Analiza Bugetului Local Al Municipiului Turda

ECONOMIE PUBLICA, FINANŢE ŞI BUGETE PUBLICE
TEMA: Analiza bugetului local al municipiului Turda
ANALIZA BUGETULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI TURDA
CUPRINS
Cap. I Noţiuni generale despre buget……………………………….. 4
1.1 Definiţie buget………………………………………….. 4- 6

1.2 Conţinutul şi semnificaţia bugetului………………….. 6- 7
1.3 Sistemul bugetar al României …………………………… 7
1.4 Principiile bugetare…………………………………… 7-11
Cap. II Bugetele locale……………………………………………….. 11
2.1 Consideraţii privind autonomia locală………..……… 11-15

2.2 Veniturile bugetului local……………………….……... 15-20
2.2.1 Veniturile proprii…………………………….……… 20-29
2.2.2 Cote şi sume defalcate din unele venituri
ale bugetului de stat……………………………..…. 29-32
2.2.3 Împrumuturi……………………………………….……. 32
2.4 Cheltuielile bugetului local……………………………..….. 32
2.4.1 Clasificarea cheltuielilor bugetului local……………. 32- 37
2.4.2 Executia cheltuielilor bugetului local ……………….. 37- 46
Cap. III Analiza bugetului local al municipiului Turda pe perioada

2002- 2007……………………………………………..………………. 46
3.1 Date informative privind municipiul Turda…………... 46-47

3.2 Analiza veniturilor bugetului local…………………….. 47- 61
3.3 Analiza cheltuielilor bugetului local……………………… 61
Concluzii şi propuneri..……………………………………………… 73-76
Bibliografie ……………………………………………………………… 77
1
INTRODUCERE
Autonomia financiară a unităţilor administrativ- teritoriale a fost consacrată

internaţional prin conceptul ,, resurselor financiare ale colectivităţilor locale”, prevăzut mai
întâi în ,, Carta europeană de autonomie locală” şi apoi în carta europeană intitulată ,,
Exerciţiul autonom al puterii locale”, propusă de Consiliul Europei. Ambele documente au
fost elaborate pentru a ,,promova o uniune mai strânsă între membrii săi” şi prin încheierea
de acorduri în domeniul administrativ, care să prevadă autonomia locală necesară
colectivităţilor locale, ca fiind ,, unul dintre principalele fundamente ale oricărui regim
democratic” ( Carta Europeană- Exerciţiul autonom al puterilor locale- ratificată de
Parlamentul României prin Legea Nr. 199/ 1997, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.331/ 26 noiembrie 1997).
După 1990 în România s- a instituit un regim modern al bugetelor locale,
corespunzător conceptelor aplicate statelor europene occidentale, consacrat prin dispoziţii
referitoare la aceste bugete cuprinse atât în Legea finanţelor publice, în Legea finanţelor
publice locale şi în Legea administraţiei publice locale.
Legea administraţiei publice locale prevede autonomia locală ca prim principiu al
întregii administraţii, statuând competenţa consiliilor locale ale comunelor şi oraşelor, ca şi a
consiliilor judeţene de a aproba bugetele anuale ale fiecăreia dintre aceste unităţi
adinistrativ- teritoriale, precum şi de a institui impozite şi taxe locale.
Autonomia locală reală nu poate funcţiona cu rezultate bune fără asigurarea
resurselor financiare necesare autorităţilor administrative, instituţiilor şi serviciilor de interes
local. Asemenea resurse trebuie să fie într- o proporţie corespunzătoare competenţelor şi
responsabilităţilor care le sunt conferite prin lege unităţilor administraţiei publice locale.
Din aceste motive problema creşterii veniturilor trebuie să constituie o preocupare
permanentă a consiliilor locale. Adoptarea unor măsuri bine fundamentate în acest domeniu
nu se poate face fără o analiză a modului de realizare a veniturilor pe perioadă determinată
de timp. Între veniturile şi cheltuielile autorităţilor administrative trebuie să fie o corelare
perfectă, în sensul că dimensionarea cheltuielilor este determinată de nivelul veniturilor
realizate.
Ca urmare, nu putem vorbi despre veniturile şi cheltuielile comunităţilor locale fără a
face referire la cel mai important document care cuprinde atât veniturile cât şi cheltuielile,
respectiv bugetul local. Ţinând seama de aceasta în prima parte a lucrării am prezentat
conţinutul, sfera şi structura bugetului naţional, principiile bugetare.
2
În partea a doua am tratat problemele legate de veniturile şi cheltuielile bugetului

local. Am prezentat probleme generale privind veniturile bugetelor locale şi anume: definiţia
şi importanţa veniturilor bugetare, clasificarea veniturilor bugetelor locale, prezentarea
impozitelor şi taxelor considerate a fi principala sursă de venituri ale administraţiei locale.
Pentru a evidenţia rolul impozitelor şi taxelor locale, ca pârghii economico- financiare în
dezvoltarea activităţii economico- sociale în profil teritorial, am analizat pe scurt, fiecare
impozit şi taxă locală în parte. Pentru impozitele şi taxele supuse analizei s- au
avut în vedere reglementările legale, caracteristicile, modul de determinare, obligaţiile
contribuabililor etc.
O importanţă deosebită o au celelalte surse de venituri ale bugetelor locale şi anume,
veniturile nefiscale, veniturile din capital, veniturile cu destinaţie specială, cele din vânzarea
bunurilor aparţinând domeniului privat al comunităţii precum şi cotele şi sursele defalcate şi
adiţionale, transferurile şi imprumuturile. Pentru acestea am prezentat modul de realizare,
respectiv procedurile de alocare.
În ce priveşte cheltuielile bugetului local am prezentat clasificarea acestora conform
prevederilor legale şi execuţia de casă a cheltuielilor bugetului local.
Ultimul capitol analizează realizarea veniturilor şi cheltuielilor bugetului local al
municipiului Turda în perioada 2003- 2006 pe total şi pe structură, punând accent pe cauzele
care au influenţat modul de realizare şi evoluţia acestora.
Prin datele pe care le prezintă şi prin aspectele pe care le pune în evidenţă, analiza
poate contribui la adoptarea unor măsuri privind elaborarea unui sistem de colectare a
veniturilor şi de cheltuire a fondurilor publice mai eficient.
3
I. NOŢIUNI GENERALE DESPRE BUGET
1.1. Definiţie buget
Termenul de buget îşi are originea în limba latină unde - bulgo - înseamnă o pungă sau un sac
cu bani .Anticul bulga se folosea la romani cu sensul de sac din piele pe care patricienii îl purtau la
braţ.
În franceză cuvântul - budget - provine din vechiul bougette sau petite bouge care avea în
Evul Mediu semnificaţia de sac sau cufăr, ladă în care călătorul îşi transporta mărfurile sau efectele
personale.
Cuvântul este prezent şi în limba engleză unde - budget - a primit sensul de pungă, apoi de
mapă din piele, în care erau introduse şi prezentate Parlamentului documentele referitoare la
veniturile şi cheltuielile statului.
Noţiunea de buget pătrunde mult mai târziu decât aceea de finanţe şi anume la începuturile
capitalismului când burghezia, nemulţumită de privilegiile fiscale ale nobililor şi ale clerului,
precum şi de abuzurile şi risipa săvârşită de domnitor, încearcă să facă ordine în finanţele publice,
pretinzând monarhului să prezinte anual Parlamentului lista veniturilor şi cheltuielilor statului în
vederea autorizării acestora de către forul legislativ al ţării. Un astfel de document este înfăţişat
pentru prima dată Parlamentului în Anglia încă la începutul secolului al XIII-lea. În limbajul oficial
termenul se introduce mult mai târziu, abia după revoluţia franceză, primind totodată sens juridic şi
sens financiar. În ţările române, cu o astfel de semnificaţie expresia apare, pentru prima data în
Regulamentele Organice. Bugetul statului este astfel definit ca un act, un document, o listă a
veniturilor şi cheltuielilor statului prevăzute şi autorizate a se realiza într-o anumită perioadă de
timp, de obicei un an, cu aprobarea Parlamentului.1
Sensul juridic este consacrat apoi în legislaţia statelor europene prin legile privind contabilitatea
publică . Astfel, Legea Contabilităţii publice din 1846 din Belgia definea bugetul ca fiind veniturile
şi cheltuielile publice de efectuat pentru servicii în fiecare exerciţiu.
Decretul privind contabilitatea publică din 1864 din Franţa definea bugetul ca fiind actul
prin care sunt prezentate şi autorizate veniturile şi cheltuielile anuale ale statului şi ale altor servicii
pe care le supune aceloraşi reguli. Aceeaşi semnificaţie se regăseşte şi în legile adoptate în 1870 în
Italia şi în 1890 în Rusia.
1
Constantin I Tulai, Finanţele publice şi fiscalitatea, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003, p. 108
4
În România, Legea contabilităţii publice din 1864 prevedea că toate veniturile şi cheltuielile
neapărate spre îndeplinirea osebitelor serviciuri, aşezate conform legilor, trebuiesc autorizate pentru
fiecare an de o lege anuala de finanţe si formează bugetul general al statului.
Fiind un document ce necesită o autorizare prealabilă a puterii legislative, bugetul de stat are
un caracter obligatoriu. Încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor publice nu sunt posibile
decât dacă bugetul de stat a devenit lege prin aprobarea lui de către Parlamentul ţării.2
Bugetul statului, aidoma finanţelor clasice, a servit în perioada capitalismului liberal statul
consumator. Intervenţia statului se limita la încurajarea dezvoltării industriei autohtone prin
facilităţile fiscale şi unele subvenţii directe şi la protejarea acesteia de concurenţa străină prin tarife
vamale protecţioniste. În economia modernă rolul redistribuitor al statului creşte, iar principalul
instrument de intervenţie al acestuia în economie îl reprezintă bugetul statului.Ca urmare, acesta
încetează să reprezinte o simpla reflectare a veniturilor si cheltuielilor statului într-un document cu
o pronunţată semnificaţie juridică. El devine un document previzional şi un instrument activ în
promovarea politicii economice a statului , un adevărat, plan de acţiune în domeniul finanţelor
publice.
Drept urmare bugetul statului în forma sa clasică este integrat în bugetul economic sau
bugetul economiei naţionale, iar echilibrul bugetar este subordonat mai mult nevoii de asigurare a
echilibrului economic. Bugetul economiei naţionale reprezintă un document cu o sferă mult mai
cuprinzătoare, el prefigurând evoluţia economiei în ansamblul ei, cu estimarea globala a tuturor
resurselor naţiunii şi a tuturor cheltuielilor finanţate prin angajarea acestor sume. Mai mult chiar, el
oferă o imagine de ansamblu asupra stării şi evoluţiei viitoare a economiei, cu posibilităţile ei de a-
şi asigura echilibrul.
Spre deosebire de buget ca document financiar care, fiind supus aprobării Parlamentului,
dobândeşte forţa juridică şi caracter obligatoriu, bugetul economic este mai degrabă o declaraţie de
intenţii prezentată Parlamentului de şeful executivului, atunci când prezintă raportul său anual
asupra stării naţiunii şi proiectul bugetului de stat pentru anul următor.
Deşi bugetul economic este uzual în majoritatea ţărilor el nu înlocuieşte, ci include în
structura sa bugetul statului ca document financiar. Acesta continuă să rămână singurul document
supus aprobării Parlamentului având putere juridică şi caracter obligatoriu pentru executiv.
În doctrina franceză de specialitate s-a remarcat şi susţinut că bugetul statului trebuie
considerat, în acelaşi timp:
 un document politic, deoarece el are incidenţă asupra regimului politic şi asupra politicii
regimului în orice stat modern;
2
Dan Lazăr, Economie publică. Finanţe şi bugete publice,p.9
5
 un document juridic, având în vedere natura sa legislativa- cu consecinţa impunerii

obligatorii a prevederilor sale- dar şi previzională;
- un document financiar, datorită caracterului evolutiv al veniturilor şi caracterului limitat al
cheltuielilor.3
1.2 . Conţinutul şi semnificaţia bugetului de stat
În privinţa bugetului ca document financiar, denumirea consacrată de buget de stat nu a fost

cu totul abandonată nici în alte ţări şi nici în România, deşi la noi Legea finanţelor publice
nr.10/1991 introducea expresia de buget naţional public.
Acesta include în sfera sa: bugetul administraţiei centrale de stat, bugetele locale si bugetul
asigurărilor sociale de stat. Uneori acestora li se adaugă şi fondurile speciale apărute printr-o
insistentă şi amplă acţiune de debugetare, cu toate că acestea se administrează distinct. Alteori, când
se vorbeşte despre deficitul bugetar se foloseşte expresia de bugetul general consolidat al statului,
calculul făcându-se la nivelul tuturor fondurilor administrate centralizat de către stat.
Legea finanţelor publice nr.72/1996 preciza că resursele financiare publice se constituie şi se
gestionează printr-un sistem unitar de bugete, şi anume: bugetul de stat, bugetul asigurărilor
sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului si bugetele
altor instituţii publice cu caracter autonom.
Noua Lege a finanţelor publice nr.500/2002 mai adaugă la acestea: bugetele instituţiilor publice
finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat si bugetele
fondurilor speciale, după caz; bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;
bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror
rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice; bugetul fondurilor externe
nerambursabile.
Resursele şi cheltuielile reflectate în aceste bugete, cumulate la nivel naţional, alcătuiesc
resursele publice totale, respectiv cheltuielile publice totale, care, după consolidare, prin eliminarea
transferurilor dintre bugetele respective, vor evidenţia dimensiunile efortului financiar public pe
anul respectiv, starea de echilibru sau dezechilibru, după caz.
În ultimii ani, bugetul asigurărilor sociale de stat se adoptă de către Parlament printr-o lege
distinctă, el cuprinzând veniturile, cheltuielile şi soldul dintre ele înscrise în fondul asigurărilor
sociale de stat, în fondul de pensii pentru agricultori, în fondul pentru pensia suplimentară şi în
fondul de şomaj.
3
Mircea Ştefan Minea, Dreptul finanţelor publice, Editura Accent, 1999, p. 44
6
1.3. Sistemul bugetar al Romăniei
Procurarea veniturilor bugetare, repartizarea şi cheltuirea acestora se realizează într-un

anumit cadru organizatoric denumit sistemul bugetar.4
Structura sistemului bugetar este condiţionată de structura organizatorică a statului.
În statele federale există un sistem bugetar în trei trepte: bugetul federal, bugetele statelor
membre ale federaţiei, bugetele locale ale unitarilor administrativ- teritoriale.
În cazul statelor unitare există un sistem bugetar în doua trepte: bugetul administraţiei
centrale de stat si bugetele locale ale unitarilor administrativ-teritoriale.
În ţara noastră, corespunzător structurii unităţilor administrativ-teritoriale cu personalitate juridica
avem:
 bugetul comunei;
 bugetul oraşului;
 bugetul municipiului;
 bugetul judeţului;
 bugetul municipiului Bucureşti.
Realizarea veniturilor şi cheltuielilor între verigile sistemului bugetar depinde de delimitarea
atribuţiilor între organele centrale şi cele locale. De regulă, veniturile cele mai însemnate şi
principalele categorii de cheltuieli aparţin bugetului central, în bugetele locale figurând venituri si
cheltuieli de natură secundară.
1.4. Principiile bugetare
În aplicarea normelor dreptului bugetar sau, cu alte cuvinte, în procedura privind elaborarea,
aprobarea, executarea şi încheierea bugetului de stat, este necesar a fi avute în vedere anumite
principii care jalonează în plan general desfăşurarea în mod unitar şi corect a activităţilor pe care
această procedură le presupune.
În lucrările de specialitate întâlnim păreri diferite privind numărul principiilor bugetare.
După unii autori principiile bugetare sunt: anualitatea, unitatea, universalitatea, echilibrarea si
realitatea bugetului de stat.5
Potrivit unei alte opinii principiile sunt în parte diferit prezentate: universalitate, unitate,
neafectarea veniturilor, specializarea, echilibrul si publicitatea sau principiul universalităţii,
4
Constantin I Tulai, op. cit.p 113
5
Mircea Ştefan Minea, Dreptul finantelor publice , Editura .Accent, 1999, p. 45
7
unităţii, anualităţii, anteriorităţii, neafectării veniturilor, specializării, realităţii, publicităţii,

echilibrului, unităţii monetare.6
În Legea nr.500/2002 privind finanţele publice sunt prevăzute următoarele principii
bugetare: principiul universalităţii, principiul publicităţii, principiul unităţii, principiul anualităţii,
principiul specializării bugetare, principiul unităţii monetare.
Ordonanţa de Urgentă a Guvernului nr.45/2003 privind finanţele publice locale prevede în plus faţă
de Legea finanţelor publice principiul echilibrului.
Vom prezenta pe scurt principiile bugetare cuprinse în cele doua reglementări legale:
1. Principiul universalităţii bugetului

- potrivit căruia în buget se cuprind în extenso toate veniturile şi cheltuielile statului din fiecare
exerciţiu financiar.
În art.8 din Legea finanţelor publice se precizează în legătură cu acest principiu „Veniturile şi
cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute. Veniturile bugetare nu pot fi afectate
direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor, care au
stabilite destinaţii distincte”.
Pentru bugetele locale acest principiu presupune cuprinderea în buget atât a veniturilor cât şi a
cheltuielilor în sume brute şi neafectarea veniturilor direct de către cheltuieli .
2. Principiul unităţii bugetului

- este principiul în temeiul căruia se impune elaborarea în fiecare an a unui buget unic, în care să
fie înscrise toate veniturile şi toate cheltuielile publice ale statului.
Realizându-se potrivit acestor cerinţe, bugetul reflectă din punct de vedere financiar starea reala
a situaţiei financiare a ţării, iar sub aspect politic, prin controlul pe care îl exercită asupra bugetului,
parlamentul poate avea o vedere de ansamblu asupra cheltuielilor publice ale statului.7
Legea finanţelor publice prevede la art.10 alin.(1):

„Veniturile si cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a se asigura
utilizarea eficientă şi monitorizarea fondurilor publice„
Deşi prezintă numeroase avantaje, în ultimul timp în multe state s-a renunţat la aplicarea
acestui principiu. Şi în ţara noastră principiul unităţii nu mai este respectat întocmai, înregistrându-
se următoarele excepţii:
 bugetele anexe;
6
Dan Lazăr,op.cit.p.13
7
Mircea Ştefan Minea, op.cit.p46
8
 bugetele autonome;
 bugetele extraordinare;
 conturile speciale de trezorerie;
 taxele parafiscale.
La nivelul bugetelor locale respectarea acestui principiu ne permite să observam dacă bugetul
este echilibrat şi oferă o cunoaştere exactă a volumului de responsabilităţi şi de resurse ale
colectivităţii.
3. Principiul anualitătii bugetului

-este acela care impune realizarea unui buget în care să se regăsească înscrise cifrele de
venituri şi de cheltuieli corespunzătoare unei perioade de timp de un an.
Legea finanţelor publice precizează referitor la acest principiu în art.11:
„( 1 ) Veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioada de un an, care
corespunde exerciţiului bugetar.
( 2 ) Toate operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cursul unui an bugetar în contul unui buget
aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie a bugetului respectiv„.
Aceasta înseamnă necesitatea elaborării fiecărui buget pentru o perioadă de timp limitată la un an
.Perioada de un an este apreciată ca fiind cea mai corespunzătoare atât din punct de vedere tehnico-
financiar, cât şi din acela al aprobării bugetului de către puterea legislativă.
Acest principiu a apărut mai întâi la nivelul bugetului statului , iar apoi , a fost transpus
colectivităţilor locale. Acest principiu relevă un triplu aspect :
 în fiecare an colectivităţile locale trebuie să stabilească un buget ;
 bugetul trebuie să conţină previziuni pe maximum un an ;
 bugetul trebuie executat în anul pentru care a fost votat, autorizarea pe care o dă
având o validitate limitată în timp.8
4. Principiul specializării bugetare

