MINISTERUL EDUCAȚIEI CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea: Tehnologia Alimentară
Programul de Studii: Tehnologia și Menagimentul alimentației publice

Succesiunea Legală
Referat

Efectuat: Rotaru Liliana gr TMAP-191

Verificat :Ursu Viorica prof -Bazele statului și dreptului
 Conținut:

1.    Condițiile dreptului de moștenire

legală.
2.    Vocația succesorală legală.
3.    Noțiunea și condițiile reprezentării
succesorale.
Succesiunea, cunoscută mai degrabă după denumirea de
moștenire, reprezintă acea modalitate legală prin care sunt
transmise bunurile unei persoane care a încetat din viață
altor persoane, mai exact, moștenitorilor.

În cele ce urmează vom afla cum se desfășoară procesul

succesiunii în mod legal, de câte tipuri este moștenirea,
dar și care sunt moștenitorii legali.

1.Ce este moştenirea legală?

Moştenirea este legală în cazul în care transmiterea moştenirii
are loc în temeiul legii la persoanele rămase în viaţă, în
ordinea şi în părţile determinate de lege. Moştenirea legală
apare în cazul în care persoana decedată nu a lăsat testament,
sau în cazul în care testamentul lăsat a fost declarat nul, sau
când succesorul testamentar a decedat concomitent cu cel ce
a lăsat testamentul, or dacă succesorul testamentar este
nedemn. Moştenirea legală poate coexista cu cea
testamentară dacă defunctul a dispus prin testament numai de
o parte a moştenirii lăsate sau dacă a dispus de întreaga masă
succesorală şi există moştenitori rezervatari. Aceştia din urmă
dobândesc rezerva succesorală, adică partea din bunurile
moştenirii la care moştenitorii rezervatari au dreptul potrivit
legii, chiar împotriva voinţei defunctului, deci în calitate de
moştenitori legali.
Cum este reglementată legal și care sunt tipurile de
moștenire
În mod evident, succesiunea se face după deces. Codul Civil
este cel ce reglementează succesiunea sau moștenirea, însă
vorbim doar despre cea legală. Asta deoarece există și
moștenirea testamentară, care diferă într-o anumită măsură de
moștenirea legală.

Cu alte cuvinte, moștenirea este astfel de două tipuri: legală și

testamentară. În rândurile care urmează vom detalia fiecare tip
de moștenire în parte. 

Moștenirea testamentară
Aceasta se referă la moștenirea lăsată prin intermediul unui
testament, care a fost întocmit în prealabil de persoana care a
încetat din viață. Testamentul este cel ce reglementează modul
în care sunt împărțite bunurile către unul sau mai mulți
moștenitori (succesori).

Totuși, pentru ca un testament să fie legal, acesta trebuie să aibă

una dintre următoarele forme:

 Testament olograf – documentul este scris de mână, semnat

și datat de către persoana care vrea să lase testament
(testator), însă, chiar dacă este un document legal, acesta
poate fi atacat în instanță de alți moștenitori. Motivele pot fi
 legate de lipsa de discernământ a testatorului sau falsitatea
documentului.
 Testament notarial (autentic) – spre deosebire de
testamentul olograf, acest document este mult mai sigur
deoarece autenticitatea sa este validată în fața unui notar. Mai
exact, testatorul îi dictează notarului conținutul testamentului,
în prezența a doi martori. În plus, actul este păstrat în arhiva
notarială, iar notarul are datoria de a se asigura că testatorul
se află în deplinătatea facultăților mintale și că nu este
încălcată nicio prevedere legală.

Ar mai fi de spus că, în cazul în care sunt descoperite mai multe

testamente, se va lua în calcul ultimul testament, chiar dacă
acesta nu a fost întocmit în fața notarului și este doar un
testament olograf.

