Universitatea „Ştefan Cel Mare” Suceava

Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică

Program studiu: Management şi audit în administraţie şi afaceri

Referat

Procesul bugetar local şi implicaţiile sale

Lect. Dr. Ichim Cristinel

Student,

Melinte Iulia-Diana

Suceava,

2018
 Universitatea „Ştefan Cel Mare” Suceava

Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică

Program studiu: Management şi audit în administraţie şi afaceri

Autorităţi publice cu atribuţii în procesul bugetar local

Lect. Dr. Ichim Cristinel

Student,

Melinte Iulia-Diana

Suceava,

2018
 Cuprins

Introducere............................................................................................................................................4

Bugetul local, consideraţii generale......................................................................................................4

Procesul bugetar local...........................................................................................................................6

Actorii procesului bugetar local..........................................................................................................10

Responsabilităţile şi competenţele actorilor implicaţi în elaborarea, adoptarea, executarea şi

încheierea bugetelor locale..............................................................................................................11

Concluzii.............................................................................................................................................14

Bibliografie:........................................................................................................................................14
 Introducere

Lucrarea de faţă, intitulată, Autorităţi publice cu atribuţii în procesul bugetar local

reprezintă un demers teoretic privind o problemă care vizează atât individul cât şi societatea
în ansamblu
Bugetele locale sunt considerate de cele mai multe ori de către cetăţeni drept modalităţi de
a rezolva probleme sau, uneori, de a profita de oportunităţi. Într-o democraţie este firesc ca
activitatea guvernului să se desfăşoare într-un mod coerent și predictibil. Este realmente
important să ne dăm seama cine, ce, când şi cum face.
În primul capitol am explicat termenii de bază raportându-mă la o serie de autori
consacraţi cât şi la legislaţia în vigoare, iar în cele din urmă am expus principiile pe care se
fundamenteză bugetul. În capitolul al doilea l-am rezervat procesului bugetar, enumerând şi
explicând toate fazele ce îl compun. În capitulul al treilea mi-am îndreptat atenţia către
actorii care iau parte la procesului bugetar, care le sunt atribuţiile şi obligaţiile pe tot
parcursul acestui amplu proces.
 1. Bugetul local, consideraţii generale

Ca în orice alt domeniu, pentru a începe, este necesară o explicare a termenilor de bază,
pentru a ajunge la definiţii cât mai concrete şi la o serie de clasificări cât mai corecte. Primul
dintre aceşti termeni necesari demersului nostru este acela de „buget”.
Etimologic cuvântul „buget” provine din limba franceză, unde expresia „bougette”
înseamnă o pungă mică cu bani. Dacă avem în vedere o definiţie mai operaţională al
termenului putem spune că bugetul este un element distinct şi deosebit de important în
structura finanţelor publice. Acesta a apărut la începutul perioadei istorice contemporane,
determinat de necesitatea lui ca act decizional al veniturilor şi cheltuielilor anuale ale statului
şi ca procedeu de corelare a acestora1.
În sens larg, „bugetul” reprezintă instrumentul modern de intervenţie a statului în
activităţile economico-sociale; prin intermediul lui este posibilă colectarea de către stat a
fondurilor băneşti necesare acoperirii cheltuielilor publice prin efectuarea cărora entitatea
reprezentativă de la nivelul întregii societăţi îşi poate îndeplini sarcinile care îi revin2.
Bugetele locale, potrivit Legii nr. 273/2006 sunt documentele prin care sunt aprobate în
fiecare an veniturile şi cheltuielile unităţilor administrativ-teritoriale (comunele, oraşele,
municipiile şi judeţele)3.
Bugetul local este documentul de bază, cu putere normativă la nivelul comunităţii locale
prin care se stabileşte natura şi marimea veniturilor ce se mobilizează la dispoziţia autorităţii
publice locale, iar de pe altă parte, felul şi volumul alocaţiilor bugetare ce se vor dirija
pentru finanţarea diverselor activităţi de interes din sfera locală4.
La baza elaborării şi funcţionării bugetelor locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor
stau principii şi reguli generale, aplicate în administraţia tărilor democratice cu economie

