Politica regională

a Uniunii Europene
MASTER AFRUO I
 FUNDAMENTE
TEORETICE ALE
ECONOMIEI REGIONALE

CURS 1
 STRUCTURA CURSULUI
• Obiectul economiei regionale
• Regiunea - element fundamental în
studierea spaţială a economiei
• Regiunile în statele membre ale Uniunii
Europene
• Regiunile în România

3
Obiectul economiei regionale (1)
• În teoria economică a existat de multe ori
tendinţa unei separaţii între micro şi
macroeconomic

• Existenţa unei game importante de

probleme între aceste extreme a solicitat o
viziune integrată a celor două abordări:
problemele regiunilor

4
Obiectul economiei regionale (2)
• Economia regională are ca obiect abordarea
din perspectivă economică a unor subiecte
cum sunt:
– localizarea obiectivelor economice
– echilibrul spaţial
– creşterea economică regională
– mobilitatea spaţială a factorilor de producţie
– fundamentarea strategiilor şi politicilor regionale

5
 Ce este regiunea? (1)

- O porţiune dintr-un teritoriu (stat sau continent)

caracterizată de anumite particularităţi

- Elementul fundamental în economia regională

6
 Ce este regiunea? (2)
• “aria” - termen generic pentru orice parte a
spaţiului bidimensional, având sensul de spaţiu
geografic
• “zona” - de obicei este utilizat ca un termen tehnic,
pentru a defini o suprafaţă cu caracteristici diferite
în raport cu spaţiul înconjurător (de ex. o zonă
administrativă şi de afaceri, zonă liberă)
• “regiunea” - termen precis, o suprafaţă în cadrul
spaţiului economic naţional suficient de
cuprinzătoare structural pentru a funcţiona
independent 7
 Ce este regiunea? (3)

• REGIUNEA - o zonă a unui teritoriu având

un ansamblu de caracteristici interne
(proprii) distincte şi consistente (acestea
putând fi fizice sau umane) care îi conferă
o anumită unitate semnificativă şi care o
distinge de alte zone învecinate.

8
 Definirea regiunilor trebuie:
• să fie orientată în sensul identificării problemelor
teritoriale;
• să fie astfel făcută încât să permită identificarea
unor zone adecvate pentru anumite tipuri de acţiuni:
- alocarea de fonduri,
- aplicarea diferenţiată a taxelor,
- cooperarea, parteneriatele etc.
• să fie realizată de către specialişti în dezvoltare
regională, decidenţi şi cetăţeni la nivelul regiunilor

9
 Delimitarea regiunilor - Criterii
• Criteriul de omogenitate (elemente de natură
economică: PIB/locuitor, industrie, şomaj uniform
sau de natură social-politică, zone istorice, identitate
regională) - regiuni omogene
• Criteriul funcţional (interacţiunea dintre arii) -
regiuni nodale sau polarizate
• Criteriul administrativ (zone administrative,
teritoriale, de programare şi planificare) - regiuni
pentru planificare
10
 Tipuri de regiuni
(prin prisma economiei regionale)

•Regiuni ca părţi ale unui stat

•Regiuni care cuprind mai multe state dintr-o zonă

geografică (BENELUX, ţările din zona Mării Negre
etc.)

•Regiuni transfrontaliere (zone situate de o parte şi

de alta a frontierei de stat, legate prin tradiţii, limbă,
cultură, religie etc.)
11
Tipuri de regiuni cu probleme

• Regiuni agricole aflate în dificultate

• Regiuni industriale aflate în declin sau

“abandonate”

• Regiuni care suportă “presiunea” unei creşteri

rapide
12
 Conceptul de regiune prin prisma
politicilor comunitare
• Regiunea desemnează o diviziune teritorială a
unei ţări, care poate fi administrată sau nu

• Cuvântul regiune semnifică o arie geografică în sens

general (Tratatul de la Roma)
• Două impedimente:
– absenţa unei demarcaţii clare a regiunii din punct
de vedere economic
– Eterogenitate (diferenţe), structură unitară
teritorial-administrativă a statelor membre ale UE
13
 Unităţile de bază pentru politica
regională (1)
• Regiunile de dezvoltare - “un teritoriu care formează,
din punct de vedere geografic, o unitate netă sau un ansamblu
similar de teritorii în care există continuitate, în care populaţia
posedă anumite elemente comune, dorind să-şi păstreze
specificitatea astfel rezultată, dar şi să se dezvolte cu scopul de a
stimula progresul cultural, social şi economic” (Parlamentul
European).
• Constituite pentru a orienta politica regională a guvernului în
sensul reducerii dezechilibrelor teritoriale majore de
dezvoltare
• Sunt cel mai bun cadru de implementare şi evaluare a politicii
de dezvoltare regională
14
 Unităţile de bază pentru politica
regională (2)
• Ariile prioritare – au 2 înţelesuri:
- Domenii care permit structurarea unor programe specifice de
dezvoltare în domenii precum industria, agricultura, şomajul,
mediul înconjurător etc., având ca actori nu numai guvernul,
ci şi autorităţile de la nivel teritorial sau local

- Subregiuni sau grupări de localităţi:

• sunt utile pentru reducerea disparităţilor intra-regionale
• au o compoziţie a populaţiei care este mai puţin favorabilă
dezvoltării şi/sau prezintă disfuncţionalităţi grave

15
Regiunile în statele membre ale
Uniunii Europene
• Franţa
• Italia
• Germania
• Spania
• Irlanda şi Portugalia

16
 FRANŢA
• Regiunile au fost create pentru rezolvarea
unor probleme comune departamentelor
• Expresia concentrării departamentelor
care o compun
• Nu reprezintă o unitate superioară
departamentelor
• Există 18 regiuni continentale

17
 ITALIA
• Este împărţită în 20 de regiuni
• Au fost create în anul 1977 şi reprezintă
cele mai mari subdiviziuni ale statului
• Fiecare regiune cuprinde 2-3 provincii, în
total există 50 de provincii
• Gradul de descentralizare este mediu, mai
ales în ceea ce priveşte puterea locală

18
 GERMANIA
• Este un stat federal tipic, alcătuit din 19
landuri
• Fiecare land are propria constituţie şi
propria legislaţie; au obligaţia de a
respecta Constituţia şi legile federale
• Autonomia regională este mult mai
pregnantă în Germania faţă de celelalte
state membre ale Uniunii Europene
19
 SPANIA
• Este caracterizată de supremaţia
autonomiei regionale, alături de Germania
• Regiunile se află la limita maximă a
descentralizării
• Descentralizarea priveşte mai puţin
organizarea administrativă şi mai mult
aspectele financiare
• Există 17 regiuni
20
 IRLANDA şi PORTUGALIA

• Au cel mai mic grad de descentralizare la

nivel regional
• Descentralizarea priveşte, într-o pondere
oarecum redusă, organizarea
administrativă
• Aspectele financiare - centralizare

21
 REGIUNILE ÎN ROMÂNIA
• Regiunile de dezvoltare, conform Legii
nr.151/1998, se definesc ca fiind zone ce
corespund unor grupări de judeţe.
• Sunt constituite prin asocierea voluntară a
acestora pe bază de convenţie semnată de
reprezentanţii consiliilor judeţene
• Regiunile nu sunt unităţi administrativ-
teritoriale şi nu au personalitate juridică.
22
 Regiuni de dezvoltare
• Regiunea de dezvoltare Nord-Est
• Regiunea de dezvoltare Sud-Est
• Regiunea de dezvoltare Sud
• Regiunea de dezvoltare Sud-Vest
• Regiunea de dezvoltare Vest
• Regiunea de dezvoltare Nord-Vest
• Regiunea de dezvoltare Centru
• Regiunea de dezvoltare Bucureşti
23
24
 ARIILE PRIORITARE
• Permit structurarea unor programe specifice de
dezvoltare în domeniile industrie, agricultură,
şomaj, transporturi, mediu înconjurător etc.
• Sunt definite ca subregiuni sau grupuri de
localităţi; utile pentru reducerea disparităţilor
regionale
• Zonele defavorizate reprezintă arii geografice
asimilate unor arii problemă

25
VĂ MULŢUMESC!

26
 POLITICA DE
DEZVOLTARE REGIONALĂ

CURS 2
 NOMENCLATORUL
UNITĂŢILOR TERITORIALE
STATISTICE (NUTS)
 Concept
• Anii ‘70 – Biroul de Statistică Eurostat împreună cu
alte departamente ale Comisiei Europene au
alcătuit un nomenclator - NUTS - conform căruia
fiecare stat membru este împărţit în zone
administrative din ce în ce mai mici.
• S-a realizat un sistem ierarhic care acoperă întregul
teritoriu al unei ţări la fiecare nivel NUTS, iar fiecare
regiune NUTS reuneşte toate unităţile unui nivel
inferior.
• NUTS - “un sistem unic şi coerent de divizare a
teritoriului UE cu scopul de a furniza statistici
regionale pentru Comunitatea Europeană”
29
 Concept
• 1998 - regiunile care fac subiectul politicilor de
dezvoltare sunt desemnate potrivit NUTS şi
trebuie să satisfacă criterii economice unitare în
ceea ce priveşte PIB/locuitor şi rata şomajului