Moștenirea legală
Spre deosebire de moștenirea testamentară, aceasta are loc în
cazul în care persoana care a încetat din viață nu a lăsat scris un
testament ori în cazul în care testamentul nu este legal și nu a
fost încheiat în una din formele de mai sus.
2.Cine poate fi moştenitor legal?
La moștenire vor fi chemate rudele defunctului, indiferent dacă
legătura de rudenie rezultă din căsătorie, din afara căsătoriei sau din
adopție, precum și soțul supraviețuitor.
Rudenie – este legătura bazată pe descendența unei persoane dintr-o
altă persoană (rudenie în linie dreaptă), sau pe faptul că mai multe
persoane au un ascendent comun (rudenie în linie colaterală).
Rudele defunctului nu sînt chemate toate împreună și deodată la
moștenire, legea instituind o anumită ordine de preferință. Ordinea de
preferință este stabilită de Codul Civil, la art. 1500, prin care se
instituie 3 clase de moștenitori legali.
În cazul succesiunii legale, moștenitori cu drept de cotă egală sînt:
a)    Clasa I – descendenții (adică fiii și fiicele celui ce a lăsat
moștenirea, la fel și cei născuți vii după decesul lui, precum și cei
înfiați), soțul supraviețuitor și ascendenții privilegiați (părinții,
înfietorii) celui ce a lăsat moștenirea;
b)    Clasa II – colateralii privilegiați (frații și surorile) și ascendenții
ordinari (bunicii, atît din partea tatălui cît și din partea mamei) a celui
ce a lăsat moștenirea;
c)    Clasa III – colateralii ordinari (unchii și mătușile) a celui ce a
lăsat moștenirea.
În cazul în care nu există moștenitori succesibili în nici una din cele
III clase, și nu există nici soț supraviețuitor, iar defunctul nu a dispus
în mod valabil de bunurile sale prin testament, moștenirea e vacantă
și se cuvine statului.
Principiile moștenirii legale
1.    Principiul priorității clasei de moștenitori în ordinea stabilită de
lege între moștenitorii de clase diferite.
    Clasa I – descendenții (adică fiii și fiicele celui ce a lăsat
moștenirea, la fel și cei născuți vii după decesul lui, precum și cei
înfiați), soțul supraviețuitor și ascendenții privilegiați (părinții,
înfietorii celui ce a lăsat moștenirea;
    Clasa II – colateralii privilegiați (frații și surorile) și ascendenții
ordinari (bunicii, atît din partea tatălui cît și din partea mamei) a celui
ce a lăsat moștenirea;
    Clasa III – colateralii ordinari (unchii și mătușile) a celui ce a
lăsat moștenirea.
2.    Principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din
aceeaşi clasă. Potrivit acestui principiu, înăuntrul aceleași
clase,rudele mai apropiate în grad înlătură de la moştenire rudele mai
îndepărtate în grad. De exemplu, copiii defunctului înlătură de la
moştenire pe nepoţi, strănepoţi, etc; fraţii şi surorile pe nepoţii şi
strănepoţii de frate; unchii şi mătuşile pe veri primari etc.
3.    Principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi
grad chemate la moştenire. Potrivit acestui principiu, dacă rudele din
clasa chemată la moştenire sunt de acelaşi  grad, ele împart
moştenirea în părţi egale. De exemplu, dacă la moştenire vin doi
copii ai defunctului,fiecare va primi o jumătate.
Soțul supraviețuitor, deși nu e rudă cu cel ce a lăsat moștenirea, el
este inclus în clasa I de moștenitori legali. Unica condiție este ca la
data deschiderii succesiunii, acesta să se afle în căsătorie, la organul
de stare civilă. Căsătoria declarată nulă, nu produce efecte
 succesorale. Art. 1503 Cod civil, prevede că soțul supraviețuitor
pierde dreptul la moștenire, dacă au existat motive pentru declararea
nulității căsătoriei.

Cum se împarte moștenirea

Așa cum am menționat mai sus, moștenirea se împarte în funcție de clasa de

moștenitori, de la clasa întâi spre clasa a patra. Mai exact, moștenitorii din
clasa a patra nu vor primi moștenire decât dacă nu există moștenitori înainte
lor sau dacă pe aceștia nu îi interesează să primească ceva.

Totodată, averea se împarte egal între rudele din aceeași clasă și același grad
de rudenie. Însă, fiecare clasă de moștenitori trebuie să împartă moștenirea cu
soțul supraviețuitor, după caz și în anumite condiții.

