MOȘTENIREA LEGALĂ

1. Caractere juridice ale transmisiunii moștenirii

 este o transmisiune mortis causa (pentru cauză de moarte)-ea se produce numai la încetarea
din viaţă a uneipersoane fizice (nu şi în ipoteza încetării existenţei unei
persoanejuridice), fie că e vorba de moarte fizic constatată, fie că este vorba demoartea declarată prin
hotărâre judecătorească.
 este o transmisiune universală-prin moştenire se transmit atât drepturile cât şiobligaţiile defunctului,
adică transmisiunea este atât activă cât şi pasivă,ceea ce o deosebeşte din nou de transmisiunea între
vii, care nu poateavea ca obiect obligaţii, ci numai drepturi
 este o transmisiune unitară-întreaga moştenire se vatransmite după aceleaşi reguli indiferent de
natura, provenienţa sauoriginea bunurilor ce o compun
 este o transmisiune indivizibilă-acceptarea şi renunţarea la moştenire sunt acte cu
caracterindivizibil, astfel încât un moştenitor nu poate accepta doar parţial sau sărenunţe doar la o
parte a moştenirii.

2. Importanța juridică a datei deschiderii moștenirii

Stabilirea momentului deschiderii moştenirii este important dinurmătoarele puncte de vedere:
a.- în raport cu această dată se determină persoanele care auvocaţie la moştenire (în temeiul legii sau a
testamentului), capacitatea dea moşteni a acestora, precum şi drepturile ce li se cuvin
asupramoştenirii;
b.- aceasta este data până la care retroactivează acceptarea saurenunţarea la moştenire;
c.- aceasta este data de la care începe, în principiu, să curgătermenul de opţiune succesorală de 1 an ;
d. - în raport de acestă dată se stabileşte compunerea maseisuccesorale;
e. - în ipoteza mai multor moştenitori, data deschiderii moşteniriimarchează începutul stării de indiviziune;
f. - de la această dată se pune problema valabilităţii actelorjuridice asupra moştenirii, deoarece
actele asupra unei moştenirinedeschise sunt nule absolut;
g. – de la această dată devin aplicabile normele dreptului demoştenire
3. –?

4. Persoanele care au capacitate succesorală

 Persoanele fizice în viaţă la data deschiderii moşteniriifără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă,
religie, sex,opinie, apartenenţă politică, avere, origine socială au capacitatesuccesorală.
 Persoanele dispărute-persoanele dispărute şi declarate judecătoreşte dispărute, cât şi cele nedeclarate ,însă
considerate dispărute sunt prezumate de lege a fi în viaţă, deci aucapacitate succesorală.
 Persoanele concepute, dar nenăscute la data deschideriisuccesiunii
 Persoanele juridice în fiinţă la data deschideriisuccesiunii

5. Persoanele care nu au capacitate succesorală

 Persoanele fizice care nu mai sunt în viaţă şi persoanelejuridice care nu sunt în fiinţă la data
deschideriisuccesiunii(copilul conceput la data deschiderii moştenirii, dar născut mort; persoane care nu mai sunt în
viaţă la data deschiderii moştenirii)
 Persoanele fizice decedate în acelaşi timp (comorienţii şicodecedaţii)

6. Vocația la moștenire
Noţiunea de vocaţie (chemare) la moştenire are un înţeles dublu:
- în sens general ea desemnează vocaţia potenţială (eventuală) aunor persoane, de a culege moştenirea lăsată de o
altă persoană;
- în sens restrâns desemnează persoanele cu vocaţie concretă(efectivă) ce vor culege moştenirea prin selectare
dintre cele cu vocaţiegenerală.

Vocaţia succesorală concretă, presupune două condiţii:

- una pozitivă - vocaţia succesorală generală;
- una negativă - persoana să nu fie înlăturată de la moştenire deun alt succesibil aflat în rang preferabil sau de un
legatar

7. Definiția și caracterele juridice ale nedemnității succesorale

Nedemnitatea (nevrednicia) succesorală, este decădereamoştenitorului legal sau testamentar din dreptul de a
culege o moştenire determinată.Nedemnitatea a fost calificată ca fiind o sancţiune civilă, care seaplică nedemnului.
Nedemnitatea succesorală prezintă următoarele caractere juridice:
- are ca obiect atât moştenirea legală cât şi moştenirea testamentară;
-operează de drept sau poate fi declarată de instanţa de judecată;
- fiind o sancţiune civilă, produce efecte sancţionatorii doar în privinţaautorului faptei;
- domeniul de aplicare al nedemnităţii nu poate fi extins la altemoşteniri;
- nedemnitatea succesorală sancţionează fapte săvârşite cuvinovăţie, moştenitorul nedemn trebuind să aibă
discernământ;

8. Cazuri în care intervine nedemniatea de drept

a.- când un succesibil este condamnat penal pentru săvârşirea uneiinfracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe cel care
lasă moştenirea;
b.- când un succesibil este condamnat pentru săvârşirea, înainte dedeschiderea moştenirii, a unei infracţiuni cu
intenţia de a-l ucide peun alt succesibil, care dacă moştenirea ar fi fost deschisă la datasăvârşirii faptei, ar fi
înlăturat sau ar fi restrâns vocaţia la moştenire afăptuitorului.

