Procesul Bugetar P.I

CAPITOLUL I BUGETELE LOCALE: CONCEPT, FUNCŢII, STRUCTURĂ
ŞI ROL
1.1. Conceptul de buget local şi locul său în cadrul finanţelor publice locale
Pentru satisfacerea nevoilor generale ale societăţii este necesară constituirea unor importante
fonduri băneşti la dispoziţia autorităţilor publice. Aceste fonduri se formează pe seama unei părţi
din produsul intern brut şi sunt utilizate pentru finanţarea nevoilor sociale atât de interes naţional cât
şi local. Fondurile la care ne referim se constituie pe seama transferului de valoare, de putere de
cumpărare de la diverse persoane fizice şi juridice la dispoziţia organelor administraţiei de stat,
centrale şi locale.1
În procesul procurării şi repartizării resurselor de care au nevoie autorităţile administrative
de la nivel local pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor lor, se nasc anumite relaţii de natură
economică în legătură cu repartizarea unei părţi din produsul intern brut între autorităţile publice şi
diferite categorii sociale. Aceste relaţii apărute în procesul de mobilizare şi repartizare a resurselor
necesare autorităţilor administraţiei publice locale, în formă bănească, sunt relaţii financiare ce
poartă denumirea de finanţe publice locale. În toate orânduirile social-economice în care au
existat, finanţele publice locale au purtat amprenta condiţiilor economice, politice şi sociale în care
s-a realizat procesul constituirii şi repartizării fondurilor financiare. În concepţia modernă finanţele
publice locale constituie2 activitatea administraţiilor locale în calitatea lor de utilizatoare a unor
tehnici speciale financiare, cum ar fi: bugetul, taxele, impozitele, alocaţiile, cheltuielile,
împrumuturile, etc.
Finanţele publice locale sunt o parte componentă a finanţelor publice alături de finanţele
publice ale administraţiei centrale de stat, care exprimă resurse băneşti la nivelul unităţilor
administrativ teritoriale pentru satisfacerea unor cerinţe colective reprezentate de învăţământ,
cultură, asistenţă socială, servicii publice, dezvoltare.
Locul şi rolul deosebit pe care îl au finanţele publice locale în economia unei ţări a fost
confirmat, de-a lungul timpului, de realităţile economice, întrucât ele sunt baza şi catalizatorul
autonomiei şi dezvoltării comunităţilor locale.
În sfera finanţelor publice locale se încadrează bugetele locale, finanţele instituţiilor publice
locale şi alte resurse financiare mobilizate şi utilizate de către autorităţile administraţiei publice
locale. Partea principală a finanţelor publice locale o reprezintă bugetul local pe care legea 3 îl
defineşte ca fiind documentul prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi
cheltuielile unităţilor administrativ-teritoriale. În literatura de specialitate 4 bugetul local este definit
ca fiind „relaţiile financiare corespunzătoare cheltuielilor pentru acţiuni specifice colectivităţilor
locale, respectiv celor aferente formării veniturilor proprii sau sumelor ce se primesc de la bugetul
superior (de stat sau cel al judeţului respectiv)”. Ele se întocmesc de unităţile administrativ
teritoriale în condiţii de autonomie şi reprezintă instrumente de planificare şi conducere a activităţii
financiare a acestora5.
Bugetele locale, în calitate de parte principală a finanţelor locale reflectă cerinţele de resurse
financiare necesare realizării acţiunilor sociale, culturale, economice, serviciilor publice şi
1
Iulian Văcărel şi colab., Finanţe publice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006, pp. 56-57
2
Maurice Duverger, Finances publiques, Presses Universitaires de France, Paris, 1978, p. 31-38
3
Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în M. Of., Partea I, nr. 618 din 18/07/2006, art.2, pct. 7
4
Gheorghe Filip, op. cit., p. 316
5
Gabriel Popeangă, op. cit., p.111
1
dezvoltare din competenţa autorităţilor administraţiei publice, precum şi modul de procurare a
resurselor financiare din cursul unui exerciţiu financiar6
Venituri ordinare Bugetul de stat

Autorităţi
Transferuri executive
din venituri
Impozit pe profit Cote defalcate Servicii publice
locale
Impozite şi taxe
BUGETUL
locale de la persoane LOCAL AL UNITĂŢII ADMINISTRATIV-TERITORIALE
juridice Cheltuieli
social-culturale
Impozite şi taxe
locale de la persoane
juridice
Venituri nefiscale Împrumuturi Acţiuni

Venituri din capital economice
Alte venituri
Bănci
Piaţa de capital
Fi
g. nr. 1.2. Intrările şi ieşirile de resurse băneşti la şi din bugetele locale
Bugetul local poate fi interpretat în următoarele ipostaze:7
a) Bugetul local este un act juridic normativ în care se prevăd şi se aprobă prin hotãrâre a
consiliului local sau judeţean veniturile publice, adică sursele băneşti ale unităţilor administrativ-
teritoriale şi cheltuielile anuale (destinaţia veniturilor) ale unităţilor administrativ-teritoriale sau ale
instituţiilor publice de interes local.
Privit ca act normativ bugetul public local este, în primul rând, act de previziune care indică
sub forma unui tablou evaluativ şi comparativ resursele băneşti ale unităţii administrativ-teritoriale
sau ale instituţiilor publice de interes local şi destinaţia acestora sub forma cheltuielilor. În al doilea
rând bugetul local este un act de autorizare prin care puterea executivă (primarul/preşedintele
consiliului judeţean) este împuternicit de puterea deliberativă (consiliul local/judeţean) să
cheltuiască şi să perceapă veniturile potrivit prevederilor legale. În fine, din această perspectivă,
bugetul local este un act anual, respectiv anul bugetar pentru care sunt aprobate veniturile şi
cheltuielile bugetare, precum şi perioada în care se realizează execuţia indicatorilor bugetari (a
veniturilor şi cheltuielilor).
b) Bugetul public local este instrument de poIitică economică. Prin bugetul local se
stabilesc, pe baza unor opţiuni de ordin economic, politic, social, financiar atât veniturile, cât şi
cheltuielile. Veniturile reflectă politica fiscală propriu-zisă, care dă răspuns la întrebările: ce rol
joacă impozitele şi taxele pe plan economic şi social, pe seama cui se repartizează sarcina fiscală,
care din categoriile de impozit trebuie să aibă ccl mai mare randament? De asemenea, cheltuielile
prevăzute în buget reflectă opţiunile economice şi politice ale consiliilor locale/judeţene.
6
Gheorghe M. Voinea, op. cit, p. 31
7
Vasile Tabără, Finanţele publice şi controlul financiar în administraţia publică locală, Ed. C. H. Beck, Bucureşti,
2009, p. 20
2
c) Bugetul public local este un sistem de fluxuri financiare legate de formarea resurselor
financiare locale (impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri publice) — intrări, pe de o parte, şi de
repartizarea acestora, pe de altă parte — ieşiri.
Bugetele locale asigură dimensionarea cheltuielilor în limitele veniturilor, fundamentarea
resurselor financiare, stimularea iniţiativei locale, afirmarea autonomiei locale şi exercitarea
controlului asupra utilizării fondurilor locale.
Bugetul local reprezintă instrumentul principal al autorităţilor administraţiei publice locale
în vederea selectării priorităţilor de finanţare in raport de strategiile de dezvoltare economico-
socială ale localităţilor. Fundamentarea priorităţilor şi opţiunilor privind acţiunile social culturale,
economice, serviciile publice care urmează să se finanţeze din bugetul local, precum şi măsurile
necesare in vederea încasării veniturilor se realizează în procesul elaborării şi adoptării bugetului
local.
Bugetul local constituie instrumentul de asigurare a autonomiei decizionale a autorităţilor
administraţiei publice locale, de valorificare eficientă a resurselor locale şi de îmbunătăţire a
utilizării fondurilor locale8.
De asemenea bugetele locale reprezintă o componentă distinctă şi autonomă în cadrul
bugetului general consolidat, care are o serie de raporturi cu bugetul administraţiei centrale de stat.
În acest sens Constituţia României prevede că ,,bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat,
bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor”.9
Interrelaţiile care apar între bugetul local şi bugetul de stat se remarcă încă din faza de
elaborare a proiectului de buget local prin faptul că Ministerul Finanţelor Publice transmite anual
Direcţiilor generale ale finanţelor publice şi Consiliilor judeţene, o scrisoare-cadru care va specifica
contextul macroeconomic pe baza căruia vor fi întocmite proiectele de buget prognozate,
metodologiile de elaborare a acestora, limitele sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de
stat şi ale transferurilor consolidabile în vederea elaborării de către ordonatorii de credite a
proiectelor de buget.
Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat sau ai altor bugete, în bugetele cărora
sunt prevăzute transferuri către bugetele locale, transmit autorităţilor administraţiei publice locale
sumele aferente, în termen de 10 zile de la primirea limitelor de cheltuieli aprobate de Guvern, în
vederea cuprinderii acestora în proiectele de buget. 10 De asemenea volumul sumelor defalcate din
unele venituri ale bugetului de stat şi a transferurilor consolidabile depinde de execuţia bugetului de
stat. Aşadar, interrelaţiile dintre bugetele locale şi bugetul de stat se manifestă sub aspectul
repartizării sumelor pentru echilibrare sub forma cotelor şi sumelor defalcate din unele venituri ale
bugetului de stat.