Soțul supraviețuitor se poate prezenta la moștenire împreună cu celelalte

clase de moștenitori și îi va reveni o parte mai mică sau mai mare din
moștenire. De exemplu, dacă ceilalți moștenitori refuză drepturile, atunci
averea revine soțului moștenitor. Cota pe care o poate primi soțul
supraviețuitor este stabilită astfel:

 Un sfert din moștenire dacă este împărțită cu descendenții (copii);

 O treime din moștenire dacă este împărțită cu ascendenții privilegiați
(părinți) și cu colateralii privilegiați (frați sau surori și copiii acestora);
 O jumătate din moștenire dacă este împărțită numai cu ascendenții
privilegiați ori doar cu colateralii privilegiați;
 Trei sferturi din moștenire dacă este împărțită numai cu ascendenții
ordinari (bunici) sau numai cu colateralii ordinari (rude până la gradul al
patrulea).

Trebuie menționat și faptul că, dacă soții nu au avut copii, iar părinții
persoanei care a încetat din viață nu mai trăiesc, există posibilitatea ca soțul
supraviețuitor să primească toată moștenirea, dacă a fost lăsat un testament în
care se specifică acest lucru.

De asemenea, soțul supraviețuitor are dreptul la moștenire dacă cei doi soți se
aflau în proces de divorț, care încă nu s-a finalizat cu o hotărâre definitivă.
Mai exact, cu condiția ca la momentul procesului de moștenire să nu existe
deja o hotărâre de divorț.

Un alt aspect important este cel al concubinilor care, conform legislației în

vigoare, nu au drept de moștenire. Totuși, concubinii pot lăsa moștenire
partenerului prin testament. Însă, există posibilitatea ca partenerul
supraviețuitor să nu o primească, mai ales că există anumite clase de
moștenitori care au dreptul legal la diferite cote din moștenire.
Ce este rezerva succesorală și care sunt moștenitorii
rezervatari
Conform legii, rezerva succesorală reprezintă o parte din bunurile
moștenirii la care au dreptul moștenitorii rezervatari. Aceștia au dreptul
să primească neapărat cel puțin o jumătate din cota succesorală, chiar
dacă testatorul nu a dorit acest lucru sau i-a dezmoștenit, ori a lăsat prin
moștenire mai mult altor categorii de persoane sau nu a mai rămas prea
mult din averea sa, de exemplu, din cauza unor donații.

Mai exact, moștenitorii rezervatari sunt:

 Soțul supraviețuitor;
 Descendenții (copii și nepoți);
 Ascendenții privilegiați (părinți, dar nu și frați).

Cu alte cuvinte, ceilalți moștenitori vor primi bunuri sau o parte din
avere astfel încât să mai rămână și o rezervă pentru moștenitorii
rezervatari. Această prevedere se aplică doar în cazul în care există
moștenitori rezervatari deoarece sunt protejați prin lege de orice fel de
situații care i-ar putea lăsa fără moștenire. 

Ce acte trebuie pentru succesiune

Pentru deschiderea procedurii succesorale trebuie să se depună

următoarele acte la Biroul de Stare Civilă din localitatea de domiciliu a
persoanei care a încetat din viață:

 Cerere tip;
 Certificat de deces (în original) al persoanei pentru care se face
succesiunea;
 Certificat de atestare fiscală (în original), pe numele persoanei care a
încetat din viață, eliberat de Direcția de Taxe și Impozite Locale
(certificatul atestă că nu există datorii la bugetul local);
 Certificat de atestare fiscală (în original), pe numele persoanei care a
încetat din viață, eliberat de ANAF (certificatul atestă că nu există
datorii la bugetul de stat);
 Certificat de naștere și căsătorie pentru soțul supraviețuitor, după
caz;
 Certificat de naștere și de căsătorie, după caz, dar și alte acte de
identitate pentru moștenitori;
 Acte de proprietate pentru bunurile lăsate moștenire;
 Testament, după caz.

Inițial, se obține sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale.

Ulterior, moștenitorii trebuie să dezbată succesiunea în fața unui notar,
alături de doi martori care l-au cunoscut pe cel care a încetat din viață.
Dacă moștenitorii nu se pot pune de acord la notar, atunci succesiunea
este dezbătută în fața unei instanțe judecătorești, pe raza teritorială de
domiciliu a persoanei decedate.

Ce e important de reținut este faptul că succesorii moștenesc atât

drepturile persoanei care a încetat din viață, cât și obligațiile acestuia.
Motiv pentru care unii moștenitori aleg să renunțe la drepturile lor.
Care sunt taxele de succesiune
Taxele presupun onorariul pentru notar, în cazul în care
moștenirea este dezbătută în fața notarului. Onorariul este
calculat în funcție de valoarea totală a bunurilor succesorale
(mobile și imobile) și se împarte între toți moștenitorii.