1
Mircea Ştefan Minea, Lucian Teodor Chiriac, Cosmin Favius Costaş, Dreptul finanţelor publice, Editura Accent, Cluj-
Napoca, 2005, pp. 65-66.
2
Dan Lazăr, Adrian Mihai Inceu, Finanţe şi bugete publice, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2003, p. 70.
3
Legea Nr. 273 din 29 iunie 2006, art.2 pct.7 privind finanţele publice locale, textul actului publicat în M. Of. Nr. 627
din 20 iulie 2006, text actualizat prin produsul informatic legislativ LEX EXPERT în baza actelor normative
modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 30 ianuarie 2017.
4
Gabriel A. Ştefura, Procesul bugetar în România, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2009, p. 14.
 bazată pe libera concurenţă. Elaborarea, aprobarea şi execuţia bugetelor locale au la bază
urmatoarele principii: autonomiei locale, echilibrului, realităţii, anualităţii, publicităţii.
1. Principiul autonomiei locale
Dreptul autoritatilor publice locale de a elabora, aproba şi a executa propriile bugete.
Având autonomie funcţională, unităţile administrativ-teritoriale nu mai sunt incluse cu toate
veniturile şi cheltuielile lor în bugetul de stat, ci numai cu sumele pe care le varsă, respective
le primesc de la acest buget5.
2. Principiul echilibrului
Veniturile publice la nivel local trebuie să fie egale cu cheltuielile publice locale in scopul
asigurarii echilibrului dintre nevoile şi resursele colective.
3. Principiul realităţii
Bugetele locale trebuie să evidenţieze nivelul efectiv al resurselor ce pot fi procurate pe
plan local, precum şi cel al nevoilor colectivităţii.
4. Principiul anualităţii
Veniturile şi cheltuielile bugetelor locale sunt aprobate pe o perioada de un an, care
corespunde exerciţiului bugetar. Operatiunile de încasari şi plaţi efectuate în cursul unui an
bugetar, în contul unui buget local, aparţin exerciţiului corespunzator de execuţie a bugetului
respectiv.
5. Principiul publicităţii
Transparenţa la nivelul bugetelor locale este asigurată prin:
- dezbatere publică;
- publicare în presa locală şi afisare la sediile primăriilor şi a Consiliilor Judeţene a bugetelor
şi a conturilor anuale de execuţie a acestora6.

5
Constantin Roman, Tatiana Moşteanu,Finanţele instituţiilor publice, Editura Economică, Bucureşti, 2011, p.145.
6
Gabriel A. Ştefura, op.cit, pp.25-27.
 2. Procesul bugetar local

În ţara noastră, ca şi în toate statele moderne, în conformitate cu dispoziţiile normative ale

Legii finanţelor publice, activitatea bugetară presupune parcurgerea mai multor etape sau
faze şi anume: elaborarea proiectului de buget, aprobarea lui, executarea bugetului şi
încheierea exerciţiului bugetar precum şi controlul execuţiei bugetare7.
Procesul bugetar are un caracter: decizional, democratic, predominant politic şi ciclic.
Procesul bugetar are un caracter decizional deoarece conţinutul său constă în alocarea unor
resurse bugetare limitate în raport cu nevoile comunităţii pentru bunuri şi servicii publice. De
asemenea spunem că acest proces este unul democratic, deoarece în decursul derulării se
manifestă atributele statului de drept şi impunerea intereselor economico-sociale ale
diferitelor grupuri de cetăţeni. Este preponderent politic întrucât opţiunea se reflectă în
conţinutul bugetului. Şi nu în ultimul rând ciclic deoarece etapele procesului bugetar sunt
stabilite prin lege în baza principiului anualităţii8.
Bugetele locale reflectă relaţii economice băneşti care apar în procesul repartiţiei
venitului naţional cu prilejul constituirii şi repartizării de fonduri centralizate cu adresare
generală şi de la dispoziţia unităţilor administrativ-teritoriale, în scopul satisfacerii unor
interese ale colectivităţilor publice locale9.