- aplicarea acestui principiu presupune înscrierea în bugetele anuale de stat a veniturilor bugetare
pe categorii stabilite în raport de specificul surselor şi a cheltuielilor pe categorii care exprimă
concludent destinaţia lor reala.
Potrivit art.12 din Legea finanţelor publice „Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi se
aprobă în buget pe surse de provenienţă şi, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate după natura
lor economică şi destinaţia acestora, potrivit clasificaţiei bugetare„.
8
Dan Tudor Lazăr, op. cit. p. 45
9
5. Principiul unităţii monetare
- conform acestui principiu toate operaţiunile bugetare se exprimă în moneda naţională.
6. Principiul publicităţii
.Legea finanţelor publice prevede la art.9:
„Sistemul bugetar este deschis şi transparent, acestea realizându-se prin:
a ) dezbaterea publica a proiectelor de buget, cu prilejul aprobării acestora;
b ) dezbaterea publică a conturilor generale anuale de execuţie a bugetelor, cu prilejul

aprobării acestora;
c ) publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a actelor normative de aprobare a
bugetelor şi conturilor anuale de execuţie a acestora;
d ) mijloacele de informare în masa, pentru difuzarea informaţiilor asupra conţinutului
bugetului, exceptând informaţiile şi documentele nepublicabile, prevăzute de lege„.
Publicarea este necesară deoarece cetăţenii ţării în calitatea lor de contribuabili au dreptul să
ştie cât de mare este povara fiscală şi cât de mult beneficiază de pe urma activităţii statului.
Pe de alta parte, informaţiile sunt necesare şi cercurilor de afaceri străine care se pot edifica de la
sursa în privinţa stării de sănătate a economiei şi finanţelor ţării
Pentru bugetul local principiul publicităţii se realizează prin
 publicarea bugetului local şi a contului anual de execuţie a acestuia în presa
locală sau afişarea la sediul autorităţii administraţiei publice locale ;
 dezbaterea publică a proiectului de buget local, cu prilejul aprobării ;
 prezentarea contului anual de execuţie a bugetului local în şedinţă publică.
7. Principiul echilibrului
- este considerat ca un principiu clasic care a suferit în timp multe alterări.
În condiţiile evoluţiei libera - capitaliste a economiilor naţionale din statele moderne
industrializate care, datorită disponibilităţilor de capitaluri, oferă statului posibilitatea de a obţine
constant împrumuturi interne pentru acoperirea deficitelor bugetare, doctrina finanţelor publice a
reevaluat deficitul bugetar de stat, renunţând la uzanţa tradiţională a echilibrării in fiecare an a
veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat, folosind deficitele bugetare ca mijloc de influenţare a
dezvoltării economice prin întrebuinţarea de către stat a unei importante părţi a capitalurilor
disponibile pe piaţa internă.
10
Principiul echilibrului bugetar nu are aceeaşi semnificaţie pentru bugetul statului şi bugetul
local : pentru bugetul statului este un principiu de gestiune nefiind obligatoriu, pe când pentru
bugetul local este vorba de o obligaţie juridică.
II. BUGETELE LOCALE
2. 1. Consideraţii privind autonomia locală
Orice stat modern asigură căile, mijloacele şi acţiunile prin care se permite cetăţeanului
participarea la luarea deciziilor şi gestionarea treburilor care privesc colectivitatea şi care îşi
desfăşoară munca şi viaţa. Autorităţile administraţiilor de stat centrale şi locale, alese democratic îşi
împart competenţele şi responsabilităţile, între ele, pe baza unor principii, consacrate şi mereu
perfectibile, care converg constant spre autonomia locală a colectivităţilor teritorial – administrative
delimitate în fiecare ţară.
Autonomia locală reală nu poate funcţiona cu rezultate bune fără asigurarea resurselor
financiare necesare autorităţilor administrative, instituţiilor şi serviciilor de interes local. Asemenea
resurse trebuie să fie într–o proporţie corespunzătoare competenţelor şi responsabilităţilor care sunt
conferite, prin lege, unităţilor administraţiei publice locale. Altfel, toate principiile administraţiei
locale n - ar avea aplicabilitatea despre care se vorbeşte.
Finanţele publice locale grupează toate procedeele de constituire şi întrebuinţare a fondurilor
băneşti de interes local prin intermediul instrumentelor şi componentelor sistemului bugetului
public naţional care include şi pe cele specifice autorităţilor locale, instituţiilor şi serviciilor de
interes local. Cele mai importante instrumente le reprezintă bugetele locale.
Însemnătatea bugetelor unităţilor administrativ - teritoriale este apreciată mai mult în statele
unitare deoarece în aceste state, între bugetul de stat şi bugetele locale nu se interpune categoria
bugetelor state membre ale federaţiilor statale. Situaţia bugetelor locale rămâne condiţionată în toate
statele contemporane de concepţiile de conducere şi administraţie centralizată ori descentralizată şi
de modul în care sunt aplicate aceste concepţii în statele cu regim politic totalitar şi dictatorial.
În statele cu regim democrat parlamentar, în ambianţa pluralismului politic şi al separaţiei
puterilor legislativă, executivă şi judecătorească, unităţilor administrativ – teritoriale li se acordă
autonomia necesară capacităţii de acţiune în interes public. Această autonomie este de natură
administrativă, condiţionată de existenţa organelor de conducere cu atribuţii deliberative alese de
11
către cetăţeni, de recunoaşterea calităţii de persoane juridice şi de dreptul de a avea buget propriu cu
venituri şi cheltuieli decise de conducerile lor reprezentative. 9
Regimul politic democratic parlamentar instaurat în România după 1989 a înlăturat
conducerea centralizată şi organizarea socialistă a finanţelor locale bazată pe integrarea bugetelor
locale în bugetul statului şi a instituit un regim juridic modern al bugetelor locale corespunzător
conceptelor aplicate în statele europene occidentale. Acest regim a fost consacrat prin dispoziţiile
referitoare la aceste bugete cuprinse atât în Legea finanţelor publice nr. 72/1996 cât şi în Legea
administraţiei publice locale nr. 61/1991.
Din aceste prime reglementări care marchează începutul descentralizării administrative şi
financiare redau câteva prevederi care au o importanţă hotărâtoare :
 fiecare comună, oraş, municipiu, sector al municipiului Bucureşti, respectiv
municipiul Bucureşti întocmeşte buget propriu în condiţii de autonomie;
 se prevede autonomia locală ca prim principiu al întregii administraţii, statuând
competenţa consiliilor locale, ale comunelor şi oraşelor ca şi a consiliilor judeţene de a
adopta bugetele anuale ale fiecăruia dintre aceste unităţi administrativ – teritoriale,
precum şi de a stabili impozitele, taxele, celelalte venituri şi eventual împrumuturile
necesare executării acestor bugete 10
Elaborarea şi adoptarea bugetelor locale în condiţiile de autonomie financiară garantează
individualitatea fiecărui buget local în ansamblul bugetelor tuturor comunelor, oraşelor şi judeţelor.
Această individualitate concordă în faptul că “ în relaţiile dintre organele administraţiei publice
locale nu există raporturi de subordonare ”(vezi art. 8 din Legea Administraţiei publice locale nr.
69/1996) , fiecare consiliu judeţean, orăşenesc sau comunal este autonom având şi buget propriu
autonom faţă de celelalte bugete locale, ceea ce înseamnă că nici între bugetele locale nu există
relaţii de subordonare
Dintre competenţele autorităţilor administraţiei publice locale în domeniul finanţelor publice
locale prezint pe scurt :elaborarea şi aprobarea în condiţii de echilibru bugetar a bugetului local ;
stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor şi taxelor locale, precum şi a
altor venituri ; urmărirea şi raportarea execuţiei bugetelor locale, precum şi rectificarea acestora, pe
parcursul anului bugetar ;stabilirea şi urmărirea modului de prestare a serviciilor publice de interes
local ; administrarea eficientă a bunurilor din proprietatea publică şi privată a unităţii administrativ-
teritoriale ; contractarea directă de împrumuturi interne şi externe, pe termen scurt, mediu şi lung şi
urmărirea achitării la scadentă a obligaţiilor ; garantarea de împrumuturi interne şi externe pe
9
Ioan Gliga, Drept financiar, Editura Argonaut, Ckuj-Napoca, 1996,.p.246
10
art. 52, alin.2,3 din Legea finanţelor publice nr 72 / 1996
12
termen scurt, mediu şi lung şi urmărirea achitării, la scadentă a obligaţiilor de plată ; administrarea
fondurilor publice locale pe parcursul execuţiei bugetare în condiţii de eficienţă ; stabilirea
opţiunilor şi a priorităţilor în aprobarea şi în efectuarea cheltuielilor publice locale ; elaborarea,
aprobarea, modificarea şi urmărirea realizării programelor de dezvoltare în perspectivă a unităţilor
administrativ-teritoriale ca bază a gestionării bugetelor locale.
Evoluţia istorică a bugetelor locale din România
Bazele organizării finanţelor locale sunt puse de Legea nr.69 / 1991 privind Administraţia
Publică Locală, care precizează atribuţiile şi resursele unităţilor administrative. Crearea unei
descentralizări administrative pe fondul extinderii autonomiei locale a fost premiza de la care s- a
pornit. Aceasta se putea realiza, doar în condiţiile existenţei unor atribuţii şi responsabilităţi ale
administraţiilor locale, precum şi resursele necesare îndeplinirii acestora.
Începând cu anul 1998 prin introducerea Legii Finanţelor Publice Locale, s-au introdus noi
prevederi, atât în ce priveşte cadrul formal al procedurii bugetare, cât şi în ceea ce priveşte
competenţele financiare ale unităţilor administrativ teritoriale. Astfel, bugetele colectivităţilor locale
se vor transforma în bugete pe programe a căror cheltuieli vor fi acoperite pe baza veniturilor
proprii. Faţă de cele prevăzute în Legea nr. 72/ 1996 privind Finanţele Publice s-a acordat o cotă
prestabilită din impozitul pe salarii colectat de la salariaţi din raza unităţii administrativ teritoriale
respective. De asemenea, consiliile locale şi judeţene aveau dreptul să stabilească cote adiţionale la
unele venituri ale bugetului de stat şi bugetelor locale şi să beneficieze şi de alte sume defalcate din
alte venituri ale bugetului de stat în afara impozitului pe salarii.
Legea prevede posibilitatea autorităţilor administraţiei publice de a contracta împrumuturi,
stabilind care sunt instrumentele datoriei publice locale, condiţiile care trebuiesc îndeplinite pentru
a contracta un împrumut, precum şi limita maximă a serviciului datoriei.
Adaptarea legislaţiei româneşti la cea din Uniunea Europeană în acest domeniu a fost
realizată prin noua Lege privind finanţele publice nr. 500 / 2002 şi prin Ordonanţa de Urgenţă a
Guvernului nr. 45 / 2003 privind finanţele publice locale.
Noua lege privind finanţele publice prevede principiile şi regulile construcţiei bugetare,
responsabilităţile instituţiilor implicate în procesul bugetar, calendarul bugetar, etapele procesului
bugetar, regulile potrivit cărora se desfăşoară execuţia bugetară.
13
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 45/ 2003 privind finanţele publice locale stabileşte
principiile, cadrul general şi procedurile privind formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea
fondurilor publice locale, precum şi responsabilităţile autorităţilor administraţiei publice implicate
în domeniul finanţelor publice locale. Dintre principalele noutăţi aduse de această reglementare
menţionăm :
 definirea clară a conceptelor, termenelor şi expresiilor utilizate pentru aplicarea
unitară şi fără interpretări de către toate instituţiile implicate în procesul bugetar precum
şi introducerea unor concepte noi ca : “ angajament bugetar“ , “ angajament legal “, “
credite de angajament“ , “acţiuni multianuale “, “ lichidarea cheltuielilor“, “
ordonanţarea cheltuielilor“ ;
 stabilirea unui calendar pragmatic în cadrul procedurii bugetare, prin stipularea unor
termene precise pentru etapele procesului bugetar privite în relaţia cauzală dintre ele;
 conturarea cadrului macroeconomic, transmiterii scrisorii cadru şi stabilirea
limitelor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi transferuri
consolidabile, în vederea elaborării de către ordonatorii de credite a proiectelor de
buget ;
 delimitarea creditelor destinate unor acţiuni multianuale în credite de angajament şi
credite bugetare pentru un mai bun control al fondurilor publice şi avându-se totodată în
vedere compatibilizarea cu regulile bugetului Comunităţii Europene ;
 delimitarea sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor, instituţiilor implicate în
procesul bugetar pe baza prevederilor constituţionale, urmărindu-se eliminarea
interferenţelor şi paralelismelor din procesul bugetar, precum şi stabilirea clară a
sarcinilor între puterea executivă şi cea legislativă în îndeplinirea obiectivelor
administraţiei publice locale ;
 raportarea de către ordonatorii de credite bugetare a angajamentelor legale,
urmărindu-se astfel o sporire a responsabilităţii ordonatorilor de credite în utilizarea
fondurilor publice ;
 eliminarea veniturilor cu destinaţie specială ca surse ale bugetelor locale şi
gestionarea în afara bugetelor a sumelor provenite din taxe speciale, din amortizarea
virată de serviciile publice de interes local care desfăşoară activităţi economice,
disponibilităţile aferente depozitelor speciale constituite pentru construcţii de locuinţe,
potrivit legii ;
 constituirea fondului de risc în afara bugetului local, pentru acoperirea resurselor
financiare care decurg din garantarea de către autorităţile administraţiei publice locale a
14
împrumuturilor contractate de agenţii economici şi serviciile publice de subordonare

locală.
2.2. Veniturile bugetului local
Veniturile bugetelor locale, care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, oraşelor,
municipiilor şi judeţelor au fost prevazute de Ordonanţa de Urgenţă Guvernului nr.45/2003 Anexa
nrt.1, înlocuită prin Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale.
Conform Ordonanţei de urgenţă nr. 45 / 2003 veniturile care se prevăd în bugetele proprii ale
comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti şi al Consiliului General al
Municipiului Bucureşti sunt :
A. VENITURI PROPRII
1.Impozit pe profit de la regiile autonome şi societăţi comerciale de sub autoritatea consiliilor

locale
2.Impozite si taxe de la populaţie:
a/ impozitul pe clădiri de la persoane fizice
b/ taxe asupra mijloacelor de transport deţinute de persoane fizice
c/ impozitul pe terenuri de la persoane fizice
d/ alte impozite şi taxe de la populaţie
3.Taxe pentru folosirea terenurilor proprietate de stat;
4.Impozitul pe clădiri şi terenuri de la persoane juridice:
a/ impozitul pe clădiri de la persoane juridice
b/ impozitul pe terenuri de la persoane juridice
5.Alte impozite directe :
a/ taxa asupra mijloacelor de transport deţinute de persoane juridice
b/ impozitul pe terenul agricol
c/ alte incasări din impozite directe
6.Impozitul pe spectacole;
15
7.Alte impozite indirecte
a/ taxe şi tarife pentru eliberarea de licenţe şi autorizaţii de funcţionare
b/ taxe judiciare de timbru
c/ taxe de timbru pentru activitatea notarială
d/ taxe extrajudiciare de timbru
e/ alte încasări din impozite indirecte
8.Vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de sub autoritatea consiliilor locale
9.Vărsăminte de la instituţii publice:
a/ alte venituri privind circulaţia pe drumurile publice
b/ venituri din încasarea contravalorii lucrarilor de combatere a dăunătorilor şi bolilor

în sectorul vegetal- servicii publice de protecţie a plantelor
c/ veniturile punctelor de insământări artificiale
d/ veniturile circumscripţiilor sanitar- veterinare
e/ contribuţia lunară a părinţilor sau susţinătorilor legali pentru întrţinerea copiilor în

creşe
f/ vărsăminte din disponibilităţile instituţiilor publice şi activităţilor autofinanţate
g/ contribuţii datorate de persoanele beneficiare ale serviciilor cantinelor de ajutor

social
h/ taxa din activităţi cadastrale şi agricultură
i/ alte venituri de la instituţiile publice
10.Diverse venituri :
a/ venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputaţii şi despăgubiri
b/ venituri din amenzi şi alte sancţiuni aplicate, potrivit dispoziţiilor legale
c/ restituiri de fonduri din finanţarea bugetară locală a anilor precedenţi
d/ impozitul pe venitul din concesionarea bunurilor societăţilor comerciale sau a

companiilor naţionale la care statul este acţionar majoritar, precum si regiilor autonome
e/ venituri din concesiuni şi închirieri
16
f/ penalităţi pentru nedepunerea sau depunerea cu întârziere a declaraţiei de impozite

şi taxe
g/ incasări din valorificarea bunurilor confiscate, potrivit legii
h/ venituri realizate din administrarea sau valorificarea bunurilor fostelor cooperative

agricole de producţie
i/ venituri din închirierea şi concesionarea unor bunuri ale spitalelor
j/ încasări din alte surse
11.Venituri din valorificarea unor bunuri:
a/ venituri din valorificarea unor bunuri ale instituţiilor publice
b/ venituri din vânzarea locuinţelor construite din fondurile statului
c/ venituri din privatizare
d/ venituri din vânzarea unor bunuri ale spitalelor
e/ venituri din vânzarea unor bunuri aparţinând domeniului privat
12.Cote defalcate din impozitul pe venit.
B. SUME DEFALCATE DIN UNELE VENITURI ALE BUGETULUI DE STAT.

- sume defalcate din TVA pentru finanţarea cheltuielilor descentralizate la nivelul
comunelor, oraşelor, municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti
- sume defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale
- sume defalcate din TVA pentru finanţarea programului de dezvoltare a infrastructurii din
spaţiul rural
C. SUBVENTII PRIMITE DE LA BUGETUL DE STAT SI DE LA ALTE BUGETE:
- subvenţii de la bugetul de stat
- subventii de la alte administraţii
D. DONATII SI SPONSORIZARI:
- donaţii şi sponsorizări
- alte transferuri voluntare
17
Prin Legea nr. 273/ 2006 privind finanţele publice locale, care a intrat în vigoare de la 1 ianuarie
2007 se fac unele modificări în ce priveşte veniturile care se prevăd în bugetul local :
A. VENITURI PROPRII
1.Impozit pe profit de la regiile autonome şi societăţile comerciale de sub autoritatea consiliilor
locale
2.Cote defalcate din impozitul pe venit:
a/ cote defalcate din impozitul pe venit
b/ sume alocate de consiliul judeţean din cotele defalcate din impozitul pe venit
pentru echilibrarea bugetelor locale
3. Alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital:
- alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital
4. Impozite şi taxe pe proprietate:
a/ impozit pe clădiri;
b/ impozit pe terenuri;
c/ taxe juridice din timbru , taxe de timbru pentru activitatea notarială şi alte taxe de
timbru;
d/ alte impozite şi taxe pe proprietate.
5. Alte impozite şi taxe generale pe bunuri şi servicii:
- taxe hoteliere
6. Taxe pe servicii specifice:
a/ impozit pe spectacole
b/ alte taxe pe servicii specifice
7. Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor nsau pe desfăşurarea de activităţi
a/ taxe asupra mijloacelor de transport;
b/ taxe şi tarife pentru eliberarea de licenţe şi autorizaţii de funcţionare,
c/ alte taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfăşurarea
de activităţi
8. Alte impozite şi taxe fiscale:
- alte impozite şi taxe fiscale
9. Venituri din proprietate:
a/ vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de sub autoritatea consiliilor
locale;
b/ restituiri de fonduri din finanţarea bugetară a anilor precedenţi;
18
c/ venituri din concesiuni şi închirieri;

d/ venituri din dividende;
e/ alte venituri din proprietate.
10. Venituri din dobânzi:
- alte venituri din dobânzi
11. Venituri din prestări servicii şi alte activităţi:
a/ venituri din prestări servicii
b/ contribuţia părinţilor sau suaţinătorilor legali pentru întreţinerea copiilor în crese;
c/ contribuţia persoanelor beneficiare ale cantinelor de ajutor social;
d/ taxe din activităţi cadastrale şi agricultură;
e/ contribuţia lunară a părinţilor pentru întreţinerea copiilor în unităţile de protecţie
socială
f/ venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputaţii şi despăgubiri;
g/ alte venituri din prestări de servicii şi alte activităţi.
12. Venituri din taxe administrative, eliberări de permise:
a/ taxe extrajudiciare de timbru;
b/ alte venituri din taxe administrative, eliberări de permise.
13. Amenzi, penalităţi şi confiscări:
a/ venituri din amenzi şi alte sancţiuni aplicate potrivit dispoziţiilor legale;
b/ penalităţi pentru nedepunerea sau depunerea cu întârziere a declaraţiei de impozite
şi taxe;
c/ incasări din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate şi alte sume constatate
odată cu confiscarea, potrivit legii;
d/ alte amenzi, penalităţi şi confiscări.
14. Diverse venituri:
a/ vărsăminte din venituri şi / sau disponibilităţile instituţiilor publice;
b/ alte venituri.
15. Venituri din valorificarea unor bunuri:
a/ venituri din valorificarea unor bunuri ale instituţiilor publice;
b/ venituri din vânzarea locuinţelor construite din fondurile statului;
c/ venituri din privatizare;
d/ venituri din vânzarea unor bunuri apartinând domeniului privat.
B. SUME DEFALCATE DIN UNELE VENITURI ALE BUGETULUI DE STAT
C. DONATII ŞI SPONSORIZĂRI
19
D. SUBVENŢII DE LA BUGETUL DE STAT ŞI DE LA ALTE ADMINISTRAŢII