• Până în 2001 - clasificarea NUTS nu a avut o

bază legală şi nici o reglementare (ci numai prin
negocieri între statele membre şi Eurostat)
• Criteriul general de împărţire a NUTS se baza
pe numărul populaţiei

30
 Reglementarea din 2001-
Structură
• Clasificarea NUTS cuprinde pentru fiecare regiune
un nume şi un cod specific - ea subdivide teritoriul
economic al Comunităţii în unităţi teritoriale, regiuni
• Clasificarea NUTS este ierarhică - NUTS1,
NUTS2, NUTS3
• O regiune poate reprezenta mai multe niveluri
NUTS
• Două regiuni din acelaşi stat membru nu pot fi
identificate prin acelaşi nume. Dacă două regiuni din
state membre diferite au acelaşi nume, se adaugă
identificatorul de ţară la numele regiunii 31
 Criteriile de clasificare
NUTS
• 1. Unităţile administrative existente în statele
membre constituie primul criteriu folosit la
definirea regiunilor. Pentru Ro – județele
“Unitatea administrativă” - arie geografică care
are puterea de a adopta decizii politice sau
administrative pentru aria în cauză în cadrul
legal şi instituţional al statului membru.

32
 Criteriile de clasificare NUTS

• 2. Stabilirea nivelului NUTS relevant de

încadrare a unităţilor administrative dintr-o
clasă dată a unui stat membru se va face
ţinând seama de mărimea medie a acestei
clase a unităţilor administrative ale statului
membru care trebuie să se situeze între
anumite limite ale populaţiei.

33
Limite ale populaţiei de încadrare a nivelurilor
NUTS

Nivelul Minimum Maximum Max/min

NUTS 1 3.000.000 7.000.000 2,33

NUTS 2 800.000 3.000.000 3,75

NUTS 3 150.000 800.000 5,33

34
 Criteriile de clasificare
NUTS
• Nivelul I corespunde întregului teritoriu al unui
stat membru

• Nivelul II corespunde unei unităţi teritoriale

mai mici decât statul, cu excepţia
Danemarcei, Luxemburgului şi Irlandei, unde
nivelul II coincide cu nivelul I

35
 Criteriile de clasificare NUTS

• În cele mai multe cazuri, un NUTS de nivel II

echivalează cu o diviziune politică regională
(Austria, Franţa, Spania etc.).
• În alte cazuri (de ex. în Germania) anumite NUTS
de nivel II reprezintă subdiviziuni ale unei regiuni
politice, adică ale unui land.
• Exemple de NUTS II: Andalucia (Spania),
Lombardia (Italia) sau Burgenland (Austria). Pentru
România – cele 8 regiuni
36
 Criteriile de clasificare NUTS

• Nivelul III corespunde unei regiuni de nivel II

având în multe cazuri o organizare teritorială
proprie (o provincie, o zonă metropolitană).
• Exemple de NUTS de nivel III: Haut-Rhin
(Franţa), Valle d’Aosta (Italia), județele în
România

37
 Criteriile de clasificare
NUTS
• 3. Dacă pentru un anumit nivel NUTS nu
există unităţi administrative de scară potrivită,
acest nivel NUTS va fi constituit prin
însumarea unui număr adecvat de unităţi
administrative mai mici existente.
• Aceasta se face ţinând cont de caracteristicile
geografice, socio-economice, istorice,
culturale şi/sau alte criterii relevante. Unitatile
rezultate vor fi "unitati non-administrative".
38
 Criteriile de clasificare NUTS

• 4. Dacă populaţia unui întreg stat membru

este mai mică decât pragul maxim al unui
nivel NUTS dat, atunci întregul stat va fi o
regiune NUTS de acel nivel.

39
Caracteristici
• Diviziunile NUTS au la bază două criterii,
unul administrativ şi altul care priveşte
numărul de locuitori.
• Potrivit criteriului administrativ, regiunea
reprezintă o arie geografică rezultată prin
divizarea teritoriului unui stat membru al UE
într-un număr finit de unităţi spaţiale în
funcţie de competenţele autorităţilor locale.
40
 Caracteristici

• Mărimea medie a regiunilor situate la

acest nivel este de cca. 13.000 kmp, iar
populaţia este de aprox. 2 mil. locuitori.
Numărul mediu de unităţi NUTS II pe ţară
este de 15 (Germania - 40 regiuni).

• În cadrul UE, politica de dezvoltare

regională se realizează la nivelul NUTS II.

41
 Nivelurile NUTS şi administrative din ţări UE – exemple
(cu litere groase sunt regiunile care au statut administrativ)
Ţările UE NUTS I NUTS II NUTS III

1 Belgia Regions 3 Provinces 9 Arrondissements 43

2 Danemarca 1 1 Amter 15
3 Franţa ZEAT + DOM 8+1 Regions 22+4 Departements 96+4
4 Germania Lander 16 Regierungsbezirke 40 Kreise 543

Grup de regiuni de Regiuni de dezvoltare

5 Grecia dezvoltare 4 13 Nomoi 51
Gruppi di regioni
6 Italia 11 Regioni 20 Provincie 95
7 Olanda Landsdelen 4 Provinces 12 COROP+Regio’s 40
Commissaoes de
8 Portugalia Continente+Regioes 1+2 coodenacao 5+2 Grupări de 30
autonomas regional+Regioes municipalităţi
autonomas
Agrupacio de Comunidades
9 Spania comunidades 7 autonomas+Melilla Z 17+1 Provincias 50+2
autonomas Ceuta
10 România Macroregiuni 4 Regiuni 8 Județe 41
42
• Statistic, nivelul disparităţilor dintre aceste
regiuni este urmărit la nivelul mai multor
indicatori economici şi sociali, dar cel mai
important este valoarea PIB/locuitor.
• Evoluţia în timp a acestui indicator
reflectă creşterea sau descreşterea
disparităţilor inter-regionale şi stă la baza
deciziilor politice privitoare la modul de
alocare a fondurilor structurale şi a celorlalte
instrumente financiare.

43
 Disparităţi inter-regionale în ţările UE
(exemple)
Nrc Regiunea cu nivel PIB Regiunea cu nivel PIB PIB Raport
rt Ţara relativ relativ %
PIB maxim minim max/min
%

1 Franţa Ile–de-France 163,1 Guadelupa 40,1 4,07

2 Germania Hamburg 193,9 Dessau 55,2 3,51
3 Austria Viena 165,1 Burgenland 71,3 2,32
4 Italia Emilia Romagna 130,9 Calabria 59,1 2,21
5 Belgia Bruxelles 172,3 Hainaut 81,3 2,12
6 Suedia Stockolm 122,1 Ostra Mellansverige 91,0 1,34
7 Spania Madrid 99,6 Extemadura 55,0 1,81
8 Portugalia Lisabona 88,5 Acores 49,9 1,77
9 Grecia Atica 75,0 Ipeiros 43,4 1,73
10 Finlanda Uusimaa 123,9 Ita-Suomi 74,0 1,67
11 Olanda Groningen 129,6 Friesland 87,5 1,48
12 România (mil lei) București -Ilfov 232.876 Sud - Est 56.339 4,13
44
Politica de dezvoltare
regională
 Concepte de bază privind
politica de dezvoltare
regională
• Politicile regionale - instrumente
specifice, operaţionale, de realizare a
obiectivelor strategice, respectiv modalităţi
de intervenţie a statului în serviciul
soluţionării problemelor dezvoltării
economice regionale.

46
 Imperativele politicilor
regionale
• Realizarea unei distribuţii echilibrate a
veniturilor şi a condiţiilor de viaţă pe plan
regional;
• Diminuarea, în anumite limite, a şomajului
pe regiuni;
• Micşorarea riscului scăderii populaţiei unei
regiuni ca urmare a emigrării.

