TEMA NR.

DEVOLUȚIUNEA LEGALĂ A MOȘTENIRII - VOCAȚIA SUCCESORALĂ LEGALĂ, PRINCIPIILE

DEVOLUTIUNII LEGALE

OBIECTIVE:
1.Vocatia succesorala legală;
2.Prezentarea principiilor generale ale devoluţiunii legale a moştenirii şi a excepţiilor de la aceste
principii;
3.Deprinderea modului de a întocmi scheme şi de a preciza pentru fiecare moştenitor clasa din care face
parte şi gradul de rudenie.

Vocaţia succesorală legală

1.Vocaţia legală generală (eventuală). Instituţia moştenirii este concepută - în cadrul devoluţiunii legale
- ca o moştenire de familie şi numai în cazul moştenirii vacante masa succesorală este culeasă de comună, oraş
sau municipiu ori, după caz, de statul român.
In dreptul nostru sunt chemate la moştenire în temeiul legii - şi deci au vocaţie succesorală legală -
persoanele care sunt în legătură de familie cu defunctul, adică rudele defunctului - din căsătorie, din afara
căsătoriei şi din adopţie - şi, alături de acestea, soţul supravieţuitor al defunctului. În acest sens, art. 963alin.
1 C.civ. prevede că moştenirea se cuvine, în ordinea şi după regulile stabilite în prezentul titlu, soţului
supravieţuitor şi rudelor defunctului, şi anume descendenţilor, ascendenţilor şi colateralilor acestuia, d upă caz.
Legea limitează - pe linie colaterală - vocaţia succesorală legală la gradul al IV-lea inclusiv. În linie
dreaptă, ascendentă sau descendentă, legea nu prevede nicio limitare, „căci aici legile firii impun, fără
ajutorul legilor omului,limitarea necesară”
Asadar, rudele în linie dreaptă, descendentă (fiu/fiică, nepot de fiu/fiică, strănepot de fiu/fiică etc.) şi
ascendentă (părinţi, bunici, străbunici etc.), au vocaţie succesorală în mod nelimitat în grad. În schimb, rudele
colaterale au vocaţie succesorală numai până la gradul al IV-lea inclusiv. Deci au vocaţie succesorală legală
pe linie colaterală fraţii şi surorile defunctului, rude de gradul al II-lea , descendenţii lor până la gradul al IV-
lea (nepoţi şi strănepoţi de frate/soră, care sunt rude de gradul al III-lea, respectiv de gradul al IV-lea cu
defunctul), unchii şi mătuşile defunctului (rude colaterale de gradul al III-lea) şi copiii lor (veri primari ai

1
defunctului, care sunt rude colaterale de gradul al IV-lea) şi unchii/mătuşile mari (care sunt fraţii sau surorile
bunicilor defunctului - rude colaterale tot de gradul al IV-lea).
Subliniem că vocaţia succesorală a acestor rude (care sunt chemate la moştenire alături de soţul
supravieţuitor al defunctului) nu înseamnă că ele toate, împreună şi deodată, vor culege moştenirea lăsată de
defunct, căci vocaţia lor la moştenire este numai generală, potenţială, vizând posibilitatea de principiu a
acestor persoane de a moşteni, prin efectul legii, patrimoniul persoanei decedate.
2. Principiul reciprocităţii vocaţiei legale generale la moştenire. Având în vedere că transmiterea
moştenirii este o transmisiune pentru cauză de moarte (mortis causa), principiul reciprocităţii vocaţiei
succesorale nu are in vedere comuna, oraşul, municipiul sau statul (şi nici persoanele juridice), pentru că -
deşi comuna, oraşul, municipiul sau statul are (iar persoanele juridice pot avea vocaţie succesorală) - aceştia
nu pottransmite o moştenire.
Principiul reciprocităţii vocaţiei succesorale generale guvernează însă - fără a fi prevăzut expres de
lege - materia moştenirii legale între persoanele fizice. În virtutea acestui principiu, dacă o persoană are
vocaţie succesorală legală generală la moştenirea lăsată de o altă persoană, atunci şi această din urmă
persoană are aceeaşi vocaţie în raport cu prima (sensul pozitiv al principiului). În concret vocaţia lor va
depinde de ordinea în care va surveni decesul lor sau a uneia dintre ele (şi bineînţeles, de concursul celorlalţi
moştenitori). De exemplu, dacă copilul are vocaţie generală la moştenirea lăsată de părinţi, vocaţia
succesorală operează şi în sens invers. Tot astfel, în raporturile dintre fraţi şi surori, dintre nepoţi de frate şi
unchi ori mătuşi etc.
Principiul reciprocităţii vocaţiei la moştenire are şi un sens negativ: dacă o persoană nu are vocaţie la
moştenirea unei alte persoane, nici aceasta din urmă nu are vocaţie la moştenirea primei. De exemplu,
ginerele ori nora, pe de o parte, şi socrii, pe de altă parte, cumnaţii etc.