E. OPERATIUNI FINANCIARE
Veniturile bugetelor locale pot fi actualizate ca urmare a perfecţionării legislaţiei fiscale, precum
şi prin legile bugetare anuale, în concordantă cu programele de creştere a autonomiei financiare a
unităţilor administrativ- teritoriale şi de descentralizare a serviciilor publice.
Deoarece lucrarea face referire la analiza bugetului local al municipiului Turda pe perioada
2002- 2006, analiza are la bază clasificarea veniturilor pe structura aprobată de Ordonanţa de
Urgentă a Guvernului nr.45/ 2003 cu completările şi modificările ulterioare şi pe clasificatia
bugetară aprobată în legile bugetare anuale .
Sistemul de finanţare pe baza de bugete se realizează prin intermediul veniturilor bugetare ca

ansamblu al resurselor băneşti ce se colectează în baza prevederilor legale şi a hotărârilor consiliilor
locale în limita competenţelor legale.
Impozitele, taxele şi alte venituri ale bugetelor sunt reglementate prin acte normative, acestea
putând fi actualizate prin legile bugetare anuale în corelaţie cu perfecţionarea legislaţiei fiscale.
2. 2. 1 Veniturile proprii ale bugetului local
Nivelul şi mărimea veniturilor proprii ale autorităţilor locale poate fi un indicator al

autonomiei decizional – financiare a autorităţilor locale. Dar în realitate singura autoritate care
poate hotărî instituirea unor impozite şi taxe este parlamentul. Conform acestei autorităţi,
parlamentul sau guvernul poate delega la nivel local perceperea unor taxe, pe care autorităţile să le
folosească în scopuri prevăzute de reglementările legale. În asemenea cazuri, autonomia decizional
– financiară a autorităţilor locale este doar aparentă.
Veniturile din impozite şi taxe locale
Impozitele şi taxele locale constituie venituri proprii ale bugetelor unităţilor administrativ-
teritoriale şi se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor înscrise în aceste bugete.
Din categoria impozitelor şi taxelor locale fac parte: impozitul pe clădiri; impozitul pe teren;
taxa asupra mijloacelor de transport; taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor;
taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate; impozitul pe spectacole; taxa hotelieră;
taxe speciale; alte taxe locale.
20
În domeniul impozitelor şi taxelor locale au avut loc numeroase modificări legislative care
au vizat :
 reglementarea nivelului impozitelor şi taxelor locale, structura acestora, extinderea
domeniului de aplicare, transferul de la bugetul statului către bugetul local a unor
impozite şi taxe , acordarea de competenţe consiliilor locale ;
 metodologia stabilirii impozitelor şi taxelor locale, modelul formularelor de
declaraţii pentru impozite şi taxe locale, termenul de depunere a declaraţiilor de către
contribuabili, modul de întocmire a declaraţiilor, sancţiunile aplicate contribuabililor
în caz de nedeclarare a bunurilor impozabile;
 controlul modului de stabilire şi plată a impozitelor şi taxelor locale, drepturile
contribuabililor, drepturile şi obligaţiile organelor de control ale autorităţilor publice
locale, regulile de procedură, prescripţia dreptului de a stabili diferenţe de impozite
şi taxe.
Modificările legislative s-au produs în trei etape:
 modificări aduse de Legea nr.27/ 1994 privind impozitele şi taxele locale.

Republicată; Legea nr.147/ 1998 privind impozitul pe spectacole; Legea nr.69/ 1993
privind instituirea taxei pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri
decât pentru agricultură şi silvicultură, Ordonanţa Guvernului nr. 68/ 1997 privind
procedura de întocmire şi depunere a declaraţiilor de impozite şi taxe. Republicată.
 modificări aduse de Ordonanţa Guvernului nr.36/ 2002 privind impozitele şi taxele
locale, aprobată prin Legea nr.522/ 2002;
 modificări aduse prin Legea nr.571/ 2003 privind Codul fiscal, Ordonanţa
Guvernului nr.92/ 2003 privind Codul de procedură fiscală.
În lucrare, tratarea impozitelor şi taxelor locale s-a făcut în baza Codului fiscal aprobat prin
Legea nr.571/ 2003 cu completările şi modificările ulterioare.
Impozitul pe clădiri
Impozitul pe clădiri este un impozit anual şi se datorează de către orice persoană care are în
proprietate o clădire situată în România. Regula este că plătitorul impozitului coincide cu
proprietarul clădirii. Sunt şi excepţii şi anume: pentru clădirile proprietate publică sau privată a
statului ori a unităţilor administrativ- teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori
21
folosinţă, după caz, impozitul pe clădiri reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor,
titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă după caz .
Impozitul se calculează prin aplicarea unor cote procentuale la o bază de calcul. Cotele sunt
diferenţiate în funcţie de proprietarii clădirilor, persoane fizice sau persoane juridice, iar pentru
persoane fizice diferenţierea se face şi pe mediul urban şi mediul rural. Astfel, pentru clădirile
persoanelor fizice situate în mediul urban cota de impozitare este de 0,2 % iar pentru clădirile
situate în mediul rural cota de impozitare este 0,1 %. Pentru clădirile aparţinând persoanelor juridice
cota de impozit este stabilită de către consiliile locale şi poate fi cuprinsă între 0,5 % şi 1 % .
Baza de calcul al impozitului o reprezintă valoarea impozabilă a clădirii, care diferă în
funcţie de proprietarul clădirii, persoană fizică sau juridică.
A ) Pentru clădirile proprietatea persoanelor fizice baza de impozitare o reprezintă valoarea
clădirii determinată pe baza normelor de evaluare pe metru pătrat de suprafaţă construită,
diferenţiată în funcţie de felul, destinaţia şi locul unde sunt situate, construcţiile anexe sau spaţii cu
alte destinaţie. Diferenţierea lor se face şi în funcţie de materialele de construcţie, gradul de confort
determinat de existenţa unor instalaţii electrice, încălzire, canalizare, perioada în care au fost
construite.
Pentru persoanele care deţin mai multe clădiri utilizate ca locuinţă care nu sunt închiriate
unei alte persoane, impozitul pe clădiri se majorează cu 15 % pentru prima clădire în afara celei de
la adresa de domiciliu; cu 50% pentru cea de-a doua clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;
cu 75% pentru cea de-a treia clădire în afara celei de la adresa de domiciliu şi cu 100 % pentru cea
de-a patra clădire şi următoarele în afara celei de la adresa de domiciliu.
B) Pentru clădirile aparţinând persoanelor juridice baza de calcul este valoarea de inventar a
clădirii, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii. În cazul unei clădiri a cărei valoare a
fost recuperată integral pe cale amortizării, valoarea impozabilă se reduce cu 15 %.Dacă clădirile nu
au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţă, cota impozitului pe clădiri se
stabileşte de consiliul local / Consiliul General al Municipiului Bucureşti între 5% şi 10 %.La
determinarea impozitului pe clădiri se au în vedere atât clădirile aflate în funcţiune cât şi cele în
rezervă sau conservare.
Conform prevederilor legale sunt clădiri pentru care nu se datorează impozit ( art.258 din
Codul Fiscal aprobat prin Legea nr. 571/ 2003 ).
Clădirile care au fost dobândite sau construite de o persoană în cursul anului, se impun cu
începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care au fost dobândite. Impozitul se
recalculează ca să reflecte perioada din an în care impozitul se aplică acelei persoane . Clădirile
demolate, înstrăinate sau distruse în cursul anului se scot de la impozitare cu data de întâi a lunii
22
următoare celei în care s-a produs una dintre aceste situaţii. Scăderea de la impunere se acordă
numai pentru partea de clădire demolată, înstrăinată sau distrusă.
Impozitul pe teren
Contribuabilii care deţin în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta
impozit pe teren. Impozitul este anual şi se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-
teritoriale în raza căreia este situat terenul11. Pentru terenurile proprietate publică sau privată a
statului ori a unităţilor administrativ- teritoriale, concesionate, închiriate date în administrare ori în
folosinţă, după caz, impozitul pe teren reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor
Impozitul pe teren se stabileşte anual, în sumă fixă pe metru pătrat de teren diferenţiat pe
categorii de localităţi, iar în cadrul localităţilor pe zone. Pentru terenul din intravilanul localităţilor
înregistrat la altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri pentru construcţii, impozitul se
stabileşte diferenţiat pe categorii de folosinţă: teren arabil, păşune, fâneaţă, vie, livadă, pădure sau
alt teren cu vegetaţie forestieră, teren cu apă, drumuri şi căi ferate, teren neproductiv. Drumurile,
căile ferate şi terenul neproductiv sunt scutite de impozit. La calculul impozitului pentru terenul cu
altă destinaţie se are în vedere şi rangul localităţii, fiind atribuit un coeficient de corecţie pentru
fiecare rang.
Încadrarea terenurilor pe zone în cadrul localităţii, se face de către consiliul local în funcţie
de : caracterul zonei – de locuit sau industrială, poziţia terenului faţă de centrul localităţii,
apropierea sau depărtarea faţă de căile de comunicaţie, dotarea cu utilităţi, precum şi alte elemente
specifice fiecărei localităţi.
În cazul unui teren situat în extravilanul localităţilor, indiferent de rangul localităţii,
categoria de folosinţă şi zona unde este situat, impozitul pe teren este de 10.000 lei pe hectar.
Pentru orice operaţiune juridică efectuată de o persoană în cursul unui an, care are ca efect
transferul dreptului de proprietate asupra unui teren, persoana încetează a mai datora impozitul pe
teren începând cu prima zi a lunii următoare celei în care a fost efectuat transferul dreptului de
proprietate asupra terenului. Impozitul pe teren se recalculează pentru a reflecta perioada din an în
care impozitul se aplică acelei persoane.
Dacă încadrarea terenului în funcţie de poziţie şi categoria de folosinţă se modifică în cursul
unui an , impozitul se modifică începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a intervenit
modificarea. În situaţia în care se modifică rangul unei localităţi, impozitul pe teren se modifică
11
art. 256, Legea privind Codul fiscal, nr. 571/2003
23
pentru întregul teren situat în intravilan corespunzător noii încadrări, începând cu data de 1 ianuarie
a anului următor celui în care a intervenit această modificare.
Taxa asupra mijloacelor de transport
Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat în
România datorează o taxă anuală pentru mijlocul de transport. 12Taxa se plăteşte la bugetul local al
unităţii administrativ- teritoriale unde persoana îşi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru.
Taxa asupra mijloacelor de transport se calculează în funcţie de tipul mijlocului de transport :
 pentru mijloacele de transport cu tracţiune mecanică reprezentând autoturisme,
autobuze, autocare, microbuze, alte vehicule cu tracţiune mecanică cu masa totală
autorizată sub 12 tone, tractoare înmatriculate, motociclete, motorete şi scutere în funcţie
de capacitatea cilindrică a acestora prin înmulţirea fiecărui 500 cmc sau fracţiune din
aceasta cu suma corespunzătoare conform art. 263 alin . ( 1 ) din Legea nr.571 din 2003
privind Codul fiscal;
 în cazul unui ataş, taxa pe mijlocul de transport este de 50 % din taxa pentru
motociclete, motorete şi scutere ;
 pentru autovehiculele de transport marfă cu masa totală autorizată de peste 12 tone,
taxa se stabileşte în funcţie de sistemul de suspensie – pneumatică sau cu alt sistem de
suspensie , numărul de axe şi masa vehiculului ;
 pentru remorci, semiremorci sau rulote taxa se stabileşte în funcţie de masa totală şi
suma stabilită pentru fiecare categorie în parte ;
 pentru mijloacele de transport pe apă taxa se stabileşte diferenţiat pe feluri de
mijloace de transport pe apă şi suma legal stabilită.
Taxa asupra mijloacelor de transport se datorează începând cu data de întâi a lunii următoare
celei în care mijlocul de transport a fost dobândit, iar în cazul înstrăinării, taxa asupra mijlocului de
transport încetează să se mai datoreze de acea persoană începând cu data de întâi a lunii următoare
celei în care mijlocul de transport a fost înstrăinat sau radiat din evidenţa fiscală.
Taxa asupra mijloacelor de transport nu se aplică pentru cazurile prevăzute în art. 262 din Legea
nr.571 din 2003 privind Codul fiscal.
Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi a autorizaţiilor
12
art.261, Legea privind Codul fiscal nr.571/ 2003
24
Eliberarea certificatelor, avizelor sau altor autorizaţii de către compartimentele de

specialitate ale autorităţii administraţiei publice locale se face după plata taxelor prevăzute pentru
fiecare caz în parte.
Certificatele, avizele şi autorizaţiile în domeniul construcţiilor, eliberate contribuabililor, sunt
supuse unor taxe diferenţiate, în funcţie de suprafaţă, valoarea lucrărilor, destinaţia acestora şi
natura serviciilor prestate. Dintre principalele taxe menţionez cele pentru:13
 eliberarea certificatului de urbanism ;
 eliberarea autorizaţiilor de construire ;
 eliberarea autorizaţiei de foraje sau excavări necesară studiilor geotehnice,
ridicărilor topografice, exploatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaze şi petrol,
precum şi altor exploatări ;
 eliberarea autorizaţiei necesare pentru lucrările de organizare de şantier în vederea
realizării unei construcţii ;
 eliberarea autorizaţiei de amenajare de tabere de corturi, căsuţe sau rulote ori
campinguri ;
 eliberarea autorizaţiei de construire pentru chioşcuri, tonete, cabine, spaţii de
expunere, situate pe căile şi spaţiile publice, pentru amplasarea corpurilor şi a panourilor
de afişaj, a firmelor şi reclamelor ;
 eliberarea autorizaţiei de desfiinţare, totală sau parţială, a unei construcţii ;
 prelungirea unui certificat de urbanism sau a unei autorizaţii de construire ;
 eliberarea unei autorizaţii privind lucrările de racorduri şi branşamente la reţele
publice de apă, canalizare, gaze, termice, energie electrică, telefonie şi televiziune prin
cablu ;
Consiliul local stabileşte pentru eliberarea unei autorizaţii pentru desfăşurarea unei activităţi
economice o taxă de până la 100.000 lei în mediul rural şi de până la 500.000 lei în mediul urban,
pentru eliberarea autorizaţiilor sanitare de funcţionare de până la 120.000 lei, pentru eliberarea de
copii heliografice de pe planuri cadastrale sau de pe alte asemenea planuri o taxă de până la 200.000
lei iar pentru eliberarea certificatelor de producător taxa este de până la 500.000 lei.
Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate
Persoanele care beneficiază de servicii de reclamă şi publicitate în România în baza unui

contract sau a unui alt fel de înţelegere încheiată cu altă persoană datorează taxa pentru aceste
13
art. 266, Legea privind Codul fiscal nr.571 / 2003
25
servicii, cu excepţia serviciilor de reclamă şi publicitate realizate prin mijloacele de informare în

masă scrise şi audiovizuale14.Cota taxei se stabileşte de consiliul local, fiind cuprinsă între 1% şi 3
%. Taxa se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ- teritoriale în raza căreia persoana
prestează serviciile de reclamă şi publicitate.
Orice persoană care utilizează un panou, afişaj sau structură de afişaj pentru reclamă şi
publicitate într-un loc public datorează plata taxei anuale către bugetul local în raza căreia este
amplasat panoul, afişajul sau structura de afişaj respectivă.
Impozitul pe spectacole
Impozitul pe spectacole se datorează de orice persoană care organizează o manifestare

artistică, o competiţie sportivă sau altă activitate distractivă în România şi se plăteşte la bugetul
local al unităţii administrativ- teritoriale în raza căreia are loc manifestarea artistică, competiţia
sportivă sau altă activitate distractivă.15
Determinarea impozitului se face diferenţiat în funcţie de natura activităţii :
 pentru spectacole de teatru , prezentarea unui film la cinematograf, un spectacol de

circ sau competiţie sportivă sau alte manifestări artistice, impozitul se stabileşte prin
aplicarea unor cote de impozitare la suma încasată din vânzarea biletelor de intrare şi a
abonamentelor ;
 pentru manifestările artistice sau alte activităţi distractive care au loc într-o
videotecă sau discotecă, impozitul pe spectacole se calculează pe baza suprafeţei incintei
exprimată în metrii pătraţi cu suma stabilită de reglementările legale, ajustată cu un
coeficient de corecţie corespunzător rangului localităţii
Taxa hotelieră
Pentru şederea în staţiunile turistice consiliul local poate institui o taxă cuprinsă între 0,5 % şi
5% aplicată la tarifele de cazare practicate de unităţile de cazare. Taxa se încasează de către
persoanele juridice prin intermediul cărora se realizează cazarea, o dată cu luarea în evidenţă a
persoanelor cazate. Unitatea de cazare are obligaţia de a vărsa taxa colectată la bugetul local al
unităţii administrativ- teritoriale în raza căreia este situată aceasta.
14
art. 270, Legea privind Codul fiscal nr. 571/ 2003
15
art. 273, Legea privind Codul fiscal nr. 571/ 2003
26
Taxe speciale, alte taxe locale
Consiliile locale pot adopta taxe speciale pentru funcţionarea unor servicii publice locale în
conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.45 din 2003 privind finanţele
publice locale.
Codul fiscal aprobat prin Legea nr. 571 din 2003 prevăd posibilitatea instituirii de către
consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau consiliile judeţene a unor taxe
pentru: utilizarea temporară a locurilor publice, pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale,
monumentelor istorice de arhitectură şi arheologice, pentru deţinerea sau utilizarea echipamentelor
şi utilajelor destinate obţinerii de venituri care folosesc infrastructura publică locală, taxe pentru
activităţile cu impact asupra mediului înconjurător.
Taxele de timbru
Taxele de timbru, deşi au în majoritate caracterul de impozite directe au fost asimilate în

practica bugetară impozitelor indirecte. Ele reprezintă o categorie de venituri care se realizează în
mod curent, cu o anumită regularitate la buget, prin plăţi ocazionale efectuate de diferite categorii
de plătitori.
Taxele de timbru se mai caracterizează prin următoarele :
 reprezintă o plată neechivalentă pentru serviciile prestate ;

plătitorul taxei este individualizat numai în momentul în care solicită prestarea unor servicii ;
 taxa se datorează numai dacă instituţia prestează un serviciu pentru persoanele
solicitante ;
 unele taxe se datorează numai de persoanele fizice sau numai de persoanele juridice,
iar pentru altele sunt plătitori atât persoanele fizice cât şi persoanele juridice.16
După natura şi obiectul lor taxele de timbru se grupează pe mai multe categorii, cele mai
importante sunt taxele judiciare de timbru, taxele de timbru pentru activitatea notarială şi taxele de
timbru extrajudiciare.
Taxele judiciare se plătesc pentru cererile şi acţiunile introduse în instanţele judecătoreşti, sunt
stabilite prin lege în mod diferenţiat după cum obiectul cererii sau acţiunii este sau nu evaluabil în
bani. Determinarea taxelor judiciare de timbru se face de instanţa de judecată şi se plătesc anticipat
16
Viorel Beju, Metode si tehnici fiscale, Editura Dimitrie Cantemir, Tărgu-Mures, 2002, p. 192
27
în numerar sau prin virament în contul bugetului local . Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost
plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării cererii sau acţiunii ori dacă, în cursul procesului
apar elemente care determină o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului să achite
suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la
termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
Taxele de timbru pentru activitatea notarială 17asigură persoanelor fizice şi juridice constatarea
raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum şi exerciţiul drepturilor şi ocrotirea
intereselor, în conformitate cu legea. Activitatea notarială se realizează de către notarii publici prin
acte notariale şi consultaţii juridice notariale.
Taxele de timbru se datorează de persoanele fizice şi de persoanele juridice care solicită
îndeplinirea actelor şi a serviciilor notariale. În funcţie de natura actelor întocmite şi a serviciilor
prestate, taxele de timbru sunt stabilite în cote procentuale regresive, în cote procentuale
proporţionale şi în sume fixe.
Taxele extrajudiciare de timbru se datorează pentru eliberarea certificatelor de orice fel,
eliberarea sau preschimbarea actelor de identitate, eliberarea permiselor de vânătoare şi de pescuit,
examinarea conducătorilor de autovehicule în vederea obţinerii permisului de conducere,
înmatricularea autovehiculelor şi a remorcilor, precum şi alte servicii prestate. Taxele extrajudiciare
de timbru sunt stabilite în sume fixe pe tipuri de servicii prestate şi se datorează bugetelor locale.
Plătitorii sunt persoanele fizice şi persoanele juridice solicitanţi ai serviciilor supuse acestor taxe.
Taxele se plătesc anticipat prestării serviciilor.
Venituri din chirii şi concesiuni
Odată cu reglementarea proprietăţii publice şi private a statului şi a unităţilor administrativ

teritoriale asupra bunurilor s-a reglementat şi problema închirierii sau concesionării acestora.
Conform prevederilor Legii nr.213 din 1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al
acesteia, art.14 “Închirierea bunurilor proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ –
teritoriale se aprobă, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului judeţean, a Consiliului
General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, iar contractul de închiriere va cuprinde
clauze de natură să asigure exploatarea bunului închiriat, potrivit specificului acestuia „; conform
art.16 al aceleiaşi reglementări „ Sumele încasate din închirierea sau din concesionarea bunurilor
proprietate publică se fac, după caz, venit la bugetul de stat sau la bugetele locale”.
17
Viorel Beju, op. cit. p. 201
28
Venituri din vânzarea unor bunuri aparţinând domeniului privat
Bunurile ce constituie patrimoniul privat al unităţii administrativ teritoriale pot fi vândute.