În cazul bunurilor imobile, valoarea lor este stabilită în Grila

Notarilor, așa că moștenitorii au siguranța că acestea sunt
evaluate în mod corect.

Dacă succesiunea este dezbătută în fața instanței judecătorești,

taxele pot crește în funcție de durata procesului, numărul de
moștenitori, complexitatea cazului și alte proceduri juridice
necesare.

Pe lângă taxele notariale se mai plătește și impozitul către stat,

care este de 1% din valoarea totală a bunurilor succesorale
(mobile și imobile). Totuși, dacă succesiunea este dezbătută în
primii doi ani de la deces, moștenitorii sunt scutiți de plata
impozitului către stat. 
 3.    Noțiune și condițiile reprezentării
succesorale
Noțiune. Reprezentarea succesorală este un beneficiu al legii în virtutea
căruia un moştenitor legal (sau mai mulţi) de un grad mai îndepărtat –
numit reprezentant – urcă în gradul, locul şi drepturile ascendentului său
– numit reprezentat – care este decedat la deschiderea moştenirii, pentru
a culege partea care i s-ar fi cuvenit acestuia din moştenire, dacă s-ar
mai fi aflat în viaţă.
    Condiţiile cerute în persoana reprezentatului
Reprezentatul, pe de o parte, trebuie să fie predecedat a defunctului.
Această cerinţă nu trebuie interpretată în sens de predeces, pentru ca o
astfel de interpretare ar atrage după sine imposibilitatea reprezentării
comorienţilor şi a persoanelor decedate în acelaşi timp (codecedate).
Exemplu: cînd tatăl şi unul dintre cei doi copii ai săi decedează într-un
accident de avion. În ipoteza în care copilul decedat ar avea la rîndul lui
descendenţi, aceştia n-ar putea veni prin reprezentare la moştenirea
bunicului lor pentru că  nu se poate dovedi predecesul. Astfel,
moştenirea ar fi culeasă integral de celălalt copil, rămas în viaţă, în
virtutea principiului proximităţii gradului de rudenie.
Să fi avut chemare efectivă la moştenire dacă ar fi fost în viaţă – pentru
ca reprezentarea să-şi poată produce efectele este necesar ca
reprezentatul să fi avut aptitudinea de a-l fi moştenit efectiv pe de cujus
dacă ar fi fost în viaţă la data deschiderii moştenirii.
    Condiţiile cerute în persoana reprezentantului
    să aibă aptitudinea de a-l putea moşteni pe defunct,deoarece el
moşteneşte pentru sine şi nu pentru reprezentat.
    nu se admite reprezentarea persoanei la a cărei moştenire s-a
renunţat,deci, reprezentantul trebuie să aibă aptitudinea de a-l moşteni
atât pe de cujus cât şi pe reprezentat.
În general, reprezentarea succesorală presupune un beneficiu pentru
reprezentanți care urcă în gradul reprezentatului, moștenind astfel pe
defunct, moștenind alături de succesibilii în grad de rudenie mai apropiat
cu defunctul. Dar ea poate opera și atunci cînd succesibilii în grad mai
apropiat cu defunctul sînt cu toții predecedați, moștenirea împărțindu-se
pe tulpini, așa încît reprezentanții, fiind rude de același grad, culeg cote
inegale din moștenire, unii dintre ei primind mai puțin ca alții.
Domeniul de aplicare a reprezentării
Conform Codului civil, art. 1500 (3), reprezentarea este aplicată:
a)    Descendenților la infinit;
b)    Colateralilor, pînă la gradul IV de rudenie inclusiv (colateralii
privilegiați – nepoți de frate și soră, strănepoți de la frate și soră;
colaterali ordinari – veri primari).
Reprezentarea în cazul descendenților pe linie dreaptă
Aici descendenții în linie dreaptă, alții decît cei din gradul I de rudenie
(copiii defunctului) pot veni la moștenirea bunicilor, nefăcînd parte din
nici o clasă de moștenitori legali. Aceasta înseamnă că în linia dreaptă
descendentă, reprezentarea operează indiferent de gradul de rudenie al
reprezentantului cu defunctul. Exemplu: nepot de fiu, rudă de gradul II