Interrelaţiile dintre bugetele locale şi bugetul asigurărilor pentru şomaj se manifestă printre
altele, prin finanţarea programelor pentru ocuparea temporară a forţei de muncă şi subvenţionarea
locurilor de muncă.
Bugetul comunităţii este important, iar modalitatea de alocare a resurselor limitate pentru
diverse servicii oferite de administraţia locală este o declaraţie de strategie publică. Bugetele
locale sunt întocmite în cadrul unui mediu financiar restrictiv, necesităţile depăşind întotdeauna
fondurile disponibile. (Când un proiect primeşte fonduri, acestea sunt refuzate altui proiect). Astfel,
valoarea fondurilor cheltuite pentru un proiect este măsurată nu numai prin beneficiile obţinute, ci
şi prin proiectele la care s-a renunţat în favoarea acestuia. Întocmirea bugetului înseamnă a alege
între proiecte alternative.
Apreciem că rolul bugetului local s-a extins pe măsură ce administraţia locală a fost pusă
8
Gheorghe M. Voinea, op. cit, p. 47
9
Constituţia României, republicată în M. Of. nr. 767 din 31 octombrie 2003, art. 138
10
Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în M. Of., Partea I, nr. 618 din 18/07/2006, art.37
3
tot mai mult în situaţia de a spori resursele, de a îmbunătăţi eficienţa şi responsabilitatea
managerială. Factorii de decizie şi cetăţenii au nevoie de informaţii exacte şi pertinente asupra
strategiilor administraţiei locale, activităţii curente, proiectelor şi cheltuielilor. Pentru a răspunde
la toate aceste probleme, autorităţile publice locale trebuie să înţeleagă nevoile specifice ale
comunităţii şi rolul pe care deciziile de ordin fiscal îl au în deservirea ei.
1.2. Mutaţii în structura veniturilor şi cheltuielilor bugetelor locale

În perioada ultimilor ani structura bugetelor locale a cunoscut profunde mutaţii calitative şi
cantitative orientate spre a determina o creştere substanţială a veniturilor proprii ale bugetelor locale
şi pe această bază să se asigure o reală autonomie financiară pentru administraţiile publice locale.
România a făcut paşi importanţi în planul descentralizării financiare, dar procesul de implementare
a acestei politici a întâmpinat multe probleme. După părerea noastră în perioada postdecembristă în
acest sens pot fi identificate trei etape ale consolidării bugetelor locale:
1. Perioada 1991–1998 se caracterizează prin faptul că au fost iniţiate schimbări profunde în
structura şi finanţarea administraţiilor publice locale, care au inclus şi introducerea noului sistem de
taxe şi impozite locale. Astfel după mai mult de patru decenii de centralizare excesivă Constituţia
României11 adoptată în decembrie 1991, Legea administraţiei publice locale 12 şi Legea privind
finanţele publice13 fundamentează principiile democratice specifice unei societăţi moderne:
modernizarea puterii şi a serviciilor publice, consultarea cetăţenilor în probleme majore de interes
local, eligibilitatea autorităţilor, autonomia locală. Un pas important pe calea acestei democratizări
l-a constituit înfiinţarea organelor alese ale administraţiei locale, creându-se în continuare condiţiile
necesare funcţionării lor adecvate şi preluarea responsabilităţii pentru dezvoltarea localităţilor. Apoi
s-a avut în vedere perfecţionarea mecanismelor necesare finanţării activităţilor administraţiei locale
prin îmbunătăţirea prevederilor legislaţiei, delimitarea patrimoniului public aflat în proprietatea
primăriilor de cel al statului şi crearea instrumentelor administrative necesare administraţiei locale
pentru îndeplinirea atribuţiilor care îi revin.14
Prin bugetul de stat, începând cu anul 1993, se susţine transpunerea în viaţă a principiului
constituţional al autonomiei locale. Drept urmare, pe lângă veniturile proprii, nominalizate prin
Legea bugetară, autorităţile administraţiei publice locale beneficiază, pentru bugetele lor şi de sume
defalcate din impozitul pe salarii realizat pe teritoriile respective, cote defalcate din impozitul venit,
precum şi de transferuri din resursele bugetului de stat. Astfel, organele administraţiei locale pot şi
trebuie să-şi aducă contribuţia la dezvoltarea tuturor genurilor de activităţi economice derulate în
localităţile unde îşi desfăşoară activitatea. Ele trebuie stimulate în această direcţie şi prin pârghii
financiare adecvate cum sunt, de pildă, cotele defalcate din amenzi, impozite care se bazează pe
rezultatele activităţilor economice (taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe profit, etc.). 15 Apoi prin
Legea privind impozitele şi taxele locale 16 s-a stabilit modul de constituire, percepere, utilizare şi
controlul folosirii acestora ca surse de venit pentru bugetul local.
Pe baza prevederilor Legii nr.72/199617 privind finanţele publice, resursele financiare
publice se constituie şi gestionează printr-un sistem unitar de bugete şi anume: bugetul de stat,
bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei
statului, bugetele altor instituţii publice cu caracter autonom.
11
Constituţia României, publicată în M. Of. nr. 233 din 21 noiembrie 1991
12
Legea privind administraţia publică locală, nr. 69 din 25 noiembrie 1991, publicată în M. Of. nr. 238 din 28 noiembrie
1991
13
Legea privind finanţele publice nr. 72/1996, publicată în M. Of. nr. 152 din 17 iulie 1996
14
Gabriel Popeangă, op. cit., p. 99
15
Aristotel Mihai Ungureanu, Finanţe publice – instrument de exercitare a autonomiei administrativ- teritoriale,
Revista Finanţe, Credit, Contabilitate nr. 4 din 1994, p. 13-14
16
Legea privind impozitele şi taxele locale nr. 27 din 17 mai 1994, publicată în M. Of. nr. 127 din 24 mai 1994
17
Legea privind finanţele publice nr. 72/1996, publicată în M. Of. nr. 152 din 17 iulie 1996
4
Bugetele locale sunt reprezentate de bugetele unităţilor administrativ teritoriale care au
personalitate juridică, ce se elaborează, adoptă şi execută de autorităţile administraţiei publice
locale. Pe baza prevederilor Legii nr.72/l996 privind finanţele publice s-au delimitat veniturile
proprii care se prevăd în bugetele proprii ale judeţelor şi veniturile proprii care se prevăd în bugetele
proprii ale comunelor, oraşelor municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti şi al Consiliului
General al Municipiului Bucureşti.
În această perioadă se constată o creştere a mărimii bugetelor locale determinată pe de o
parte de inflaţia înregistrată în această perioadă dar şi de transferarea către autorităţile administraţiei
publice locale de noi domenii de finanţare (sănătate, învăţământ preuniversitar de stat: cheltuieli
materiale, cheltuieli de personal, obiecte de inventar, instituţii de cultură, alimentări cu apă ale
satelor şi pietruiri, drumuri comunale, protecţia drepturilor copilului, aeroporturi locale, protecţia
plantelor, plata însoţitorilor persoanelor cu handicap, venitul minim garantat, culte religioase,
produse lactate şi panificaţie pentru elevi, programe de dezvoltare, ajutorul pentru încălzirea
locuinţei, drepturile persoanelor cu handicap)18.
2. Perioada 1998 – 2001 în care pe baza noii legislaţii privind finanţele publice locale 19 s-a
modificat fundamental managementul financiar şi bugetar utilizat în anii precedenţi de către
autorităţile locale sporind autonomia financiară şi decizională a consiliilor locale precum şi
responsabilitatea acestora atât în stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor
şi taxelor locale cât şi în administrarea veniturilor, planificarea şi stabilirea priorităţilor de cheltuieli
în concordanţă cu interesul comunităţilor locale pe care le reprezintă.20
Legea privind finanţele publice locale nr.189/1998 a reglementat:21
 structura resurselor financiare la dispoziţia autorităţilor administraţiei publice locale şi
modul de repartizare pe unităţi administrativ teritoriale;
 structura cheltuielilor ce se aprobă şi se efectuează prin bugetele locale;
 principiile şi regulile de administrare raţională şi eficientă a resurselor financiare din
bugetele locale;
 delimitarea drepturilor de administrare a resurselor financiare, dar şi a răspunderii
autorităţilor administraţiei publice locale;
 întărirea autonomiei autorităţilor administraţiei publice locale în gestionarea resurselor
financiare locale;
 creşterea răspunderii autorităţilor administraţiei publice locale în atragerea unor resurse
băneşti sub forma împrumuturilor;
 încurajarea planificării pe termen lung şi fundamentarea pe această bază a deciziilor
financiare;
 principiile de elaborare, adoptare şi executare a bugetelor locale.
După anul 1998 s-a intensificat procesul de descentralizare a unor cheltuieli de la bugetul de
stat către bugetele locale, asigurându-se totodată şi resursele financiare necesare finanţării acestora.
Începând cu anul 2001 şi finanţarea cheltuielilor de personal ale instituţiilor de învăţământ
preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale.
Aceste mutaţii au determinat creşterea nu numai a părţii din PIB destinată bugetelor locale,
dar şi proporţia corespunzătoare cheltuielilor locale din totalul cheltuielilor publice.