Conform prevederilor Legii nr. 215 din 2001 privind administraţia publică locală, art.125 alin.( 1 ),
consiliile locale şi consiliile judeţene « hotărăsc cu privire la cumpărarea unor bunuri ori
vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de interes local sau judeţean, în condiţiile
legii ».
Impozitul pe profit şi vărsminte din profitul net al regiilor autonome
Regiile autonome de subordonare locală au obligaţia de a achita la bugetul local impozitul

pe profit şi 50 % din profitul net rămas după constituirea fondului de participare la profit şi a
fondului pentru dezvoltare.
2.2.2. Cote si sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat
Veniturile din alocaţii bugetare reprezintă materializarea principiului corect, conform căreia
într-un stat există doar o singură putere conducătoare. Din punct de vedere funcţional, alocaţiile
bugetare ale autorităţilor locale sunt un instrument de echilibrare, la dispoziţia guvernământului
central, a bunăstării sociale dintre regiuni.18
Cotele defalcate din impozitul pe venit
Cotele defalcate din impozitul pe venit reprezintă sume alocate la nivelul fiecărei unităţi
administrativ teritoriale din impozitul pe venit încasat de către stat. Sumele se alocă lunar, în termen
de 5 zile lucrătoare de la finele lunii precedente în care s-a încasat acest impozit astfel :
 o cotă de 36 % la bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, pe
teritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea plătitorii de impozite ;
 cotă de 10 % la bugetul propriu al judeţului ;
 17 % într–un cont distinct, deschis pe seama consiliului judeţean pentru echilibrarea
bugetelor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţului.
Pentru municipiul Bucureşti cota de 63 % din impozitul pe venit se repartizează astfel :
 18 % la bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti ;

18
Cziprian Kovacs Lorand, Veniturile autorităţilor locale din România, Revista Transilvană de Stiinţe Administrative
3(12), 2004, p.93
29
 36,5 % la bugetul propriu al municipiului Bucureşti ;

 8,5 % într-un cont distinct, deschis pe seama Consiliului General al Municipiului
Bucureşti pentru echilibrarea bugetelor locale ale sectoarelor şi municipiului Bucureşti.
Sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat
Pentru finanţarea unor cheltuieli publice ca urmare a trecerii unor activităţi în competenţa
autorităţilor publice locale, precum şi pentru echilibrarea bugetelor locale ale unităţilor
administrativ – teritoriale , prin legea bugetului de stat se aprobă sume defalcate din unele venituri
ale bugetului de stat pe ansamblul judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti. Sumele repartizate
pentru echilibrarea bugetelor locale vor fi repartizate în funcţie de următoarele criterii :
 capacitatea financiară calculată în funcţie de impozitul pe venit încasat pe locuitor,
în proporţie de 70 % din sumele defalcate;
 suprafaţa judeţului, în proporţie de 30 %.
Din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor
locale, aprobate anual prin legea bugetului de stat, şi din cota de 17 % impozit pe venit, o cotă de 25
% se alocă bugetului propriu al judeţului, iar diferenţa se repartizează pe comune, oraşe şi municipii
prin hotărâre a consiliului judeţean, în funcţie de următoarele criterii :
 capacitatea financiară calculată în baza impozitului pe venit încasat pe locuitor, în
proporţie de 30 % ;
 suprafaţa unităţii administrativ – teritoriale, în proporţie de 30 % ;
 populaţia unităţii administrativ – teritoriale, în proporţie de 25 % ;
 alte criterii stabilite prin hotărâre a consiliului judeţean, în proporţie de 15 %, care
să asigure cu prioritate susţinerea programelor cu finanţare externă, care necesită
cofinanţare locală.
Pentru municipiul Bucureşti, din cota de 8,5% repartizată din impozitul pe venit se alocă o cotă
de 25 % pentru bugetul propriu al municipiului Bucureşti, iar diferenţa se repartizează pe sectoarele
municipiului Bucureşti, prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după
consultarea primarilor de sector şi cu asistenţa tehnică de specialitate a direcţiei generale a
finanţelor publice.
Sume defalcate din T.V.A
30
Prin legea anuală a bugetului de stat se repartizează sume către bugetele locale pentru anumite
destinaţii :
 sume defalcate din T.V.A pentru subvenţionarea energiei termice;
 sume defalcate din T.V.A pentru instituţiile de învăţământ preuniversitar de stat,
creşe şi centre judeţene şi locale de consultanţă agricole ;
 sume defalcate din T.V.A pentru retehnologizarea, modernizarea şi dezvoltarea
sistemelor de producere şi distribuţie a energiei termice.
Transferuri consolidabile
Transferurile de la bugetul de stat către bugetele locale se acordă pentru investiţii finanţate
din împrumuturi externe la a căror realizare contribuie şi Guvernul, potrivit legii, şi se aprobă anual,
în poziţie globală, prin legea bugetului de stat.
Din bugetul de stat, prin bugetele unor ordonatori principali de credite ai acestuia, precum şi
din alte bugete se pot acorda transferuri către bugetele locale pentru finanţarea unor programe de
dezvoltare sau sociale, de interes naţional, judeţean sau local.
2.2.3 . Împrumuturi
Veniturile din împrumuturi apar după doi ani de la apariţia autorităţilor locale constituite în
mod legal- constituţional şi cuprind în principiu emisiuni de obligaţiuni cu garanţie statală şi
împrumuturi. Ambele categorii de venituri apar într-un singur capitol bugetar, nefăcându-se
diferenţierea între ele, prima fiind împrumut public, cea dea doua împrumut bancar clasic.
2.4. CHELTUIELILE BUGETULUI LOCAL
2.4.1. Clasificarea cheltuielilor bugetului local
Cheltuielile publice apar în cea de-a doua fază a funcţiei de repartiţie a finanţelor publice,
respectiv cea a repartizării resurselor financiare publice pe diferite destinaţii şi reflectă utilizarea
efectivă a resurselor pentru realizarea obiectivelor (necesităţile publice de bunuri şi servicii
31
considerate prioritare pentru perioada curentă) cuprinse în programele guvernamentale şi locale

privind activitatea sociala şi de alta natura desfăşurată de acestea.
Cheltuielile publice sunt plăţi efectuate din resurse mobilizate pe diferite căi, pentru achiziţia
de bunuri sau prestări de servicii necesare pentru îndeplinirea diferitelor obiective: servicii publice
generale, acţiuni social-culturale, acţiuni economice.19
Cheltuielile publice cuprind:
a. cheltuieli efectuate de administraţiile publice centrale din fonduri bugetare, extrabugetare

şi fonduri speciale;
b. cheltuieli efectuate de administraţiile publice locale din fonduri bugetare şi extrabugetare.
Clasificarea cheltuielilor publice poate fi făcută utilizând mai multe criterii:
 administrativ;
 funcţional;
 economic.
Clasificarea administrativă are la bază criteriul instituţiilor prin care se efectuează

cheltuielile publice: ministere, agenţii guvernamentale, instituţii publice autonome, unităţi
administrativ-teritoriale. Gruparea cheltuielilor pe criterii administrative este utilă deoarece
alocaţiile bugetare se stabilesc pe beneficiari: ministere şi alte instituţii centrale, judeţene,
municipii, oraşe, comune.
Clasificaţia funcţională foloseşte drept criteriu destinaţia cheltuielilor, adică domeniile,

ramurile, şi sectoarele spre care sunt dirijate resursele financiare publice şi alte destinaţii ale
cheltuielilor legate de efectuarea unor transferuri între diferite nivele ale administraţiilor publice,
plata dobânzilor şi datoria publică sau constituirea de rezerve la dispoziţia autorităţii executive. Ele
reflectă obiectivele politicii financiare a statului. Permite evaluarea modului de alocare a fondurilor
publice pentru unele activităţi sau obiective care definesc necesităţile publice.
În bugetul de stat structura funcţională a cheltuielilor este:

Partea I : Servicii publice generale;
Partea II : Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională;
19
Ion Gherasim, Contabilitatea instituţiilor publice, Editura Dacia, 2003, p. 20
32
Partea III : Cheltuieli social culturale ;

Partea IV : Servicii şi dezvoltare publică, locuinţe, mediu si ape;
Partea V : Acţiuni economice;
Partea VI : Alte acţiuni în care este cuprinsă şi cercetarea ştiinţifică;
Partea VII : Transferuri din bugetul de stat;
Partea VIII : Împrumuturi acordate;
Partea IX : Plăţi de dobânzi şi alte cheltuieli aferente datoriei publice;
Partea X : Rambursări de împrumuturi;
Partea XI : Fondul de rezervă;
Partea XII : Excedent, deficit.
Cheltuielile unităţilor administrativ-teritoriale care se prevăd în bugetele proprii ale
comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor sunt cele cuprinse în Anexa 2 la Ordonanţa de
Urgenţă a Guvernului nr.45/2003 privind finanţele publice locale şi cuprind:
1. Autorităţi executive;
2. Învăţământ;
3. Sănătate;
4. Cultura, religie şi acţiuni privind activitatea sportivă şi de tineret;
5. Asistenţă socială, alocaţii, pensii, ajutoare şi îndemnizaţii;
6. Servicii şi dezvoltare publică şi locuinţe;
7. Agricultura şi silvicultura;
8. Transporturi şi comunicaţii;
9. Alte acţiuni economice;
10. Alte acţiuni;
11. Fond pentru garantarea împrumuturilor externe, dobânzilor şi comisioanelor aferente;
12. Transferuri către alte bugete;
13. Dobânzi aferente datoriei publice şi alte cheltuieli;
14. Plăţi de dobânzi;
15. Rambursări împrumuturi acordate;
16. Fondul de rezervă bugetară.
Lista cheltuielilor care se prevăd în bugetele locale se poate dezvolta pe măsura
descentralizării unor servicii publice centrale trecute în subordinea autorităţilor publice locale.
Conform Legii nr. 273/ 2006 privind finanţele publice locale , care a intrat în vigoare la 1
ianuarie 2007, cheltuielile care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, oraşelor, municipiilor,
sectoarelor municipiului Bucureşti şi al municipiului Bucureşti sunt următoarele :
33
1. Autorităţi publice şi acţiuni externe

- autorităţi executive
2. Alte servicii publice generale :
a/ fondul de rezervă bugetară la dispoziţia autorităţilor administraţiei publice locale ;
b/ fondul de garantare a împrumuturilor externe, contractate/ garantate de stat ;
c/ fondul de garantare a împrumuturilor externe, contractate/ garantate de autorităţile
administraţiei publice locale ;
d/ servicii publice comunitare de evidenţa a persoanelor ;
e/ alte servicii publice generale.
3. Dobânzi
4. Tranferuri cu caracter general între diferite niveluri administraţiei
- transferuri din bugetele locale pentru instituţiile de asistenţă socială pentru persoanele cu
handicap
5.Apărare
- apărare naţională( centre militare)
6.Ordine publică şi siguranţă naţională
a/ poliţie comunitară ;
b/ protecţie civilă şi protecţia contra incediilor
7. Invăţământ :
a/ învăţământ preşcolar şi primar
b/ învătîmânt secundar
c/ învăţământ postliceal
d/ învăţământ special
e/ servicii auxiliare pentru educaţie
f/ alte cheltuieli n domeniul învăţământului
8. Sănătate
a/ servicii medicale n unităţile sanitare cu paturi : spitale generale
b/ alte cheltuieli în domeniul sănătăţii : alte instituţii şi acţiuni sanitare
9. Cultură, recreere şi religie
a/ servicii culturale :
- biblioteci publice comunale, orăseneţti, municipale
- muzee
- instituţii publice de spectacole şi concerte
- şcoli populare de arte şi meserii
34
- case de cultură
- cămine culturale
- centre pentru conservarea si promovarea culturii tradiţionale
- consolidarea şi restaurarea monumentelor istorice
- alte servicii culturale
b/ servicii recreative şi sportive
- sport
- tineret
- întreţinere grădini publice, parcuri, zone verzi, baze sportive şi de agrement
c/ servicii religioase
d/ alte servicii în domeniul culturii, recreerii şi religiei
10. Asigurări şi asistenţă socială :
a/ asistenţă socială în caz de boli şi invalidităţi
b/ asistenţă socială pentru familie şi copii
c/ ajutoare pentru locuinţe
d/ creşe
e/ prevenirea excluderii sociale : ajutor social ; cantine de ajutor social ;
f/ alte cheltuieli n domeniul asigurării şi asistenţei sociale
11. Locuinţe, servicii şi dezvoltare publică
a/ locuinţe
b/ alimentare cu apă şi amenajări hidrotehnice
c/ iluminat public şi electrificări rurale
d/ alimentarea cu gaze naturale în localităţi
e/ alte servicii în domeniul locuinţelor, serviciilor şi dezvoltării comunale
12. Protecţia mediului
a/ salubritate şi gestionarea deşeurilor
b/ canalizare şi tratarea apelor reziduale
13. Acţiuni generale economice, comerciale şi de muncă
a/ acţiuni generale economice şi comerciale
14. Combustibil şi energie
a/ energie termică
b/ alti combustibili
c/ alte cheltuieli privind combustibilii şi energia
15. Agricultura, silvicultura, piscicultura şi vânătoarea
35
16. Transporturi
a/ transport rutier : drumuri, poduri,transport n comun, străzi
b/ alte cheltuieli n domeniul transporturilor
17. Alte acţiuni economice
a/ Fondul Român de Dezvoltare Sociala
b/ zone libere
c/ turism
d/ proiecte de dezvoltare multifuncţională
e/ alte acţiuni economice.
Clasificaţia economică clasifică cheltuielile după natura şi efectul lor. În cadrul acesteia se
folosesc doua criterii de grupare: primul conform căruia cheltuielile se împart în cheltuieli
curente ( de funcţionare ) şi cheltuieli de capital ( cu caracter de investiţie ) şi al doilea
conform căruia cheltuielile se împart în cheltuieli ale serviciilor publice şi administrative şi
cheltuieli de transfer ( de redistribuire ).
2.4.2. Executia cheltuielilor bugetului local
În procesul execuţiei bugetare cheltuielile bugetare parcurg următoarele faze : angajament,

lichidare, ordonanţare, plată.20
 Angajarea cheltuielilor
Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în

limita prevederilor şi potrivit destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea
instituţiilor publice şi cu respectarea dispoziţiilor legale.
Angajarea oricărei cheltuieli din fonduri publice îmbracă două forme de angajamente:
20
Legea finanţelor publice nr. 500/2002
36
Angajamentul legal - fază în procesul execuţiei bugetare reprezentând orice act juridic din
care rezultă sau ar putea rezulta o obligaţie pe seama fondurilor publice.
Angajamentul legal trebuie să se prezinte sub formă scrisă şi să fie semnat de ordonatorul de
credite. Angajamentul legal ia forma unui contract de achiziţie publică, comanda, convenţie,
contract de muncă, acte de control, acord de împrumut etc.
In toate actele juridice prin care se contractează o datorie a statului rezultata din contractarea
unor împrumuturi interne sau externe sau o datorie rezultată dintr-un contract, comandă etc. trebuie
să se facă menţiuni cu privire la instituţia care are prevăzute în buget creditele aferente
angajamentului respectiv şi subdiviziunea bugetară la care sunt prevăzute acestea şi de la care
urmează sa se facă plata. Sarcina înscrierii datelor respective revine compartimentelor de
specialitate care elaborează proiectele angajamentelor legale.
Inainte de a angaja şi a utiliza creditele bugetare, respectiv înainte de a lua orice măsură care
ar produce o cheltuială, ordonatorii de credite trebuie să se asigure că măsura luată respectă
principiile unei bune gestiuni financiare, ale unui management financiar sănătos, în special ale
economiei şi eficienţei cheltuielilor.
În acest scop utilizarea creditelor bugetare trebuie să fie precedată de o evaluare care să
asigure faptul că rezultatele obţinute sunt corespunzătoare resurselor utilizate.
Proiectele angajamentelor legale reprezintă decizii de principiu luate de ordonatorii de credite, care
implică o obligaţie de efectuare a unei cheltuieli faţă de terţe persoane.
Aceste proiecte de angajamente legale nu pot fi aprobate de către ordonatorul de credite
decât dacă au primit în prealabil viza de control financiar preventiv în condiţiile legii.
Angajarea şi ordonanţarea cheltuielilor se efectuează numai cu viza prealabilă de control
financiar preventiv propriu, potrivit dispoziţiilor legale.
La instituţiile publice la care operaţiunile sunt supuse controlului financiar preventiv delegat
angajarea şi ordonanţarea cheltuielilor se efectuează şi cu viza prealabilă a controlorului delegat,
conform legislaţiei în vigoare.
Angajarea cheltuielilor se efectuează în tot cursul exerciţiului bugetar, astfel încât să existe
certitudinea că bunurile şi serviciile care fac obiectul angajamentelor vor fi livrate, respectiv
prestate, şi se vor plăti în exerciţiul bugetar respectiv.
Ordonatorii de credite nu pot angaja cheltuieli într-o perioadă în care se ştie că bunul, lucrarea sau
serviciul nu va putea fi executat, recepţionat şi plătit pâna la data de 31 decembrie a exerciţiului
bugetar curent, respectiv ultima zi de plată prevăzută în Programul calendaristic pentru derularea
principalelor operaţiuni de încheiere a exerciţiului bugetar, cu excepţia acţiunilor multianuale.
37
In situaţia în care, din motive obiective, angajamentele legale de cheltuieli nu pot fi plătite
pâna la finele anului, acestea se vor plăti din creditele bugetare ale exercitiului bugetar următor.
Ordonatorilor de credite li se interzice să ia cu bună ştiinţă măsuri care au ca obiect
angajarea de cheltuieli peste sumele aprobate în buget, la partea de cheltuieli, cu excepţia
angajamentelor multianuale efectuate in condiţiile legii.
Ordonatorii de credite nu pot încheia nici un angajament legal cu terţe persoane fără viza de
control financiar preventiv decât în condiţiile autorizate de lege.
După semnarea angajamentului legal de către ordonatorul de credite acesta se transmite
compartimentului de contabilitate pentru înregistrare în evidenţa cheltuielilor angajate.
Angajamentul bugetar :
- orice act prin care o autoritate competentă, potrivit legii, afecteaza fonduri publice unor
anumite destinaţii, în limita creditelor bugetare aprobate.
In aplicarea principiului anualitătii, potrivit căruia „plătile efectuate în cursul unui an
bugetar în contul unui buget aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie a bugetului respectiv”, şi
a prevederilor legale, potrivit carora pentru a efectua o plată este obligatorie parcurgerea prealabilă
a celor trei faze, respectiv angajarea, lichidarea, ordonanţarea, se impune punerea în rezervă a
creditelor bugetare angajate, astfel încat toate angajamentele legale încheiate în cursul unui
exerciţiu bugetar sau in exerciţiile precedente de ordonatorul de credite sau de alte persoane
împuternicite să poată fi plătite în cursul exerciţiului bugetar respectiv, în limita creditelor bugetare
aprobate.
In vederea respectării acestei cerinţe, angajamentul bugetar prin care au fost rezervate
fonduri publice unei anumite destinaţii, în limita creditelor bugetare aprobate, precedă angajamentul
legal.
Este interzis ordonatorilor de credite aprobarea unor angajamente legale fară asigurarea că
au fost rezervate şi fondurile publice necesare plătii acestora în exerciţiul bugetar, cu excepţia
acţiunilor multianuale.
Valoarea angajamentelor legale nu poate depăşi valoarea angajamentelor bugetare şi,
respectiv, a creditelor bugetare aprobate, cu excepţia angajamentelor legale aferente acţiunilor
multianuale care nu pot depăşi creditele de angajament aprobate în buget.
Angajarea cheltuielilor trebuie să se facă întotdeauna în limita disponibilului de credite
bugetare şi, respectiv, în limita disponibilului de credite de angajament pentru acţiuni multianuale.
In scopul garantării acestei reguli, angajamentele legale, respectiv toate actele prin care
statul sau unitaţile administrativ-teritoriale contractează o datorie faţă de terţii creditori, sunt
38
precedate de angajamente bugetare, respectiv de rezervarea creditelor necesare plăţii