7
Mircea Ştefan Minea, Lucian Teodor Chiriac, Cosmin Favius Costaş, op.cit, p. 83.
8
Constantin Roman, Tatiana Moşteanu, op.cit, pp. 180-181.
9
Gabriel Ştefura, Bugete publice şi fiscalitate, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2005, p.16.
 Figura 1 Structura sistemului bugetar din România

Sistemul bugetar

Bugetul Bugetele Bugetul Bugetul Bugetul

de stat locale sigurărilor asigurărilor fondurilor
sociale de stat sociale de speciale
sănătate

Bugetele Bugetele Consiliului Bugetele Bugetele Bugetele Bugetele

proprii ale General al municipiilor oraşelor sectoarelor comunelor
judeţelor Municipiului Municipiului
Bucureşti Bucureşti

(Sursa: Gabriel Ştefura, Bugete publice şi fiscalitate, p.15)

Bugetele locale cuprind, pe de o parte, venituri şi pe de altă parte cheltuieli. Veniturile din
bugetele locale, o primă parte a acestora o constituie veniturile proprii reprezentate de
impozite şi taxe locale (impozite pe clădiri, impozite pe terenuri, taxa pe mijloacele de
transport ect.), care deţin în medie 30-40% din totalul de venituri ale acestora. Diferenţa
pentru completare o constituie veniturile de echilibrare ce provin din bugetul de stat. Există
situaţia când nivelul scăzut al veniturilor proprii în bugetele locale este rezultatul gradului
diferit de dezvoltare economică a localităţilor ţării, a zonelor, a regiunilor, a judeţelor, ca
urmare a unui cumul de factori geografici, climatici, istorici şi politici. Cheltuielile la
bugetele locale sunt determinate şi de nevoile de implicare a autorităţilor la acest nivel
pentru a acţiona în interesul localităţilor şi cetăţenilor pe domenii10.

10
Ibidem, pp. 16-18.
 Aşadar responsabilitatea gestiunii bugetelor locale cade în sarcina consiliilor de la nivelul
unităţilor administrativ-teritoriale, prin comportamente de specialitate care sunt organizate şi
funcţionează în acest sens.
Fiind parte a bugetului public naţional, activitatea bugetară la nivel local circumscrie
activităţii bugetare la nivel naţional, cunoscând aceleaşi etape şi desfăsurându-se pe baza
aceloraşi principii, dar privite prin prisma specificităţii activităţii administraţiei publice
locale.
Activitatea bugetara la nivel local cunoaşte patru mari etape:
1. Elaborarea proiectului de buget local cuprinde activitatea de determinare a veniturilor
şi cheltuielilor la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale cu personalitate juridică (a
fiecărie comune, oraş, municipiu, judeţ, sector al capitalei şi Municipiul Bucureşti);
2. Aprobarea presupune dezbaterea şi votarea bugetelor locale de către autorităţile
administraţiei publice locale cu funcţie deliberativă şi care au în competenţa lor
această atribuţie (consiliile locale, consiliile judeţene, precum şi Consiliul General al
Municipiului Bucureşti);
3. Execuţia bugetară constă în realizarea veniturilor la termenul şi în cuantumul
prevăzut în bugetul local şi efectuarea cheltuielilor conform destinaţiei prevăzute în
bugetul local. Realizarea veniturilor în cuantumul prevăzut reprezintă o obligaţie
minima, în cadrul execuţiei bugetare putându-se realiza venituri în cuantumuri
superioare celor prevăzute. În acelaşi timp, efectuarea cheltuielilor conform
destinaţiei prevăzute în bugetele locale reprezintă o obligaţie, ce nu poate fi încalcată.
Aceasta etapă este cea mai importantă, deoarece presupune transpunerea unor
previziuni în plan concret, asigurându-se astfel finantarea activitatilor si functionarea
institutiilor publice de la nivel local;
4. Incheierea exercitiului bugetar presupune o dare de seama completa asupra modului
de realizare a veniturilor si de efectuare a cheltuielilor pentru anul bugetar expirat11.
Toate actele şi operaţiunile cu caracter tehnic şi normativ, realizate de autorităţile publice
competente în scopul elaborării, adoptării, executării şi încheierii bugetului local constituie
procedura bugetră la nivel local. Aceasta cuprinde trei ani calendaristici, deoarece elaborarea
proiectului de buget local începe în anul premergător celui pentru care se întocmeşte,