3. Perioada de după 2001 până în prezent care se caracterizează prin adoptarea unui pachet
complex de legi privind funcţia publică, descentralizarea serviciilor publice, finanţele publice
locale, lupta împotriva corupţiei şi înfiinţarea unor noi instituţii, care să pregătească şi să pună în
18
Vasile Tabără, op. cit., p. 28
19
Legea nr. 189/1998 a finanţelor publice locale, publicată în M.Of. nr. 404 din 22 octombrie 1998
20
Elena Doina Dascălu, Sistemul bugetar în România, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006, p. 158
21
Gheorghe M. Voinea, op. cit., p. 24
5
aplicare reformele.22 Astfel, unele prevederi legale noi au întărit controlul autorităţilor centrale
asupra funcţiilor autorităţilor publice locale, în timp ce altele au acţionat în direcţia descentralizării,
precum Legea administraţiei publice locale nr. 215/200123. În iulie 2003, a fost adoptat noul act
normativ privind finanţele publice locale şi anume Ordonanţa de urgenţă nr. 45/200324, iar în 2004 a
intrat în vigoare Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal25.
Anul 2006 a adus modificări semnificative prin adoptarea legii-cadru a descentralizării, noua
lege a finanţelor publice locale şi dezbateri asupra modificării Codului fiscal.26 Legea cadru a
descentralizării nr. 195/200627 stabileşte principiile, regulile şi cadrul instituţional care
reglementează procesul de descentralizare administrativă şi financiară. Conform actului normativ,
administraţiile publice pot avea competenţe exclusive, partajate şi delegate. Competenţele exclusive
sunt cele mai relevante în privinţa aplicării principiului autonomiei financiare deoarece reprezintă
competenţele atribuite prin lege autorităţilor administraţiei publice locale de realizarea cărora
acestea sunt responsabile. Autorităţile administraţiei publice locale au dreptul de decizie şi dispun
de resursele şi mijloacele necesare îndeplinirii competenţelor cu respectarea normelor, criteriilor şi
standardelor stabilite de lege28.
În acelaşi an a fost adoptată Legea nr. 273/2006 29 privind finanţele publice locale cu intrare
în vigoare la 1 ianuarie 2007 care a adus unele dispoziţii noi în ceea ce priveşte bugetele locale.
Evoluţia economico-socială a determinat modificarea acesteia în mai multe rânduri însă modificări
de substanţă a impus Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale 30 în sensul că a reglementat unele
măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare, de întărire a disciplinei financiare şi restrângere a
arieratelor la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale.
Introducerea cotei unice de impozitare a veniturilor persoanelor fizice de 16% în anul 2005,
a determinat modificări ale veniturilor bugetelor locale din transferuri de fonduri de la stat şi, în
principal, din cote defalcate din impozitul pe venitul încasat. Reducându-se cota de impozitare a
veniturilor persoanelor fizice şi menţinându-se acelaşi procent la cotele defalcate din impozitul pe
venit la nivelul unităţilor administrative-teritoriale, acestea din urmă ar fi înregistrat sume mai mici,
ceea ce a determinat Guvernul să mărească cotele defalcate începând cu impozitele datorate pentru
luna februarie 2005 şi anume comunele, oraşele şi municipiile aveau la dispoziţie 47% din
impozitul pe venitul încasat, în loc de 36%, bugetele proprii ale judeţelor reţineau 13% din
impozitul pe venitul colectat, faţă de 10% iar cotele de echilibrare a bugetelor locale au crescut de la
17% la 22%31. În aceaşi perioadă, pentru asigurarea unor venituri proprii mai mari, în anul 2006 au
fost majorate: impozitul pe clădirile utilizate ca locuinţe, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa
pentru iahturi.
În privinţa cheltuielilor bugetelor publice locale şi acestea au înregistrat mutaţii importante
pe fondul implementării reformelor în administraţia publică. Cheltuielile cu învăţământul reprezintă
un procent important în totalul cheltuielilor bugetelor publice locale în România odată cu anul 2001
ca urmare a procesului de descentralizare din acest domeniu. Fluctuaţii majore înregistrează şi
22
Dănuţ Vasile Jemna, Elena Rusu, Analiza eficienţei relaţiei finanţe publice locale-sistem bancar, Editura Universităţii
„Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 2008, p. 19
23
Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, publicată în M. Of. nr. 204 din 23 aprilie 2001
24
O.U.G. nr. 45 din 5 iunie 2003 privind finanţele publice locale, publicată în M. Of. nr.431 din 19 iunie 2003
25
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în M. Of. nr. 927 din 23 decembrie 2003
26
Dănuţ Vasile Jemna, Elena Rusu, op. cit., p. 20
27
Legea cadru a descentralizării nr. 195 din 22 mai 2006, pulicată în M. Of. nr. 453 din 25 mai 2006
28
Idem, art. 2, lit. e
29
Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în M. Of., Partea I, nr. 618 din 18/07/2006
30
Publicată în M. Of. nr. 450 din 2 iulie 2010
31
O.U.G. nr. 9 din 24 februarie 2005 pentru modificarea O.U.G. 45/2003 privind finanţele publice locale, publicată în
M. Of. nr. 174 din 28 februarie 2005
6
cheltuielile cu serviciile şi dezvoltarea publică, locuinţe, mediu şi ape, precum şi cheltuielile cu
acţiunile economice.
1.3. Structura bugetelor locale

Bugetele locale constituie categorii economice strâns legate de existenţa unităţilor
administrativ-teritoriale şi a relaţiilor financiare. Prin bugetele locale se stabileşte un raport între
veniturile publice (venituri proprii, transferuri de la bugetul de stat) şi nevoile sociale. Se urmareşte
evitarea inechităţii în repartiţia sarcinilor fiscale. Pe baza puterii contributive a subiecţilor
impozabili se stabileşte măsura în care se pot satisface nevoi generale care pot fi utile sau
indispensabile. Prin bugetele locale se poate stabili un echilibru între nevoile colective şi
mijloacele cu care se acoperă aceste nevoi.
Proiectele de buget conferă consiliilor locale posibilitatea de a avea o imagine de ansamblu
asupra raportului dintre nevoi şi resurse la nivel mezoeconomic 32 şi modul în care se realizează
echilibrul dintre acestea, la acest nivel. În sens larg, bugetul public local reprezintă un ansamblu de
documente din sectorul public, care împreună formează sistemul de bugete locale33. Sructura
bugetelor locale corespunde împărţirii ţării în unităţi administrativ-teritoriale. Ea apare astfel
organizată pe două trepte şi anume:
 bugetele proprii ale judeţelor şi al municipiului Bucureşti, administrate de consiliile
judeţene, respectiv al capitalei;
 bugetele proprii ale comunelor şi oraşelor, municipiilor şi ale sectoarelor municipiului
Bucureşti, administrate de consiliile locale respective.34
a) Bugetele locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti,
judeţelor şi municipiului Bucureşti sunt bugetele de venituri şi cheltuieli ale unităţilor administrativ-
teritoriale cu personalitate juridică, elaborate în condiţii de autonomie, fapt ce stimulează iniţiativa
locală în realizarea veniturilor şi satisfacerea cerinţelor locale prin cheltuielile efectuate. Consiliile
locale işi dimensionează cheltuielile în raport cu nevoile lor proprii şi în corelare cu resursele pe
care le pot mobiliza din impozite, taxe, transferuri de la bugetul de stat, împrumuturi şi efectuează
controlul asupra modului de utilizare a fondurilor alocate. Excedentul execuţiei bugetelor locale
rămâne la dispoziţia unităţilor administrativ-teritoriale reportându-se în exerciţiul financiar următor.
Autonomia locală stimulează iniţiativele locale în realizarea veniturilor şi satisfacerea cerinţelor
sociale locale. În cazul în care unităţile administrativ-teritoriale nu îşi pot acoperi cheltuielile din
venituri proprii stabilite în conformitate cu dispoziţiile locale, ele pot beneficia de transferuri de
fonduri băneşti de la bugetul de stat. În situaţiile în care unităţile administrativ-teritoriale se
confruntă cu dificultăţi de ordin economic şi financiar, pot fi sprijinite pentru acoperirea unor
cheltuieli care nu suferă amânare şi nu pot fi diminuate, cum ar fi cheltuielile pentru protecţia
socială a populaţiei, învăţamântul preuniversitar etc35. Bugetele locale ale comunelor, oraşelor,
municipiilor, judeţelor se aprobă de către consiliile locale şi consiliile judeţene.
b) Bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale includ
veniturile şi cheltuielile anuale ale instituţiilor publice care funcţionează doar pe baza resurselor
primite de la bugetele locale sau judeţene şi sunt în subordinea acestora. De asemenea, mai cuprind
veniturile şi cheltuielile anuale ale instituţiilor publice care primesc subvenţii de la bugetele locale
sau judeţene în completarea fondurilor proprii şi sunt în subordinea lor. Bugetele instituţiilor
publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale/judeţene se aprobă de către consiliile
32
Tatiana Moşteanu, Buget şi trezorerie publică, Editura DuStyle, Bucureşti, 2000, p. 14
33
Vasile Tabără, Finanţele publice şi controlul financiar în administraţia publică locală, Ed. C. H. Beck, Bucureşti,
2009, p. 22
34
Gheorghe D. Bistriceanu, Leonardo Badea, Bugetul de stat al României, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2010, p.137
35
Tatiana Moşteanu, op. cit., 2000, p. 16
7
locale/judeţene în funcţie de subordonare. Ele se aprobă ca anexe la bugetele locale sau la bugetele
judeţene, odată cu aprobarea acestora.