angajamentelor legale.
Angajamentele bugetare pot fi:21

 angajamente bugetare individuale;
 angajamente bugetare globale.
Angajamentul bugetar individual este un angajament specific unei anumite operaţiuni noi care
urmeaza să se efectueze.
Angajamentul bugetar individual se prezintă la viza persoanei împuternicite să exercite
controlul financiar preventiv în acelaşi timp cu proiectul angajamentului legal individual.
Pentru cheltuieli curente de natură administrativă, ce se efectuează în mod repetat pe
parcursul aceluiaşi exerciţiu bugetar, se pot întocmi propuneri de angajamente legale provizorii,
materializate în bugete previzionale, care se înaintează pentru viză de control financiar preventiv
împreună cu angajamentele bugetare globale.
Angajamentul bugetar global este un angajament bugetar aferent angajamentului legal provizoriu
care priveşte cheltuielile curente de funcţionare de natură administrativă, cum ar fi:
 cheltuieli de deplasare;
 cheltuieli de protocol;
 cheltuieli de întreţinere şi gospodăriere (incălzit, iluminat, apa, canal, salubritate,
poşta, telefon, radio, furnituri de birou etc.);
 cheltuieli cu asigurările;
 cheltuieli cu chiriile;
 cheltuieli cu abonamentele la reviste, buletine lunare etc.

 Lichidarea cheltuielilor
Este faza în procesul execuţiei bugetare în care se verifică existenţa angajamentelor, se

determină sau se verifică realitatea sumei datorate, se verifică condiţiile de exigibilitate ale
angajamentului legal pe baza documentelor justificative care să ateste operaţiunile respective.22
21
Ordin M.F. nr.1792 din 24 decembrie 2002 publicat în M.O. nr.37 din 23 ianuarie 2003
22
Ordin M.F nr.1792 din 24 dec.2002
39
Verificarea existenţei obligaţiei de plată se realizează prin verificarea documentelor

justificative din care să rezulte pretenţia creditorului, precum şi realitatea „serviciului efectuat”
(bunurile au fost livrate, lucrările executate şi serviciile prestate sau, după caz, existenţa unui titlu
care să justifice plata: titlu executoriu, acord de împrumut, acord de grant etc.).
Salariile şi indemnizaţiile vor fi lichidate în baza statelor de plată colective, întocmite de
compartimentul de specialitate, cu excepţia cazurilor în care este necesară lichidarea individuală.
Documentele care atestă bunurile livrate, lucrările executate şi serviciile prestate sunt
Factura fiscală sau Factura cuprinse în „Catalogul formularelor tipizate, comune pe economie, cu
regim special de tipărire, înseriere şi numerotare, privind activitatea financiară şi contabilă”.
Determinarea sau verificarea existenţei sumei datorate creditorului se efectuează de către
persoana împuternicită de ordonatorul de credite, pe baza datelor înscrise în factură şi a
documentelor întocmite de comisia de recepţie constituită potrivit legii (Proces-verbal de recepţie,
în cazul mijloacelor fixe, Nota de recepţie şi constatare de diferenţe, în cazul bunurilor materiale,
altele decât mijloacele fixe).
Documentele care atestă bunurile livrate, lucrările executate şi serviciile prestate sau din care
reies obligaţii de plată certe se vizează pentru „Bun de plată” de ordonatorul de credite sau de
persoana delegată cu aceste atribuţii, prin care se confirmă că:
 bunurile furnizate au fost recepţionate, cu specificarea datei şi a locului primirii;
 lucrările au fost executate şi serviciile prestate;
 bunurile furnizate au fost înregistrate în gestiune şi în contabilitate, cu specificarea
gestiunii şi a notei contabile de înregistrare;
 condiţiile cu privire la legalitatea efectuării rambursărilor de rate sau a plăţilor de
dobânzi la credite ori împrumuturi contractate/garantate sunt îndeplinite;
 alte condiţii prevăzute de lege sunt îndeplinite.
Prin acordarea semnăturii şi menţiunii „Bun de plată” pe factură, se atestă că serviciul a fost
efectuat corespunzător de către furnizor şi că toate poziţiile din factură au fost verificate.
Condiţiile de exigibilitate a obligaţiei se verifică pe baza datelor cuprinse în angajamentele
legale, care trebuie să cuprindă şi date cu privire la termenele de plată a obligaţiei.
Persoana împuternicită să efectueze lichidarea cheltuielilor verifică personal documentele
justificative şi confirmă pe propria răspundere că această verificare a fost realizată.
Documentele care atestă parcurgerea fazei de lichidare a cheltuielilor stau la baza înregistrării în
contabilitatea patrimonială a instituţiei publice pentru reflectarea serviciului efectuat şi a obligaţiei
de plată faţă de terţii creditori.
40
 Ordonanţarea cheltuielilor
Este faza în procesul execuţiei bugetare în care se confirmă că livrările de bunuri au fost
efectuate sau alte creanţe au fost verificate şi că plata poate fi realizată. Persoana desemnată de
ordonatorul de credite confirmă că există o obligaţie certă şi o sumă datorată, exigibilă la o anumită
dată, şi în acest caz ordonatorul de credite bugetare poate emite „Ordonanţarea de plată” pentru
efectuarea plăţii.
Ordonanţarea de plată este documentul intern prin care ordonatorul de credite dă dispoziţie
conducătorului compartimentului financiar (financiar-contabil) să întocmească instrumentele de
plată a cheltuielilor.
Ordonanţarea de plată trebuie să conţină date cu privire la:
 exerciţiul bugetar în care se înregistrează plata;
 subdiviziunea bugetară la care se înregistrează plata;
 suma de plată (în cifre şi litere) exprimată în monedă naţională sau în monedă
străină, după caz;- datele de identificare a beneficiarului plăţii;
 natura cheltuielilor;
 modalitatea de plată.
Ordonanţarea de plată este datată şi semnată de ordonatorul de credite sau de persoana delegată
cu aceste atribuţii.
Ordonanţarea de plată va fi însoţită de documentele justificative în original şi va purta viza
persoanelor autorizate din compartimentele de specialitate, care să confirme corectitudinea sumelor
de plată, livrarea şi recepţionarea bunurilor, executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor, existenţa
unui alt titlu care să justifice plata, precum şi, după caz, înregistrarea bunurilor în gestiunea
instituţiei şi în contabilitatea acesteia.
Facturile în original sau alte documente întocmite în vederea plăţii cheltuielilor vor purta
obligatoriu numărul, data notei contabile şi semnătura persoanei care a înregistrat în contabilitate
lichidarea cheltuielilor.
În cazuri excepţionale, când nu este posibilă prezentarea documentelor justificative în
original, vor fi acceptate şi copii ale documentelor justificative, certificate pentru conformitatea cu
originalul de către ordonatorul de credite sau de persoana delegată cu aceste atribuţii.
În situaţia în care, în conformitate cu prevederile contractuale, urmează să se efectueze plata în
rate a bunurilor livrate, lucrărilor executate şi a serviciilor prestate, se vor avea în vedere
următoarele:
41
 prima ordonanţare de plată va fi însoţită de documentele justificative care dovedesc

obligaţia către creditor pentru plata ratei respective;
 ordonanţările de plată ulterioare vor face referire la documentele justificative deja
transmise conducătorului compartimentului financiar (financiar-contabil).
La emiterea ordonanţării de plată finale ordonatorul de credite confirmă că operaţiunea s-a
finalizat.
Înainte de a fi transmisă compartimentului financiar (financiar-contabil) pentru plată
ordonanţarea de plată se transmite pentru avizare persoanei împuternicite să exercite controlul
financiar preventiv.
Scopul acestei avizări este de a stabili că:
 ordonanţarea de plată a fost emisă corect;

 ordonanţarea de plată corespunde cu cheltuielile angajate şi suma respectivă este
exactă;
 cheltuiala este înscrisă la subdiviziunea corespunzătoare din bugetul aprobat;
 există credite bugetare disponibile;
 documentele justificative sunt în conformitate cu reglementările în vigoare;
 numele şi datele de identificare ale creditorului sunt corecte.
Nici o ordonanţare de plată nu poate fi prezentată spre semnare ordonatorului de credite decât
după ce persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv a acordat viza.
Persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv se asigură că ordonanţările
supuse vizei se referă la angajamente de cheltuieli deja vizate şi că sunt îndeplinite condiţiile de
lichidare a angajamentelor.
Ordonanţările de plată nevizate de persoana împuternicită să exercite control financiar preventiv
sunt nule şi fără valoare pentru conducătorul compartimentului financiar (financiar-contabil) care
urmează să facă plata, dacă nu sunt autorizate în condiţiile prevăzute de lege.
După aprobare ordonanţarea de plată împreună cu toate documentele justificative în original se
înaintează conducătorului compartimentului financiar (financiar-contabil) pentru plată.
Primele trei faze ale procesului execuţiei bugetare a cheltuielilor se realizează în cadrul
instituţiei publice, răspunderea pentru angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor revenindu-i
42
ordonatorului de credite bugetare sau persoanelor împuternicite să exercite această calitate prin
delegare, potrivit legii.
 Plata cheltuielilor
Plata cheltuielilor este faza finală a execuţiei bugetare prin care instituţia publică este
eliberată de obligaţiile sale faţă de terţii-creditori.
Plata cheltuielilor se efectuează de persoanele autorizate care, potrivit legii, poartă
denumirea generică de contabil, în limita creditelor bugetare şi destinaţiilor aprobate în condiţiile
dispoziţiilor legale, prin unităţile de trezorerie şi contabilitate publică la care îşi au conturile
deschise, cu excepţia plăţilor în valută, care se efectuează prin bănci, sau a altor plăţi prevăzute de
lege să se efectueze prin bănci.
Plata cheltuielilor este asigurată de şeful compartimentului financiar (financiar-contabil) în
limita creditelor bugetare deschise şi neutilizate sau a disponibilităţilor aflate în conturi, după caz.
În cazul instituţiilor publice care nu au în structura lor un compartiment financiar sau
financiar-contabil, plata cheltuielilor se va efectua de către persoana desemnată de ordonatorul de
credite să îndeplinească această atribuţie în cadrul instituţiei publice.
Instrumentele de plată utilizate de instituţiile publice, respectiv cecul de numerar şi ordinul
de plată pentru trezoreria statului (OPHT), se semnează de două persoane autorizate în acest sens,
dintre care prima semnătură este cea a conducătorului compartimentului financiar (financiar-
contabil), iar a doua, a persoanei cu atribuţii în efectuarea plăţii.
Plata se efectuează de conducătorul compartimentului financiar (financiar-contabil) numai dacă
sunt îndeplinite următoarele condiţii:
 cheltuielile care urmează să fie plătite au fost angajate, lichidate şi ordonanţate;
 există credite bugetare deschise/repartizate sau disponibilităţi în conturi de
disponibil;
 subdiviziunea bugetului aprobat de la care se efectuează plata este cea corectă şi
corespunde naturii cheltuielilor respective;
 există toate documentele justificative care să justifice plata;
 semnăturile de pe documentele justificative aparţin ordonatorului de credite sau
persoanelor desemnate de acesta să exercite atribuţii ce decurg din procesul executării
cheltuielilor bugetare, potrivit legii;
43
 beneficiarul sumelor este cel îndreptăţit potrivit documentelor care atestă serviciul
efectuat;
 suma datorată beneficiarului este corectă;
 documentele de angajare şi ordonanţare au primit viza de control financiar preventiv;
 documentele sunt întocmite cu toate datele cerute de formular;
 alte condiţii prevăzute de lege.
Nu se poate efectua plata:
 în cazul în care nu există credite bugetare deschise şi/sau repartizate ori

disponibilităţile sunt insuficiente;
 când nu există confirmarea serviciului efectuat şi documentele nu sunt vizate pentru
„Bun de plată”;
 când beneficiarul nu este cel faţă de care instituţia are obligaţii;
 când nu există viza de control financiar preventiv pe ordonanţarea de plată şi nici
autorizarea prevăzută de lege.
În cazul constatării unei erori în legătură cu plata ce urmează să fie efectuată, conducătorul
compartimentului financiar (financiar-contabil) suspendă plata.
Motivele deciziei de suspendare a plăţii se prezintă într-o declaraţie scrisă care se trimite
ordonatorului de credite şi, spre informare, persoanei împuternicite să exercite controlul financiar
preventiv.
Ordonatorul de credite poate solicita în scris şi pe propria răspundere efectuarea plăţilor.
În vederea efectuării cheltuielilor, instituţiile publice au obligaţia de a prezenta unităţilor de
trezorerie şi contabilitate publică la care au conturile deschise bugetul de venituri şi cheltuieli
aprobat şi repartizat pe trimestre, pe modelele elaborate de Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru efectuarea cheltuielilor de capital instituţiile publice vor prezenta unităţilor de trezorerie
şi contabilitate publică şi programul de investiţii aprobat în condiţiile legii.
Creditele bugetare aprobate în buget vor putea fi utilizate la cererea ordonatorilor de credite
numai după deschiderea de credite de către ordonatorii principali de credite, repartizarea creditelor
bugetare pentru bugetul propriu şi pentru ordonatorii de credite secundari sau terţiari, după caz,
şi/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.
Deschiderea conturilor de cheltuieli şi de disponibilităţi de către instituţiile publice se efectuează
potrivit normelor privind organizarea şi funcţionarea trezoreriilor statului.
44
Dreptul de administrare şi dispoziţie asupra conturilor de cheltuieli bugetare sau de disponibil,

deschise la unităţile de trezorerie şi contabilitate publică şi bănci, se va exercita în mod exclusiv de
către instituţiile publice pe seama cărora au fost deschise, prin persoanele special împuternicite în
acest sens, după comunicarea către trezorerie sau bancă a împuternicirilor şi a fişelor cu
specimenele de semnături ale persoanelor abilitate să efectueze plata, împreună cu amprenta
ştampilei.
Principiul separării atribuţiilor
Execuţia bugetară se bazează pe principiul separării atribuţiilor persoanelor care au calitatea

de ordonator de credite de atribuţiile persoanelor care au calitatea de contabil sau gestionar.23
Operaţiunile specifice angajării, lichidării şi ordonanţării cheltuielilor sunt în competenţa
ordonatorilor de credite şi se efectuează pe baza avizelor compartimentelor de specialitate ale
instituţiei publice. Plata cheltuielilor este asigurată de şeful compartimentului financiar – contabil în
limita fondurilor disponibile.
III. ANALIZA BUGETULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI TURDA ÎN PERIOADA

2002 – 2007
3.1. Date informative privind municipiul Turda
Pentru o mai bună înţelegere a studiului privind bugetul local al municipiului Turda,
consider că este necesară o scurtă prezentare a datelor care influenţează modul de realizare a
veniturilor si angajare a cheltuielilor.
DATE PRIVIND LOCALITATEA:
23
Ioan Gherasim, Managementul sistemelor bugetare, Ed.Risoprint, Cluj- Napoca, 2006, p.62
45
 Municipiul Turda are o populaţie de 55.000 locuitori şi ocupă o suprafaţă de 91,6

km.;
 Numărul de salariaţi din instituţiile bugetare şi agenţi economici este redus, numărul
şomerilor aflaţi în evidenţă la AJOFM era de 3490, din care şomeri indemnizaţi 1577 iar
şomeri neândemnizaţi 1913. Rata şomajului înregistrată la aceeaşi dată era de
21,6%.Numărul pensionarilor aflaţi în plată la data de 31.12.2002 era de 15.050
persoane;
 deşi înainte de 1989 Turda era un oraş industrial, majoritatea marilor unităţi
productive si-au diminuat activitatea sau sunt în lichidare; prin Hotărârea Guvernului
nr.511/2003 municipiul Turda este declarat zonă defavorizată pe o perioadă de 3 ani;
 în domeniul financiar-bancar funcţionează 7 sucursale bancare;
 potrivit situaţiei statistice a înmatriculărilor, la data de 4.12.2002 existau un număr
de 1277 societăţi comerciale
 serviciile publice :cu excepţia iluminatului public, celelalte servicii publice,
respectiv apă, canalizare, energie termica, transport urban, salubritate, întreţinere şi
amenajare zone verzi, întreţinere străzi sunt asigurate de către trei regii de subordonare
locală ;
 administrarea domeniului public şi privat al consiliului local se realizează de către
un serviciu cu personalitate juridică, care are în subordine şi activitatea de pieţe, târguri,
obor şi grădina zoologica,
 instituţiile de învăţământ sunt grupate în opt centre bugetare si cuprind: 8 şcoli de
învăţământ gimnazial, 5 colegii şi grupuri şcolare, 2 colegii universitare cu durata de 3
ani, 10 unităţi de învăţământ preşcolar. Pentru acestea din bugetul local se asigură
cheltuielile materiale şi de capital;.
 reţeaua unităţilor de cultură subordonate consiliului local cuprinde: teatrul
municipal- care are personalitate juridica şi muzeul, casa de cultură şi biblioteca fără
personalitate juridică. Deşi realizează venituri proprii, volumul acestora este foarte
redus, finanţarea realizându-se aproape integral de la bugetul local;
 după reorganizarea sistemului de sănătate, consiliul local a preluat în domeniul
public al localităţii clădirile şi terenurile administrate de spitalul municipal;
 dotarea edilitară cuprinde: 97,466 km. căi rutiere, 19,9 km. de reţea de aducţiune,
119,32 km. reţea de distribuţie a apei potabile, 59,6km. Reţea de canalizare şi 121,8 km.
conducte de distribuire a gazelor naturale;
46
 activitatea agricolă se desfăşoară pe 5322 ha teren şi sunt înregistrate 6197

gospodării ale populaţiei.
3.2 Analiza veniturilor bugetului local al municipiului Turda în perioada 2002- 2007
 Analiza de ansamblu a veniturilor bugetului local
Veniturile totale ale bugetului municipiului, ca de altfel a tuturor bugetelor locale cuprinde
veniturile proprii, prelevări din bugetul de stat, subvenţii de la bugetul de stat, subvenţii de la alte
bugete, încasări din împrumuturi acordate, împrumuturi.
Situaţia veniturilor totale încasate pe perioada analizată la municipiul Turda se prezintă în