Apreciem ca principiul reciprocităţii vocaţiei succesorale legale cunoaşte, o excepţie: este cazul
constatării nulităţii căsătoriei sau a anulării ei prin hotărâre judecătorească intervenită după decesul soţilor sau
a unuia dintre ei, constatându-se că unul dintre ei a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei declarată
nulă sau anulată (căsătorie putativ cu ă). In conformitate art. 304 alin.(1) C.civ. „Soţul de bună-credinţă la
încheierea unei căsătorii nule sau anulate păstrează, până la data când hotărârea judecătorească rămâne
definitivă, situaţia unui soţ dintr-o căsătorie valabilă” În aceasta situatie , dacă soţul supravieţuitor (în viaţă
la data morţii celuilalt) a fost de rea-credinţă el nu va moşteni; în schimb, dacă soţul de bună-credinţă a
supravieţuit celuilalt, el va avea vocaţie succesorală. Dacă ambii soţi au fost de bună sau de rea-credinţă,
principiul reciprocităţii vocaţiei succesorale, în sens pozitiv, respectiv negativ, se restabileşte.
3. Vocaţia legală concretă (efectivă, utilă). Rudele cu vocaţie succesorală legală generală nu sunt
chemate toate împreună şi deodată la moştenire. Dacă toate rudele cu vocaţie generală ar fi chemate împreună
şi deodată la moştenire, „patrimoniul succesoral al defunctului s-ar imparti în părţi de o valoare neînsemnată,
iar instituţia moştenirii nu şi-ar mai putea indeplini regulile instituite si scopurile îndeplini ei social

2
economice.
Pentru a se evita asemenea consecinţe, în cadrul devoluţiunii legale a moştenirii legiuitorul a instituit o
anumită ordine de chemare concretă la moştenire a rudelor defunctului. Prin urmare, pentru ca o persoană să
fie chemată efectiv la moştenire în temeiul legii, deci să aibă vocaţie legală concretă, nu este suficient să facă
parte din categoria moştenitorilor legali, cu vocaţie generală, ci trebuie să mai fie îndeplinită şi o condiţie
negativă, şi anume să nu fie înlăturată de la moştenire de o altă persoană, cu vocaţie generală, dar chemată de
lege în rang preferabil, deci care are şi vocaţie concretă, utilă. De exemplu, fratele defunctului, care face parte
din clasa a II-a de moştenitori legali, are vocaţie generală la moştenire, dar pentru a avea şi vocaţie concretă la
moştenire este absolut necesar să nu existe mostenitori din clasa intai, descendenţi ai defunctului, şi care sunt
chemaţi de lege cu prioritate la moştenire.
Pentru stabilirea ordinii de preferinţă între rudele defunctului cu vocaţie generală, legea foloseşte două
criterii tehnico-juridice: clasa de moştenitori şi gradul de rudenie. Cu ajutorul acestor criterii legea determină
vocaţia concretă la moştenire a rudelor defunctului, probleme ce urmează a fi analizate în secţiunea
următoare, în cadrul principiilor devoluţiunii legale a moştenirii.

Principiile generale ale devoluţiunii legale a moştenirii şiexcepţiile de la aceste principii

1. Enumerarea principiilor

Sunt chemate la moştenire, în temeiul legii, rudele defunctului şi, alături de ele, soţul supravieţuitor, iar
în lipsa lor - dacă defunctul nu a dispus nici prin testament de bunurile moştenirii – comuna,
oraşul, municipiul sau statul, după caz.
Există trei principii de bază ale devoluţiunii legale. Aceste trei principii trebuie aplicate exact în ordinea
pe care o vom înfăţişa în cele ce urmează, orice inversare a ordinii lor determinând rezultate eronate.
2. Principiul chemării la moştenire a rudelor în ordinea claselor de moştenitori legali. Printr-o clasă
de moştenitori se înţelege o categorie de rude (de exemplu, descendenţii defunctului) care, ca atare,
adică în mod colectiv, exclude o altă categorie de rude sau este exclusă de ea, chiar dacă rudele din
categoria exclusă ar fi de grad mai apropiat cu defunctul decât rudele din categoria chemată la
moştenire. De exemplu, nepotul de fiu al defunctului (rudă de gradul al II-lea) exclude de la moştenire
pe părinţii defunctului, deşi aceştia sunt rude de gradul I. Astfel, daca se iveste o neintelegere cu
privire la clasa de mostenitori si gradul de rudenie,intaietate va avea ,clasa de mostenitori.
Codul civil din 2009 (art. 964 alin. 1, art. 975 -983) prevede că rudele defunctului vin la moştenire în
următoarea ordine:
a) clasa I, clasa descendenţilor în linie directă, alcătuită din copii, nepoţi, strănepoţi ş.a.m.d. ai defunctului,
fără limită în grad (la nesfârşit);
3
 b) clasa a II-a, clasa (mixtă) a ascendenţilor privilegiaţi (părinţii defunctului) şi colateralilor privilegiaţi
(fraţii şi surorile defunctului şi descendenţii lor până la gradul al IV-lea inclusiv);
c) clasa a III-a, clasa ascendenţilor ordinari (bunici, străbunici ş.a.m.d. ai defunctului, fără limită în grad);
d) clasa a IV-a, clasa colateralilor ordinari (unchii şi mătuşile, verii primari şi unchii şi mătuşile mari
(fraţii/surorile bunicilor) defunctului).