c) Bugetele instituţiilor publice finanţate integral din veniturile proprii. În aceste bugete sunt
prevăzute şi aprobate veniturile şi cheltuielile instituţiilor publice aflate în subordinea autorităţilor
administraţiei publice locale care funcţionează doar pe baza veniturilor proprii, care pot proveni din
chirii, organizarea de manifestări culturale şi sportive, concursuri artistice, publicaţii, prestaţii
editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din activităţi proprii sau anexe, prestări de servicii
etc. Bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii, inclusiv rectificarea
acestora, se aprobă de către conducerea instituţiei publice respective cu avizul conform al
ordonatorului principal de credite.
d) Bugetele împrumuturilor externe şi interne rambursabile contractate sau garantate de
autorităţile locale sunt documentele în care sunt prevăzute şi aprobate veniturile şi cheltuielile
împrumuturilor interne sau externe contractate sau garantate de autorităţile administraţiei publice
locale a caror rambursare, dobânzi sau alte costuri se asigură din fonduri publice locale sau
judeţene. Bugetele împrumuturilor externe şi interne rambursabile contractate sau garantate de
autorităţile locale se cuprind în anexe la bugetele locale şi se aprobă odată cu acestea.
e) Bugetele fondurilor externe nerambursabile. În aceste documente sunt prevăzute şi
aprobate veniturile şi cheltuielile fondurilor externe care nu trebuie rambursate. Bugetele
împrumuturilor externe nerambursabile se cuprind în anexe la bugetele locale şi se aprobă odată cu
aceste bugete.
SRUCTURA BUGETELOR LOCALE
Bugetele
aşelor, municipiilor, instituţiilor
sectoarelor publice
Bugetele
municipiului finanţate
instituţiilor
integral
Bucureşti,
Bugetele sau
publice
judeţelor parţial
împrumuturilor finanţate
din bugetele
şi municipiului
externe integral
şi locale
din
Bucureşti
interne veniturile
Bugetele
rambursabile proprii
fondurilorsau
contractate externe nerambursabile
garantate de autorităţile local
Fig. nr. 1.3. Sructura bugetelor locale în România

Între aceste bugete locale există diverse conexiuni:
 Bugetele împrumuturilor interne şi externe contractate sau garantate de unităţile
administrativ-teritoriale şi bugetele fondurilor externe nerambursabile se aprobă odată cu bugetele
unităţilor administrativ-teritoriale ca anexe ale acestora de către consiliile locale sau consiliile
judeţene care le-au contractat sau garantat. Consiliile locale/judeţene aprobă de asemenea bugetele
instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale/judeţene odată cu aprobarea
bugetului unităţii administrativ-teritoriale tot ca anexe ale acestuia.
 Din bugetele locale/judeţene se pot acorda, cu aprobarea consiliilor respective, împrumuturi
pe termen de un an, la înfiinţare, serviciilor publice finanţate integral din venituri proprii, în condiţi-
ile in care aceste servicii nu dispun de resursele financiare necesare începerii şi desfăşurării
8
activităţii pentru care au fost înfiinţate. În cazul în care aceste împrumuturi nu sunt restituite la
termenul scadent, serviciile publice vor plăti dobânzi şi penalităţi de întârziere.
 Excedentele rezultate din execuţia bugetelor instituţiilor publice finanţate parţial din
bugetul local se regularizează la sfârşitul anului cu bugetele locale din care sunt finanţate, în limita
sumelor primite de la acestea, dacă legea nu prevede altfel.
 Excedentul bugetar al instituţiilor publice subordonate, finanţate integral din venituri proprii
poate fi preluat, în caz de nevoie, la bugetul local/judeţean în subordinea căruia îşi desfăşoară
activitatea, prin hotărârea consiliului respectiv, după deducerea sumelor încasate anticipat şi a
obligaţiilor de plată36.
 Consiliile locale pot aproba acordarea de garanţii pentru creditele contractate de serviciile
publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale/judeţene ori integral din venituri proprii.
Aceste garanţii se prevăd în bugetele unităţilor administrativ-teritoriale care au acordat garanţia.
 Consiliile locale/judeţene pot acorda, în caz de nevoie, subvenţii serviciilor publice
finanţate integral sau parţial din bugetele lor.
 Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale/judeţene (primarii/preşedinţii consiliilor
judeţene) aprobă repartizarea pe trimestre a creditelor bugetare ale serviciilor publice finanţate
integral sau parţial din bugetele locale/judeţene.
Aceste bugete, la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale exprimă fondurile publice locale
disponibile urmărindu-se realizarea echilibrului între nevoile şi resursele publice locale. Volumul
total al veniturilor prevăzute în bugetele locale reprezintă limita minimă care poate fi depăşită. Spre
deosebire de veniturile publice locale, cheltuielile prevăzute în bugetele locale reprezintă limita
maximă care nu poate fi depăşită deoarece ar genera dezechilibre la nivelul bugetelor publice
locale.
1.4. Bugetul local şi autonomia locală a unităţilor administrativ-teritoriale
1.4.1. Bugetul local – expresie a autonomiei locale financiare

Autonomia locală implică dreptul autorităţilor administraţiei publice locale de a dispune de
resurse băneşti, de a le utiliza şi administra în vederea îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de lege, de
a elabora buget, de a urmări execuţia bugetului denumită, uneori, autonomie financiară 37. Cu alte
cuvinte, autonomia financiară constă în capacitatea autorităţilor locale de a avea un buget de
venituri şi cheltuieli propriu, distinct de cel al statului, în cadrul căruia veniturile proprii să poată
acoperi cheltuielile efectuate pentru satisfacerea cerinţelor colectivităţilor locale.
Pentru a beneficia de autonomie financiară reală, colectivităţile locale trebuie:
 să dispună de resurse proprii suficiente pentru a face faţă responsabilităţilor ce le revin;
 să-şi poată determina în mod liber veniturile şi cheltuielile;
 să dispună de un sistem informaţional managerial care să permită corelarea continuă,
optimă a veniturilor şi cheltuielilor;38
 să nu fie supuse unui control aposteriori de la centru privind deciziile lor financiare.
Aceste condiţii de natură diferită se intercondiţionează reciproc deoarece pe de o parte,
volumul resurselor proprii necesare independenţei materiale depinde în mare măsură de capacitatea
juridică a autorităţilor locale de a impune în mod liber introducerea unor noi impozite şi taxe locale,
de a fixa cotele şi baza de impozitare iar pe de altă parte, puterea de a decide, de a acorda scutiri de
la plata impozitelor sau de a modifica baza de impozitare în mod liber, influenţează nivelul
cheltuielilor pe care colectivitatea le poate suporta.
36
Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, art. 70
37
38
Munteanu V.A., Management public Local, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2003, p. 67
9
Gradul de autonomie locală (şi implicit financiară) a unei colectivităţi locale este, în strânsă
legătură cu ponderea veniturilor proprii în totalul veniturilor bugetelor locale, dar acest criteriu nu
trebuie absolutizat, întrucât există şi excepţii de state europene cu o democraţie locală extrem de
dezvoltată, dar cu un sistem de finanţare centralizat al administraţiei publice locale.
1.4.2. Analiza laturii financiare a autonomiei locale în România

Măsurarea autonomiei financiare locale a constituit obiect de cercetare pe plan internaţional
ca urmare a demersului de a cuantifica relaţia dintre descentralizare şi diferite variabile
macroeconomice. Astfel o serie de indicatori calitativi şi cantitativi au fost stabiliţi în ultimii ani
pentru a măsura poziţia unităţilor administrativ-teritoriale în raport cu administraţia centrală. Însă, o
parte dintre aceşti indicatori sunt criticaţi deoarece nu acoperă în totalitate toate componentele
autonomiei.
Până în jurul anului 2000, marea majoritate a studiilor au folosit statisticile financiare ale
Fondului Monetar Internaţional ca punct de plecare în măsurarea descentralizării financiare.
Formula dominantă compară volumul cheltuielilor/veniturilor locale cu volumul
cheltuielilor/veniturilor totale la nivel naţional sau cu produsul intern brut. Aceşti indicatori relativ
simpli sunt utilizaţi şi în prezent, deşi unii specialişti le-au identificat deficienţele.
Astfel Ebel şi Yilmaz în 200239, Meloche în 200440, Banca Mondială în 200741 au prezentat
dezavantajele acestor indicatori, precum:
 în cazul veniturilor, nu se face diferenţa între diferitele surse de venituri locale. Natura şi
gradul de autonomie locală pot fi percepute diferit în funcţie de sursele de venituri. În acelaşi timp,
nu se precizează ce procente din transferuri sunt alocate unor obiective generale sau specifice.
 în cazul cheltuielilor, nu s-a făcut distincţie între cheltuielile mandatare şi cele opţionale. În
cazul cheltuielilor mandatare, chiar dacă ele apar ca şi cheltuieli în comunităţile locale cu un grad
de descentralizare ridicat, autorităţile locale reprezintă în acest caz doar agenţi ai statului care
dispun de puteri decizionale limitate. Totodată, transferurile de la diverse niveluri de guvernare apar
în cadrul cheltuielilor funcţionale.
Aceste deficienţe ale indicatorilor generează o supraestimare a gradului de descentralizare şi
autonomie financiară locală.
Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), în anul 2001, a dezvoltat
un nou model pentru măsurarea autonomiei veniturilor aplicat la nivelul statelor membre, dar nu a
încercat şi un model pentru cheltuieli42.
Analiza autonomiei financiare a unităţilor administrativ-teritoriale din România reprezintă
un demers interesant dar foarte complicat, în condiţiile în care există unii factori practic greu de
cuantificat. Pentru studierea autonomiei financiare locale utilizăm o serie de indicatori sintetici care
privesc veniturile şi cheltuielile bugetelor locale.
a) Capacitatea de autofinanţare a autorităţilor locale sau gradul de autonomie financiară
( Ca ) arată ponderea pe care veniturile proprii o au în ansamblul veniturilor bugetelor locale.
Ca =(Venituri proprii/Venituri totale) * 100
39
Ebel, R. D. and Yilmaz, S., On the Measurement and Impact of Fiscal Decentralization, Policy ResearchWorking
Paper 2809, TheWorid Bank, Washington D. C., 2002
40
Meloche, J.-Ph., Vaillancourt, F., şi Yilmaz. S., Decentralization or Fiscal Autonomy? What Does Really Matter?
Effects on Growth and Public Sector Size in European Transition Countries, Policy ResearchWorking Paper 3254,
TheWorld Bank,Washington D. C., 2004
41
Theworld Bank. Data on Decentralization and Local Regional Economics. Electronic database and user guide,
2007, URL /www.worldbank.org/publicsector/decentraslization/data.htm, aceesat la data de 6.08.2011
42
Elena Cigu, Finanţele publice locale: rolul lor în întărirea autonomiei unităţilor administrativ-teritoriale, Editura
Tehnopress, Iaşi, 2011, p. 42
10
Mărimea veniturilor proprii din bugetele locale determină posibilitatea efectuării
cheltuielilor publice locale şi în acelaşi timp reflectă gradul de autonomie prin raportul care apare
între veniturile proprii, transferurile de fonduri de la stat pentru echilibrarea bugetelor locale şi
împrumuturi. Cu cât ponderea veniturilor proprii în totalul surselor de venit la nivel local este mai
mare, cu atât unitatea administrativ-teritorială are libertatea de a cheltui aşa cum consideră astfel
încât să asigure acoperirea nevoilor publice, ceea ce se transpune într-o largă autonomie financiară.
b) Gradul de dependenţă financiară a autorităţilor locale (G d ) semnifică ponderea pe care
cotele şi sumele defalcate din impozitul pe venit, sumele defalcate din taxa pe valoare
adăugată, precum şi transferurile bugetare primite de autorităţile locale de la bugetul de stat sau
alte bugete (CST) o au în volumul veniturilor totale ale bugetelor locale (Vt).
CST
Gd= x 100
Vt
c) Ponderea sumelor şi cotelor defalcate din unele venituri penru echilibrarea bugetelor
locale în bugetul de stat
Acest indicator reflectă gradul în care admnistraţia publică centrală se implică în susţinerea
activităţii administraţiei publice locale iar pentru a fi expresia autonomiei locale trebuie să fie cât
mai mic.
e) Gradul de acoperire a cheltuielilor locale pe seama veniturilor proprii (Gvp/c) denotă
măsura în care cheltuielile totale ale bugetelor locale (Cht) sunt finanţate pe seama veniturilor
proprii (Vp)
Vp
Gvp/c= x 100
Cht
Acest indicator trebuie să fie cât mai ridicat pentru ca unitatea administrativ-teritorială să
demonstreze autonomia financiară
d) Coeficientul Hunter indică partea de cheltuieli efectuate din bugetele locale care sunt
finanţate din surse controlate de administraţia publică centrală, potrivit relaţiei:
CST
coef . H =1−
Cht
Cu cât valoarea acestui coeficient este mai apropiată de 1, gradul de autonomie financiară
este mai ridicat.
11
CAPITOLUL II CHELTUIELILE ŞI VENITURILE BUGETELOR LOCALE
2.1. Cheltuielile publice din bugetele locale: sferă, clasificare şi factori de influenţă
2.1.1. Sfera şi clasificarea cheltuielilor publice din bugetele locale

Cheltuielile publice locale reprezintă sumele aprobate şi efectuate din bugetele locale, din
bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale, din bugetele
instituţiilor finanţate integral din venituri proprii, din bugetele împrumuturilor externe şi interne, din
bugetul fondurilor externe nerambursabile, în limitele şi potrivit destinaţiilor stabilite prin bugetele
respective, cu respectarea prevederilor legale. Spre deosebire de cheltuielile bugetului de stat,
cheltuielile din bugetele locale reflectă eforturile financiare realizate de organele administraţiei
publice locale pentru acoperirea cerinţelor sociale, culturale, economice, a serviciilor de dezvoltare
publică şi a altor cerinţe ale locuitorilor din unităţile administrativ-teritoriale care sunt în
competenţa autorităţilor administraţiei publice locale.
Potrivit prevederilor O.U.G. 63/201043 cheltuielile din bugetele locale se împart în
cheltuielile secţiunii de funcţionare şi cheltuielile secţiunii de dezvoltare Cheltuielile secţiunii de
funcţionare includ: a) cheltuieli de personal; b) bunuri şi servicii; c) dobânzi; d) subvenţii; e)
transferuri curente între unităţile administraţiei publice; f) alte transferuri pentru cheltuieli curente;
g) asistenţă socială; h) rambursări de credite; i) alte cheltuieli; j) împrumuturi pentru instituţii şi
servicii publice locale sau activităţi finanţate integral din venituri proprii.
Cheltuielile secţiunii de dezvoltare cuprind: a) cheltuieli de capital; b) proiecte cu finanţare
din fonduri externe nerambursabile de postaderare; c) transferuri pentru cheltuieli de capital; d) alte
transferuri interne pentru cheltuieli de capital.
Secţiunea de funcţionare cuprinde cheltuielile curente obligatorii pentru realizarea
competenţelor stabilite prin lege specifice fiecărei unităţi administrativ-teritoriale. Cheltuielile
secţiunii de dezvoltare privesc investiţiile autorităţilor administraţiei publice locale.
Cheltuielile din bugetele locale se grupează44 după mai multe criterii pentru a asigura
identificarea acţiunilor finanţate şi influenţa exercitată de utilizarea resurselor financiare locale.
a) După clasificaţia bugetară a veniturilor şi cheltuielilor bugetelor locale, cheltuielile sunt
privite din două puncte de vedere: funcţional şi economic. Această clasificare în vigoare, cuprinsă
în Anexa nr. 2 a Legii nr. 273/2006 a finanţelor publice locale poate fi adaptată şi actualizată, ca
urmare a perfecţionării legislaţiei fiscale precum şi prin legile bugetare anuale în concordanţă cu
programele de creştere a autonomiei financiare a unităţilor administrativ-teritoriale şi de
descentralizare a serviciilor publice. Ea stă la baza elaborării bugetelor locale, a execuţiei acestora,
şi a întocmirii contului de execuţie bugetară.
Cheltuielile care se prevăd în bugetele locale se grupează după clasificaţia funcţională astfel:
 Autorităţi publice şi acţiuni externe;
 Alte servicii publice generale;
 Dobânzi;
 Transferuri cu caracter general între diferite niveluri ale administraţiei;
 Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională;
 Învăţământ;
 Sănătate;
43
O.U.G. nr. 63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi
pentru stabilirea unor măsuri financiare, publicată în M. Of. nr. 450 din 2 iulie 2010, art. I, alin. 6
44
Nicolae D. Popescu, Finanţe publice, Editura Economică, Bucureşti, 2002, p. 229; Gabriel Popeangă, op. cit., p. 179;
Gheorghe M. Voinea, Elena Rusu, Finanţele publice în ţările U. E., abordări comparative, Editura Tribuna Economică,
Bucureşti, 2008, p. 196
12
 Cultură, recreere şi religie;
 Asigurări şi asistenţă socială;
 Locuinţe, servicii şi dezvoltare publică;
 Protecţia mediului;
 Acţiuni generale economice, comerciale şi de muncă;
 Combustibil şi energie;
 Agricultură, silvicultură, piscicultură şi vânătoare;
 Transporturi;
 Alte acţiuni economice
Aceste categorii de cheltuieli din bugetele locale la rândul lor se împart în capitole şi
subcapitole. Principalele cheltuieli de la partea de „Locuinţe, servicii şi dezvoltare publică” sunt:
a) locuinţe:
- dezvoltarea sistemului de locuinţe;
- alte cheltuieli în domeniul locuinţelor.
b) alimentare cu apă şi amenajări hidrotehnice:
- alimentare cu apă;
- amenajări hidrotehnice;
c) iluminat public şi electrificări rurale;
d) alimentare cu gaze naturale în localităţi;
e) alte servicii în domeniile locuinţelor, serviciilor şi dezvoltării comunale.
b) După caracterul acţiunilor în care se concretizează cheltuielile bugetare locale, acestea
sunt:
A - Cheltuieli curente: cheltuieli de personal, cheltuieli materiale şi servicii, subvenţii,
transferuri, dobânzi;
B - Cheltuieli de capital sau pentru investiţii;
C - Operaţiuni financiare: împrumuturi acordate, rambursări de credite, plăţi de dobânzi şi
comisioane la credite;
D - Rezerve, excedent, deficit
c) După obiectivul sau domeniul funcţional cărora le sunt destinate cheltuielile din bugetele
locale, acestea sunt clasificate în:
A. Cheltuieli care se prevăd în bugetele proprii ale judeţelor;
B. Cheltuieli care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, oraşelor, municipiilor,
sectoarelor municipiului Bucureşti şi al Municipiului Bucureşti.
d) După instituţiile publice cu personalitate juridică care realizează execuţia bugetară a
cheltuielilor prevăzute în bugetele aprobate, cheltuielile se reflectă în:
 Cheltuielile din bugetele comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor;
 Cheltuielile din bugetele instituţiilor publice de interes local;
 Cheltuielile privind serviciile publice de interes local.