9. Cazuri în care intervine nedemnitatea juridică

Conform dispoziţiilor art.959 alin 1 C.civ., poate fi declaratănedemnă de a moşteni:
a.- persoana condamnată penal pentru săvârşirea, cu intenţie,împotriva celui care lasă moştenirea a unor fapte grave
de violenţă,fizică sau morală, ori, după caz, a unor fapte care au avut ca urmaremoartea victimei.
b.- persoana care cu rea credinţă, a ascuns, a alterat, a distrussau a falsificat testamentul defunctului.
c.- persoana care, prin dol sau violenţă, l-a împiedicat pe cel carelasă moştenirea să întocmească, să modifice sau să
revoce testamentul.

10. Efectele nedemnității față de nedemn și copii acestuia

1.Acesta nu va putea beneficia de partea sa demoştenire care i s-ar fi cuvenit, nici măcar de rezervă, deoarece titlul
săude moştenitor este desfiinţat cu efect retroactiv de la data deschideriisuccesiunii. De partea din moştenire care i
s-ar fi cuvenit acestuia vorprofita comoştenitorii legali sau moştenitorii legali subsecvenţi,moştenitorii
testamentari sau chiar donatarii cărora, prin calcularea rezervei nedemnului.
2.Din dispoziţiile art.967 alin.1 C.civ. se poate observa că nedemnitateasuccesorală nu are consecinţe asupra
copiilor nedemnului, care nu aunici o vină pentru faptele săvârşite de tatăl lor asupra defunctului şi pecale de
consecinţă vor putea culege moştenirea lăsată de defunct prinreprezentare

11. Efectele nedemnității față de terți

Există posibilitatea ca nedemnul să fi încheiat acte juridice cu terţepersoane având ca obiect bunurile
succesorale în perioada dintredeschiderea succesiunii şi constatarea nedemnităţii sale.
Având în vedere faptul că nedemnitatea desfiinţează titlul de moştenitoral nedemnului cu efect retroactiv de la data
dedschiderii succesiunii, înprincipiu şi actele subsecvente încheiate de acesta vor fi desfiinţate cuefect retroactiv.
Actele de dispoziţie cu titlu oneros încheiate cu terţiide rea credinţă vor fi desfiinţate. Este un lucru firesc, având în
vedere căreaua credinţă nu se poate considera nicidecum ca şi temei alJ dobândiriiunui drept.

12. Clasele de moștenitori

- clasa I – clasa descendenţilor în linie dreaptă, alcătuită dincopiii, nepoţii, strănepoţii, etc, defunctului, fără
limită de grad;
- clasa a-II-a - clasă mixtă formată din ascendenţii privilegiaţi(părinţii defunctului) şi colateralii privilegiaţi
(fraţii şi suroriledefunctului şi descendenţii acestora), cei din urmă până la gradul IVinclusiv;
- clasa a III-a – clasa acscendenţilor ordinari (bunicii ,străbunicii celui care lasă moştenirea), fără limită
de grad;
- clasa a IV-a – clasa colateralilor ordinari (unchii şi mătuşile,verii primari şi fraţii şi surorile bunicilor defunctului)
până la gradul IV
13. Principiul chemării la moștenire a rudelor în ordinea claselor de moștenitori legali
Osingură rudă din clasa I care nu a renunţat la moştenire şi care nu estenedemnă, îi va înlătura de la
moştenire pe moştenitorii din claselesubsecvente.
Rudele din clasa II-a sunt chemate doar dacă nu există rude dinclasa I, cele din clasa III-a doar dacă nu există
moştenitori din primele două clase, tot astfel cele din clasa IV-a vor veni la moştenire doar înabsenţa moştenitorilor
din primele trei clase.
14. Principiul proximității gradului de rudenie
Potrivit acestui principiu, în interiorul aceleaşi clase rudele îngrad mai apropiat cu defunctul, înlătură de la
moştenire pe cele mai îndepărtate în grad. Astfel, copiii defunctului îi înlătură de la moştenireaacestuia pe nepoţi,
strănepoţi, etc; fraţii şi surorile defunctului îi înlăturăpe nepoţii şi strănepoţii de frate; unchii şi mătuşile îi înlătură
pe veriiprimari.
De la acest principiu, legiuitorul a stabilit două excepţii:
- în cadrul clasei a II-a (clasă mixtă a ascendeţilor privilegiaţi şicolateralilor privilegiaţi) părinţii defunctului,
rude de gradul I cuacesta, nu înlătură de la moştenire pe fraţii şi surorile defunctului şidescendenţii lor, care sunt
rude de gradul II - IV, ci vin împreună lamoştenire beneficiind de cotele prevăzute de lege.
- reprezentarea succesorală, constituie o a doua excepţie de laacest principiu, în sensul că în puterea legii un
moştenitor legal de ungrad mai îndepărtat numit reprezentant, urcă în gradul, locul şi îndrepturile
ascendentului său, numit reprezentat, care este decedat la datadeschiderii moştenirii, pentru a-i culege partea care i
s-ar fi cuvenitacestuia din urmă din moştenire, dacă s-ar fi aflat în viaţă.