47
 Planificarea regională
• Conduce la activarea instrumentelor politicii
regionale şi la organizarea obiectivelor şi
mijloacelor acesteia pe o perioadă
determinată în viitor.
• Este definită prin două componente:
– componenta economico-socială,
– componenta fizică.
• Concretizarea activităţii de planificare
regională se regăseşte în
planurile/programele de dezvoltare
48
regională.
 POLITICA DE DEZVOLTARE REGIONALĂ

• Ansamblul de măsuri pe care autorităţile

guvernamentale centrale le iau în favoarea
dezvoltării socio-economice a regiunilor mai
puţin favorizate.
• Există trei considerente:
– concentrarea fondurilor disponibile acolo unde
acestea sunt necesare,
– “interesul comun” pentru asigurarea unităţii
sociale în interiorul UE,
– UE - rol de coordonare
49
 Obiectivele politicii regionale
• Promovarea progresului economic şi social;
• Dezvoltarea şi ajustarea structurală a regiunilor cu
întârzieri în dezvoltare;
• Reconversia regiunilor grav afectate de declinul
industrial;
• Dezvoltarea zonelor rurale;
• Dezvoltarea şi ajustarea structurală a regiunilor ce au o
densitate a populaţiei extrem de redusă
(sub 8 locuitori/kmp);
• Solidaritatea între regiunile prospere şi cele mai puţin
prospere din zonele aflate în declin;
• Diminuarea dezechilibrelor regionale existente;
50
• Preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre.
 Tipuri de politici regionale

• Politici iniţiate la nivel central

• Politici iniţiate la nivel local sau regional

• Politici ce susţin dezvoltarea

întreprinderilor private

51
 Caracteristicile politicii regionale

• “Politica regională europeană este, înainte de

toate, o politică de solidaritate” (Michel
Barnier, fost comisar european responsabil cu
politica regională)
• Este o politică bazată pe solidaritate
financiară. Ea permite transferul bugetului
UE, alimentat în mare parte de către statele
membre cele mai bogate spre regiunile
defavorizate
52
 POLITICA DE DEZVOLTARE REGIONALĂ IN
ROMANIA

• Definiţie - măsuri planificate şi promovate de

autorităţile publice locale şi centrale, în
parteneriat cu diverşi actori, care asigură o
creştere economică şi socială a regiunii
• Obiectivul principal - Diminuarea
dezechilibrelor regionale
• Principii de bază - descentralizarea,
parteneriatul, planificarea şi cofinanţarea
53
 Obiectivele dezvoltării regionale

• Diminuarea dezechilibrelor regionale

existente
• Corelarea politicilor şi activităţilor sectoriale
guvernamentale la nivelul regiunilor
• Stimularea cooperării interregionale, interne
şi externe

54
 Structura de implementare a
politicilor de dezvoltare
regională
• La nivel naţional

– Consiliul Naţional pentru Dezvoltare

Regională (CNDR)

– Agenţia Naţională pentru Dezvoltare

Regională (ANDR)

55
 Structura de implementare a
politicilor de dezvoltare
regională
• La nivel teritorial

• Consiliile pentru Dezvoltare Regională

(CDR)

• Agenţiile pentru Dezvoltare Regională

(ADR)

56
 Instrumentele de planificare

• Strategiile naţionale şi regionale

• Planurile naţionale şi regionale, anuale

şi multianuale

• Programele regionale

57
 Priorităţile pentru dezvoltarea
regională
• Dezvoltarea sectorului privat şi promovarea
investiţiilor
• Sprijinirea IMM-urilor din sectorul productiv
• Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii
regionale
• Dezvoltarea resurselor umane
• Dezvoltarea turismului
• Sprijinirea cercetării ştiinţifice, a dezvoltării
tehnologice şi inovării
58
VĂ MULŢUMESC!

59
POLITICA DE DEZVOLTARE
REGIONALĂ

Politica regională a Uniunii

Europene
Curs 3
• POLITICA DE DEZVOLTARE
REGIONALĂ ESTE O POLITICĂ DE
INVESTIȚII

61
 Cadrul financiar 2007-2013

Fondurile Structurale
• Fondul european de dezvoltare
regională (FEDR)
• Fondul de coeziune (FC)
• Fondul social european (FSE)

62
 Cadrul financiar 2007-2013

• Aspecte importante pentru coeziunea pe

ansamblul UE, valabile pentru toate ţările
membre: competitivitate, dezvoltare durabilă şi
restructurare economică şi socială.
• Comisia propune pentru programele regionale o
listă de teme considerate esenţiale:
• inovaţie şi economie bazată pe cunoaştere;
• mediu şi prevenirea riscurilor;
• accesibilitate şi servicii de interes economic
general. 63
 Cadrul financiar 2007-2013

• Pentru programele referitoare la ocuparea

forţei de muncă se au în vedere:
• ocuparea “integrală” a forţei de muncă,
• ameliorarea calităţii şi productivităţii muncii,
• promovarea incluziunii sociale
• coeziunea

64
 Cadrul financiar 2007-2013
• Existenţa unui cadru simplificat şi transparent, cu trei Obiective
comunitare (pentru programe):
• 1. Convergenţa
• 2. Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă
• 3. Cooperare teritorială europeană

• Regiunile ar trebui să fie mult mai implicate în toate fazele

politicii de coeziune (concepţie, implementare, control şi
evaluare), Comisia rămânând coordonatorul acestei politici.

65
 Obiectiv 1. Convergenţa
• Programele din cadrul obiectivului “Convergenţă” vizează ţările
şi regiunile mai puţin dezvoltate care, conform Tratatului,
reprezintă prima prioritate a politicii de coeziune.
• Atenţia cea mai mare este acordată regiunilor cu un
PIB/locuitor mai mic de 75% din media comunitară.
• Comisia propune acordarea unui sprijin temporar regiunilor în
care condiţiile obiective nu s-au schimbat, dar care, din cauza
lărgirii UE, au încetat să mai fie eligibile pentru acest obiectiv.
• Motivaţia acestei propuneri este dorinţa de a asigura un
tratament echitabil şi de a permite regiunilor respective să
finalizeze procesul de convergenţă. Regiunile în cauză sunt
sprijinite numai până în anul 2013.
• Programele sunt susţinute de FEDR, FSE şi Fondul de
Coeziune. 66
 FEDR finanţează:
• Modernizarea şi diversificarea structurii economice a regiunilor
şi ţărilor membre eligibile pentru acest obiectiv;

• Extinderea şi modernizarea infrastructurilor de bază;

• Protecţia mediului;

• Consolidarea capacităţii instituţionale a administraţiilor

naţionale şi regionale în materie de management al fondurilor
structurale şi al Fondului de Coeziune.

67
 FSE finanţează:
• Ameliorarea calităţii şi capacităţii de reacţie a instituţiilor
existente pe piaţa forţei de muncă, a sistemelor de educaţie şi
training şi a serviciilor de sociale şi de asigurări;

• Sporirea investiţiilor în capital uman prin creşterea nivelului de

educaţie, adaptarea calificării cetăţenilor şi accesul tuturor pe
piaţa forţei de muncă;

• Promovarea adaptării administraţiei publice la schimbare, prin

dezvoltarea capacităţilor administrative.

68
 Fondul de Coeziune
• Vizează ţările al căror PNB/locuitor este mai mic de
90% din media comunitară;

• Contribuţia sa se referă la dezvoltarea durabilă în

transporturi şi protecţia mediului.

69
 Obiectiv 2. Competitivitatea regională şi
ocuparea forţei de muncă
• Comisia are o dublă abordare:
– Prin intermediul programelor regionale, politica de coeziune ajută
regiunile şi autorităţile regionale să anticipeze şi să promoveze
schimbările economice în zonele industriale, urbane şi rurale, prin
consolidarea competitivităţii şi atractivităţii lor, ţinând cont de disparităţile
economice, sociale şi teritoriale existente. Sursa de finanţare este
FEDR;
– Prin intermediul programelor naţionale, politica de coeziune ajută
cetăţenii să anticipeze şi să se adapteze la schimbarea economică,
susţinând politicile ce vizează utilizarea integrală a forţei de muncă,
calitatea şi productivitatea muncii şi includerea socială. Sursa de
finanţare este FSE. Întâlnim trei priorităţi:
• sporirea adaptabilităţii salariaţilor şi firmelor, prin investiţii în calificare şi
training şi prin “învăţarea de-a lungul întregii vieţi”;
• atragerea mai multor oameni spre angajare şi evitarea ieşirii premature de pe
piaţa forţei de muncă, prin politici care vizează îmbătrânirea activă şi prin
măsuri de susţinere a participării femeilor;
• creşterea potenţialului de angajare a persoanelor care întâmpină mari 70
dificultăţi pe linia accesului pe piaţa forţei de muncă şi a păstrării serviciului.
 Obiectiv 3. Cooperarea teritorială
europeană
• Contribuie la integrarea armonioasă şi echilibrată a teritoriului
UE, prin sprijinirea cooperării între diferitele sale componente,
pe probleme de importanţă comunitară, la nivel
transfrontalier, transnaţional şi interregional;
• Acţiunile sunt finanţate din FEDR;
• În principiu, toate regiunile definite ca NUTS III, situate de-a
lungul frontierelor, externe şi interne, terestre şi maritime, sunt
vizate de cooperarea transfrontalieră;
• Comisia a propus un nou instrument juridic sub forma unei
structuri de cooperare europeană, şi anume, Autoritatea
Regională Transfrontalieră.