11
Gheorghe M. Voinea, Finanţele publice locale şi administrarea lor eficientă, Editura Ecunomică, Iaşi, 2011, pp. 141-
153
 continuă cu executarea, în cursul anului respectiv şi se definitivează prin contul de încheiere
a exerciţiului bugetar, în anul următor12.
În Europa există 3 modele de organizare administrativă: francez, german, britanic. În
modelul francez unităţile administrativ teritoriale sunt regiunea, departamentul şi comuna.
Franţa se compune din 21 de regiuni, fiecare având 2-8 departamente însumând aproximativ
36.500 comune. Intervenţia statului în plan local se realizează prin prefectură. Se regăseşte în
Spania, Italia, Portugalia, România. Modelul german se bazează pe federalism iar geneza sa
se datorează land-urilor germane ca formaţiuni statale preexistente statului. Colectivităţile
locale dispun de competenţă legislativă în materie de drept comun. Se regăseşte în Germania,
Austria şi Elveţia. Iar modelul britanic – este eterogen, diferind în Anglia, faţă de Scoţia ,
Ţara Galilor sau Irlanda de Nord. Pentru fiecare dintre cele 3 naţiuni , scoţiană, galeză şi
irlandeză există câte un minister care exercită o anumită tutelă asupra administraţiilor acestor
regiuni. Autorităţile locale sunt comitatele şi districtele care au ca sarcini aplicarea politicii
guvernamentale pe plan local şi exercită competenţe în domeniul educaţiei, protecţiei sociale
şi a fondului locativ13.
Din punct de vedere al dreptului administrativ, organizarea locală îmbracă 3 forme:
 autonomie completă conform căreia comunităţile locale au libertate deplină în
administrarea intereselor lor;
 autonomie limitată pentru rezolvarea pe plan local a principalelor probleme, fiind
supuse controlului autorităţii centrale;
 tutela conform căreia problemele locale sunt rezolvate de autorităţile centrale,
administraţiile locale având competenţe doar în acţiuni de mică importanţă14.

12
Gabriel Ştefura, op.cit, pp. 16-18
13
Gheorghe M. Voinea, op.cit, pp. 191-192.
14
Conf. dr. Felicia C . Macarie, Finanţe şi bugete publice, p.70, disponibil la:
http://fspac.ubbcluj.ro/moodle/pluginfile.php/3712/course/overviewfiles/Finan%C5%A3e%20%C5%9Fi%20bugete
%20publice-Macarie-curs.pdf?forcedownload=1 accesat la data de 23.11.2017.
 3. Actorii procesului bugetar local

După ce am parcurs toate etapele procesului bugetar şi după ce am conştientizat amploare