15. Principiul egalității între rudele de aceeași clasă și de același grad, chemate la moștenire
In baza acestui principiu, rudele de acelaşi grad, din aceeaşi clasăchemate la moştenire împart moştenirea în părţi
egale.
Şi de la acest principiu, legiuitorul instituie două excepţii, astfel:
- în cazul reprezentării succesorale, împărţirea moştenirii seface pe tulpini.Spre exemplu: Dacă după defunct
vin la moştenire, un copil şi înlocul celuilalt copil predecedat trei nepoţi de fiu, moştenirea se împarteîn două părţi,
copilul în viaţă va culege 1/2, iar cealaltă jumătate se vaîmpărţi în trei părţi egale între cei trei nepoţi, care culeg
partea ce s-ar ficuvenit tatălui lor.
- împărţirea moştenirii pe linii, în cazul în care la moştenire suntchemaţi colaterali privilegiaţi, proveniţi din părinţi
diferiţi.Fraţii şi surorile defunctului din aceeaşi părinţi (buni sau primari) vor culege oparte mai mare decât fraţii şi
surorile numai după tată.

16. Definiția și domeniul de aplicare al reprezentării succesorale

 Reprezentarea succesorală constituie un beneficiu al legii, în virtutea căruia un moştenitor de un
grad mai îndepărtat urcă în gradul şilocul ascendentului său, care este nedemn sau decedat la
 data deschiderii moştenirii, pentru a culege, în concurs cu ceilalţi moştenitori partea de moştenire ce s-ar fi
cuvenit celui pe care îl reprezintă.
 Reprezentarea succesorală este îngăduită în cazul descendenţilor înlinie dreaptă ai defunctului, precum şi în
cazul descendenţilor fraţilor şisurorilor defunctului

17. Condițiile reprezentării succesorale

1. Reprezentatul să fie decedat sau să fie nedemn la datadeschiderii moştenirii. Altfel spus, cu excepţia
nedemnului o persoanănu poate fi reprezentată, câtă vreme este în viaţă, chiar dacă aceastarenunţă la moştenire
2.Locul celui reprezentat să fie un loc util. Altfel spus, reprezentarea poate fi admisă doar în ipoteza în carecel
reprezentat, dacă era în viaţă la data deschiderii moştenirii, ar fi avutvocaţie concretă la moştenire.
3.Reprezentantul să îndeplinească condiţiile generale pentru amoşteni(să aibă capacitate succesorală, să aibă
vocaţie succesorală generală proprie, să nu fie nedemn faţă de defunct)
18. Caracterele juridice ale dreptului la moștenire al descendenților
 descendenţii vin la moştenire atât în nume propriu cât şiprin reprezentare;
 aceştia sunt moştenitori rezervatari, culegând rezervasuccesorală conferită de lege, aşa încât liberalităţile
făcute de defunct cuîncălcarea rezervei lor sunt supuse reducţiunii;
 sunt moştenitori sezinari, adică dobândesc de dreptstăpânirea de fapt a patrimoniului succesoral, chiar înainte
de eliberareacertificatului de moştenitor.
 sunt obligaţi să raporteze donaţiile primite de la defunctdacă acestea nu sunt scutite de raport, adică să
readucă la masasuccesorală bunurile pe care le-au primit cu titlu de donaţie de la cel carelasă moştenirea

19. Caracterele juridice ale dreptului la moștenire al ascendenților privilegiați

 aceştia vin la moştenire numai în nume propriu nu şi prinreprezentare;

 sunt moştenitori rezervatari;
 sunt moştenitori sezinari;
 nu sunt obligaţi la raportul donaţiilor.

20. Caracterele juridice ale dreptului la moștenire al colateraliilor privileagiați

 aceştia vin la moştenire numai în nume propriu, însădescendenţii acestora pot culege moştenirea
beneficiindde reprezentarea succesorală;
 nu sunt moştenitori rezervatari;
 nu sunt moştenitori sezinari;
 nu sunt obligaţi la raportul donaţiilor;

21. Caracterele juridice ale dreptului la moștenire al ascendenților ordinari

 ascendenţii ordinari pot veni la moştenire numai în numepropriu, nu şi prin reprezentare;
 nu sunt moştenitori rezervatari;
 nu sunt moştenitori sezinari;
 nu sunt obligaţi la raportul donaţiilor;

22. Caracterele juridice ale dreptului la moștenire al colateraliilor ordinari

 colateralii ordinari pot veni la moştenire numai în numepropriu, nu şi prin reprezentare;
 nu sunt moştenitori rezervatari;
 nu sunt moştenitori sezinari;
 nu sunt obligaţi la raportul donaţiilor.
 23. Condiții speciale cerute soțului supraviețuitor pentru a putea moșteni

-trebuie să îndeplinească condiţiile cerute de lege oricăruimoştenitor.