Creditele bugetare aprobate prin bugetele locale pot fi folosite prin deschideri de credite
efectuate de ordonatorii principali de credite ai acestora, în limita sumelor aprobate, potrivit
destinaţiei, stabilite şi cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează efectuarea cheltuielilor
respective.
2.2. Veniturile bugetelor locale: sferă, clasificare, constatare şi aşezare

Veniturile locale reprezintă totalitatea resurselor financiare pe care autorităţile locale le
percep direct şi/sau le primesc fie de la guvern, fie din alte surse, în vederea îndeplinirii atribuţiilor
ce le revin în furnizarea serviciilor publice. În stabilirea caracterului „local” al unei surse de venit,
13
elementul determinant îl constituie faptul că respectiva autoritate are deplină competenţă în
stabilirea condiţiilor de mobilizare al acelui venit sau are competenţa de a decide asupra utilizării
sale.
Veniturile locale exprimă totalitatea resurselor băneşti ce se realizează în unităţile
administrativ-teritoriale şi care se mobilizează la dispoziţia organelor executive locale pentru
înfăptuirea acţiunilor din competenţa lor. Veniturile bugetelor locale sunt resursele băneşti care se
cuvin bugetelor locale în baza unor prevederi legale formate din veniturile proprii, veniturile din
sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, subvenţii primite de la bugetul de stat şi de
la alte bugete, donaţii şi sponsorizări şi din alte operaţii financiare45.
Pe lângă veniturile ce se încasează în bugetele locale, organele locale mai au la dispoziţie şi
alte venituri extrabugetare (contribuţii în bani, venituri pentru acţiuni autofinanţate sau venituri din
fonduri speciale). Veniturile locale au o sferă mai largă decât cea a veniturilor bugetelor locale,
deoarece includ în sfera lor şi alte venituri care se mobilizează şi redistribuie la nivel local. Între
veniturile locale şi economia administraţiilor locale există influenţe reciproce, în sensul că de
nivelul de dezvoltare al economiei locale depind veniturile proprii, iar acestea la rândul lor
influenţează economia locală asigurând realizarea unor acţiuni economice şi sociale.
2.2.1. Sfera şi clasificarea veniturilor bugetelor locale

Veniturile bugetelor locale au o structură complexă. Potrivit prevederilor O.U.G. nr.
63/201046 veniturile se grupează în venituri ale secţiunii de funcţionare şi venituri ale secţiunii de
dezvoltare a bugetelor locale.
Veniturile secţiunii de funcţionare ale bugetelor locale cuprind: a) venituri proprii, cu
excepţia veniturilor din valorificarea unor bunuri; b) venituri proprii ale instituţiilor publice locale
finanţate integral sau parţial din venituri proprii; c) subvenţii pentru finanţarea cheltuielilor curente;
d) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru finanţarea cheltuielilor curente; e)
venituri din împrumuturi acordate instituţiilor şi serviciilor publice locale sau activităţilor finanţate
integral din venituri proprii; f) vărsăminte din secţiunea de funcţionare pentru finanţarea secţiunii de
dezvoltare, care se reflectă cu valoare negativă.
Veniturile secţiunii de dezvoltare a bugetelor locale includ: a) vărsăminte din secţiunea de
funcţionare; b) sume rezultate din valorificarea unor bunuri; c) subvenţii pentru cheltuieli de capital;
d) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru finanţarea cheltuielilor de capital;
e) sume primite de la Uniunea Europeană şi/sau alţi donatori în contul plăţilor efectuate şi
prefinanţări.
Această clasificare a veniturilor a urmărit gruparea acestora după destinaţie şi anume pentru
finanţarea cheltuielilor de funcţionare sau acoperirea cheltuielilor de capital. Gruparea veniturilor
bugetelor locale în venituri ale secţiunii de funcţionare şi venituri ale secţiunii de dezvoltare, în
opinia noastră, este criticabilă deoarece nu ţine cont de specificul proiectelor de investiţii care
implică şi cheltuieli de funcţionare pe toată durata de viaţă a obiectivului realizat. Regula ce ar
trebui aplicată ar fi ca din veniturile curente să se acopere cheltuielile curente şi cheltuielile de
capital să fie finanţate din veniturile de capital. Această separare a veniturilor este complexă şi
creează confuzii în ceea ce priveşte mecanismul de transferuri reciproce de venituri.
Veniturile care se prevăd şi încasează prin bugetele proprii ale judeţelor 47 se structurează
astfel:
A. Venituri proprii:
45
Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, anexa 1
46
pentru stabilirea unor măsuri financiare, publicată în M. Of. nr. 450 din 2 iulie 2010, art. I alin. 6
47
Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, anexa nr. 1
14
 Impozitul pe profit de la regiile autonome şi societăţile comerciale de sub autoritatea
consiliilor judeţene;
 Cote defalcate din impozitul pe venit;
 Alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital;
 Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfăşurarea de
activităţi;
 Venituri din proprietate;
 Venituri din prestări de servicii şi alte activităţi;
 Amenzi, penalităţi, confiscări;
 Venituri din valorificarea unor bunuri.
B. Sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat
C. Donaţii şi sponsorizări
D. Subvenţii de la bugetul de stat şi de la alte administraţii
E. Operaţiuni financiare.
Veniturile care se prevăd şi încasează prin bugetele proprii ale comunelor, oraşelor,
municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti şi al municipiului Bucureşti au următoarea
structură:
A. Venituri proprii:
 Impozit pe profit de la regiile autonome şi societăţile comerciale de sub autoritatea
consiliilor locale;
 Cote defalcate din impozitul pe venit;
 Alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital;
 Impozite şi taxe pe proprietate;
 Alte impozite şi taxe generale pe bunuri şi servicii;
 Taxe pe servicii specifice;
 Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfăşurarea de
activităţi;
 Alte impozite şi taxe fiscale;
 Venituri din proprietate;
 Venituri din dobânzi;
 Venituri din prestări de servicii şi alte activităţi;
 Venituri din taxe administrative, eliberări de permise;
 Amenzi, penalităţi şi confiscări;
 Diverse venituri;
 Venituri din valorificarea unor bunuri.
B. Sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat
C. Donaţii şi sponsorizări
D. Subvenţii de la bugetul de stat şi de la alte administraţii
E. Operaţiuni financiare
Evaluarea corectă a veniturilor bugetelor locale implică analiza unor date din perioadele
precedente, estimarea impactului unor modificări în baza de impozitare a unor venituri.
CAPITOLUL III ELABORAREA ŞI APROBAREA BUGETELOR LOCALE -
ETAPE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI BUGETAR LOCAL
3.1. Particularităţile procesului bugetar local
În conformitate cu prevederile Legii finanţelor publice locale în fiecare comună, oraş,
municipiu, sector al municipiului Bucureşti, judeţ şi municipiul Bucureşti se elaborează şi
administrează buget în condiţii de autonomie.
15
Procesul bugetar local determină mutaţii în viaţa economică şi socială a unităţilor
administrativ teritoriale, deoarece acesta implică în primul rând încasarea veniturilor bugetare pe
baza cărora autorităţile locale asigură furnizarea de servicii publice la dispoziţia cetăţenilor precum
aprovizionarea cu apă, transportul în comun, salubritatea, iluminatul public, prevenirea şi stingerea
incendiilor, protecţia şi paza cetăţenilor, asistenţa sanitară. De asemenea, prin execuţia cheltuielilor,
administraţia publică locală creează şi menţine un climat local favorabil cetăţenilor şi agenţilor
economici locali pentru ca aceştia să prospere dar şi stimulează înfiinţarea şi extinderea agenţilor
economici, cu impact direct asupra cetăţenilor prin creşterea veniturilor proprii şi crearea de noi
locuri de muncă.
Procesul bugetar local asigură accesul populaţiei la şcoli, spitale şi magazine iar existenţa
unor servicii publice locale de calitate sporesc atractivitatea zonei respective atât pentru cetăţeni, cât
şi pentru agenţii economici dornici să se stabilească în acel teritoriu. În contextul procesului bugetar
local pentru realizarea obiectivului comun al dezvoltării economice locale, autorităţile publice
locale mobilizează resursele umane, intelectuale şi financiare ale sectorului privat şi ale
colectivităţilor locale, stabilind planuri şi strategii pe termen scurt, mediu şi lung.
Practica bugetară consemnează, pornind de la actele normative specifice 48, termenul de
proces bugetar, ca un ansamblu de acţiuni şi activităţi din domeniu, care se derulează potrivit cu o
anumită succesiune prestabilită. Complexitatea activităţilor şi acţiunilor bugetare este determinată
de cuantumul mare al mijloacelor băneşti necesare acoperirii cheltuielilor publice stabilite ca
opţiuni şi priorităţi de interes general la nivelul unităţilor administrativ teritoriale. Responsabilităţile
şi competenţele în domeniu au rostul să conducă la un circuit cât mai eficient al banului public, prin
instituţii specializate în gestiune a acestuia cât şi prin implicări precise ca acţiune, în timp şi spaţiu
din partea contribuabililor şi respectiv a consumatorilor de fonduri publice.