Tabelul nr.1.
Tabelul nr.1 lei

Denumire indicator 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Venituri totale 18.261.701 26.978.494 28.548.733 30.872.153 48.640.501 68.134.541
Venituri proprii 4.744.096 7.822.470 8.331.465 8.188.296 12.960.105 18.403.489
Prelevări din bugetul de stat 13.517.605 18.856.024 18.906.467 22.611.567 34.882.166 42.456.480
Subvenţii de la bugetul de - 300.000 40.000 30.000 365.000 6.274.572
stat
Subvenţii primite de la alte - - 1.270.801 42.290 433.230 1.000.000
bugete
Împrumuturi - 220.000 - - - -
Din datele prezentate rezultă că veniturile totale încasate au crescut de la 18.261.701 lei la
68.134.541 lei, respectiv de 3,73 ori, veniturile proprii de 3,88 ori, prelevările de la bugetul statului
de 3,14 ori- vezi graficul nr.l.
Evolutie venituri totale incasari realizate
80,000,000
70,000,000
Graficul Nr. 1
60,000,000
50,000,000
Venituri
40,000,000
30,000,000
20,000,000
10,000,000
0Anul 47
2002 2003 2004 2005 2006 2007
Venituri totale
Se poate observa că de la an la an se înregistrează o creştere a veniturilor totale, cea mai

substanţială fiind înregistrată în anul 2006, când creşterea faţă de anul 2005 este cu 157,55%. Cea
mai mică creştere se înregistrează în anul 2004 faţă de 2003 cu numai 105,82 %. Saltul veniturilor
în anul 2006 faţă de 2005 se realizează în cea mai mare parte pe seama prelevărilor de la bugetul
statului- vezi graficul 2 şi 3, în mod deosebit a sumelor defalcate din T.V.A ca urmare a trecerii
unor activităţi în competenţa autorităţilor publice locale şi ca urmare a unei mai bune finanţări a
activităţii de învăţământ.
Graficul Nr.2
Compente venituri totale incasari realizate
50.000.000
40.000.000 Venituri totale

Venituri proprii
30.000.000
Prelevări din bugetul de stat
20.000.000
Subvenţii de la bugetul deStat
10.000.000 Subvenţii primite de la alteBugete
0 Imprumuturi
2002 2003 2004 2005 2006
Din reprezentarea grafică se observă că dintre componentele veniturilor totale, prelevările de

la bugetul statului deţin ponderea cea mai mare, înregistrând creşteri de la an la an. Acest lucru,
pune în evidenţă dependenţa în cea mai mare parte a posibilităţii de realizare a programelor de
48
dezvoltare a localităţii de sumele alocate de la bugetul statului, fie prin legea bugetului de stat, fie
prin hotărâri de consiliu judeţean. Deşi modalitatea de alocare, este reglementată formal prin lege,
faptul că în perioada analizată a fost lăsată la latitudinea consiliului judeţean de a alege anumite
criterii de repartizare pentru o parte din sume, a existat suspiciunea că alocarea sumelor la bugetele
locale sunt încă influenţate de factorul politic.
Veniturile proprii au un aport mai mic decât sumele defalcate de la bugetul statului, dar destul de
important, şi ca urmare autoritatea locală trebuie să se preocupe de organizarea în bune condiţii a
activităţii de colectare a acestora deoarece, sunt veniturile care reflectă efortul comunităţii de
susţinere a activităţii cosiliului local în realizarea politicilor publice la nivel local.
O pondere scăzută şi foarte scăzută deţin subvenţiile de la bugetul statului şi de la alte
bugete.
Graficul Nr. 3
Componente venituri total

Incasari realizate
100%
Imprumuturi 90%
80%
70%
Subvenţii primite de la
60%
alteBugete
50%
Subvenţii de la bugetul
40%
deStat
30%
Prelevări din bugetul de stat 20%
10%
Venituri proprii 0%
2002 2003 2004 2005 2006
Graficul nr.3 pune şi mai bine în evidenţă gradul de participare a fiecărei componente la
realizarea veniturilor totale ale bugetului local. Cunoscând acest lucru şi modul de formare a
fiecărei categorii din veniturile bugetului local se pot stabili şi posibilităţile care le au autorităţile
publice locale de a intervenii în vederea asigurării surselor necesare unei bune funcţionări.
O latură importantă a analizei de ansamblu a veniturilor o constituie analiza modului de
realizare a prevederilor bugetului. Situaţia privind gradul de realizare a veniturilor prevăzute în
buget pe perioada 2002- 2007 se prezintă în tabelul nr.2
Tabel nr.2 lei
49
Indicatori 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Venituri total 96.42 97,43 94,06 88,87 93,38 87,52

Venituri proprii 89.37 98,19 96,47 75,08 89,62 89,52
Prelevări de la bugetul 99.17 98,24 98,36 95, 22 95,19 88,66
statului
Subvenţii - 96,77 3,47 76,82 81,04 76,24
Aşa cum rezultă din datele prezentate, veniturile planificate nu au fost realizate, nici pe total
nici pe structură.Nerealizarea prevederilor bugetului are implicaţii majore asupra posibilităţii de
plată a angajamentelor făcute în limita creditelor bugetare de la capitolele de cheltuieli. Ca urmare,
au rămas plăţi neefectuate pentru investiţii realizate şi recepţionate, servicii prestate de furnizori,
subvenţii şi transferuri neacordate regiilor autonome de subordonare locală. În anii 2005 şi 2006
gradul de realizare a veniturilor proprii este sub nivelul de realizare al veniturilor totale.
 Analiza veniturilor proprii ale bugetului local al municipiului Turda în

perioada 2002- 2007
Veniturile proprii cuprind : veniturile curente, venituri din capital, venituri cu destinaţie
specială. Din datele prezentate în tabelul nr. 2 se observă că în valoare absolută veniturile proprii
înregistrează creştere de la 4.744.096 lei în anul 2002 la 18.403.489 lei în anul 2007.
Pentru a ne edifica mai bine asupra factorilor care influenţează veniturile proprii este
necesară analiza pe structură a acestora. Datele se prezintă în tabelul nr. 3
Tabelul nr. 3 lei

Venituri proprii 4.744.09 7.822.47 8.331.46 8.188.29 12.960.10 18.403.48
6 0 5 6 5 9
Venituri curente 4.466.28 6.436.23 7.939.35 8.082.33 10.647.20 15.621.81
1 0 6 7 3 7
Venituri din capital/Ven.din valorif. 12.421 18.899 392.109 105.959 2.312.902 2.781.672
de bunuri
Venituri cu destinaţie Specială 26.394 1.367.34 - - - -
1
Se observă că nivelul veniturilor proprii este influenţat în cea mai mare parte de veniturile
curente, ponderea lor fiind de 94,14% în 2002; 82,28 % în anul 2003 ; de 95,29 % în anul 2004;
50
de 98,71% în anul 2005, de 82,15 % în anul 2006 şi de 84,89 % în anul 2007.

Veniturile din capital sunt reduse mai ales în anii 2002, 2003, 2004, 2005, în anul 2007
înregistrează cea mai mare valoare ca urmare a faptului că prin modificarea clasificaţiei bugetare
veniturile cu destinaţie speciale au dispărut, fiind preluate de veniturile din capital.
Veniturile cu destinaţie speciale ating în 2003 suma de 1.367.341 lei ca urmare, în primul
rând a vânzărilor de bunuri din domeniul privat al consiliului local, 743.224 lei şi a sumelor
acordate de A.J.O.F.M Cluj pentru finanţarea programului de ocupare a forţei de muncă, 570.462
lei.
Graficul nr.4
Venituri proprii total

Incasari realizate
20,000,000
18,000,000
16,000,000
14,000,000
12,000,000 Venituri proprii
10,000,000 Venituri curente
8,000,000 Venituri din capital

6,000,000 Venituri cu destinaţieSpecială
4,000,000
2,000,000
0
2002 2003 2004 2005 2006 2007
Graficul arată cum se prezintă în timp structura veniturilor proprii pe cele trei componente:
venituri curente, venituri din capital şi venituri cu destinaţie specială.
Veniturile curente cuprind veniturile fiscale şi veniturile nefiscale.Situaţia realizărilor pe

perioada 2002 – 2007 a acestora se prezintă în tabelul nr.4
51
Tabelul nr.4 lei

Denumire 2002 2003 2004 2005 2006 2007
indicator
Venituri curente 4.466.281 6.436.230 7.939.356 8.082.337 10.647.203 15.621.817
Venituri fiscale 3.397.401 5.384.655 6.659.908 6.728.930 8.808.419 12.302.823
Venituri nefiscale 1.068.880 1.051.575 1.279.448 1.353.407 1.838.784 3.318.994
În sume absolute, veniturile curente au crescut de la an la an, de la 4.466.281 lei în anul

2002 la 15.621.817 lei în anul 2007 .
Modul în care au fost realizate veniturile curente a influenţat în mare măsură realizarea
veniturilor proprii şi implicit a celor totale.
Grafic nr. 5
2002 2003
Venituri fiscale
Venituri nefiscale
2004 2005 2006
52
2007
Veniturile curente se aşează în cea mai mare parte pe veniturile fiscale, acestea deţinând
ponderea cea mai mare : 78,07% în anul 2002; 83,66% în anul 2003; 83,88% în anul 2004; 83,25%
în anul 2005; 82,73% în anul 2006 şi 78,75% în anul 2007.
Veniturile fiscale sunt formate din : impozite directe şi impozite indirecte.
Veniturile fiscale înregistrează creşteri de la an la an în toată perioada 2002 – 2007 ( vezi
graficul nr.5).
Impozitele directe au în structura lor : impozitul pe profit, impozite şi taxe de la populaţie,
taxa teren, impozitul pe clădiri şi terenuri la persoanele juridice, alte impozite directe. Situaţia lor
este prezentată în tabelul nr. 5
Tabelul nr. 5 lei

Impozite directe 3.369.50 4.035.91 5.090.13 5.401.92 6.695.774 8.875.540
9 5 4 8
Impozit profit 145.385 90.514 281.825 36.263 94.206 172.940
Impozite şi taxe de la populaţie 1.732.56 2.288.37 2.230.82 2.586.52 2.867.716 3.670.000
4 6 3 8
Taxa pentru folosirea terenurilor 32.397 83.167 17.582 7.122 - -
proprietate de stat
Impozit pe clădiri şi teren la 1.159.15 1.364.05 2.108.32 2.220.37 3.087.627 4.500.000
persoane juridice 9 9 2 0
Alte impozite directe 300.004 209.799 451.582 551.645 646.225 532.600
Impozitele directe au înregistrat creşteri de la 3.369.509 lei la 8.875.540 lei, faţă de anul de
bază, anul 2002 se înregistrează creşteri de 2,634 ori în anul 2007.
Cel mai scăzut nivel din această grupă de impozite o înregistrează taxa pentru folosirea
terenurilor proprietate de stat, bugetul local nemaiavând această categorie de impozit în anul 2004
s-au încasat doar restanţele din anii precedenţi.
53
Grafic Nr. 6
Evolutia impozitelor directe

Incasari realizate
10,000,000 Im pozite directe
9,000,000
8,000,000 Im pozit profit
7,000,000
6,000,000 Im pozite şi taxe de laPopulaţie
5,000,000
Taxa pe ntru folosirea
4,000,000
te re nurilorProprietate de stat
3,000,000
Im pozit pe clădiri şi terenLa
2,000,000 persoane juridice
1,000,000
Alte im pozite directe
0
2002 2003 2004 2005 2006 2007
Graficul nr.6 pune foarte bine în evidenţă evoluţia componentelor impozitelor directe :
evoluţia ascendentă a impozitelor directe, de la stabilizarea nivelului încasărilor la impozitele şi
taxele de la populaţie în primii doi ani ai analizei, la creşterea acestora, un salt al încasărilor la
impozitele pe clădiri şi terenuri de la persoane juridice în anul 2007 faţă de 2006, o uşoară creştere a
categoriei alte impozite directe, nivelul scăzut al impozitului pe profit de la regii, şi aportul slab la
veniturile directe al taxei pe teren.
Grafic Nr. 7
Sructura impozitelor directe

Incasari realizate Alte im pozite directe
20 ,0 00,000
18 , 0 0 0 , 0 0 0
Im pozit pe clădiri şi terenLa
16 , 0 0 0 , 0 0 0
persoane juridice
14 , 0 0 0 , 0 0 0 Taxa pentru folosirea
12 , 0 0 0 , 0 0 0 terenurilorProprietate de stat
10 , 0 0 0 , 0 0 0
Im pozite şi taxe de laPopulaţie
8,000 ,00 0
6,000 ,00 0
4,000 ,00 0
Im pozit profit
2,000 ,00 0
0 Im pozite directe
2002 2003 2004 2005 2006 2007
Graficul nr. 7 reflectă structura impozitelor directe ale bugetului local, ponderea fiind
deţinută de impozitele şi taxele de la populaţie şi de impozitul pe clădiri şi terenuri de la persoane
juridice.
Fiind impozite ce se datorează pentru deţinerea de bunuri în proprietate, este foarte impo
urmărirea înregistrării tuturor bunurilor deţinute de contribuabili şi evaluarea corectă a bazei de
impozitare. În situaţia în care localitatea nu se mai dezvoltă, această categorie de venituri staţionează,
singura posibilitate de creştere fiind actualizarea la inflaţie sau majorarea lor de către consiliul local, în
54
limita prevăzută de reglementările legale.

Nivelul impozitelor de la populaţie încasate este influenţat de numărul ridicat de facilităţi
fiscale acordate prin lege şi de faptul că în această perioadă consiliul local a acordat o reducere de
50% la impozitele şi taxele locale datorate de persoane fizice cu venituri mici.
O altă cauză a nivelului scăzut al acestor venituri este şi introducerea impozitului în
intravilan diferenţiat în funcţie de categoria de folosinţă: arabil, păşuni, legumicultură, vii, ş.a
sumele stabilite prin lege fiind foarte mici şi impozitarea simbolică a terenului deţinut în
extravilanul localităţilor. De asemenea la persoane juridice lipsa interesului acestora de a-şi reflecta
în evidenţa contabilă a valorii reale a patrimoniului.
Impozitul pe profit este datorat de regiile autonome de subordonare locală. Consiliul local
al municipiului Turda are în subordine trei regii autonome, care prestează lucrări şi servicii către
populaţia municipiului şi comunitate: transport urban de călători, apă, canalizare, energie termică,
întreţinere şi reparaţii străzi, salubritate. Tarifele de lucrări şi servicii ale acestor unităţi sunt
aprobate sau avizate de către consiliul local, care are ca politică, preţuri accesibile pentru
consumatori şi ca urmare, procentul profitului cuprins în tarife este foarte scăzut. Acest lucru
influenţează venitul încasat la bugetul local din această sursă. Ponderea acestor venituri în
impozitele directe este scăzută, dar a înregistrat procentul cel mai ridicat de 5,5 % în anul 2004 .
Impozitele şi taxele de la populaţie au înregistrat creşteri faţă de anul de bază 2002 de la
1.732.564 lei la 3.670.000 în anul 2007. Cel mai ridicat nivel înregistrat este în anul 2003, în sumă
de 2.288.376 lei.
În ce priveşte ponderea acestor venituri în totalul impozitelor directe, scade de la 56,7% în
2003 la 43,83% în 2004, în 2005 este de 47,88%, în anul 2006 scade la 42,83%, iar în 2007 la
41,35%.
Principalele categorii de impozite şi taxe de la populaţie sunt impozitul pe clădiri, impozitul
pe teren şi taxa asupra mijloacelor de transport. Pe structură şi în dinamică acestea se prezintă în
tabelul nr.6 şi graficul nr. 8.
Tabelul nr. 6 lei

Denumire indicatori 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Impozite şi taxe de la populaţie 1.732.56 2.288.37 2.230.82 2.586.52 2.867.71 3.670.00

4 6 3 8 6 0
Impozit pe clădiri 945.228 1.469.09 1.438.84 1.742.27 1.916.84 2.100.00
3 9 5 4 0
55
Impozit pe teren 488.802 549.550 493.060 539.098 667.963 870.000

Taxă asupra mijloacelor de 208.090 197.523 224.388 233.275 282.909 700.000
transport
Alte imp. si taxe de la populatie - 72.210 74.526 71.880 - -
Grafic nr. 8
Structura impozitelor si taxelor de la populatie
4,000,000 Impozite şi taxe de la

3,500,000 populaţie
3,000,000 Impozit pe clădiri
2,500,000
2,000,000 Impozit pe teren
1,500,000
1,000,000 Taxă asupra mijloacelor de
500,000 transport
0 Alte imp. si taxe de la
2002 2003 2004 2005 2006 2007 populatie
Din datele prezentate se observă o creştere de la an la an a încasărilor din impozite şi taxe

de la populaţie în perioada analizată, respectiv în 2007 faţă de 2002 acestea cresc cu 211,82 %.
Creşterile înregistrate se datorează creşterii valorilor de impunere şi a nivelului impozitelor şi
taxelor ca urmare a modificării legislaţiei în domeniu.
56
Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat are o pondere redusă în cadrul
impozitelor directe ca urmare a faptului că s- au redus terenurile aflate în folosinţă prin clarificarea
proprietăţilor. Mulţi din cei care foloseau terenurile au devenit proprietari, iar începând cu anul
2004 nu se mai datorează această taxă, cei care folosesc astfel de terenuri au încheiat contracte de
chirie sau concesionare.
Impozitul pe clădiri şi terenuri de la persoanele juridice deţine o pondere importantă în

totalul impozitelor directe, după impozitele şi taxele de la populaţie. Pe perioada analizată această
categorie de venituri are o evoluţie ascendentă, de la 1.159.159 lei la 4.500.000 lei, creşterea fiind în
cea mai mare parte pe seama majorării valorii de impunere ca urmare a modificărilor legislative.
Cea mai importantă creştere se înregistrează în anul 2007, faţă de 2002 creşterea este de 3,88 ori .
Alte impozite directe se fundamentează în cea mai mare parte pe taxa asupra mijloacelor
de transport de la persoane juridice . Creşterile înregistrate de această categorie de venit se
datorează atât creşterii valorilor prin modificarea legislaţiei în domeniu, cât şi ca urmare a creşterii
numărului de autovehicule.
Impozitele indirecte au deţinut până în anul 2003 o pondere nesemnificativă în totalul
impozitelor fiscale, respectiv de 0,82% în anul 2002. Începând cu anul 2003 se transferă la bugetele
locale veniturile din taxe notariale şi judiciare, care fac ca ponderea veniturilor indirecte în
veniturile fiscale să crească spectaculos la 25,05 % în anul 2003 şi la 19,21 % în anul 2004.
Veniturile nefiscale cuprind în structura lor : vărsăminte din profitul net al regiilor
autonome, vărsăminte de la instituţii publice şi diverse venituri. Pe perioada analizată situaţia
acestor venituri se prezintă în tabelul nr.7.
Tabelul nr. 7 lei

Venituri nefiscale 1.068.88 1.051.57 1.279.44 1.353.40 1.838.78 3.318.99
0 5 8 7 4 4
Vărsăminte din profitul 75.600 43.780 53.932 - 255.230 252.000
net al regiilor autonome

Vărsăminte de la instituţii 412 129.165 262.342 229.808 - -
publice
Diverse venituri 992.868 878.630 963.175 1.123.59 1.583.55 3.066.99
9 4 4
57
Grafic nr. 9
Structura veniturilor nefiscale
3,500,000
3,000,000
2,500,000
Venituri nefiscale
2,000,000
Vărsăminte din profitulnet al regiilor autonome
1,500,000 Vărsăminte de la instituţ ii Publice
1,000,000 Diverse venituri
500,000
0
2002 2003 2004 2005 2006 2007
Aşa cum rezultă din datele prezentate în tabel, veniturile nefiscale au înregistrat creşteri de
la 1.068.880 lei în anul 2002 la 3.318.994 lei în anul 2007. Creşterile cele mai semnificative sunt
determinate de creşterea încasărilor din chirii şi concesiuni şi de preluarea începând cu anul 2003 a
amenzilor pentru circulaţia pe drumurilor publice.
Toate aceste modificări au condus la creşterea veniturilor nefiscale de 3,16 ori în anul 2007 faţă de
anul 2003 .
Veniturile din capital au cuprins până în anul 2003 inclusiv, venituri din valorificarea unor
bunuri ale statului , din care o cotă rămânea la bugetul local: venituri din vânzări de locuinţe din
fondurile statului, venituri din privatizare, venituri din valorificarea unor bunuri ale instituţiilor
publice. Până în anul 2003 nivelul acestor categorii de venituri este redus. Începând cu anul 2004 în
clasificaţia bugetară nu se mai utilizează veniturile cu destinaţie specială şi, ca urmare, veniturile
din capital preiau şi conţinutul acestui capitol de venituri. Veniturile din capital încasate au fost
12.421 lei în anul 2002; 18.899 lei în anul 2003; 392.109 lei în anul 2004; 105.959 lei în anul 2005
şi 2.312.902 lei în anul 2006 şi de 2.781.672 lei în anul 2007.
Veniturile cu destinaţie specială se regăsesc în buget până în anul 2003 inclusiv.
 Analiza prelevărilor de la bugetul statului acordate bugetului local in perioada

2002 – 2007
Prelevările de la bugetul statului au suferit modificări pe parcursul perioadei analizate, la

început au fost sub forma cotelor şi sumelor defalcate din impozitul pe venit, ulterior acordându-se
58
sume şi din T.V.A . Situaţia prelevărilor de la bugetul statului pe perioada analizată se prezintă în
tabelul nr. 7 şi graficul nr. 10
Tabel nr. 8 lei

Prelevări de la bugetul 13.517.604 18.856.024 18.906.467 22.611.567 34.882.166 42.456.480
statului
Cote defalcate din 26 80 - - - -
impozitul pe salarii
Cote şi sume defalcate 5.544.871 6.567.391 7.754.198 6.606.102 9.456.906 16.396.740
din impozitul pe venit
Sume defalcate din 7.972.707 12.288.553 11.152.269 16.005.465 13.154.661 26.059.740
T.V.A
Grafic nr. 10
Prelevari de la bugetul statului
50,000,000
40,000,000
30,000,000
20,000,000
10,000,000
0
2002 2003 2004 2005 2006 2007
După cum rezultă din datele prezentate, prelevările de la bugetul statului au avut o evoluţie
ascendentă în toată perioada analizată, cea mai semnificativă diferenţă fiind înregistrată în anul
2006 faţă de 2005 în sumă de 12.270.599 lei.
59
În totalul veniturilor bugetului local, prelevările de la bugetul statului deţin ponderea.