-trebuie să aibă calitatea de soţ la data deschideriimoştenirii.
-nu are relevanţă durata căsătoriei, starea materială, sexul soţului supravieţuitor, dacă soţii au avut sau nu copii, ori
dacă convieţuiau sauerau despărţiţi în fapt la data deschiderii succesiunii.

24. Regimul comunității convenționale

Impune încheierea de cătresoţi, sau viitorii soţi, a unei convenţii matrimoniale, fie înainte deîncheierea
căsătoriei, fie în timpul căsătoriei, după cel puţin 1 an de la încheierea ei.
Sub sancţiunea nulităţii absolute, această convenţie se încheieprin act notarial cu consimţământul personal al
viitorilor soţi, sau prinmandatar cu procură specială şi conţinut predeterminat

25. Clauza de preciput

Clauza de preciput reprezintă acordul de voinţă al soţilor saudupă caz al viitorilor soţi, cuprins în convenţia
matrimonială, în virtutea căruia soţul supravieţuitor poate prelua fără plată înaintea partajului moştenirii unul
sau mai multe bunuri comune deţinute în devalmăşie sau coproprietate.
Altfel spus, dacă soţii au stipulat o clauză de preciput, anumitebunuri din comunitatea de bunuri sau cu privire la
care soţii au exercitatun drept de proprietate comună pe cote părţi vor fi preluate de soţulsupravieţuitor mai înainte
de partaj, fără plată.

26. Dreptul la moștenire al soțului supraviețuitor în concurs cu clasele de moștenitori legali

a. Dacă vine la moştenire în concurs cu descendenţii (clasaI),indiferent de numărul lor, soţul supravieţuitor culege
1/4 din moştenire,cealaltă cotă de 3/4 revenind descendenţilor indiferent de numărul lor şise împarte acestora după
regulile arătate;
b. În concurs cu ascendenţii privilegiaţi şi colateraliiprivilegiaţi indiferent de numărul lor, soţul
supravieţuitor culege 1/3 dinmoştenire, restul de 2/3 revenind acestora şi care se împarte dupăregulile
arătate.
c. În concurs fie cu ascendenţii privilegiaţi fie numai cucolateralii privilegiaţi, soţul supravieţuitor culege 1/2
din moştenire,cealaltă cotă de 1/2, revenind acestora şi împărţindu-se după regulilearătate.
d. În concurs fie cu ascendenţii ordinari, fie cu colateraliiordinari, indiferent de numărul lor, soţul
supravieţuitor culege 3/4 dinmoştenire, cealaltă 1/4, revenind acestora şi se împarte după regulilearătate.

27. Dreptul de abitație al soțului supraviețuitor asupra casei de locuit

Soţul supravieţuitor dobândeşte din momentuldeschiderii moştenirii, un drept de abitaţie, dacă sunt
îndepliniteurmătoarele condiţii:
- să fi avut locuinţă în imobilul în ce face obiectul dreptului deabitaţie, la data deschiderii moştenirii;
- să nu fie titularul al nici unui drept real de a folosi o altălocuinţă corespunzătoare nevoilor sale;
- casa să facă parte din moştenire în tot sau în parte, fiindproprietatea exclusivă sau comună a
defunctului;
- să nu devină prin moştenire proprietarul exclusiv;
- defunctul să nu fi dispus altfel;

28. Dreptul special de moștenire al soțului supraviețuitor asupra mobilierului și obiectelor de uz casnic
Pentru ca soţul supravieţuitor să fie beneficiarul acestui dreptspecial trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii:
a. - să nu vină la moştenire în concurs cu descendenţiidefunctului
b. - soţul decedat să nu fi dispus în mod expres de partea sa dinaceste bunuri prin liberalităţi între vii (donaţii), ori
pentru cauză demoarte (legate)

29. Succesiunea vacantă

Aşa cum dispune art. 1135 C. civ. în lipsă de moştenitori legalisau testamentari, moştenirea este vacantă.
Deci în lipsă de rude, în grad succesibil, de soţ supravieţuitor, saua unor legatari universali, bunurile moştenirii trec
în proprietatea statului.

MOȘTENIREA TESTAMENTARĂ
1. Caracterele juridice ale testamentului
a. este un act juridic şi trebuie să îndeplinească condiţiile de validitate prevăzute de lege pentru orice act
juridic
b. este un act juridic unilateral, întrucît exprimă o singură voinţă, cea a testatorului.
c. este un act juridic personal, nu poate fi încheiat decât personal;
d. este un act juridic solemn, întrucît voinţa testatorului trebuie să fie manifestată în formele anume prevăzute
de lege, sub sancţiunea nulităţii absolute.
e. este un act juridic pentru cauză de moarte, el va produce efecte juridice doar la moartea testatorului;
f. este un act juridic revocabil, întrucît cât timp se află în viaţă, testatorul poate reveni asupra manifestării
sale de voinţă,
g. testamentul este un act juridic excepţional, o formă juridică care se deosebeşte de toate celelalte acte
juridice civile.