71
 Reforma sistemului de implementare
• Modul de implementare a politicii de coeziune comune
are o influenţă hotărâtoare asupra eficienţei sale;
• Pentru cadrul financiar 2007-2013 Comisia continuă
procesul de simplificare a managementului politicii de
coeziune prin următoarele:
– la nivel politic: pe baza documentului strategic adoptat de
Consiliu, fiecare ţară membră elaborează un document politic
privind strategia sa de dezvoltare, negociat cu Comisia şi care
reprezintă cadrul pentru programele sectoriale şi regionale;
– la nivel operaţional: pe baza documentului politic, Comisia
adoptă programele naţionale şi regionale pentru fiecare ţară
membră, definite numai la nivelul agregat sau al celor mai
importante priorităţi;
• Coordonarea şi coerenţa între Fonduri sunt asigurate
atât la nivel politic, cât şi la nivel operaţional. 72
 Reforma sistemului de implementare
• Partea majoritară a resurselor financiare se concentrează,
la fel ca şi în trecut, asupra celor mai sărace ţări membre
şi regiuni, cu accentul pe noile ţări membre;
• În cadrul financiar 2000-2006, bugetul politicii regionale a
deţinut o pondere de 0,46% din PIB comunitar. Pentru
cadrul financiar 2007-2013 se menţin aceleaşi ponderi (din
PIB UE-27).
• Repartiţia acestor resurse pe cele trei priorităţi comunitare:
– 78% - Convergenţă, cu accent pe ajutorul acordat noilor
ţări;
– 18% - Competitivitate regională şi ocuparea forţei de
muncă;
– 4% - Cooperare teritorială.
73
 Comitetul regiunilor
Comitetul regiunilor, creat prin Tratatul asupra Uniunii Europene,
reflectă atât dorinţa statelor membre de a respecta identitatea
şi prerogativele regionale şi locale, cât şi participarea regiunilor
la dezvoltarea şi punerea în practică a politicilor UE.
Acest Comitet reuneşte 222 de reprezentanţi ai colectivităţilor
locale şi regionale şi un număr egal de membri supleanţi, numiţi
pentru patru ani de către Consiliul Uniunii Europene. Sediul
acestei organizaţii este la Bruxelles.
Comitetul Regiunilor este un organism independent. Membrii săi
nu se supun nici unor instrucţiuni obligatorii. Ei acţionează
independent pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice, urmărind
să realizeze o “punte” de legătură între instituţiile
europene şi regiunile, oraşele şi comunele UE. Membrii
Comitetului deţin mandate (administrative) pe plan regional sau
local, nu funcţionează permanent la Bruxelles şi, ca urmare,74
menţin constant legătura cu cetăţenii.
 Funcţiile Comitetului regiunilor
- Apără principiul subsidiarităţii (deciziile trebuie
adoptate la nivelul autorităţilor publice care se află
cel mai aproape de cetăţeni);
- Este organ consultativ. Tratatul de la Maastricht prevede
obligativitatea consultării Comitetului Regiunilor de către
Comisia sau Consiliul UE în numeroase domenii care
afectează interesele regionale, îndeosebi în educaţie, tineret,
cultură, sănătate publică, coeziune economică şi socială, reţele
transeuropene de transporturi, de telecomunicaţii şi energie;
- Joacă un rol important în procesul de integrare europeană.
Unul din principalele sale obiective îl reprezintă consolidarea
coeziunii economice şi sociale a statelor membre.
- Emite avize din proprie iniţiativă asupra unor probleme ce
vizează oraşele şi regiunile, precum agricultura şi protecţia 75
mediului.
Instituţiile de coordonare la nivel
naţional
• Instituţiile de coordonare la nivel
naţional a politicilor regionale sunt
organizate după modele diferite în
ţările Uniunii Europene.

76
• a) Sistemul de abordare a conducerii politicilor de dezvoltare
regională în interiorul unei singure instituţii guvernamentale
(minister).
• Astfel de abordări de tip “un singur minister” se întâlnesc în
unele din ţările sud-europene, membre ale UE, precum:
- Grecia – unde dezvoltarea regională este patronată de către
Ministerul Economiei Naţionale, care implementează asistenţa
regională prin intermediul unei agenţii pentru politica de
dezvoltare regională şi servicii pentru dezvoltare şi a altor
organisme administrative.
- Portugalia – Ministerul Planificării şi Dezvoltării Regionale.

77
• b) Sistemul dual, cu două ministere guvernamentale pe post de
organisme conducătoare.
• În unele privinţe, acest mod de coordonare permite o abordare mai
“strategică” a dezvoltării regionale, deoarece elaborarea politicilor de
dezvoltare regională nu este asociată doar unui singur domeniu
sectorial specific de politică.

• Acest tip de sistem se aplică, de ex, in Finlanda și Italia:

- Finlanda, unde Ministerul pentru Afaceri are o responsabilitate
globală în ceea ce priveşte elaborarea politicilor de dezvoltare,
incluzând propunerile legislative, desemnarea hărţilor zonelor asistate,
promovarea politicilor de dezvoltare regională în cadrul altor domenii ale
politicii guvernamentale şi coordonarea administrării politicilor regionale
la nivel regional şi local.
• O a doua instituţie guvernamentală centrală, Ministerul Comerţului şi
Industriei, este răspunzătoare pentru implementarea politicilor de
dezvoltare regională, printr-o reţea de 19 birouri regionale de servicii
pentru afaceri, răspândite în întreaga ţară. 78
• O diviziune similară a responsabilităţilor privind
politicile regionale este evidentă şi în cazul Italiei.
• Ministerul pentru Buget îndeplineşte rolul
conducător în raport cu formularea politicilor (inclusiv
desemnarea zonelor) şi în relaţiile europene, în timp
ce Ministerul Industriei are responsabilitatea
generală pentru administrarea asistenţei regionale.

79
• c) Abordarea franceză este, poate, cel mai elocvent exemplu de
autoritate administrativă delegată din cadrul Europei.
• DATAR – Departamentul pentru amenajarea teritoriului şi
acţiune regională – a fost creat în scopul elaborării şi
implementării politicilor de dezvoltare regională şi al coordonării
obiectivelor acestora cu cele ale “Planului Naţional”.
• DATAR are statut special, ceea ce facilitează rolul său în cadrul
dezvoltării şi coordonării politicilor, prin îndepărtarea multor
restricţii ierarhice. În plus, DATAR se află sub autoritatea
directă a primului-ministru, deşi este răspunzător faţă de
Ministerul Industriilor. El este responsabil pentru înfiinţarea
structurilor sau mecanismelor destinate a soluţiona probleme
specifice dezvoltării regionale, dar lasă conducerea operativă,
ulterioară, în seama altor instituţii ale administraţiei naţionale sau
locale.
• 2014 – DATAR este desfiinţat şi este creat Comisariatul General 80
pentru Egalitatea Teritoriilor care continuă misiunea DATAR
• d) Modelul în care dezvoltarea regională este, în primul
rând, atribuţia directă a regiunilor este întâlnit frecvent în
cadrul statelor federale – Austria, Germania şi Belgia.
•
 În Austria, fiecare dintre cele nouă provincii îşi dezvoltă
propriul program de dezvoltare regională care, după aprobarea
de către guvernul federal, este implementat în mod autonom de
către districte.
• Nivelul federal are un rol formal în cadrul aşa-numitelor acorduri
federale pentru cofinanţarea pachetelor de măsuri de
dezvoltare regională.

81
 Sistemul belgian este, probabil, cel mai regionalizat din
Europa occidentală.
• Guvernul belgian este responsabil de elaborarea cadrului
legislativ de bază şi are rolul de asigurare a încadrării în
prevederile referitoare la acordarea de către stat a ajutoarelor,
fără ca autorităţile centrale să aibă vreun rol oficial în
formularea obiectivelor şi strategiilor în domeniul politicilor
de dezvoltare regională (acesta poate, totuşi, influenţa
dezvoltarea regională prin intermediul politicilor sectoriale şi
prin elaborarea de măsuri speciale, destinate numai unor
anumite zone).
• Regiunile flamandă şi valonă au propriile lor politici de
dezvoltare regional, în unele cazuri implementate prin
proceduri de reglementare proprii.
• Totuşi, trebuie menţionat faptul că politicile celor două regiuni
sunt în mare măsură complementare, contribuind, astfel, la o
82
dezvoltare naţională echilibrată.
 Agenţiile pentru dezvoltarea
regională
• Definiţii
• Agenţiile de dezvoltare regională (ADR)
sunt necesare pentru a evidenţia
complementaritatea, respectiv resursele
endogene ale unei regiuni geografice.