Astfel, în anul 2002 prelevările deţin 74,02%; în anul 2003 deţin 69,89% ; în anul 2004 - 66,23 %;
în anul 2005 - 73,24 %; în anul 2006 – 71,71 % şi de 62,31% în anul 2007.
Pe structură, în cadrul prelevărilor de la bugetul statului ponderea o deţin sumele defalcate
din T.V.A. O parte din sumele defalcate din impozitul pe venit şi sumele defalcate din T.V.A s-au
alocat direct pe destinaţii : ajutoare pentru încălzirea locuinţei pe timp de iarnă, subvenţionarea
energiei termice livrate populaţiei, pentru finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de
stat, creşe( cheltuieli de personal, burse, obiecte de inventar), pentru plata asistenţilor persoanelor
cu handicap, plata venitului minim garantat conform Legii nr. 416/ 2001, odată cu transferul
responsabilităţii pentru aceste activităţi autorităţilor publice locale.
 Analiza subvenţiilor de la bugetul de stat şi de la alte bugete acordate bugetului

local în perioada 2002 – 2007
În perioada 2002 – 2007 au fost acordate subvenţii bugetului local, în sumă de 300.000 lei,
în anul 2003; în sumă de 1.310.801 lei în anul 2004; în sumă de 72.290 lei în anul 2005; în sumă de
798.230 lei în anul 2006 şi în sumă de 7.274.572 lei în anul 2007. Anual, prin Legea bugetului de
stat se aprobă nivelul şi destinaţia sumelor alocate sub formă de subvenţii. Astfel, în anul 2003
subvenţia a fost acordată pentru retehnologizarea centralelor termice şi electrice de termoficare iar
în anul 2004, 2005, 2006 şi 2007 pentru lucrările de cadastru imobiliar.
Subvenţiile primite de la alte bugete, au fost primite de la bugetul asigurărilor pentru şomaj
pentru finanţarea programelor pentru ocuparea temporară a forţei de muncă.
Subvenţiile de la bugetul statului şi de la alte bugete deţin o pondere scăzută în veniturile
totale ale bugetului local, respectiv : 1,11 % în anul 2003 ; 4,59 % în anul 2004 ; 0,23 % în anul
2005, 1,64% în anul 2006 şi 10,68% în anul 2007.
3.3 Analiza cheltuielilor bugetului local al municipiului Turda în perioada

2002 – 2007
Cealaltă componentă a bugetului local o reprezintă cheltuielile.
60
Din punct de vedere al clasificaţiei funcţionale, cheltuielile cuprinse în bugetul local al

municipiului Turda, se împart în : autorităţi publice, învăţământ, cheltuieli social – culturale,
sănătate, cultură, asistentă socială, servicii şi dezvoltare publică, acţiuni economice, alte acţiuni
economice, alte acţiuni, fond de rezervă bugetară. Această clasificare are la bază criteriul
instituţiilor prin care se efectuează cheltuieli publice.
Pentru o analiză completă, cheltuielile trebuie analizate sub cele două aspecte ale
clasificaţiei bugetare, atât a clasificaţiei economice cât şi a clasificaţiei funcţionale.
Clasificaţia economică împarte cheltuielile după natura şi efectul lor, iar clasificaţia
funcţională după destinaţia lor.
Componenţa cheltuielilor conform clasificării funcţionale este redată în tabelul nr.9 :
Tabel nr. 9 lei

Indicatori 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Cheltuieli totale 18.928.373 27.689.139 30.335.376 30.869.290 48.638.247 68.134.541
Cap. 51 1.635.500 2.240.000 2.425.000 3.392.160 4.274.703 6.362.000
Cap. 54 - - - - 745.338 2.190.700
Cap. 55 - - - - 171.883 185.000
Cap. 56 - - - - 194.122 205.000
Cap. 57(Cap.65) 8.835.052 11.108.004 12.769.658 15.354.622 22.723.585 30.226.430
Cap. 58(Cap.66) 120.500 575.200 540.733 292.953 284.719 489.500
Cap.59 (Cap.67) 721.700 1.502.767 1.512.100 1.932.180 3.715.474 6.654.542
Cap. 60 (Cap.68 ) 1.887.573 3.049.554 5.022.397 2.624.331 3.525.038 5.112.990
Cap. 61 - - - - 580.625 1.841.240
Cap. 63 (Cap.70 ) 3.978.471 6.939.932 5.171.810 3.584.875 5.498.460 5.041.812
Cap. 64( Cap.74) - - - 720.820 2.475.625 2.893.500
Cap.68( Cap. 81) 385.274 471.073 2.294.190 2.727.068 3.831.990 -
Cap 81 - - - - 616,685 -
Cap. 72 99.050 24.500 219.439 41.153 - -
Cap.84 267.264 390.109 180.049 180.378 - 6.931.827
Cap. 88 - - - 18.750 - -
Cap. 96 998.000 1.388.000 - - - -
Aşa cum rezultă din datele prezentate, cheltuielile totale ale bugetului local au cunoscut
creşteri de la an la an. În perioada analizată 2002 – 2007 , în totalul cheltuielilor, ponderea cea mai mare
o reprezintă cheltuielile de la capitolul Învăţământ, Servicii de dezvoltare publică şi locuinţe, Servicii de
asistenţă socială, Cultură, religie şi acţiuni privind activitatea sportivă şi de tineret. Pentru a pune mai
bine în evidenţă evoluţia în timp a cheltuielilor bugetului local am întocmit Graficul nr. 11.
61
Grafic nr.11
Evolutia cheltuielilor bugetului local
5 0 ,0 0 0 ,0 0 0
Cheltuieli totale
4 5 ,0 0 0 ,0 0 0 Cap. 51
Cap. 54
4 0 ,0 0 0 ,0 0 0 Cap. 55
Cap. 56
3 5 ,0 0 0 ,0 0 0 Cap. 57(Cap.65)
Cap. 58(Cap.66)
3 0 ,0 0 0 ,0 0 0 Cap.59 (Cap.67)
Cap. 60 (Cap.68 )
2 5 ,0 0 0 ,0 0 0 Cap. 61
Cap. 63 (Cap.70 )
2 0 ,0 0 0 ,0 0 0 Cap. 64( Cap.74)
Cap.68( Cap. 81)
15 ,0 0 0 ,0 0 0 Cap 81
În analiza pe care o vom prezenta privind cheltuielile bugetului local Cap.al municipiului
72 Turda, ne
10 ,0 0 0 ,0 0 0 Cap.84
Cap. 88
5 ,0 vom
0 0 ,0 0 0referi la principalele capitole de cheltuieli, respectiv la acele capitole care deţin
Cap. 96 ponderea în bugetul
local.0 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Cheltuielile de la capitolul 51 Autoritaţi executive asigură funcţionarea instituţiei Primariei

municipiului Turda şi a Consiliului local al municipiului Turda. Nivelul şi structura acestor
cheltuieli pe principalele categorii în perioada analizată se prizintă în tabelul de mai jos.
Tabelul nr. 10 lei
Indicatori 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Total cheltuieli 1.635.500 2.240.000 2.425.000 3.392.160 4.274.703 6.362.000
Chelt.curente 1.590.000 2.090.000 2.325.000 3.330.007 4.183.434 6.069.000
Chelt.de pers. 1.151.300 1.510.000 1.726.600 2.305.446 2.855.604 4.280.000
Chelt.materiale 438.700 580.000 598.400 1.024.561 1.327.830 1.789.000
Chelt. Capital 45.500 150.000 100.000 62.153 91.269 293.000
Din datele prezentate rezultă că în perioada analizată a avut loc creştera de la an la an a

cheltuielilor de la cap. 51 Autorităţi publice, la toate categoriile din structura prezentată cu excepţia
cheltuielilor de capital. Creşterea se justifică la cheltuieli materiale prin majorările de preţuri şi
tarife la bunurile şi serviciile achiziţionate , iar la cheltuielile de personal prin creşterea numărului
de personal prin crearea de noi activităţi prin preluarea de atribuţii ca urmare a descentralizării şi
prin creşterea salariilor funcţionarilor publici.
În totalul cheltuielilor de la capitolul 51, ponderea o reprezintă cheltuielile de personal ,
respectiv 70,39% în anul 2002; 67,41 % în anul 2003; 71,20 % în anul 2004; 67,96 % în anul 2005
şi 66,80 % în anul 2006, 67,27 % în anul 2007.
7,000,000
6,000,000 În graficul nr.12 se prezintă evoluţia acestor cheltuieli pe total şi pe structură.
5,000,000 Total cheltuieli
Grafic nr. 12 Chelt.curente
4,000,000
Chelt.de pers.
3,000,000
Chelt.materiale
2,000,000 Chelt. Capital
1,000,000
0 62
2002 2003 2004 2005 2006 2007
Pentru o mai bună ilustrare prezentăm situaţia la articolele şi alineatele la cheltuieli

materiale.
Tabel nr. 11 lei

Indicatori 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Total chelt. materiale 438.700 580.000 598.400 1.024.561 1.327.830 1.789.000

Chelt.pt.intreţ. şi gospod 208.597 274.652 278.820 372.149 516.542 429.900
- incalzit, iluminat 54.571 77.599 100.470 121.499 146.862 116.700
- apa, canal 5.646 13.816 9.350 6.558 9.820 16.700
-posta,telefon 74.556 99.917 101.300 151.118 188.962 185.000
- furnituri de birou 50.088 52.820 40.100 56.889 21.860 49.800
- materiale pt.curaţat 4.046 11.000 5.100 8.335 8.090 9.500
- alte materiale 19.690 19.500 22.500 27.750 140.948 52.200
Mat. Cu caracter 46.633 59.421 50.200 110.902 82.227 74.000
funcţional
Obiecte de inventar 9.666 30.932 12.900 35.630 72.369 86.000
Rep. Curente 11.639 5.187 13.870 34.072 47.238 5.000
Cărţi şi publicaţii 7.201 9.172 15.800 21.729 30.764 34.200
Hrana - - - 28.920 - 461.000
Alte cheltuieli 154.964 200.636 226810 421.159 578.690 698.900
Din tabel rezultă că ponderea cea mai mare din totalul cheltuielilor materiale o reprezintă
cheltuielile cu intreţinerea şi funcţionarea aparatului propriu al primăriei.
Grafic nr.13
63
Structura cheltuieli materiale
2,000,000
Total chelt. materiale
1,500,000 Mat. cu caracter funcţional
Obiecte de inventar
1,000,000 Rep. Curente
Cărţi şi publicaţii
500,000 Hrana
Alte cheltuieli
0
Chelt.pt.intreţ. şi gospod
2002 2003 2004 2005 2006 2007
Capitolul 57 ( Cap.65 ) Învăţământ deţine ponderea cea mai mare în totalul cheltuielilor
bugetului local, pe structură în perioada analizată, situaţia acestor cheltuieli fiind următoarea:
Tabel nr. 12 lei

Indicatori 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Chelt. curente 8.835.052 11.100.004 12.891.658 15.245.522 20.219.388 24.292.900
Chelt.personal 7.574.648 9.251.331 10.645.252 13.175.972 17.723.186 21.069.000
Chelt.materiale 1.210.028 1.782.027 2.172.810 1.996.098 2.425.647 3.150.000
Transferuri 50.376 66.646 73.596 73.452 70.555 73.900
Chelt.capital - 800 78.000 109.100 2.504.197 5.933.530
Pentru a pune mai bine în evidenţă structura cheltuielilor din capitolul Învăţământ am
întocmit graficul de mai jos.
Grafic nr. 14
Structura pe tipuri de cheltuieli - invatamant
35,000,000
25,000,000
Chelt. curente
20,000,000
Chelt.personal
15,000,000
Chelt.materiale
10,000,000
Transferuri
5,000,000
0 Chelt.capital
2002 2003 2004 2005 2006 2007
64
În perioada 2002- 2007 sumele alocate acestui capitol au cunoscut creşteri substanţiale, de la
8.835.052 lei în anul 2003 la 30.226.430 lei în anul 2007, ceea ce reprezintă o creştere de 342,12%.
Începând cu anul 2001 prin bugetul local se asigură cheltuielile de personal pentru personalul din
învăţământ, având ca sursă, sume alocate de la bugetul statului sub forma cotelor defalcate din
T.V.A. Cheltuielile materiale se asigură, conform prevederilor legale, din veniturile proprii ale
bugetului local.
Evoluţia în timp pe perioada analizată a componentelor cap. 57 Învăţământ se prezintă în
graficul nr.15.
Grafic nr. 15
Evolutie cheltuieli
35,000,000
25,000,000 Chelt. curente
20,000,000
Chelt.personal
15,000,000
10,000,000 Chelt.materiale
5,000,000 Transferuri
0
Chelt.capital
2002 2003 2004 2005 2006 2007
Cheltuielile materiale cuprind în principal: cheltuieli pentru întreţinere şi gospodărire –

încălzit, iluminat, apă, canal, poştă, telefon, furnituri de birou, materiale pentru curăţenie, alte
materiale; materiale cu caracter funcţional; obiecte de inventar, reparaţii curente, cărţi şi publicaţii,
alte cheltuieli.
Pe perioada 2002 – 2007 situaţia cheltuielilor materiale pe componenţă este următoarea:
Tabel nr. 13 lei

Indicatori 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Total cheltuieli materiale 1.210.028 1.782.027 2.172.810 1.996.098 2.425.647 3.150.000
Chelt.pt.întreţ.şi gospod. 841.329 1.236.907 1.587.593 1.447.172 1.934.056 2.276.750
- încălzit, iluminat 525.943 800.913 1.136.717 978.770 1.392.893 1.353.075
-apă, canal 132.974 207.344 166.323 135.201 145.327 450.504
-poştă, telefon 69.643 69.660 84.134 85.473 116.018 113.782
- furnituri de birou 13.016 22.261 27.892 35.531 46.674 48.309
-mat. pt. curăţenie 18.343 26.597 30.386 45.385 36.370 43.344
- alte materiale 81.810 112.133 142.142 166.812 196.801 267.736
Mat. cu caracter funcţional 6.280 11.560 15.465 4.234 17.151 41.577
Obiecte de inventar 29.759 28.982 93.318 78.451 75.654 199.650
Reparaţii curente 322.312 469.185 436.692 440.138 355.106 490.197
Cărţi şi publicaţii 5.875 16.260 15.059 12.773 11.037 15.671
65
Drepturi cu car.social 2.289 1.465 6.069 4.586 - -

Hrană 1.716 1.000 3.900 - - 225
Medicamente 242 390 125 91 95 1.289
Alte cheltuieli 226 16.278 14.589 8.653 32.548 124.641
Din datele prezentate în tabelul nr.12 rezultă că ponderea cea mai mare în totalul
cheltuielilor materiale o reprezintă cheltuielile de întreţinere şi gospodărire a unităţilor de
învăţământ şi cheltuielile cu reparaţiile curente. Situaţia se justifică prin uzura fizică ridicată a
clădirilor , a instalaţiilor de apă, canalizare, a reţelelor electrice precum şi creşterea tarifelor la
utilităţi.
Pentru o mai bună reflectare a structurii cheltuielilor materiale în perioada 2002- 2007 am
întocmit graficul nr.16:
Grafic nr. 16
Structură cheltuieli materiale -Învăţământ Total cheltuieli materiale

Chelt.pt.întreţ.şi gospod.
3,500,000 - încălzit, iluminat
3,000,000 -apă, canal
2,500,000 -poştă, telefon
2,000,000 - furnituri de birou
1,500,000 -mat. pt. curăţenie
1,000,000 - alte materiale
500,000 Mat. cu caracter funcţional
0 Obiecte de inventar
2002 2003 2004 2005 2006 2007
Reparaţii curente
Cărţi şi publicaţii
Drepturi cu car.social
Capitolul 59 (cap.67) Cultură, religie şi acţiuni privind activitatea sportivă şi de tineret
cuprinde sumele alocate din bugetul local unităţilor de cultură şi acţiunilor culturale şi de tineret
organizate de diverse organizatii şi asociaţii, în sumă de 6.654.542.
Pe perioada analizată structura acestor cheltuieli se prezintă în Tabelul nr.14.
66
Tabelul nr.14 lei

Indicatori 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Biblioteci 130.000 162.000 165.000 199.568 262.662 451.000
Muzee 98.000 126.000 175.000 221.343 182.910 558.000
Teatre 190.000 282.000 430.000 579.933 600.000 1.045.000
Case de cultură 70.000 85.500 110.000 98.613 111.755 200.000
Culte religioase 36.700 95.767 112.600 120.250 610.655 185.000
Activ. Sportive 98.185 149.976 264500 395.586 586.043 796.859
Activ.de tineret - - 20.000 8.678 88.054 88.000
Alte instit.şi act.culturale 98.815 601.524 235.000 308.209 329.791 929.181
Intreţ.grădini publice, - - - - 943.604 2.401.502
Zone verzi, baze de
agrement
După cum se poate observa din tabelul de mai sus, începând cu anul 2006, la capitolul
Cultură, religie şi acţiuni privind activitatea sportivă şi de tineret se cuprind cheltuielile pentru
întreţinere grădini publice,zone verzi, baze de agrement, prin preluatrea acestei categorii de
cheltuieli de la capitolul 63 Servicii de dezvoltare punlică şi locuinţe.
Pentru a pune mai bine în evidenţă modul de alocare a fondurilor pe instituţiile de cultură
din subordinea Consiliului local al municipiului Turda şi pentru activităţi de cultură, sport, culte
religioase, am întocmit Graficul nr. 17.
Graficul nr.17
Structura cap. Cultură, religie si sport

Biblioteci
2,500,000 Muzee
2,000,000 Teatre
Case de cultură
1,500,000
Culte religioase
1,000,000
Activ. Sportive
500,000 Activ.de tineret
Alte instit.şi act.culturale