cu defunctul, poate moșteni partea părintelui său predecedat în concurs
cu unchiul său.
De asemenea, un strănepot de fiu, rudă de gradul III cu defunctul, poate
moşteni pe străbunicul său, alături de un fiu al defunctului rămas în
viaţă, dacă pe tulpina pe care o reprezintă sunt întrunite condiţiile
reprezentării din grad în grad, între el şi bunicul său pe care-l reprezintă
la moştenirea străbunicului.
Reprezentarea în cazul colateralilor pînă la gradul IV inclusiv (colateralii
privilegiaţi, nepoţi de la frate şi soră, strănepoţi de la frate şi soră)
Reprezentarea în linie colaterală e posibilă atît în cazul surorilor, fraţilor
care au un părinte comun, cît şi în cazul celor consîngeni sau uterini care
au comun cu defunctul un singur părinte, fie tatăl fie mama, cu
precizarea că aceştia din urmă nu pot moşteni mai mult decît poate
moşteni reprezentatul în locul şi gradul căruia vin la moştenire, adică fie
numai în linie maternă, fie numai în linie paternă.
1.    Efectele reprezentării succesorale
Reprezentarea succesorală produce efecte constând în plasarea
reprezentantului în locul reprezentatului şi împărţirea succesiunii pe
tulpini . În cazul în care sunt întrunite condiţiile cerute de lege,
reprezentarea operează de drept.
A.    Plasarea reprezentantului în locul reprezentatului. Reprezentarea
are drept efect punerea reprezentanţilor în locul şi în dreptul
reprezentatului,culegînd partea de moştenire ce i-ar fi revenit
predecedatului.Reprezentantul moşteneşte pentru sine, dar dobândeşte
drepturile şi obligaţiile care ar fi revenit reprezentatului dacă acesta ar fi
fost în viaţă la data deschiderii moştenirii.
B. Împărţirea moştenirii pe tulpini. Deşi legislaţia civilă a R. Moldova
nu prevede expres, în cazurile în care reprezentarea este admisă, partajul
se face pe tulpini. Aceasta înseamnă că moştenirea se va împărţi în
atâtea părţi câţi copii (descendenţi de rangul întâi) sau fraţi şi surori a
avut defunctul, care vin la moştenire sau care, fiind predecedaţi, sunt
reprezentaţi de descendenţii lor, iar nu pe capete, indiferent dacă
moştenitorii care culeg succesiunea sunt în grade diferite sau egale de
rudenie cu defunctul.
C. Reprezentarea operează de drept. Nimeni nu este obligat de a face
acceptarea unei moşteniri ce i se cuvine, orice succesibil fiind liber să
accepte sau nu o moştenire, după cum crede de cuviinţă. Odată însă
acceptată moştenirea, reprezentarea succesorală operează de drept, adică
în temeiul legii, fără a fi necesară vreo manifestare de voinţă din partea
reprezentantului.
Reprezentarea succesorală operează doar în cadrul moştenirii legale, de
aceea, nu se poate pune problema modificării regulilor reprezentării prin
voinţa defunctului, în sensul de a se aplica şi în alte cazuri decât acelea
prevăzute de lege ori de a se modifica cotele de moştenire revenind
moştenitorilor ca urmare a acesteia.

Succesiunea reprezintă, așadar, modalitatea prin care familia poate

beneficia în mod legal de bunurile rămase după decesul unui membru. În
timp ce prin testament persoana care nu mai este în viață poate decide cui
lasă averea și bunurile, moștenirea legală reprezintă calea prin care aceasta
este împărțită în funcție de gradul de rudenie, fiecare succesor primind cota
care i se cuvine.
Informatia…
 https://bundeangajat.olx.ro/succesiunea-mostenirea-
care-sunt-mostenitorii-legali-cum-se-impart-bunurile-
acte-necesare-si-taxe/
 http://www.parajurist.md/assets/site/files/Mos%CC
%A6tenirea_I%CC%82ntreba%CC%86ri_Ra%CC
%86spunsuri.pdf
 https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/
succesiuni/mostenirea-legala-principiile-generale-
aplicabile-mostenirii-legale-si-exceptiile-de-la-
aceste-principii-reprezentarea-succesorala/