Elaborarea, aprobarea, executarea bugetelor locale, încheierea şi controlul formează
procesul bugetar local la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale.
Derularea procesului bugetar local reprezintă o latură importantă de manifestare a
autonomiei locale. În acelaşi timp, principiul autonomiei locale presupune ca finanţele comunelor,
oraşelor, municipiilor, judeţelor să se administreze independent, dar ţinând seama de prevederile
legale.
Procesul bugetar local se individualizează prin autonomie, care presupune o anumită
independenţă a autorităţilor administraţiei publice locale în elaborarea, aprobarea şi executarea
bugetelor locale. În acelaşi timp, procesul bugetar local se desfăşoară în conexiune cu procesul
bugetar general, deoarece veniturile bugetelor locale nu acoperă cheltuielile pentru furnizarea
serviciilor publice locale fiind necesare cote defalcate, sume defalcate şi transferuri de la bugetul de
stat. Se detaşează, de asemenea caracterul complex al procesului bugetar local care se derulează cu
atragerea şi participarea a mii de participanţi – locuitori, instituţii publice, organizaţii politice şi
sindicale.
Gheorghe Bistriceanu,49 consideră că trăsăturile procesului bugetar local sunt de ordin:
 decizional, deoarece conţinutul său constă în alocarea unor resurse bugetare, limitate
în raport cu nevoile de bunuri şi servicii ale comunităţii. Stabilirea destinaţiilor de alocare a
resurselor bugetare presupune realizarea în prealabil a unei inventarieri a nevoilor comunităţii,
ierarhizarea priorităţilor şi în final, selectarea categoriilor de bunuri şi servicii care satisfac cât mai
bine necesităţile comunităţii în perioada respectivă;
 democratic, deoarece în cursul derulării se manifestă atributele statului de drept, cât
şi posibilitatea realizării intereselor economico-sociale ale diferitelor grupuri de cetăţeni care deţin
48
Legea nr. 500/2002 a finanţelor publice, publicată în M. Of., Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, art. 2, pct. 36;
Legea nr. 273/2006 a finanţelor publice locale, art. 2, pct. 45
49
Gheorghe D. Bistriceanu, Leonardo Badea, Bugetul de stat al României, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2010, p.176
16
majoritatea politică;
 preponderent politic, întrucât opţiunea pentru un anumit tip de politică economică,
socială, financiară care se reflectă în conţinutul bugetului reprezintă un act de decizie politică al
forţelor majoritare din consiliile locale şi judeţene;
 ciclic, deoarece etapele procesului bugetar sunt stabilite prin legi, în baza
principiului anualităţii, cu precizarea termenilor de derulare şi finalizare.
La nivelul unui an calendaristic se poate vorbi de toate etapele şi momentele procesului
bugetar însă, nu în succesiunea lor firească. Spre exemplu, pentru anul calendaristic (în intervalul 1
ianuarie - 31 decembrie 2017) elaborarea proiectelor de bugete locale şi aprobarea acestora se vor
face pentru anul bugetar 2018; încheierea exerciţiului bugetar se va referi, potrivit contului anual de
execuţie, la anul 2016 expirat.
3.2. Principiile aşezate la baza procesului bugetar local

Principiile bugetare au fost conturate odată cu victoriile revoluţiilor burgheze, care au inclus
între obiectivele majore urmărite şi instituirea unor reguli în finanţele publice. Astfel au luat naştere
principiile bugetare clasice care deşi recunoscute şi în prezent, au suferit unele adaptări în aplicare
ca urmare a apariţiei şi dezvoltării unor fenomene specifice societăţii moderne50
Principiile bugetare sunt o sinteză a experienţei practicii bugetare dar şi a cerinţelor şi
exigenţelor presupuse de procesul elaborării şi execuţiei oricărui buget. Legislaţia bugetară se
bazează pe aceste principii şi le ridică la rang de normă juridică. Reflectarea lor juridică nu poate fi
însă rigidă ci adaptată intereselor şi particularităţilor economice ce caracterizează nu doar statul ci şi
colectivităţile locale.
Veniturile şi cheltuielile unităţilor administrativ teritoriale se prevăd în bugetele ce se
elaborează pentru fiecare exerciţiu bugetar. Elaborarea, aprobarea şi executarea bugetelor locale
sunt guvernate de o serie de principii care, în cea mai mare parte a lor se regăsesc şi în cadrul
celorlalte bugete publice, dar nu în totalitate.
Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale 51 enumeră următoarele principii pentru
bugetele locale: principiul universalităţii, transparenţei şi publicităţii, unităţii, unităţii monetare,
anualităţii, specializării bugetare şi al echilibrului.
a) Principiul universalităţii
În România, Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale prevede că 52 “veniturile şi
cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute. Veniturile bugetelor locale nu pot fi
afectate direct unor cheltuieli bugetare, cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor care au destinaţia
stabilită”.
Principiul universalităţii presupune înscrierea în buget a sumelor globale ale veniturilor şi
cheltuielilor publice, chiar în condiţiile în care realizarea veniturilor publice presupune efectuarea
unor cheltuieli prealabile. Cu alte cuvinte, nu pot fi compensate veniturile bugetare cu cheltuielile
aferente acestora. În buget veniturile trebuie să figureze cu sumele lor brute, iar cheltuielile cu
sumele lor totale, astfel încât să se ofere posibilitatea puterii legislative locale (consiliul local sau
consiliul judeţean) să cunoască veniturile totale pe care unitatea administrativ - teritorială urmează
să le încaseze precum şi destinaţia pe care acestea o vor primi şi corelaţia care există între anumite
venituri şi cheltuieli care se află în strânsă legătură. Acest principiu conferă şi facilitează consiliilor
locale/judeţene controlul financiar asupra cuantumului total al veniturilor şi cheltuielilor publice.
În practică, cerinţele acestui principiu nu sunt întotdeauna respectate astfel că, în unele
cazuri s-a trecut la elaborarea de bugete mixte, unde veniturile şi cheltuielile unor instituţii
50
Gheorghe Filip, Finanţe publice, Editura Junimea, Iaşi, 2002, p. 283
51
Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, art. 7-18
52
17
figurează cu sumele lor totale, iar altele numai cu soldurile dintre veniturile posibile şi cheltuielile
aferente lor. Astfel de venituri şi cheltuieli ce se pot înscrie în buget numai cu soldul pot fi
următoarele:53
 veniturile şi cheltuielile de la regiile autonome de interes local/judeţean sau de la societăţile
comerciale unde consiliul local/judeţean este acţionar majoritar;
 vărsămintele către buget şi subvenţiile primite de la acesta în cazul relaţiilor bugetelor
locale cu bugetul de stat;
 donaţiile care au o destinaţie specială, în conformitate cu voinţa celui care face donaţia;
 fondurile de sprijin care reprezintă resurse ale particularilor puse la dispoziţia administraţiei
publice locale cu condiţia realizării unor lucrări publice sau prestaţii determinate.
Adoptarea soluţiei bugetelor mixte evită, acolo unde este posibil, evidenţierea unui rulaj
artificial al veniturilor şi cheltuielilor publice. De exemplu, unele instituţii pot realiza venituri, chiar
şi excepţionale, care dacă nu s-ar lua în considerare la elaborarea bugetului ar conduce la stabilirea
unei subvenţii bugetare ce nu reflectă realitatea.
b) Principiul transparenţei şi publicităţii bugetului local
Potrivit acestui principiu propunerile de venituri şi de cheltuieli din bugetele locale trebuie
să fie aduse la cunoştinţa locuitorilor din unităţile administrativ teritoriale, prin publicare în presă
sau afişare la sediu, pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale, care pot formula
contestaţii şi propuneri de care trebuie să se ţină seama la dezbaterea şi aprobarea bugetului local.
În acest scop sunt folosite mijloacele de informare şi publicitate, respectiv presa, radioul,
televiziunea, etc. pentru ca cetăţenii să dispună de informaţii utile inclusiv să cunoască puncte de
vedere ale specialiştilor. Legea finanţelor publice locale stipulează 54 în mod expres principiul
transparenţei şi publicităţii: „Procesul bugetar este deschis şi transparent, aceasta realizându-se prin:
 publicarea în presa locală, pe pagina de internet a instituţiei publice şi afişarea la sediul
autorităţii administraţiei publice locale respective a proiectului de buget local şi a contului anual de
execuţie a acestuia;
 dezbaterea publică a proiectului de buget local cu prilejul aprobării acestuia;
 prezentarea contului anual de execuţie a bugetului local în şedinţă publică.”