0
2002 2003 2004 2005 2006 2007 Intreţ.grădini publice,Zone verzi,
baze de agrement
67
Unul din capitolele de cheltuieli care beneficiază de sume importante din bugetul local este
cap. 60 ( cap.68) Asistenţă socială, alocaţii, pensii, ajutoare şi indemnizaţii.
În total şi pe structură sumele alocate pe capitol şi pe activităţi de protecţie socială se
prezintă în Tabelul nr.15.
Tabelul nr. 15 lei
Indicatori 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Cantina de ajutor 353.500 470.000 530.000 418.507 643.220 522.135
social
Ajutor social 1.017.434 1.922.054 1.713.912 857.863 526.286 806.790
Camine pt. - - 99.635 327.807 453.231 620.000
pers.vârstnice
Drepturile asistenţilor 450.913 606.000 650.700 734.615 1.106.883 1.750.000
personali
Alte activ.privind 65.726 51.500 2.028.150 285.539 112.021 311.500
asist. Socială
Asiatenţă pt. familie - - - - 387.396 643.765
şi copii
Creşe - - - - 296.001 458.800
Activităţile din cadrul acestui capitol sunt finanţate atât din venituri proprii cât şi din sume
alocate de la bugetul statului .
Principalele activităţi de protecţie socială finaţate din acest capitol sunt : masa la cantina de
ajutor social pentru aproximativ 220 de persoane; venitul minim garantat conform Legii nr.
416/2001 pentru un numar de aproximativ 1800 persoane; plata drepturilor de personal pentru 153
asistenti personali ai persoanelor cu handicap. Din subcapitolul Alte acţiuni sociale cuprinde
ajutoarele de urgenţă acordate persoanelor cu probleme deosebite, respectiv ajutoare pentru boală,
accidente, calamităţi, decese etc.
Începând cu anul 2004 acest subcapitol cuprinde să sumele pentru plata persoanelor
încadrate pe programe sociale cu finanţare asigurată de Agenţia Judeţeană Pentru Ocuparea Forţei
De Muncă Cluj.
Începând cu anul 2006 din acest capitol se acordă sume pentru protecţia familiilor şi copiilor
şi pentru creşe. Prin Graficul nr.18 se pune mai bine în evidenţă structura pe activităţi de protecţie
socială a sumelor aprobate de consiliul local pentru acest capitol în perioada 2002 – 2007.
Graficul nr. 18
68
Total cheltuieli
Structura cheltuielilor asistenta socială
Cantina de ajutor social
6,000,000
Ajutor social
5,000,000
4,000,000 Camine pt. pers.vârstnice
3,000,000 Drepturile asistenţilor
2,000,000 personali
Alte activ.privind asist. Socială
1,000,000
0 Asiatenţă pt. familie şi copii
2002 2003 2004 2005 2006 2007
Creşe
Capitolul 63 (cap.70) Servicii de dezvoltare publică şi locuinţe este capitolul care cuprinde
sumele cheltuite pentru asigurarea unor servicii comunitare : întreţinere şi reparaţii străzi, iluminat public,
salubritatea domeniului public şi privat al consiliului local, întreţinerea şi amenajarea spaţiilor verzi,
centrale termice, alte acţiuni publice.
În perioda 2002 – 2007 structura cheltuielilor la acest capitol se prezintă in Tabelul nr.16.
Tabel nr. 16 lei
Indicatori 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Total 3.978.471 6.939.932 5.171.810 3.584.875 5.498.460 5.041.812
Întreţ. Şi reparaţii străzi 570.506 1.052.000 - - - -
Iluminat 502.970 783.480 750.000 1.209.457 1.382.859 1.834.270
Salubritate 278.031 330.000 560.000 - - -
Zone verzi 317.494 228.000 471.200 466.268 - -
Centrale termice 935.294 2.849652 506.275 299.013 - -
Alte acţiuni publice 1.374.262 1.696.800 2.884.335 1.610.137 4.115.601 3.207.542
După cum se observă din tabelul de mai sus, o parte din subcapitolele de cheltuieli ale
capitolului Servicii publice nu se mai regăsesc ca urmare a modificării clasificaşiei bugetare, fiind
cuprinse la alte capitole, este vorba de întreţinere străzi,salubritate şi zone verzi. Subcapitolul
Centrale termice nu se mai regăseşte ca urmare a faptului că în municipiul Turda s- a sistat livrarea
centralizată a energiei termice către consumatori.
Structura capitolului Servicii de dezvoltare publică şi de locuinţe este redată grafic în
Graficul nr.19.
Grafic nr.19
69
Structura cheltuielilor cap. Servicii publice
8,000,000 Total
Întreţ. şi reparaţii străzi
6,000,000
Iluminat
4,000,000
Salubritate
2,000,000 Zone verzi
0 Centrale termice
2002 2003 2004 2005 2006 2007
Alte acţiuni publice
Capitolul 64 ( cap.74) Protecţia mediului cuprinde cheltuielile efectuate pentru salubritate

şi gestiunea deşeurilor şi cele pentru canalizare şi tratarea apelor uzate de pe domeniul public al
localităţii. Acest capitol apare începând cu anul 2005. În anul 2005 cheltuielile pentru protecţia
mediului au fost de 710.820 lei iar în anul 2007 de 2.893.500 lei. Pe structură avem următoarea
situaţie:
Tabel nr.17 lei

Indicatori 2005 2006 2007
Total capitol 710.820 2.475.625 2.893.500
- Salubritate şi gestiunea deşeurilor 512.987 1.628.715 1.670.000
- Canalizare şi tratarea apelor uzate 197.833 846.910 1.223.500
Din datele prezentate în tabel rezultă o creştere semnificativă a acestor cheltuieli în anul
2007 faţă de 2006, creştere justificată prin atenţia ce se acordă de autorităţile publice locale acestui
domeniu, respectiv pentru închiderea rampei de deşeuri .
Capitolul 68 ( Cap. 84) Transporturi şi comunicaţii cuprinde sumele acordate sub forma
gratuităţilor la biletele de transport pe mijloacele de transport urban diferitelor categorii de persoane
( pensionari, elevi, donatori de sânge ş.a) şi începând cu anul 2004 cheltuielile cu intreţinerea şi
repararea străzilor. Situatia pe total şi pe structură a acestui capitol în perioada analizată este redată
în Tabelul nr.18.
Tabelul nr.18 lei

Indicatori 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Total capitol 385.264 471.073 2.294.190 2.737.068 3.831.990 6.931.827
Transport în comun 385.264 471.073 773.000 821.010 1.134.409 1.798.087
70
Străzi - - 1.521.190 1.916.058 2.697.581 5.133.740
Se poate observa din datele prezentate în tabel faptul că de la an la an au crescut cheltuielile

acestui capitol atât pe total cât şi pe structură. Astfel, cheltielile cu facilităţile pe mijloacele de
transport în comun au crescut cu 294,45 % atât ca urmare a creşterii numărului de beneficiari cât şi
datorită creşterii tarifelor pentru serviciul public de transport.
La subcapitolul Străzi creşterea în 2007 faţă de 2004 este de 337,48%.
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
După 1989 în administraţia publică din România au avut loc schimbări importante în plan
instituţional şi legislativ. Reforma administraţiei publice reprezintă un proces complex şi continuu,
71
de reuşita căruia depind atât integrarea în Uniunea Europeană cât şi realizarea unei administraţii
moderne şi eficiente.
Un domeniu în care s-au produs modificări substanţiale este cel financiar şi
bugetar.Modificările intervenite pe plan instituţional şi legislativ urmăresc punerea de acord a
autonomiei colectivităţilor locale cu rezolvarea şi gestionarea treburilor publice în interesul
comunităţilor locale pe care le reprezintă, cu sursele financiare necesare.
Fără intenţia de a minimaliza rolul măsurilor adoptate până în prezent, apreciem că el
marchează doar o primă etapă în vederea descentralizării bugetare şi a realizării unei autonomii
financiare locale reale.
Necesitatea sporirii în continuare a autonomiei locale derivă din aspecte cum sunt:
- contextul instituţional social- democratic actual, care reclamă competenţe locale mai
mari;
- posibilitatea rezolvării unor probleme locale într- o manieră colectivă proprie şi
renunţarea la standardizare;
- eficacitate sporită în administrarea unor proiecte la nivel local, unde se cunosc mai bine
posibilităţile şi resursele existente în zonă.
Datorită faptului că autonomia locală se află în raporturi strânse de interdependenţă cu cea
financiară, se consideră că una din priorităţile financiare trebuie să cuprindă reforma de
administrare locală a bugetului.
Pornind de la definirea clară a rolului şi responsabilităţilor care revin autorităţilor locale,
apreciem necesar ca măsurile în planul descentralizării să vizeze în principal:
- constituirea unui sistem de venituri fiscale proprii bazat pe un grad ridicat de stabilitate;
- realizarea unei corelaţii între impozitele locale stabilite şi capacitatea contributivă a
plătitorilor pe plan local, precum şi între nivelul prelevărilor şi serviciile publice oferite;
- alegerea celor mai eficiente canale de alimentare cu resurse financiare la nivel local;
astfel, reorientare structurii modalităţilor de finanţare locală trebuie să vizeze în primul
rând creşterea substanţială a bazei de venituri proprii, precum şi extinderea acordării de
cote defalcate din impozite de la bugetul central, care să reflecte şi să stimuleze
activitatea economică din zonă;
- sporirea competenţelor şi responsabilităţilor în domeniul contractării de împrumuturi
publice prin emisiunea de hârtii de valoare;
- reconsiderarea rolului transferurilor de la bugetul central, astfel încât să devină o pârghie
bugetară.
72
În ce priveşte impozitele şi taxele locale legislaţia a suferit modificări numeroase şi a vizat

metodologia stabilirii impozitelor şi taxelor locale, nivelul şi structura acestora, controlul şi
jurisdicţia fiscală, procedura executării creanţelor fiscale. Desele modificări ale legislaţiei au
îngreunat activitatea de stabilire, evidenţă şi încasare a impozitelor şi taxelor locale.
Din prezentarea veniturilor ce se cuprind în bugetul local rezultă că autorităţile locale dispun
de o paletă largă de resurse financiare, dar acestea nu asigură încă o finanţare corespunzătoare.
Analiza veniturilor bugetului local al municipiului Turda pe perioada 2003- 2006 a pus în
evidenţă câteva aspecte importante:
- veniturile totale au înregistrat creşteri semnificative de la an la an;
- creşterea veniturilor totale are la bază atât creşterea veniturilor proprii cât şi creşterea
cotelor şi sumelor alocate de la bugetul statului;
- autorităţile locale depind într- o mare măsură de sumele alocate de la bugetul statului,
gradul de autonomie este încă scăzut, în jur de 29% faţă de 40% cât susţin specialiştii ca
ar fi normal;
- cotele şi sumele alocate de la bugetul statului sunt repartizate de regulă pe destinaţii precise
şi de aici posibilitatea limitată de decizie asupra modului de utilizare a acestora de către
consiliile locale.
Nerealizarea prevederilor bugetului în toată perioada analizată, numărul mare de rectificări
bugetare în cursul fiecărui an pun în evidenţă trei aspecte care trebuie avute în vedere:
- modul de fundamentare a veniturilor cuprinse în bugetul iniţial;
- modul de fundamentare a sumelor cu care se rectifică bugetul pe parcursul anului;
- posibilităţile de colectare a veniturilor la un nivel corespunzător.
În ce priveşte cheltuielile bugetului local, se poate observa din datele prezentate în analiză,
modificarea stucturii acestora fie prin transferul unor categorii de la un capitol la altul ( Întreţinerea
străzilor, zone verzi, salubritatea şi protecţia mediului ), fie prin apariţia unor noi capitole sau
subcapitole prin transferul de la unele instituţii ale statului în sarcina autorităţilor publice locale
( evidenţa populaţiei, poliţia comunitară , protecţia socială pentru anumite categorii de cetăţeni).
O problemă care a trebuit rezolvată de către consiliul local a fost accea de a asigura finanţarea
activităţilor noi, preluate ca urmare a descentralizării lor după retragerea finanţării de la bugetul
statului.
Nerealizarea ritmică şi la nivel corespunzător a veniturilor bugetului local a făcut ca în unele
perioade comunitatea locală să întâmpine greutăţi în ce priveşte asigurarea sumelor necesare plăţilor
pentru unele servicii publice.
73
Accentuarea problemelor financiare cu care s- a confruntă comunitatea locală au fost

determinate în principal de :
 modificări ale reglementărilor legale care au defavorizat comunităţile locale prin
menţinerea pentru anumite categorii de bunuri care deţin o pondere însemnată a
unor valori simbolice;
 nivelul veniturilor realizate pus în evidenţă atât de procentul de realizare al
bugetului cât şi de nivelul gradului de colectare ;
 creşterea de la an la an a datoriei bugetelor locale pentru angajamente efectuate care
nu au avut sursa financiară pentru a fi onorate;
 creşterea cererii de servicii publice şi de nevoi de investiţii pentru dezvoltarea
localităţii;
 căderea economiei locale şi ca urmare nivelul ridicat al şomajului.
Realizarea veniturilor la un nivel care să-i permită asigurarea funcţionării corespunzătoare a
activităţilor din subordinea sa, o calitate corespunzătoare a serviciilor publice şi dezvoltarea
localităţii pe termen lung, trebuie să constituie o problemă prioritară a consiliului local şi a
personalului din executivul primăriei care lucrează în acest domeniu.
Consider că îmbunătăţirea situaţiei financiare a localităţii se poate realiza acţionând pe
următoarele direcţii:
 efectuarea unei analize pertinente asupra situaţiei financiare a locallităţii şi stabilirea
unei politici financiare a consiliului local pe termen scurt, mediu şi lung care să
asigure corelare a în timp a necesarului de resurse financiare cu posibilităţile de
acoperire din venituri proprii şi stabilirea pe această bază a necesarului de atras din
alte surse;
 la nivelul serviciilor de specialitate care au ca sarcini evidenţa,încasarea, controlul
şi executarea silită a creanţelor prin stabilirea unor măsuri care să asigure o mai
bună colectare a veniturilor din impozite şi taxe locale;
 continuarea activităţilor de pregătirea şi depunerea pentru finanţare a unor
programe de dezvoltare şi infrastructură care necesită fonduri importante ce nu pot
fi acoperite integral din veniturile proprii;
 concesionarea unor servicii publice către prestatori interesaţi pentru degrevarea
unor sarcini financiare pe seama bugetului local;
 încheierea de parteneriate public-privat pentru anumite servicii publice ce necesită
investiţii importante pentru care nu există posibilitatea cuprinderii în buget a
sumelor necesare în viitorul apropiat;
74
 intoducerea de taxe speciale pentru anumite servicii solicitate de cetăţeni şi pentru

care sunt de acord să le susţină cu o cotă parte.
BIBLIOGRAFIE
1. Constantin I. Tulai,Finanţele publice şi fiscalitatea, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-
Napoca, 2003
75
2. Inceu Adrian Mihai, Dan Tudor Lazăr,Finanţe şi bugete publice, Editura Accent,
Cluj- Napoca, 2003
3. Mircea Ştefan Minea, Dreptul finanţelor publice, Editura Accent, Cluj- Napoca,
1999
4. Ioan Gherasim,Contabilitatea instituţiilor publice ,Editura Dacia, 2003
5. Ioan Gliga, Drept financiar,Editura Argonaut, Cluj – Napoca, 1996
6. Viorel Beju, Metode şi tehnici fiscale, Editura Dimitrie Cantemir,Târgu- Mureş,
2002
7. Cziprian Kovacs Lorand, Veniturile autorităţilor locale din România, Revista
Transilvană de Ştiinţe Administrative,nr.3 (12), 2004, pag. 83- 93
8. Inceu Adrian Mihai, Dan Tudor Lazăr,Managementul financiar al comunităţilor
locale, Editura şi Tipografia Marineasa, Timişoara, 2003
9. Tatiana Moşteanu, Mariana Vuţă, Emilia Câmpeanu, Gyorgy Attila, Buget şi
trezorerie publică, Editura universitară, Bucureşti, 2003
10. Legea nr.215/ 23 aprilie 2001 privind administraţia publică locală, publicată în
Monitorul Oficial al României nr.204 / 23 aprilie 2001
11. Legea nr. 500 / 11 iulie 2002 privind finanţele publice, publicată în Monitorul
Oficial al României nr. 597/ 13 august 2002
12. Legea nr. 571/ 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul
Oficial al României nr.927/ 23 decembrie 2003
13. Legea nr. 174/ 17 mai 2004 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/ 2003
privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficil al României
nr.465/ 25 mai 2004
14. Hotărârea Guvernului nr.44/ 22 ianuarie 2004 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Legii nr.571/ 2003 privind Codul fiscal
15. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 45 / 5 iunie 2003 privind finanţele publice
locale, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 431/ 19 iunie 2003
16. Ordonanţa Guvernului nr.92/ 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală,
publicată în Monitorul Oficial al României nr.941/ 29 decembrie 2003
17.Legea nr.273/ 2006 privind finanţele publice locale publicată în Monitorul Oficial al
Romîniei nr.618/ 18 iulie 2006
76

Analiza Bugetului Local Al Municipiului Turda

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza Bugetului Local Al Municipiului Turda

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ECONOMIE PUBLICA, FINANŢE ŞI BUGETE PUBLICE

TEMA: Analiza bugetului local al municipiului Turda

ANALIZA BUGETULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI TURDA

Cap. I Noţiuni generale despre buget……………………………….. 4

1.1 Definiţie buget………………………………………….. 4- 6

Cap. II Bugetele locale……………………………………………….. 11

2.1 Consideraţii privind autonomia locală………..……… 11-15

Cap. III Analiza bugetului local al municipiului Turda pe perioada

3.1 Date informative privind municipiul Turda…………... 46-47

Concluzii şi propuneri..……………………………………………… 73-76

Autonomia financiară a unităţilor administrativ- teritoriale a fost consacrată

În partea a doua am tratat problemele legate de veniturile şi cheltuielile bugetului

I. NOŢIUNI GENERALE DESPRE BUGET

1.1. Definiţie buget

 un document juridic, având în vedere natura sa legislativa- cu consecinţa impunerii

1.2 . Conţinutul şi semnificaţia bugetului de stat

În privinţa bugetului ca document financiar, denumirea consacrată de buget de stat nu a fost

1.3. Sistemul bugetar al Romăniei

Procurarea veniturilor bugetare, repartizarea şi cheltuirea acestora se realizează într-un

1.4. Principiile bugetare

unităţii, anualităţii, anteriorităţii, neafectării veniturilor, specializării, realităţii, publicităţii,

1. Principiul universalităţii bugetului

2. Principiul unităţii bugetului

Legea finanţelor publice prevede la art.10 alin.(1):

3. Principiul anualitătii bugetului

4. Principiul specializării bugetare

5. Principiul unităţii monetare

- conform acestui principiu toate operaţiunile bugetare se exprimă în moneda naţională.

a ) dezbaterea publica a proiectelor de buget, cu prilejul aprobării acestora;

b ) dezbaterea publică a conturilor generale anuale de execuţie a bugetelor, cu prilejul

II. BUGETELE LOCALE

2. 1. Consideraţii privind autonomia locală

Evoluţia istorică a bugetelor locale din România

împrumuturilor contractate de agenţii economici şi serviciile publice de subordonare

2.2. Veniturile bugetului local

1.Impozit pe profit de la regiile autonome şi societăţi comerciale de sub autoritatea consiliilor

2.Impozite si taxe de la populaţie:

a/ impozitul pe clădiri de la persoane fizice

b/ taxe asupra mijloacelor de transport deţinute de persoane fizice

c/ impozitul pe terenuri de la persoane fizice

d/ alte impozite şi taxe de la populaţie

3.Taxe pentru folosirea terenurilor proprietate de stat;

4.Impozitul pe clădiri şi terenuri de la persoane juridice:

a/ impozitul pe clădiri de la persoane juridice

b/ impozitul pe terenuri de la persoane juridice

5.Alte impozite directe :

a/ taxa asupra mijloacelor de transport deţinute de persoane juridice

b/ impozitul pe terenul agricol

c/ alte incasări din impozite directe

7.Alte impozite indirecte

a/ taxe şi tarife pentru eliberarea de licenţe şi autorizaţii de funcţionare

b/ taxe judiciare de timbru

c/ taxe de timbru pentru activitatea notarială

d/ taxe extrajudiciare de timbru

e/ alte încasări din impozite indirecte

9.Vărsăminte de la instituţii publice:

a/ alte venituri privind circulaţia pe drumurile publice

b/ venituri din încasarea contravalorii lucrarilor de combatere a dăunătorilor şi bolilor

c/ veniturile punctelor de insământări artificiale

d/ veniturile circumscripţiilor sanitar- veterinare

e/ contribuţia lunară a părinţilor sau susţinătorilor legali pentru întrţinerea copiilor în

f/ vărsăminte din disponibilităţile instituţiilor publice şi activităţilor autofinanţate

g/ contribuţii datorate de persoanele beneficiare ale serviciilor cantinelor de ajutor