2. Cuprinsul testamentului
Din cuprinsul testamentului fac parte în principal actele de dispoziţie cu titlu gratuit, privitoare la bunurile pe
care testatorul le va lăsa la moartea sa, respectiv legatele.
Testamentul poate cuprinde, însă şi alte dispoziţii de ultimă voinţă cum ar fi:
a. exheredări (dezmoşteniri) – adică înlăturarea de la moştenire a unor succesibili;
b. sarcini impuse legatarului, respectiv obligaţii prevăzute în sarcina legatarului ce micşorează beneficiul
liberalităţii testamentare;
c. revocarea dispoziţiilor unui testament anterior;
d. desemnarea unor executori testamentari, a unor persoane care să vegheze la executarea dispoziţiilor
testamentare;
e. recunoaşterea unui copil din afara casătoriei;
f. dispoziţii cu privire la funeralii şi înmormîntare.

3. Condițiile de validitate ale testamentului

Condiţiilor de fond specifice ale testamentului care sunt:
a. capacitatea de a dispune şi de a primi prin testament
b. consimţământul - voinţa liberă şi neviciată a testatorului
c. cauza valabilă a actului juridic
Condiţiile de formă cerute pentru orice testament sunt:
a. forma scrisă – întrucît în dreptul nostru testamentul verbal (nuncupativ) nu este valabil;
b. forma testamentului separat – interzicerea testamentului reciproc.

4. Incapacitatea de a dispune prin testament

 Incapacităţile de a dispune prin testament sunt legal prevăzute pentru minorii care nu au împlinit vîrsta de 14 ani
şi persoanele puse sub interdicţie judecătorească.
Incapacităţile îi vizează şi pe minorii intre 14 si 18 ani, cu capacitate de exerciţiu restransă, întrucît aşa cum am
arătat, deşi în materia altor acte juridice pot fi asistaţi sau reprezentaţi, testamentul fiind un act personal, nu se
referă şi la aceştia.
Sancţiunea nerespectării capacităţii de a dispune, a testatorului, este nulitatea relativă, iar dreptul la acţiune al
moştenitorilor este supus termenului general de prescripţie de 3 ani.

5. Incapacitatea de a primi prin testament

Conform dispoziţiilor art. 990 alin.1 C.civ. sunt anulabile liberalităţile făcute medicilor, farmaciştilor sau
altor persoane, în perioada în care, direct sau indirect îi acordau îngrijiri de specialitate dispunătorului
pentru boala care a fost cauza decesului.
Aceste dispoziţii se aplică şi în privinţa preoţilor sau altor persoane care acordau asistenţă religioasă în
timpul bolii care este cauza a decesului.

Totodată potrivit art.991 C.civ. sunt relativ incapabili de a primi prin testament:
 notarul public care a autentificat testamentul;
 nterpretul care a participat la procedura de autentificare a testamentului;
 martorii care au asistat la autentificarea testamentului;
 persoanele care au acordat, legal, asistenţă juridică la redactarea testamentului;
 agenţii instrumentatori în cazul testamentelor privilegiate;

6. Testamentul olograf
Este acel testament ordinar a cărui valabilitate depinde de existenţa cumulativă a trei condiţii:
 Să fie în întregime scris de mâna testatorului sub sancţiunea nulităţii absolute.
 Data trebuie să fie completă sau cel puţin de natură să se poată identifica momentul încheierii actului.
 Semnătura făcută de mâna testatorului nu trebuie să cuprindă obligatoriu numele din actul de stare civilă al
testatorului, ci poate fi chiar un pseudonim folosit de obicei.
Avantajele constau în aceea că:
 - este supus celor mai simple formalităţi şi este astfel sancţionat de cele mai puţine nulităţi de formă;
 - poate fi făcut oricând, oriunde şi fără ajutorul nimănui;
 - permite păstrarea secretului asupra dispoziţiilor de ultimă voinţă ale testatorului.
Dezavantajele sunt acelea că:
 - voinţa testatorului poate fi uşor influenţată prin sugestie sau captaţie;
 - înlesneşte falsificarea tocmai datorită simplităţii formelor sale;
 - poate avea o redactare defectuoasă, cu greutăţi de interpretare;
 - întocmirea sa fără asistenţă juridică poate avea drept consecinţă redactarea sa defectuoasă şi greutăţi de
interpretare putând fi uşor dosit sau distrus după moartea testatorului sau chiar în timpul vieţii fără ştirea
acestuia.