Deoarece rudele sunt chemate la moştenire în ordinea claselor, în prezenţa fie şi a unei singure rude din clasa
I, rudele din clasele subsecvente nu mai sunt chemate la moştenirea legală, indiferent de gradul lor de rudenie
cu defunctul. Deci rudele din clasa a II-a sunt chemate la moştenire numai dacă nu există rude din clasa I sau
cele existente nu pot (din cauza nedemnităţii) sau nu vor (sunt renunţători) să vină la moştenire.Tot astfel,
rudele din clasa a III-a sunt chemate la moştenire numai dacă nu există moştenitori din primele două clase
sau cei existenţi nu pot sau nu vor să vină la moştenire. Iar rudele din clasa a IV-a sunt chemate la moştenire
numai dacă nu există moştenitori din primele trei clase sau cei existenţi nu pot sau nu vor să vină la moştenire.

Legendă:

D – defunctul (de cuius, persoana

despre a cărei moştenire
estevorba);
C - copil;
N - nepot;
Sn - strănepot;
Rsn – răstrănepot;
T - tată;
M - mamă;
B - bunic;
Sb - străbunic;
F – frate/soră;
Nf- nepot de frate/soră;
Snf - strănepot de frate/soră; Um -
unchiul mare (frate/soră al
(a)bunicilor);
U– unchi/mătuşă;
Vp - văr primar.

4
 Este foarte important ca atunci când se întocmeşte schema care îi cuprinde pe toţi moştenitorii defunctului
cu vocaţie la moştenire – schema putând să ajute foarte mult la stabilirea corectă a cercului moştenitorilor, a
cotelor ce li se cuvin acestora etc. - să se stabilească în concret calitatea fiecărui moştenitor în raport cu
defunctul, iar nu în raport cu o altă persoană. De exemplu, trebuie să se stabilească faptul că o persoană este
unchiul defunctului, iar nu fratele tatălui defunctului.
În legătură cu principiul I al devoluţiunii legale a moştenirii, sunt necesare două precizări:
a) Venirea concomitentă la moştenire a rudelor din două clase deosebite este posibilă numai în caz de
dezmoştenire directă prin testament a moştenitorilor dintr-o clasă preferată. În acest sens, art. 964 alin.2
C.civ. prevede că „ Dacă în urma dezmoştenirii rudele defunctului din clasa cea mai apropiată nu pot culege
întreaga moştenire, atunci partea rămasă se atribuie rudelor din clasa subsecventă care îndeplinesc
condiţiile pentru a moşteni”. De exemplu, prin testamentul întocmit, de cuius dezmoşteneşte în mod direct pe
u n i c u l s a u copil. În acest caz, copilul va culege totuşi, contrar voinţei defunctului, ca moştenitor
legali, rezerva globală de 1/2 din moştenire (rezerva fiind de jumatate din cat ar fi mostenit ca mostenitor
legal), restul moştenirii (de 1/2) fiind dobândit (dacă defunctul nu a dispus altfel prin testament) de
moştenitorii din clasa subsecventă (din clasa a II-a, a III-a sau a IV-a, după caz, care culeg moştenirea în
calitate de moştenitori legali, iar nu în aceea de legatari).

În fine, precizăm că nu vor veni concomitent la moştenire rude din două clase deosebite atunci când de
dezmoştenirea directă a anumitor rude dintr-o clasă vor profita alte rude din aceeaşi clasă, dar de un grad
inferior. De exemplu, de cuius-ul are ca potenţiali moştenitori legali (aşadar, cu vocaţie legală generală) pe
copilul C, pe nepotul N (fiul lui C) şi pe fratele F. Dacă, prin testamentul întocmit, de cuius-ul îl
dezmoşteneşte direct pe copilul C şi atât C, cât şi N şi F acceptă moştenirea, C va culege rezerva succesorală
de jumătate din moştenire, iar N va culege restul de jumătate din moştenire. Deşi a acceptat moştenirea,
fratele F nu va moşteni, deoarece face parte din clasa a II-a şi moştenirea a fost culeasă integral de
moştenitorii din clasa I. De dezmoştenirea lui C a profitat N, care face parte tot din clasa I, iar nu F.
b) Soţul supravieţuitor al defunctului, nefiind rudă cu acesta, nu face parte din nicio clasă, însă vine la
moştenire în concurs cu oricare clasă chemată la moştenire; deci el nu înlătură nicio clasă de moştenitori, dar
nici nu este înlăturat de la moştenire indiferent de clasa, fie şi prima, chemată de lege la succesiune.