83
• O agenţie de dezvoltare regională poate
fi:

• Orice fel de organizaţie ce îndeplineşte o misiune

care este în interesul comun sau general al unui
anumit teritoriu.
• Din această perspectivă, o agenţie de dezvoltare
trebuie să întreţină raporturi semnificative cu
autorităţile locale sau regionale în ceea ce priveşte
conducerea, finanţarea sau stabilirea sarcinilor.

84
• “Orice instituţie finanţată de la buget, din afara
domeniului administraţiei centrale şi locale şi care
posedă atribuţii pe linia scopului specific al promovării
dezvoltării industriale în cadrul regiunilor care sunt, în
general, desemnate drept zone problemă sau prioritare”
(Yuill şi Allen).

• Avantajul acestei definiţii este acela că restrânge atât

domeniul/funcţiile ADR (în afara celui al administraţiilor
centrale şi locale de stat), cât şi scopul activităţii sale
(promovarea dezvoltării industriale).

85
• “O instituţie cu bază regională, cu finanţare bugetară în
afara corpusului principal al administraţiei centrale şi
locale de stat, destinată promovării economiei”
demonstrează dinamica mediului economic şi social şi
necesitatea susţinerii dezvoltării în regiune, prin existenţa
unei structuri coordonatoare
(Halkier şi Danson).

• Deşi această definiţie nu precizează care instituţii sunt şi

care nu sunt incluse în cadrul “corpusului principal al
administraţiilor centrale şi locale de stat”, ea permite
examinarea unei varietăţi de astfel de organisme, care
îndeplinesc sau pretind că îndeplinesc un autentic rol de
dezvoltare regională.
86
• “Orice fel de organizaţie care îndeplineşte o misiune care
este în interesul comun sau general al unui anumit
teritoriu. Din această perspectivă, o agenţie de dezvoltare
trebuie să întreţină raporturi semnificative cu autorităţile
locale sau regionale, în ceea ce priveşte conducerea,
finanţarea sau stabilirea sarcinilor. Mai mult, aceasta
trebuie să acţioneze într-o zonă suficient de mare, dar
mai mică decât cea a întregii ţări ”.

(EURADA – Asociaţia Europeană a Agenţiilor de Dezvoltare)

87
• “O organizaţie independentă
neguvernamentală, ale cărei scopuri includ în
principal: dezvoltarea regiunilor, susţinerea
administraţiei de stat în implementarea
sarcinilor legate de dezvoltarea regională şi
crearea unei infrastructuri pentru realizarea
măsurilor de restructurare” (Polonia).

88
 Scopul ADR-urilor

• Sunt create în scopul echilibrării diferenţelor de

dezvoltare din cadrul unei regiuni şi susţin
îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale oamenilor care
trăiesc în această regiune, prin aplicarea politicilor de
dezvoltare ce cuprind toate domeniile: cultural, social,
economic şi de infrastructură ale vieţii cotidiene.

89
 Obiectivele ADR-urilor

• La începutul anilor ‘80, obiectivele ADR-urilor erau

“încurajarea dezvoltării industriale (economice)” şi
“îmbunătăţirea structurii sociale şi economice a regiunii”;

• În prezent se pune un accent din ce în ce mai mare pe

“competitivitatea regiunii în ansamblu”.

90
 Activităţile Agenţiilor de dezvoltare
regională
• Priorităţi:
– utilizarea potenţialului endogen;
– servicii pentru întreprinderi;
– servicii pentru autorităţile locale şi regionale;
– servicii de pregătire.

• Cele mai frecvente activităţi:

– consultanţă şi asistenţă pentru firme;
– studiu privind dezvoltarea economică a regiunilor;
– consultanţă acordată comunităţilor regionale;
– bănci de date.
91
 Instrumentele de acţiune ale
agenţiilor
• Acordarea de consultanţă şi asistenţă
informaţională

• Finanţare

• Crearea infrastructurii necesare

92
VĂ MULŢUMESC!

93
 POLITICA DE
DEZVOLTARE REGIONALĂ

Politica regională a Uniunii

Europene
CURS 4
 CADRUL FINANCIAR 2014-2020
STRATEGIA EUROPA 2020
• Europa 2020 este strategia pentru ocuparea forței
de muncă și creștere economică elaborată de UE
pentru o perioadă de zece ani.
• Lansată în 2010, ea viza să creeze condițiile
necesare pentru o creștere inteligentă, durabilă și
favorabilă incluziunii.
• UE a propus ca până la sfârșitul anului 2020 să
îndeplinească o serie de obiective în cinci domenii
esențiale: ocuparea forței de muncă, cercetare și
dezvoltare, energie/climă, educație, incluziune
socială și reducerea sărăciei.
 STRATEGIA EUROPA 2020
5 obiective pentru 2020
1. Ocuparea forţei de muncă
– O rată de ocupare a forţei de muncă de 75% în rândul populaţiei cu vârste cuprinse între
20 şi 64 de ani

2. Cercetare şi dezvoltare 
– Alocarea a 3% din PIB-ul UE pentru cercetare şi dezvoltare

3. Schimbările climatice şi utilizarea durabilă a energiei

– Reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră  faţă de nivelurile înregistrate în
1990 (sau chiar cu 30%, în condiţii favorabile)  
– Creşterea ponderii surselor de energie regenerabile până la 20%
– Creşterea cu 20% a eficienţei energetice

4. Educaţie
– Reducerea sub 10% a ratei de părăsire timpurie a şcolii
– Creşterea la peste 40% a ponderii absolvenţilor de studii superioare în rândul populaţiei în
vârstă de 30-34 de ani

5. Lupta împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale

– Reducerea cu cel puţin 20 de milioane a numărului persoanelor care suferă sau riscă să
sufere de pe urma sărăciei şi a excluziunii sociale
 Fondurile Structurale și de Investiții
Europene (FESI)
• Pentru perioada 2014-2020 fondurile structurale și de
investiții europene (fondurile ESI) reprezintă principalul
instrument de politică de investiții al Uniunii
Europene.
• Până în 2023 utilizarea fondurilor ESI va genera
investiții în principalele domenii prioritare ale UE prin
sprijinirea creării de locuri de muncă și prin readucerea
economiei europene pe calea creșterii durabile.
• Buget: 454 miliarde EUR
• Din 2014 acestea au un cadru de funcționare comun și
urmăresc obiective politice complementare.
 Fondurile Structurale și de Investiții
Europene (FESI)
• Fondul european de dezvoltare regională (FEDR)
• Fondul de coeziune (FC)
• Fondul social european (FSE)
• Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală
(FEADR)
• Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime
(FEPAM)
 Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)

• FEDR concentrează investiţiile asupra mai multor

domenii prioritare cheie:
- Inovare şi cercetare;
- Agenda digitală;
- Sprijin pentru întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri);
- Economie cu emisii reduse de carbon.
• FEDR vizează reducerea problemelor economice de
mediu şi sociale în zonele urbane, punând un accent
special pe dezvoltarea urbană durabilă.
 Fondul de Coeziune (FC)

• Este destinat statelor membre al căror venit naţional brut

(VNB) pe cap de locuitor este mai mic de 90% din media UE.
• Vizează reducerea disparităţilor economice şi sociale şi
promovarea dezvoltării durabile.
• Pune la dispoziţie fonduri pentru activităţi din următoarele
categorii:
- proiectele de infrastructură, reţele transeuropene de transport, în
special  proiecte prioritare de interes european;
- mediu: în acest domeniu, FC poate sprijini proiecte legate de
energie şi de transport, atât timp cât acestea aduc beneficii
vizibile mediului înconjurător în ceea ce priveşte eficienţa
energetică, utilizarea surselor de energie regenerabilă,
dezvoltarea transportului feroviar, susţinerea intermodalităţii,
consolidarea transportului public etc.
 Fondul Social European (FSE)
Obiectivele FSE pentru perioada 2014-2020
• Ocuparea forței de muncă:
- FSE sprijină organizațiile din întreaga UE să implementeze proiecte având drept obiectiv
formarea profesională și facilitarea angajării.
- sprijinirea companiilor care se confruntă cu restructurări sau cu un număr insuficient de lucrători
calificați. 
- Sprijinirea accesului tinerilor pe piața muncii este o prioritate pentru FSE în toate țările UE.
• Incluziunea socială:
- FSE finanțează proiecte care îi ajută pe cei aflați în dificultate și pe cei proveniți din grupuri
defavorizate să obțină competențe și locuri de muncă.
• Creșterea calității educației:
- FSE finanțează activități pentru creșterea calității învățământului și formării și pentru a se
asigura că tinerii își încheie studiile și dobândesc competențele de care au nevoie pentru a fi
mai competitivi pe piața muncii.
- Reducerea abandonului școlar este o prioritate în acest sens, alături de îmbunătățirea
oportunităților de învățământ vocațional și superior.
• O administrație publică mai puternică: FSE sprijină eforturile statelor membre de a
spori calitatea administrației și a guvernării publice, susținând astfel reformele structurale
ale statelor prin punerea la dispoziție a capacităților administrative și instituționale necesare.
 Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală
(FEADR)
• FEADR este un instrument al UE prin care ţărilor membre
li se acordă fonduri pentru implementarea Politicii
Agricole Comune.
• FEADR dispune de un buget în valoare de 100 de miliarde
EUR pentru perioada 2014-2020. Fiecare stat membru
primește un pachet financiar pentru această perioadă de
7ani. Pachetele financiare ar urma să mobilizeze încă 61 de
miliarde EUR din fonduri publice în statele membre.
• Prin  FEADR  se acordă finanţare 50-70% din valoare eligibilă a
proiectului. 
 Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR)
Cadrul UE pentru programele de dezvoltare rurală
Statele membre și regiunile își elaborează propriile programe de dezvoltare rurală în
funcție de nevoile din teritoriu. Acestea trebuie să vizeze cel puțin patru din
următoarele șase priorități ale UE:
• să încurajeze transferul de cunoștințe și inovarea în agricultură, în silvicultură și în
zonele rurale;
• să sporească competitivitatea tuturor ramurilor agriculturii și să promoveze
tehnologiile agricole inovatoare și gestionarea durabilă a fondului forestier;
• să promoveze organizarea lanțului de aprovizionare cu produse alimentare,
bunăstarea animalelor și gestionarea riscurilor în agricultură;
• să refacă, să conserve și să dezvolte ecosistemele care sunt legate de agricultură și
silvicultură;
• să promoveze utilizarea eficientă a resurselor și să sprijine tranziția către o economie
cu emisii reduse de dioxid de carbon și rezistentă la schimbările climatice în
sectoarele agricol, alimentar și silvic;
• să promoveze incluziunea socială, reducerea sărăciei și dezvoltarea economică în
zonele rurale.
 Fondul European pentru Pescuit și Afaceri Maritime
(FEPAM)