7. Testamentul autentic
Testamentul autentic este acea formă testamentară ordinară autentificată de un notar sau de o altă persoană
învestită cu autoritate publică de către stat potrivit legii.
Avantajele încheierii testamentului în formă autentică se referă în primul rând la faptul că acesta poate fi
folosit de cei care nu pot sau nu ştiu să citească sau să scrie.
În ceea ce priveşte dezavantajele acestuia, acestea constau în faptul că testamentul autentic necesită un
timp mai îndelungat, cheltuieli materiale în comparaţie cu cel olograf.
Din punct de vedere teritorial autentificarea testamentului poate fi făcută la orice notar public din ţară.
Testamentul autentic poate fi încheiat şi în alte locuri decît la sediul notarului public (de exemplu: locuinţa
testatorului) în situaţii bine justificate, cu mar fi: vîrsta înaintată a testatorului, boala acestuia etc.

8. Testamentele militarilor
 Pot uza de această formă simplificată militarii şi cei asimilaţi acestora cât timp se află în serviciul militar şi în
imposibilitate de a se adresa notarului public.
Testamentul va fi semnat de comandantul unităţii, testator şi cei doi martori, iar dacă aceştia din urmă sau unul dintre
ei nu va putea semna, se va menţiona cauza care l-a împiedicat să semneze.
Dacă militarul este rănit sau bolnav, agentul instrumentator va fi medicul militar sef al spitalului sau comandantul
unităţii militare, asistat de doi martori.

9. Testamentele în caz de epidemii, catastrophe, războaie

Persoanele aflate pe un teritoriu izolat din cauza unor epidemii pot testa în forma simplificată. Pot uza de
această formă simplificată toate persoanele izolate, indiferent dacă sunt contaminate sau nu, cu condiţia de a se afla
în împrejurări excepţionale : catastrofe, războaie.
Agentul instrumentator va fi, în acest caz, un funcţionar competent al autorităţii locale, asistat obligatoriu de 2
martori.
Sub sancţiunea nulităţii absolute, testamentul se semnează de testator, agentul instrumentator şi cei doi martori,
iar dacă testatorul sau unul din martori nu va putea semna, se va face menţiune despre cauza care l-a împiedicat.

10.Testamentele persoanelor internate în instituții sanitare

Bolnavii internaţi într-o instituţie sanitară pot testa în formă simplificată dacă din cauze obiective notarul public
nu are acces. În acest caz, agentul instrumentator va fi medicul şef al instituţiei sanitare sau medicul şef al secţiei ori
în lipsa acestora medicul de gardă asistat de doi martori.
Testamentul se semnează de testator, medicul instituţiei sanitare şi cei doi martori. Dacă testatorul sau unul din
cei doi martori nu poate semna, se va face menţiune despre motivul care l-a împiedicat să semneze.

11.Reguli comune testamentelor privilegiate

 Sub sancţiunea nulităţii, testamentele privilegiate trebuie semnate de agentul instrumentator, de testator,
(făcîndu-se menţiunea dacă acesta nu ştie sau nu poate să semneze ) şi cei doi martori care au participat la
întocmirea actului.
 Testamentele privilegiate produc efecte doar dacă testatorul a murit în împrejurări neobişnuite de natură a-l
împiedica să testeze în formele ordinare.
 Dacă testatorul a decedat în împrejurări neobişnuite, respectiv într-una din cele patru situaţii mai sus
enumerate, înainte de a fi executat testamentul privilegiat, se va prezenta la un notar public, pentru
îndeplinirea procedurii de deschidere şi „viza spre neschimbare”.

12.Exheredarea(dezmoștenirea)
Exheredarea este dispoziţia testamentară prin care testatorul înlătură de la moştenire unulo sau mai mulţi
moştenitori legali.
Exheredarea poate fi:
1.- directă - când testatorul declară expres prin testament voinţa sa de a înlătura de la moştenire anumiţi
moştenitori.
Ea poate fi la rândul ei:
- parţială – când înlătură de la moştenire anumiţi moştenitori legali
- sau totală – când testatorul îi dezmoşteneşte pe toţi moştenitorii legali, rude cu vocaţie succesorală legală şi pe
soţul supravieţuitor.
2.- indirectă – se realizează prin instituirea unor legate care epuizează întrega moştenire.

13.Clasificarea legatelor după obiectul lor

a) Legat universal – cel prin care testatorul lasă uneia sau mai multor persoane întreaga masă succesorală.
b) Legat cu titlu universal – este dispoziţia testamentară care conferă uneia sau mai multor persoane vocaţie
succesorală doar la o fracţiune din moştenirea lăsată de defunct.
c) Legat cu titlu particular are, de regulă, ca obiect unul sau mai multe bunuri individual determinate. Obiectul
legatului cu titlu particular poate fi şi un lucru incorporal, de exemplu: testatorul lasă în favoarea legatarului o
creanţă pe care o avea contra unui terţ.

14.Clasificarea legatelor după modalitățile care afectează voința testatorului

 Legatul pur şi simplu, care îşi produce efectele la data morţii testatorului,
 Legatul cu termen – a cărui executare sau stingere depinde de existenţa unui termen (eveniment viitor şi
sigur).
 Legatul sub condiţie este cel a cărui naştere/stingere depinde de existenţa unui eveniment viitor şi nesigur;
 Legatul cu sarcină este cel care prevede o obligaţie de a da, a face sau a nu face, impusă de testator
legatarului.