şi complexitatea întregului şir de procese ce duc la stabilirea bugetului, pentru a fi cât mai
clar vom face o scurtă trecere în revistă a instituţiilor implicate. Ne vom axa atenţia pe
autorităţile publice cu atribuţii în procesul bugetar local, enumerându-le şi explicându-le.
Există dezbateri aprinse, asupra rolului actorilor şi al instituţiilor în desfăsurarea bugetului
local. Disputa se dă în jurul potenţialilor actori, în raport cu contextul în care aceştia opereză.
În procesul bugetar sunt antrenate organe ale statului şi persoane având grade de
competenţă diferite şi cu responsabilităţi specific. Acestea sunt: Parlamentul, Guvernul,
Ministerul Finanţelor Publice şi ordonatorii principali de credite15.
Prima caracteristică a procesului bugetar este varietatea actorilor implicaţi în elaborarea
bugetului,aceştia sunt adesea în “conflict” în privinta motivaţiilor şi scopurilor. Astfel,
potrivit Legii finantelor publice şi a situaţiei de fapt care are loc în decursul elaborării
bugetului de stat, principalii actori sunt: entităţile care sunt finanţate de la buget (instituţii,
unităţi administrativ-teritoriale), cunoscute ca ordonatori secundari sau terţiari de credite,
ordonatorii principali de credite (conducătorii autorităţilor publice, miniştrii şi conducătorii
celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale); Ministerul Finanţelor,
Guvernul, Legislativul (Parlamentul); grupurile de interese şi cetăţenii16.
Sarcina principală a Ministerului Finanţelor este ca, pe baza proiectelor de buget
definitivate de ordonatorii principali de credite, să întocmească proiectul bugetului de stat pe
care să-l depună la Guvern pâna la data de 25 septembrie a fiecarui an, însoţit de legea
bugetară. Guvernul , după ce îşi însuşeşte proiectul bugetului de stat elaborat de Ministerul
Finanţelor, îl supune spre aprobare Parlamentului, cel mai târziu pâna la data de 1 octombrie
a fiecărui an, însoţit de un raport privind situaţia economico-financiară a ţării şi proiecţia
acesteia în anul viitor, precum şi de legea bugetară17.

15

Mircea Ştefan Minea, Lucian Teodor Chiriac, Cosmin Favius Costaş, op.cit, p. 99.
16
Ibidem, p. 157
17
Ibidem,p. 158-159.
 Parlamentul aprobă bugetul de stat pe ansamblu, pe capitole, pe articole, şi pe ordonatorii
principali de credite. Legislatorul încearcă de multe ori să crească cheltuielile publice.
Motivaţia acestui comportament constă în faptul că parlamentarii sunt conştienşi că alegerea
lor depinde de abilitatea de care dau dovadă pentru furnizarea de servicii publice, de
realizarea unor programe şi creşterea numărului de locuri de muncă în circumscripşiile pe
care le reprezintă. Grupurile de interes sunt preocupate şi ele de creşterea bugetului de stat.
Ele caută să obţină mai multe avantaje pentru membrii lor şi să fie sprijinite fie prin creşterea
cheltuielilor publice în favoarea lor, fie prin reducerea impozitelor pe care le platesc.
Cetăţenii , deşi nu au un rol direct în procesul bugetar, au adesea un rol indirect. Ei pot să
voteze prin referendum limitarea veniturilor fiscale, să respingă anumite forme de fiscalitate
sau sa ceară echilibrul bugetar. Ei pot să-şi exprime opiniile cu ocazia alegerilor sau cerând
aleşilor lor să ţina cont de opiniile prezentate de ei.
Aceşti actori variaţi nu au numai scopuri bugetare diferite şi potenţiale conflictuale, dar
ei, în mod obişnuit, au niveluri diferite de putere. Astfel puterea cea mai mare în cadrul
procesului bugetar de la noi o are Guvernul prin intermediul Ministerului Finantelor.
Combinarea diferitelor preferinţe şi a nivelurilor diferite de putere trebuie să fie
orchestrată prin personalul bugetar, astfel încât să se obţina acordul tuturor actorilor care
trebuie să respecte regulile jocului. Dacă anumiţi actori au o putere destul de mare asupra
bugetului, ei pot înceta să participe la procesul bugetar sau pot deveni obstructionişti,
blocând orice acord sau impunând soluţii rigide şi nenegociabile18.

3.1 Responsabilităţile şi competenţele actorilor implicaţi în elaborarea, adoptarea,

executarea şi încheierea bugetelor locale

Comunităţile locale reprezintă colectivităţi umane delimitate teritorial din punct de vedere
politic şi administrativ care au autorităţi publice diferite de cele ale statului.
Prin termenul de “actor” întelegem autorităţile locale şi centrale competente care intervin
în procesul de elaborare, adoptare, executare şi încheiere a bugetelor locale. Între actorii
administraţiei centrale şi actorii administraţiei locale se poate observa un proces
comunicaţional care se realizeaza atât de jos în sus cât şi invers. Tot aceasta axă verticală a
nivelurilor ierarhice determină şi pozitionarea actorilor formali ai acestor procese. Astfel,