• Sprijină operatorii în tranziția către un pescuit

durabil
• Ajută comunitățile din zonele de coastă să își
diversifice economiile
• Finanțează proiecte care creează noi locuri de
muncă și îmbunătățesc calitatea vieții în regiunile
de coastă ale Europei
• Facilitează accesul la finanțare.
 Politica de clusterizare – prioritate de dezvoltare economică
regională a UE pentru cadrul financiar 2014 -2020
Alfred Marshall (1842 – 1924) – primul economist care a descris clusterele.
• Analizând aglomerările industriale din Anglia a constatat că aceste
concentrări geografice de întreprinderi dintr-un anumit sector creează
efecte economice pozitive involuntare (aşa-numitele externalităţi):
- efecte asupra forţei de muncă: faptul că un număr mare de întreprinderi
se alimentează din acelaşi bazin de forţă de muncă are drept consecinţă
creşterea salariilor, pe de o parte, şi specializarea şi creşterea nivelului de
calificare a acesteia, pe de altă parte;
- efecte privind specializarea furnizorilor: pentru a evita concurenţa,
întreprinderile dintr-o aglomerare industrială tind să se specializeze pe un
anumit segment al lanţului de creare a valorii adăugate, conducând la
creşterea calităţii produselor şi la reducerea costurilor;
- transferul tehnologic: Marshall a constatat că informaţia şi cunoştinţele
„plutesc prin aer” între întreprinderile existente în cadrul respectivelor
aglomerări industriale.
 Politica de clustere
Michael Porter - profesor la Harvard Business
School. 
• Competenţe: management strategic,
competitivitatea companiilor, regiunilor și a
statelor.
• Studiază politicile economice bazate pe
dezvoltarea clusterelor
• A definit clusterele astfel:
 Politica de clustere

- Clusterele sunt concentrări geografice de

instituţii şi companii interconectate, dintr-un
anumit domeniu.
- Clusterele cuprind un grup de industrii înrudite
şi alte entităţi importante din punct de vedere
al concurenţei.
• Acestea includ, spre exemplu, furnizori de
input-uri specializate, cum ar fi componente,
maşini şi servicii, sau furnizori de
infrastructură specializată.
 Politica de clustere
• De multe ori, clusterele se extind în aval către
diverse canale de distribuţie şi clienţi şi lateral
către producători de produse complementare şi
către industrii înrudite prin calificări, tehnologii
sau input-uri comune.
• Unele clustere includ instituţii guvernamentale
şi de alte tipuri – precum universităţi, agenţii de
standardizare, furnizori de instruire
profesională şi patronate – ce asigură instruire
specializată, educaţie, informaţie, cercetare şi
suport tehnic (Porter M., 1998).
 Politica de clustere

• Definiţia clusterului este întâlnită şi în legislaţia

din România (HG 918:2006 ) conform căreia
clusterul este o grupare de producători,
utilizatori şi /sau beneficiari, în scopul punerii în
aplicare a bunelor practici din UE în vederea
creşterii competitivităţii operatorilor economici.
 Politica de clustere
• Definiţia UE (Comunicarea Comisiei Europene
COM (2008) 652 /2008 Către clustere de talie
mondiala in Uniunea Europeana-implementarea
strategiei bazata pe inovare):
- Clusterul este un grup de firme, actori economici
şi instituţii localizate într-o proximitate geografică
şi care au ajuns la gradul de mărime necesar
dezvoltării de expertiză specializată, servicii,
abilităţi şi furnizori.
 Politica de clustere
Modelul unanim acceptat pe plan internaţional este
format din 3 actori („Triple helix”) ce reuneşte în
cadrul unui cluster:
• întreprinderi – care reprezintă latura economică a
clusterului;
• universităţi şi institute de cercetare – reprezintă
furnizorii de soluţii inovative pentru întreprinderile
din cluster;
• autorităţi publice locale, regionale etc.
 Politica de clustere
• In România, experienţa a arătat că cei 3 parteneri
naturali ai modelului „Triple helix” nu cooperează, mai
mult decât atât, aceştia nu se cunosc şi nu ajung să
discute unul cu celalalt.
• Modelul a fost adaptat şi transformat într-un model
„Four clover” („Trifoi cu patru foi”), cel de al patrulea
actor fiind reprezentat de organizaţii
catalizatoare:
- firme de consultanţă specializate în domeniul
transferului tehnologic şi al inovării,
- centre de transfer tehnologic,
- camere de comerţ şi industrie etc.
 TEMA 2
• Accesaţi site-ul: www.clustero.eu sau
documentul excel trimis.

• Realizaţi prezentarea a 3-4 clustere din

domenii de activitate diferite. Aveţi în
vedere următoarele informaţii: denumirea
clusterului, localizarea, anul înfiinţării, nr.
membri, obiective, alte informaţii specifice
preluate de pe site-ul clusterului.
VĂ MULȚUMESC!
VĂ MULŢUMESC!
 POLITICA DE
DEZVOLTARE REGIONALĂ

Politica regională a Uniunii Europene

CURS 5
 CADRUL FINANCIAR 2021-2027

• Fondurile europene sau fondurile

structurale sunt instrumente financiare
care intră sub administrația Comisiei
Europene, prin care Uniunea Europeană
acționează pentru eliminarea disparităților
economice și sociale între regiuni, în
scopul realizării coeziunii economice și
sociale. 
 FONDURILE STRUCTURALE
Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene constituie baza de instituire a
celor 8 fonduri reglementate de Regulamentul privind Dispozițiile
Comune, respectiv:

• Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR),

• Fondul Social European (FSE),
• Fondul de Coeziune (FC),
• Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM),
• Fondul pentru Azil și Migrație (FAMI),
• Fondul pentru Securitate Internă (FSI)
• Fondul pentru Managementul Integrat al Frontierelor (FMIF),
• Fondul privind Tranziția Justă (FTJ).
 2021-2027 - Statele Membre ale Uniunii
Europene vor avea la dispoziție 1,8 trilioane
• Cadrul financiar euro
multianual
prin: (CFM)
2021-2027 = 1.074,3 miliarde euro
• Pachetul de relansare economică Next
Generation EU = 750 miliarde euro

• Total = 1.824,3 miliarde euro

 Cadrul financiar multianual
(CFM)
• Ca urmare a acordului Parlamentului European din 16 decembrie
2020, Consiliul UE a adoptat la 17 decembrie 2020 regulamentul
privind noul Cadru Financiar Multianual (CFM) 2021-2027 și
pachetul de relansare economică Next Generation EU
(NGEU).

• Regulamentul prevede un buget pe termen lung de 1 074,3

miliarde EUR pentru UE27 (cele 27 de state membre rămăse ca
urmare a Brexit-ului), inclusiv integrarea Fondului european de
dezvoltare.
• Împreună cu NGEU, în valoare de 750 de miliarde EUR, va
permite UE să furnizeze o finanțare fără precedent de 1,8
trilioane EUR în următorii ani pentru a sprijini prioritățile UE pe
termen lung în diferite politici/zone.

