este permisă, nicio altă persoană
în afara celor expres prevăzute de lege neputând beneficia de efectele reprezentării succesorale,
prin urmare ascendenții ordinari nu pot veni la moștenire prin reprezentarea părinților
defunctului, iar verii primari nu pot veni la moștenire prin reprezentarea propriilor părinți,
respectiv unchii sau mătușile defunctului8.

Principiul egalității între rudele din aceeași clasă și de același grad

Dacă legea nu prevede altfel, rudele din cadrul aceleași clase de moștenitori legali și cu
același grad de rudenie în raport cu defunctul împart patrimoniul succesoral în mod egal (art. 964
alin. 4 c.civ.).
La fel ca în cazul celorlalte două principii prezentate anterior, și principiul egalității este
susceptibil de două excepții.
Dacă la moștenirea lui de cuius vin rude de același grad prin intermediul reprezentării
succesorale, împărțirea se va face în funcție de numărul tulpinilor, nu pe capete 9. Împărțirea pe
tulpini privește numai primele două clase de moștenitori, întrucât numai în cadrul acestora poate
opera reprezentarea succesorală.
Așadar, prin noțiunea de tulpină trebuie înțeles înăuntrul clasei I, descendentul de gradul
I care culege moștenirea sau este reprezentat la moștenire iar înăuntrul clasei a II-a, colateralul
8
Anca Nicoleta Gheorghe, Manual de drept succesoral, Ed. Hamangiu, București, 2013, p. 42.
9
Idem, p. 40.

5
privilegiat de gradul al doilea care culege moștenirea sau este reprezentat la moștenire. Soluția
este asemănătoare dacă aceeași tulpină a produs mai multe ramuri. În această ipoteză, potrivit
art. 968 alin. 3 c.civ., în cadrul fiecărei ramuri subdivizarea se face tot pe tulpină iar partea
cuvenită descendenților de același grad din aceeași ramură se împarte între ei în mod egal.
Dacă la moștenire vin doi sau mai mulți colaterali privilegiați care provin din prinți
diferiți, împărțirea moștenirii va avea loc pe linii. Această excepție este reglementată în art.
981 c.civ., care stabilește modul în care va avea loc împărțirea moștenirii. Astfel, în ipoteza în
care colateralii privilegiați sunt rude cu defunctul pe linii colaterale diferite, moștenirea se
împarte îm mod egal, între linia maternă și linia paternă. Întrucât frații buni au privilegiul dublei
legături, aceștia vor culege moștenirea atât pe linie maternă, cât și pe linie paternă.
Concluzii
Prezenta lucrare este structurată în patru părți, care urmăresc analiza principiilor
devoluțiunii legale a moștenirii. În ordinea enumerării, părțile sunt următoarele: Noțiuni
introductive, Principiul priorității claselor de moștenitori, Principiul proximității gradelor de
rudenie și Principiul egalității între rudele din aceeași clasă și din același grad.
Prima parte a lucrării are rolul de a realiza o introducere în tema prezentată, analizând
noțiuni precum: moștenirea, gradele de rudenie, clasele de moștenitori.
A doua parte a lucrării pune în discuție principiul priorității claselor de moștenitori.
Potrivit acestuia, indiferent de gradul lor de rudenie cu defunctul, rudele din clase subsecvente
vor fi eliminate de la moștenire de rudele din clasa mai apropiată de defunct. De la acest
principiu există și excepții.
Prima derogare de la regulă poate apărea în ipoteza în care rudele din clasa cea mai
apropiată de defunct nu pot culege întreaga moștenire, fiind dezmoștenite. În această situație,
partea rămasă se atribuie rudelor din clasa subsecventă care îndeplinesc condițiile legale de a
moșteni. Cea de-a doua excepție se întâlnește în ipoteza în care defunctul are soț supraviețuitor.
Acesta va veni la moștenire în concurs cu oricare dintre rudele din cele patru clase de
moștenitori, chiar dacă nu face parte din nicio clasă.
Potrivit principiului proximității gradelor de rudenie, înăuntrul fiecărei clase de
moștenitori, rudele de gradul cel mai apropiat cu defunctul înlătură de la moștenire rudele de
grad mai îndepărtat, cu excepția cazurilor pentru care legea dispune altfel. Prin excepție de la
acest principiu, în clasa a II-a de moștenitori, moștenirea sau partea din moștenire cuvenită

6
ascendenților privilegiați și colateralilor privilegiați se împarte în funcție de numărul
ascendenților privilegiați care vin la moștenire. A doua excepție de la acest principiu, se referă la
reprezentarea succesorală, care permite unei rude de grad mai îndepărtat să urce în locul altei
rude, de grad mai apropiat de defunct.
Ultima parte a lucrării analizează principiul egalității între rudele din aceeași clasă și din
același grad. În această ipoteză, rudele din cadrul aceleași clase de moștenitori legali și cu același
grad de rudenie în raport cu defunctul împart patrimoniul succesoral în mod egal. Excepțiile de la
acest principiu sunt împărțirea moștenirii pe tulpini și împărțirea moștenirii pe linii.

Bibliografie:
1. Carmen Teodora Popa, Drept civil. Succesiuni, Ediția a II-a actualizată și completată, Ed.
Universității din Oradea, Oradea, 2012.
2. Dumitru Văduva, Moștenirea legală. Liberalitățile, Ed. Universul Juridic, București,
2012.
3. Francisc Deak, Romeo Popescu, Tratat de drept succesoral, Ediția a III-a, Vol. I.
Moștenirea legală, Ed. Universul Juridic, București, 2013.
4. Daniela Negrilă, Moștenirea în noul Cod Civil, Ed. Universul Juridic, București, 2013.
5. Anca Nicoleta Gheorghe, Manual de drept succesoral, Ed. Hamangiu, București, 2013.