18
Ibidem, p.160-162
 putem distinge între actorii autorităţilor administraţiei locale şi actorii autorităţilor
administraţiei centrale19.
La nivelul administraţiei publice locale, conform Legii privind finanţele publice locale,
prin expresia “autorităţi ale administraţiei publice locale”, se înţelege: Primarii comunelor,
oraşelor, municipiilor, sectoarelor capitalei, primarul general municipiului Bucureşti, precum
şi preşedinţii consiliilor judeţene. Aceştia reprezintă autoritatea executivă şi actionează ca
reprezentant al statului în unitatea administrativ-teritorială în care a fost ales. Consiliile
locale, Consiliile judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti reprezintă autorităţile
deliberative aflate în serviciul colectivităţii locale. În exercitarea mandatului, consilierii
raspund solidar pentru activitatea consiliului local din care fac parte.
Între autorităţile unităţilor administrativ-teritoriale (primar, consiliu local), autorităţile
judeţene (preşedintele consiliului judeţean, consiliul judeţean), autorităţile centrale din
teritoriu (prefectura, direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat),
conform legilor în vigoare, nu există relaţie de subordonare ierarhică formală20.

Atributiile autoritatilor administratiei publice locale in domeniul bugetelor locale:

1. Primarul:
- întocmeste proiectele de bugete locale, pe baza proiectelor de bugete proprii ale
administraţiei publice locale, ale instituţiilor şi serviciilor publice de subordonare locală;
- prezintă proiectele bugetelor locale, echilibrate, direcţiei finanţelor publice şi controlului
financiar de stat;
- elaborează noile propuneri de proiecte de bugete locale, pe baza limitelor maxime ale
sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi a transferurilor cu destinaţie
specială şi le depun la direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de
stat;
- elaborează raportul privind proiectele de bugete locale;
- publică proiectele bugetelor locale în presa locală sau le afisează la sediul primăriei;
- prezintă spre aprobare proiectele de bugete locale, însoţite de rapoartele asupra acestora,
consiliilor locale, judeţene, Consiliului General al Municipiului Bucureşti;

19
Gabriel Ştefura, op.cit, pp. 24.
20
Legea Nr. 273 din 29 iunie 2006, art.2 pct.5 privind finanţele publice locale, textul actului publicat în M. Of. Nr. 627
din 20 iulie 2006, text actualizat prin produsul informatic legislativ LEX EXPERT în baza actelor normative
modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 30 ianuarie 2017.
 - aprobă repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor prevăzute în bugetele locale,
pentru bugetele proprii şi bugetele instituşiilor şi serviciilor publice subordonate21.
2. Consiliul local:
- aprobă bugetul local, împrumuturile, virările de credite şi modul de utilizare a rezervei
bugetare22.
3. Preşedintele Consiliului Judeţean şi Consiliul Judeţean:
- informează pe ordonatorii principali de credite din judeţele lor/ municipiul Bucureşti
despre limitele sumelor defalcate şi transferurilor cu destinaţie specială de la bugetul de stat
stabilite de Ministerul Finanţelor Publice;
- aprobă bugetul propriu al judeţului/Municipiului Bucureşti;
- hotărăsc repartizarea pe comune, oraşe sş muncipii a cotei din sumele defalcate din
venituri ale bugetului de stat din alte surse, cu consultarea primarilor acestor unităţi
administrativ-teritoriale şi acorda asistenta tehnică de specialitate a direcţiilor generale a
finanţelor publice şi control financiar de stat;
- coordonează activitatea consiliilor locale în vederea realizării serviciilor publice de interes
judeţean23.
Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice centrale în domeniul bugetelor locale:
4. Prefect şi Prefectură:
- veghează ca activitatea consiliilor locale, a primarilor, a consiliului judeţean şi
preşedintelui acestuia să se desfăşoare în conformitate cu prevederile legii.
Aşadar nivelul administraţiei centrale distingem între instituţiile administraţiei centrale,
Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Administraţiei Publice, Guvern, Parlament şi
instituţiile din teritoriu care reprezintă administraţia centrală (Prefectura, Direcţia generală a
finanţelor publice şi controlului financiar de stat). Cele centrale au rolul de a elabora norme
metodologice, de a aproba şi adopta proiectul legii bugetului de stat în care sunt incluse
criteriile şi limitele pentru transferurile de la bugetul de stat către bugetele locale. Iar cele din
teritoriu au rolul de a veghea ca activităţile autorităţilor locale să se desfăsoare în
conformitate cu cadrul legal (Prefectura) sau intervin activ în procesul de elaborare şi