• Cele 1 074,3 miliarde euro aferente Cadrului financiar 2021-2027 vor fi

împărțite între 7 capitole de buget:
 Capitole de buget CFM NextGenerationEU TOTAL

1.Piața unică, inovare și 132,8 miliarde EUR 10,6 miliarde EUR 143,4 miliarde EUR
sectorul digital

2. Coeziune, reziliență 377,8 miliarde EUR 721,9 miliarde EUR 1 099,7 miliarde EUR
și valori

3. Resurse naturale și 356,4 miliarde EUR 17,5 miliarde EUR 373,9 miliarde EUR
mediu

4. Migrație și 22,7 miliarde EUR - 22,7 miliarde EUR

gestionarea frontierelor 

5. Securitate și apărare 13,2 miliarde EUR  - 13,2 miliarde EUR 

6. Vecinătate și 98,4 miliarde EUR - 98,4 miliarde EUR

întreaga lume

7. Administrația publică 73,1 miliarde EUR - 73,1 miliarde EUR

europeană

TOTAL CFM  1 074,3 miliarde EUR 750 miliarde euro 1 824,3 miliarde EUR
 Next Generation EU – 750 mld.
euro
• NextGeneration EU este un instrument temporar de redresare în
valoare de 750 de miliarde EUR, menit să contribuie la repararea
daunelor economice și sociale imediate provocate de pandemia
de coronavirus.

• Acesta are la bază trei piloni:

• instrumente de sprijinire a eforturilor depuse de statele membre
pentru a se redresa, pentru a remedia consecințele crizei și
pentru a ieși mai puternice din această încercare;

• măsuri de stimulare a investițiilor private și de sprijinire a

întreprinderilor aflate în dificultate;

• consolidarea principalelor programe ale UE pentru a valorifica

învățămintele desprinse din criză, pentru a spori soliditatea și
reziliența pieței unice și pentru a accelera dubla tranziție verde și
digitală.
 Politica de coeziune
• În cadrul următorului buget pe termen lung al UE pentru 2021-2027, Comisia
propune modernizarea politicii de coeziune, principala politică de investiții a UE.

• Cinci priorități investiționale (5 Obiective):

• Investițiile în dezvoltare regională se vor axa mai ales pe obiectivele 1 și 2.
Acestor priorități li se vor aloca 65 % - 85 % din resursele FEDR și ale Fondului
de coeziune (FC), în funcție de prosperitatea relativă a statelor membre.

• O Europă mai inteligentă, prin inovare, digitalizare, transformare economică și

sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii
• O Europă mai verde, fără emisii de carbon, punerea în aplicare a Acordului de
la Paris și investiții în tranziția energetică, energia din surse regenerabile și
combaterea schimbărilor climatice
• O Europă conectată, cu rețele strategice de transport și digitale
• O Europă mai socială, pentru realizarea pilonului european al drepturilor sociale
și sprijinirea calității locurilor de muncă, a învățământului, a competențelor, a
incluziunii sociale și a accesului egal la sistemul de sănătate
• O Europă mai apropiată de cetățenii săi, prin sprijinirea strategiilor de
dezvoltare conduse la nivel local și a dezvoltării urbane durabile în UE.
 OBIECTIV 1. O Europă mai inteligentă
• Prin promovarea unei transformări economice inovatoare și
inteligente
• Începând cu perioada de programare 2014-2020, abordarea
„Specializarea inteligentă” a devenit baza prioritară pentru investițiilor
în cercetare și inovare finanțate FEDR la nivel regional.

- Creșterea gradului de colaborare dintre organizațiile CDI și

întreprinderi, precum și susținerea capacității
întreprinderilor de a inova.
- Consolidarea sectorului IMM prin facilitarea investițiilor
productive, transfer tehnologic, implementarea de
tehnologii noi, operaționalizarea structurilor de afaceri
(incubatoare, acceleratoare, clustere etc.), consolidarea
start-upurilor inovatoare.
FONDUL DE SUSȚINERE - FEDER
 OBIECTIV 2. O Europă mai verde
• O Europă mai ecologică, cu emisii scăzute de carbon prin
promovarea tranziției către o energie nepoluantă și Justă, a
• investițiilor verzi și albastre, a economiei circulare, a
adaptării la schimbările climatice și a prevenirii și gestionării
riscurilor
• Obiectivul UE 2030 - eficiență energetică de 32,5%
• Gestionarea deșeurilor continuă să reprezinte o provocare
majoră pentru România. Se înregistrează în continuare o
rată scăzută de reciclare a deșeurilor municipale (14%) și rate
ridicate de depozitare a deșeurilor (70%).
• Termoficare inclusiv pe baza surselor alternative de energie
OBIECTIV 2. O Europă mai verde
• Sectorul pescăresc - nevoia de investiții în
domeniile pescuit, acvacultură, procesare
și dezvoltarea zonelor pescărești.

• FONDURI: FEDER, FC, FEPAM

 OBIECTIV 3. O Europă conectată
• Prin dezvoltarea mobilității și a conectivității TIC regionale
• Pentru a contribui la o Europă mai conectata, România trebuie să adreseze o serie
de nevoi cu scopul de a reduce decalajul de dezvoltare in domeniul infrastructurii
de transport si pentru a creste conectivitatea cu restul Europei.
• Rămâne prioritara rețeaua primară la nivelul României, urmata de rețeaua
secundara de transport care are rolul de a asigura accesibilitatea regională și
urbană.
• Pentru a contribui la o Europă mai conectată, România trebuie să adreseze o serie
de nevoi cu scopul de a reduce decalajul de dezvoltare in domeniul infrastructurii
de transport și pentru a crește conectivitatea cu restul Europei.
• Au fost identificate nevoi de investiții cu un rang ridicat de prioritate pentru a
dezvolta rețele transeuropene de transport rutier și feroviar, în special legăturile cu
regiunile periferice de peste Munții Carpați, de exemplu din nord-est, și cu Delta
Dunării și pentru a facilita accesul la centrele industriale.
• Imbunătățirea transportului naval de marfă și turistic.

• FONDURI: FEDER, FC
 OBIECTIV 4. O Europă mai socială
• In contextul schimbărilor structurale generate de globalizare și
progresul tehnologic, România se confruntă cu provocări majore
în ceea ce privește relevanța educației și formării pentru piața
forței de muncă, utilizarea corespunzătoare a resurselor de
muncă și productivitatea muncii.
• Creșterea ponderii absolvenților de studii superioare și a
participării adulților la formare, cu impact direct asupra accesului
la piața muncii.
• Antreprenoriatul și economia socială - mecanisme prin care
se urmărește stimularea participării pe piața muncii a diferitelor
categorii de persoane, prin oferirea pârghiilor necesare, atât
creării și dezvoltării acestora, cât și pentru creșterea șanselor de
supraviețuire.
• Susținerea persoanele cele mai defavorizate.
• FONDURI: FEDER, FSE
OBIECTIV 5. O Europă mai apropiată de cetățenii
săi
• Sprijinirea strategiilor de dezvoltare conduse la
nivel local și a dezvoltării urbane durabile în UE.
• Promovarea dezvoltării durabile și integrate a
zonelor
urbane, rurale și de coastă și a inițiativelor locale.
- Sprijin pentru :
- Dezvoltarea urbană,
- Potențialul turistic
- Patrimoniul cultural
- Rezervațiile și monumentele naturale
- Resursele balneare
• FONDURI: FEDER
 Politica de coeziune
• Politica de coeziune continuă investițiile în toate regiunile, pe baza
a 3 categorii (mai puțin dezvoltate, în tranziție, mai dezvoltate).

• Metoda de alocare a fondurile se bazează încă, în mare măsură,

pe PIB-ul pe cap de locuitor.

• Se introduc noi criterii: șomajul în rândul tinerilor, nivel scăzut de

educație, schimbări climatice și primirea și integrarea migranților.