3.Principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă. Potrivit acestui
principiu, consacrat de art. 964 alin. 3 C.civ., înăuntrul fiecărei clase de moştenitori, rudele de gradul cel
mai apropiat cu defunctul înlătură de la moştenire rudele de grad mai îndepărtat (proximior excludit
remotiorem - cel mai apropiat înlătură pe cel mai îndepărtat). De exemplu, copiii defunctului înlătură de la
moştenire pe nepoţi, strănepoţi etc.; fraţii şi surorile defunctului înlătură pe nepoţii şi strănepoţii de frate;
unchii şi mătuşile înlătură pe verii primari etc. Deci vocaţia concretă la moştenire în cadrul aceleiaşi clase
depinde de apropiereagradului de rudenie.

5
 De la acest principiu, legea prevede două excepţii:
i) în cadrul clasei a II-a (clasa mixtă a ascendenţilor privilegiaţi şi colateralilor privilegiaţi) părinţii
defunctului (rude de gradul I) nu înlătură de la moştenire pe fraţii sau surorile defunctului şi descendenţii lor
(rude de gradele II-IV), ci ei vin împreună la moştenire, primind anumite cote stabilite de lege
ii) reprezentarea succesorală.

4.Principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad chemate la moştenire.
Potrivit acestui principiu, consacrat de art. 964 alin. 4 C.civ., între rudele din aceeaşi clasă de moştenitori şi
de acelaşi grad, moştenirea se împarte în mod egal. De exemplu, dacă la moştenire vin doi copii ai
defunctului, fiecare va primi jumătate din moştenire. Tot astfel, dacă în lipsă de moştenitori din prima clasă,
sunt chemaţi la moştenire doi fraţi buni ai defunctului, ei vor împărţi moştenirea în mod egal. Tot în mod egal
vor împărţi moştenirea vărul primar şi unchiul mare, în calitatea lor de colaterali ordinari de gradul al IV -lea
etc.
Şi de la acest principiu, legea prevede două excepţii:
i) împărţirea pe tulpini a moştenirii în cazul venirii la moştenire a rudelor de acelaşi grad prin reprezentare
succesorală14;
ii) dacă la moştenire sunt chemaţi doi sau mai mulţi colaterali privilegiaţi (fraţi/surori) proveniţi din părinţi
diferiţi (indiferent dacă sunt din căsătorii diferite, din afara căsătoriei sau din adopţie), între ei (adică fraţi
buni, fraţi consangvini sau fraţi uterini cu defunctul) şi, dacă este cazul, între descendenţii fraţilor/surorilor de
diferite categorii (indiferent că vin la moştenire în nume propriu sau prin reprezentare succesorală)15
moştenirea nu se împarte în părţi egale, legea prevăzând împărţirea pe linii, egalitatea păstrându-se numai
între fraţii pe aceeaşi linie, însă fratele bun al defunctului beneficiază de cotă-parte pe ambele linii (privilegiul
dublei legături)16.
Şi în legătură cu acest principiu sunt necesare două precizări:
a) Nici în raporturile dintre părinţi, pe de o parte, şi fraţi/surori sau descendenţii lor, pe de altă parte (adică
în raporturile dintre moştenitorii din clasa a II-a), nu se aplică principiul egalităţii (ei nici nu sunt rude de grad
egal), părinţii culegând o cotă fixă stabilită de lege indiferent de numărul colateralilor privilegiaţi cu care vin
în concurs şi indiferent de gradul de rudenie al colateralilor privilegiaţi în raport cu defunctul17.
b) Soţul supravieţuitor culege o cotă în funcţie de clasa de moştenitori cu care vine în concurs, neavând
importanţă numărul moştenitorilor din acea clasă (sau subclasă de moştenitori privilegiaţi din cadrul clasei a
II-a)18. Cu alte cuvinte, dacă, de exemplu, soţul supravieţuitor al defunctului vine la moştenire împreună cu
doi fraţi buni ai defunctului, moştenirea nu se va împărţi în mod egal între aceşti trei moştenitori, ci soţul
supravieţuitor va primi 1/2 din moştenire, iar cei doi fraţi vor primi împreună 1/2 din moştenire, fiecărui frate
revenindu-i 1/4 din moştenire.