21
Legea Nr. 215/2001, Capitolul III, Secţiunea a5-a, art.63, privind administraţia publică locală, actualizată prin legea
nr. 140 din 16 iunie 2017.
22
Legea Nr. 215/2001, Capitolul II, Secţiunea a2-a, art.36, pct.4, privind administraţia publică locală, actualizată prin
legea nr. 140 din 16 iunie 2017.
23
Legea Nr. 215/2001, Capitolul VI Secţiunea a II- a, art. 91 şi art. 204 privind administraţia publică locală, actualizată
prin legea nr. 140 din 16 iunie 2017.
 aprobare a proiectelor bugetelor locale (Direcţia generala a finanţelor publice şi controlului
financiar de stat). Un rol important îl are de asemenea Trezoreria, instituţia prin care se
realizează tranzacţii financiare legate de bugetele locale24.

24
Ibidem.
 Concluzii

Una dintre caracteristicile procesului bugetar face referire le multitudinea actorilor

implicati în elaborarea bugetului. De cele mai multe ori aceşti au opinii diferite ceea ce duce
adesea la “conflict” în privinţa motivaţiilor şi scopurilor.
Potrivit Legii finanţelor publice am aflat că în decursul elaborării bugetului de stat,
principalii actori sunt: entităţile care sunt finanţate de la buget (instituţii, unităţi
administrativ-teritoriale etc.), cunoscute ca ordonatori secundari sau terţiari de credite,
ordonatorii principali de credite (conducătorii autorităţilor publice, miniştrii şi conducatorii
celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale); Ministerul Finanţelor,
Guvernul, Legislativul (Parlamentul); grupurile de interese şi cetăţenii.
 Bibliografie:

1. Lazăr,Dan, Inceu, Adrian Mihai, Finanţe şi bugete publice, Editura Accent, Cluj-Napoca,
2003.
2. Macarie, Felicia C., Finanţe şi bugete publice, disponibil la:
http://fspac.ubbcluj.ro/moodle/pluginfile.php/3712/course/overviewfiles/Finan%C5%A3e
%20%C5%9Fi%20bugete%20publice-Macarie-curs.pdf?forcedownload=1.
3. Minea, Mircea Ştefan, Chiriac, Lucian Teodor, Costaş, Cosmin Favius, Dreptul finanţelor
publice, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2005.
4. Roman, Constantin, Moşteanu, Tatiana, Finanţele instituţiilor publice, Editura Economică,
Bucureşti, 2011.
5. Ştefura, Gabriel A., Procesul bugetar în România, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2009.
6. Ştefura, Gabriel, Bugete publice şi fiscalitate, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”,
Iaşi, 2005.
7. Voinea, M.,Gheorghe, Finanţele publice locale şi administrarea lor eficientă, Editura
Ecunomică, Iaşi, 2011.

Legislaţie:
1 Legea Nr. 215/2001, Capitolul III, Secţiunea a5-a, art.63, privind administraţia publică
locală, actualizată prin legea nr. 140 din 16 iunie 2017.
2 Legea Nr. 273 din 29 iunie 2006, art.2 pct.5 privind finanţele publice locale, textul actului
publicat în M. Of. Nr. 627 din 20 iulie 2006, text actualizat prin produsul informatic
legislativ LEX EXPERT în baza actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul
Oficial al României, Partea I, până la 30 ianuarie 2017.