• Politica de coeziune continuă să sprijine strategiile de dezvoltare

conduse la nivel local și să autonomizeze gestionarea fondurilor
de către autoritățile locale.
• Crește și dimensiunea urbană a politicii de coeziune, prin alocarea
a 6% din FEDR dezvoltării urbane durabile și printr-un nou
program de colaborare în rețea și de consolidare a capacităților
dedicat autorităților urbane, sub denumirea Inițiativa urbană
europeană.
 Implementarea politicii de coeziune
2021 - 2027 în România
• În propunerea Comisiei Europene pentru
bugetul 2021-2027, România are
alocate 27 miliarde de euro prin politica
de coeziune, ceea ce înseamnă cu 8% în
plus față de actuala perioadă.
 Evoluția bugetară a celor mai
importante direcții de politică
 NOUTĂȚI

• Conform Comisiei Europene, pentru

întreprinderile și antreprenorii care
beneficiază de sprijinul UE, noul cadru oferă
mai puțină birocrație și modalități mai simple
de solicitare a plăților, prin utilizarea opțiunilor
simplificate în materie de costuri.
• Pentru facilitarea sinergiilor, un cadru unic de
reglementare acoperă în prezent 7 fonduri
UE implementate în parteneriat cu statele
membre.
 NOUTĂȚI
• Cadrul de reglementare unic care acoperă fondurile
politicii de coeziune și Fondul pentru Azil și Migrație
vor facilita crearea de strategii de integrare a
migranților la nivel local sprijinite prin resurse UE
utilizate în sinergie;
• Fondul pentru Azil și Migrație se va concentra pe
nevoile pe termen scurt ale migranților în momentul
sosirii, în timp ce politica de coeziune va sprijini
integrarea lor socială și profesională.
• În afara cadrului unic de reglementare, vor fi facilitate
sinergii cu alte instrumente UE, cum ar fi politica
agricolă comună, Orizont Europa, programul LIFE
sau Erasmus +.
 NOUTĂȚI
• Cooperarea interregională și transfrontalieră va fi
facilitată de noua posibilitate ca o regiune să utilizeze
părți din propria alocare pentru a finanța proiecte în
altă parte a Europei, împreună cu alte regiuni.
• Noua generație a programelor de cooperare
interregională și transfrontalieră („Interreg”) va ajuta
statele membre să depășească obstacolele
transfrontaliere și să dezvolte servicii comune.
• Comisia propune un nou instrument pentru regiunile
de frontieră și pentru țările dornice să-și armonizeze
cadrele juridice, denumit Mecanismul transfrontalier
european.
 NOUTĂȚI
• Comisia propune crearea Investițiilor
interregionale pentru inovare.

• Regiunile cu active corespunzătoare de

„specializare inteligentă” vor fi sprijinite mai
mult pentru alcătuirea clusterelor
paneuropene în sectoare prioritare precum
datele masive (big data), economia circulară,
sistemele avansate de fabricație sau
securitatea cibernetică.
 NOUTĂȚI

• În data de 14 ianuarie 2020 Comisia Europeană

a publicat propunerea privind Fondul pentru o
tranziție justă (Just Transition Fund – JTF), ca
parte componentă a unui pachet mai amplu
legislativ referitor la Pactul Ecologic European
(European Green Deal).

• Fondul pentru o Tranziție Justă este

complementar fondurilor Politicii de Coeziune.
 NOUTĂȚI
• Regulamentul privind prevederile comune conține un set
unic de norme pentru 7 fonduri UE implementate în
gestiune partajată, respectiv:
• Fondul european de dezvoltare regională,
• Fondul de coeziune,
• Fondul social european+,
• Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime
(FEPAM),
• Fondul pentru azil și migrație (FAMI),
• Fondul pentru securitate internă (ISF),
• Instrumentul pentru frontiere externe și vize (IBMF).

Comparativ cu actuala perioadă de programare, nu se mai

acoperă  Fondul european pentru agricultură și dezvoltare
rurală (FEADR).
 Orizont Europa
• Sinergia între fonduri și programul Orizont
Europa va fi asigurată prin Strategia
Națională de Specializare Inteligentă
2021-2027.
 Alocările pentru România
Conform pachetului legislativ 2021-2027 propus de Comisia
Europeană, alocările dedicate României din fondurile
aferente Politicii de Coeziune însumează aprox. 31
miliarde euro și sunt distribuite pe fonduri astfel:
• Fondul European de Dezvoltare Regională - 17,715
miliarde euro,
inclusiv 392 milioane euro pentru Cooperare Teritorială
Europeană,
• Fondul Social European Plus - 8,385 miliarde euro,
• Fondul de Coeziune - 4,499 miliarde euro, inclusiv
alocarea transferată către Mecanismul pentru
Interconectarea Europei (Connecting Europe Facility -
CEF) - 1,091 miliarde euro, din care doar 70% la dispoziția
Statului Membru,
• Fondul pentru o Tranziție Justă – 1,766 miliarde euro.
 Alocările pentru România
Concentrarea la nivel național, conform pachetului legislativ, presupune
ca:
• 25% din total alocare FEDR este pentru Obiectivul de Politică 1 (O
Europă mai inteligentă)
• 30% din total alocare FEDR este pentru Obiectivul de Politică 2 (O
Europă mai ecologică)
• 30% din total alocare FEDR este pentru intervenții care vor contribui la
îndeplinirea obiectivelor climatice
• 37% din total alocare FC este pentru intervenții care vor contribui la
îndeplinirea obiectivelor climatice
• 6% din total alocare FEDR este pentru intervenții care vor contribui la
dezvoltarea urbană durabilă
• 25% din total alocare FSE+ este pentru obiectivele specifice privind
incluziunea socială
• 2% din total alocare FSE+ este pentru obiectivele specifice privind
ajutorarea celor mai defavorizate persoane
• 10% din total alocare FSE+ este pentru sprijinirea ocupării tinerilor
care nu au un loc de muncă.
Defalcarea pachetului de relansare economică
Next Generation EU
 Mecanismul de Redresare și Reziliență

• Mecanismul European de Reziliență și

Redresare este elementul central al
Instrumentului NextGenerationEU, cu
împrumuturi și granturi în valoare de 672,5
miliarde de euro, disponibile pentru
sprijinirea reformelor și a investițiilor
întreprinse de țările Uniunii Europene.
•
Mecanismul de Redresare și Reziliență
 Mecanismul de Redresare și Reziliență
• Scopul este de a atenua impactul economic și social al
pandemiei și de a face ca economiile și societățile europene să
devină mai durabile, mai reziliente și mai bine pregătite pentru
provocările și oportunitățile oferite de tranziția către o economie
verde și de tranziția digitală.

• Mecanismul va avea 6 direcții prioritare de finanțare:

• Tranziția verde, inclusiv biodiversitatea
• Transformarea digitală
• Coeziunea economică și competitivitatea
• Coeziunea socială și teritorială
• Reacția la criză instituțională și pregătirea pentru criză
• Politici pentru următoarea generație, copii și tineri, inclusiv
educație și abilități
 Mecanismul de Redresare și Reziliență
• Statele membre lucrează la planurile lor de redresare și
reziliență pentru a accesa fonduri din cadrul
Mecanismului European de Reziliență și Redresare.
• În data de 18 decembrie 2020, negociatorii
Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene
au ajuns la un acord privind forma finală a
mecanismului. 
• Alocarea pentru România este în valoare de 30,5
miliarde de euro.
• Comisia Europeană a publicat în data de 21 decembrie
2020 modelele orientative menite să ajute statele
membre să elaboreze planuri naționale de redresare și
reziliență care să fie conforme cu normele UE privind
ajutoarele de stat.
 Planul Național de Redresare și Reziliență
• Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) reprezintă un document
strategic, elaborat în cadrul Mecanismului de Redresare și Reziliență, parte a
pachetului de relansare economică Next Generation EU.
• Planul urmărește 3 obiective strategice:
• Ameliorarea stării economice a României urmare a crizei pandemice,
• Consolidarea capacității de reziliență,
• Asigurarea unei creșteri economice pe termen lung.

• Principalele particularități ale PNRR sunt:

• Reprezintă un plan strategic complementar cu Politica de Coeziune,
• Promovează investițiile în infrastructură,
• Respectă viziunea de tranziție verde și digitalizare,
• Promovează investiții în mediul de afaceri,
• Alocă investiții în capacitatea de reziliență în criză,
• Este complementar cu măsurile și politicile de coeziune socială (educație și
ocupare, incluziune și demnitate socială).

• Cu un total alocat de 30,44 miliarde euro, respectiv de 33,009 miliarde euro,

planul este structurat pe trei piloni și 12 domenii prioritare pentru dezvoltarea
României:
Planul Național de Redresare și Reziliență
 Pilonul 1.Transport și schimbări
climatice este distribuit în 5 domenii prioritare:
 Pilonul 2.Servicii publice, dezvoltare
urbană și valorificarea patrimoniului este
distribuit în 3 domenii prioritare:
Pilonul 3.Competitivitate economică, digitalizare și
reziliență, distribuit în 4 domenii prioritare astfel:
• Cerința actuală din propunerea de Regulament aplicabil
PNRR este ca, din suma aferentă granturilor, 70% să fie
disponibilă până în 2022, iar restul de 30% să se aloce, pe
baza unei formule prestabilite, în funcție de evoluțiile
macroeconomice de la nivelul fiecărei țări.

• În ceea ce privește mediul de afaceri, principalele reforme

propuse sunt:
• Acces la inovare și transfer tehnologic
• Digitalizare
• Tranziție verde
• Consolidarea poziției competițională pe piața unică
europeană
• Flexibilizarea accesului la surse de finanțare nebancare
Domeniile de investiții propuse de Guvern
• VĂ MULȚUMESC!