15.Cazurile de caducitate a legatului

1.- Legatul este caduc dacă legatarul nu mai este în viaţă la data deschiderii succesiunii.
2.- Legatarul este incapabil de a primi legatul la data deschiderii succesiunii; de ex: persoana juridică care a
încetat să mai fie în fiinţă;
3. – Legatarul este nedemn;
4. – Legatarul renunţă la legat; Renunţarea trebuie făcută doar după deschiderea succesiunii.
5. – Legatarul decedează înainte de împlinirea condiţiei suspensive(care suspendă executarea pînă la
împlinirea ei) şi aceasta are caracter pur personal.
6. – Legatul este caduc cînd bunul a pierit în totalitate din motive ce nu ţin de voinţa testatorului şi în timpul
vieţii testatorului.
16.Revocarea voluntară a legatului
Revocarea voluntară poate fi expresă – cînd rezultă dintr-o declaraţie a testatorului cuprinsă într-o formă
testamentară, sau autentică şi poate fi tacită în situaţia în care din manifestarea de voinţa care fără a fi expres
declarată, rezultă neindoielnic din anumite acte sau fapte săvîrşite ulterior de testator.
Incompatibilitatea există în cazul în care testatorul a facut două sau mai multe testamente care conţin dispoziţii
incompatibile între ele.
Contrarietatea între cele două dispoziţii testamentare intervine în cazul în care, din punct de vedere juridic nu
există incompatibilitate, dar din contextul dat rezultă că al doilea testament îl revocă pe primul
Retractarea revocării se face în aceleaşi condiţii ca şi revocarea prin act notarial sau testament; retractarea
revocării are ca efect reînvierea dispoziţiilor testamentare revocate.

17.Revocarea judecătorească a legatului

 în caz de neexecutare a sarcinii ;
 pentru ingratitudine.
Neexecutarea sarcinii trebuie să fie culpabilă, căci în caz de forţă majoră sau caz fortuit legatul nu va putea fi
revocat.
Revocarea pentru ingratitudine, poate fi cerută în două ipoteze:
Dacă legatarul a atentat la viaţa testatorului, a unei persoane apropiate lui sau ştiind că alţii intenţionează să
atenteze, nu l-a înştiinţat.
Dacă legatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave faţă de testator sau injurii grave la adresa
memoriei acestuia.
18.Rezerva succesorală a soțului supraviețuitor
Legea stabileşte rezerva soţului supravieţuitor ca fiind 1/2 din cota care i se cuvine ca moştenitor legal.
Cota parte cuvenită soţului supravieţuitor diferă în funcţie de clasa de moştenitori cu care acesta vine în
concurs, astfel că şi rezerva va fi diferită în funcţie de clasa de moştenitori cu care el vine la moştenire.
19.Rezerva succesorală a descendenților
 Sunt moştenitori rezervatari, descendenţii, ascendenţii privilegiaţi şi alături de aceştia soţul supravieţuitor.
Rezerva succesorală a fiecărui moştenitor rezervatar este de jumătate din cota succesorală care în absenţa
liberalităţilor sau dezmoştenirilor i s-ar fi cuvenit ca moştenitor legal.
Descendenţii pot veni la moştenire în nume propriu şi prin reprezentare, fără consecinţe diferite în planul
rezervei succesorale.
Dacă descendenţii vin la moştenire în nume propriu rezerva acestora se va împrţi între ei pe capete. Dacă vin
prin reprezentare se va împărţii pe tulpini.
20.Efectele reducțiunii liberalităților excessive
 în cazul legatelor reducţiunea are ca efect ineficacitatea totală sau parţială după cum legatul depăşeşte cotitatea
disponibilă în întregul său sau numai în parte;
 în cazul donaţiilor reducţiunea are ca efect desfiinţarea lor în măsura necesară întregirii rezervei. Desfiinţarea
donaţiei poate fi totală sau parţială, moştenitorul rezervatar devenind retroactiv proprietar al bunului de la
data deschiderii moştenirii.

21.Subiectele și termenul de opțiune succesorală

a. Succesibilii legali şi testamentari – dreptul de opţiune succesorală poate fi exercitat în termenul prevăzut
de lege de toţi succesibilii.
b. Creditorii personali ai succesibilului

Conform dispozițiilor art.1103 alin.2 Cod civil termenul de opțiune succesorală de 1 an urmează să curgă astfel:
 de la data nașterii celul chemat la moștenire, dacă nașterea a avut loc după deschiderea moștenirii;
 de la data înregistrării morții în registrul de stare civilă, dacă înregistrarea se face în temeiul unei hotărâri
judecătorești de declarare a morții celui de lasă moștenirea,
 de la data la care legatrul a cunoscut sau trebuia să cunoască legatul său
 de la data la care moștenitorul a cunoscut sau trebuia să cunoască legătura de rudenie pe care se întemeiază
vocația sa la moștenire.

22.Acceptarea forțată a succesiunii

În cazul acceptării forţate trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
- existenţa unei intenţii frauduloase sau a relei credinţe din partea moştenitorului;
- sustragerea frauduloasă să-i fie imputabilă moştenitorului;
- să existe o dosire/dare la o parte a unor bunuri ce aparţin succesiunii, urmare a unei sustrageri/tăinuiri prin
care un moştenitor îşi măreşte patrimoniul în dauna celorlalţi comoştenitori;
- bunurile dosite să facă parte din masa succesorală.

23.Acceptarea expresă și tacitî a succesiunii

După maniera în care moştenitorul îşi manifestă opţiunea succesorală, acceptarea poate fi de două feluri:
 Acceptarea expresă când moştenitorul îşi manifestă voinţa explicit printr-un înscris autentic sau
sub semnatură privată cu data certă;
 Acceptarea tacită când moştenitorul a facut un act/fapt care nu putea sa-l facă decît în calitatea sa
de moştenitor;
24.Renunțarea la moștenire și retractarea renunțării
-este un act unilateral expres şi solemn prin care se declară că renunţă la calitatea sa de moştenitor;
-urmare a renunţării, vocaţia succesorală a moştenitorului este desfiinţată retroactiv iar el devine străin de
succesiune;
-dreptul de a renunţa la moştenire îl au toţi moştenitorii,
 -declaraţia de renunţare se poate face doar expres în formă autentică, la orice notar public
-renunţarea este valabilă doar dacă, anterior, moştenitorul nu a acceptat succesiunea întrucât acesta nu mai
poate reveni asupra opţiunii sale.

25.Raportul donațiilor. Aspecte generale

Raportul donaţiilor reprezintă obligaţia pe care o au între ei doar soţul supravieţuitor şi descendenţii
defunctului care vin, efectiv, şi împreună la moştenirea legală, de a readuce la moştenire bunurile care le-au fost
donate fără scutire de raport de către defunct.
Raportul donaţiilor se aseamană cu reducţiunea liberalităţilor excesive, însă între cele două există şi deosebiri:
- reducţiunea operează doar cînd s-a încălcat rezerva şi se răsfrînge asupra tuturor celor gratificaţi, privind atît
donaţii cît şi legate;
- raportul donaţiilor operează chiar dacă nu s-a încălcat rezerva succesorală şi priveşte doar o parte din moştenitori
avînd ca obiect doar donaţii
26.Noțiunea de sezină și moștenitorii sezinari
Putem defini sezina ca fiind un beneficiu al legii conform căruia unele categorii de moștenitori legali, numiți
sezinari, expres prevăzuți de lege respectiv: soțul supraviețuitor, descendenții și ascendenții privilegiați au de la
data deschiderii succesiunii, de drept , stăpânirea de fapt a acesteia, fără a mai fi nevoie de vreo altă formalitate,
respectiv verificarea și atestarea calității de moștenitor pe cale notarială sau judecătorească.
Conform Codului civil, moştenitorii sezinari sunt soţul supravieţuitor, descendenţii şi ascendenţii privilegiați
(moştenitorii rezervatari)

27.Dovada calității de moștenitor. Certificatul de moștenitor

Certificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor legal sau testamentar precum și dovada
dreoptului de propreitate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală și cota ce se cuvine
fiecăruia.
Certificatul de moștenitor nu este un contract însă reprezintă consecința unui acord între moștenitorii care au
participat la procedura succesorală notarială. Moștenitorii care participă la procedura succesorală notarială nu
pot face dovada contrară a mențiunilor inserate în certificatul de moștenitor, întrucât față de aceștia actul are
forță probantă deplină.
28.Principiile indiviziunii succesorale și termenul în care poate înceta starea de
indiviziune
o nici un coindivizar (comoștenitor nu are un drept exclusiv asupra vreunui bun din moștenire;
o fiecare coindivizar are un drept exclusiv asupra unei cote-părți ideale ce i se cuvine din indiviziune
Indiferent de timpul care s-a scurs de la deschiderea moștenirii, starea de indiviziune poate înceta oricând.
Totuși cu titlu de excepție statuează că dacă unul dintre coindivizari exercită timp de 10 ani o posesie utilă pentru
sine a unor bunuri ale moștenirii, aflate în indiviziune, acesta va putea opune celorlalți dobândirea proprietății
exclusive asupra acelor bunuri.
29.Modalitățile în care se poate realize partajul succesoral
Partajul Voluntar (împărțeala prin buna învoială) se realizează cu îndeplinirea a 4 condiţii:
o să fie prezenti toţi comoştenitorii;
o aceştia să aibă capacitate deplină de exerciţiu;
o să fie de acord cu realizarea împărţelii pe aceasta cale;
o actul de partaj s-a încheiat în formă autentică, dacă printre bunurile succesorale se află
imobile.

Partajul Judiciar intervine în ipoteza în care împărţeala voluntară nu se dovedeşte sau nu se poate face.