Potrivit O.U.G. nr. 63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind
finanţele publice locale, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiare autorităţile administraţiei
publice locale sunt obligate să publice pe paginile de internet ale unităţilor/subdiviziunilor
administrativ-teritoriale următoarele documente şi informaţii:55
a) proiectele bugetelor locale supuse consultării publice, inclusiv anexele acestora, în maximum
două zile lucrătoare de la supunerea spre consultare publică;
b) indicatorii cu privire la execuţia bugetelor locale comunicaţi de Ministerului Finanţelor
Publice în maximum 5 zile lucrătoare de la primire;
c) bugetele locale aprobate, inclusiv anexele acestora, în maximum 5 zile lucrătoare de la
aprobare;
d) situaţiile financiare asupra execuţiei bugetare trimestriale şi anuale aferente bugetelor locale,
inclusiv plăţile restante, în maximum 5 zile lucrătoare de la depunerea la Direcţiile generale
ale finanţelor publice;
e) bugetul general consolidat al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, întocmit potrivit
metodologiei aprobate prin ordin comun al ministrului administraţiei şi internelor şi al
ministrului finanţelor publice, în maximum 5 zile lucrătoare de la prezentarea în consiliul
local;
53
Vasile Tabără, op.cit., p. 31
54
55
18
f) registrul datoriei publice locale, precum si registrul garanţiilor locale, actualizate anual, până
la data de 31 ianuarie a fiecărui an;
g) programul de investiţii publice al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale în maximum
5 zile lucrătoare de la aprobare.
Aceste informaţii prevăzute se transmit în format electronic în termen de 5 zile lucrătoare de
Ministerului Administraţiei şi Internelor, în vederea publicării pe pagina de internet a acestuia.
Actul normativ obligă unităţile administrativ-teritoriale care pânâ la data de 31 decembrie 2010 nu
au pagini de internet să publice documentele şi informaţiile în termen la avizierul aflat la sediul
acestora. Totodată aceste unităţi administrativ-teritoriale au obligaţia ca până la data de 31
decembrie 2010 sa realizeze şi să operationalizeze pagini de internet proprii.
În opinia noastră, informarea populaţiei asupra conţinutului real al bugetului local este
insuficientă pentru că forma sub care se dă publicităţii nu permite decât unui număr relativ redus de
cetăţeni să-şi facă o imagine completă şi corectă. Putem afirma că pentru nespecialiştii în domeniu
bugetul apare ca un „cimitir de cifre” greu de înţeles.
Pe de altă parte principiul transparenţei şi publicităţii procesului bugetar local impune ca
autorităţile locale să includă cât mai mult participarea cetăţenească în procesul decizional ca
principiu de bază al administraţiei publice locale. În cadrul acestui proces există două direcţii 56.
Prima direcţie este reprezentată de un flux constant de informaţii de la autorităţile locale către
comunitate. Acesta ar trebui să menţină comunitatea informată de noile planuri – cheltuielile
bugetare pentru anul ce urmează, planificarea dezvoltării economice, proiectele de investiţii de
capital sau alte iniţiative locale importante. Cea de a doua direcţie a acestui proces este invitarea
cetăţenilor să contribuie efectiv cu idei, să îşi prezinte problemele şi să participe în mod real la
procesul decizional. Acest lucru nu este uşor de realizat. Punerea de informaţii la dispoziţia
cetăţenilor şi ascultarea părerilor acestora necesită timp şi resurse, dar numai astfel, un parteneriat
viabil intre comunitate şi autoritatea locală se poate dezvolta şi, prin urmare, guvernarea
democratică este întărită. Guvernarea cu şi pentru oameni trebuie să devină şi să rămână un
parteneriat între cetăţeni şi oficialii aleşi în care ei şi-au investit încrederea. Această încredere
trebuie sâ se extindă la toţi funcţionarii publici şi la toate instituţiile administrative. În ţările
democratice, această încredere se stabileşte prin onestitate şi transparenţă din partea oficialilor, şi
prin oportunitatea oferită oamenilor de a juca un rol în procesul guvernării, chiar şi în activitatea de
zi cu zi. Responsabilitatea ce revine cetăţenilor este să găsească avantaje în aceste oportunităţi, iar
administraţia, atât centrală, cât şi locală, ar trebui să încurajeze cetăţenii să participe zi de zi la
procesul guvernării. Atât autorităţile, cât şi cetăţenii sunt în plin proces de dezvoltare a capacităţii
de înţelegere asupra puterii şi potenţialuilui democraţiei în România. Parteneriatul dintre oameni şi
administraţie depinde de măsura în care cetăţenii au acces la informaţiile care le influenţează viaţa.
Autorităţile locale ar trebui să încurajeze mai mult cetăţenii să participe activ la şedintele
Consiliului Local, iar procedura prin care se ia o hotărâre sau alta să fie dată pe larg publicităţii.
Pentru a ajuta administraţia să-şi îndeplinească responsabilitaţile într-un mod cât mai eficient,
cetăţenii ar trebui invitaţi să participe ca reprezentanţi voluntari ai comunităţii în diferite grupuri de
lucru, comisii de specialitate sau comitete consultative cetăţeneşti. În astfel de structuri, rolul
cetăţenilor poate fi foarte creativ şi folositor în găsirea soluţiilor la problemele cu care se confruntă
comunitatea; totodată, ei pot ajuta la rezolvarea sarcinilor zilnice de serviciu. Autorităţile locale
care folosesc o abordare orientată către cetăţeni creează posibilitatea unui climat de încredere în
administraţie.
c) Principiul unităţii
Acest principiu necesită existenţa unui buget local unic, în care se reflectă toate veniturile
56
C. Iftimoaie, V. Vedinaş, T. G. Sandu, C. Urziceanu, Administraţia publică locală în România în perspectiva
integrării europene, Editura Economică, Bucureşti, 2003, p. 89
19
prevăzute şi cheltuielile aprobate ale unei unităţi administrativ teritoriale. În spiritul unităţii
bugetare, veniturile şi cheltuielile din bugetele locale includ pe lângă veniturile şi cheltuielile
curente şi de capital şi veniturile şi cheltuielile cu destinaţie specială. Pe baza aplicării principiului
unităţii la baza bugetelor locale se asigură cunoaşterea tuturor veniturilor bugetare şi a cerinţelor de
finanţare a acţiunilor şi serviciilor publice, a corelaţiei dintre acestea, îmbunătăţirea fundamentării
priorităţilor şi opţiunilor şi exercitarea controlului asupra formării şi utilizării resurselor băneşti prin
bugetele unităţilor administrativ-teritoriale57. Acest principiu oferă cadrul favorabil exercitării unui
control riguros de către consiliile locale/judeţene asupra ordonatorilor de credite în privinţa
realizării veniturilor (impozite şi taxe), cheltuirii fondurilor publice, utilizării şi oportunităţii
măsurilor social-economice pe care le iniţiază. Motivaţia acestui principiu rezidă şi în necesitatea de
a cunoaşte importanţa relativă a categoriilor de venituri şi cheltuieli dar şi starea finală a bugetului
sau la un moment dat: excedentar, deficitar sau echilibrat. În acelaşi sens, Maurice Duvérger
afirmă58: „Principiul unităţii bugetare se sprijină pe două motivaţii, unele financiare, altele politice.
Din punct de vedere financiar, unitatea bugetară constituie o regulă de ordine şi claritate pentru a
prezenta starea financiară reală a unei entităţi”
Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a se asigura
utilizarea eficientă şi monitorizarea fondurilor publice locale. Se interzice reţinerea şi utilizarea de
venituri în regim extrabugetar precum şi constituirea de fonduri publice locale în afara bugetelor
locale, dacă legea nu prevede altfel.59
Principiul tradiţional al unităţii bugetare, riguros respectat în trecut, a fost adaptat cerinţelor
finanţelor publice locale moderne prin intermediul unor derogări care facilitează operaţiuni de
debugetizare. Debugetizarea constă în scoaterea unor cheltuieli în afara bugetelor.
Restrângerea aplicării acestui principiu, al unităţii bugetare, este influenţată şi de autonomia
financiară a unor instituţii publice care întocmesc bugete autonome, iar altele bugete anexe. 60 Din
punct vedere financiar, aceste instituţii (societăţi comerciale sau întreprinderi) funcţionează ca
intreprinderi private care atrag resurse proprii pe seama cărora, de regulă, îşi acoperă cheltuielile.
Legea nr. 273/2006 a finanţelor publice locale stipulează şi principiul unităţii monetare
constând în faptul că toate operaţiunile bugetare se exprimă în monedă naţională. 61 Reamintim în
acest context dispoziţiile constituţionale potrivit cărora: „Moneda naţională este leul iar
subdiviziunea acestuia, banul. În condiţiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică se
poate recunoaşte circulaţia şi înlocuirea monedei naţionale cu aceea a Uniunii Europene.” 62 Aşadar
aplicarea principiului unităţii monetare reprezintă un mijloc de asigurare a unităţii de exprimare în
materia planificării şi executării veniturilor şi cheltuielilor bugetului local.
d) Principiul anualităţii
Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale prevede: 63 „veniturile şi cheltuielile
bugetare sunt aprobate, în condiţiile legii pe o perioadă de un an care corespunde cu exerciţiul
bugetar. Toate operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cursul unui an bugetar, în contul unui
buget, aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie a bugetului respectiv”.
Pe baza principiului anualităţii se delimitează perioada pentru care se elaborează şi execută
bugetele locale. Exerciţiul bugetar este anual şi coincide cu anul calendaristic şi se încheie pe baza
normelor stabilite de Ministerul Finanţelor.
57
Gheorghe M. Voinea, op cit., p. 142
58
Maurice Duverger, Finances publiques, Presses Universitaires de France, Paris, 1978, pp. 312-315
59
60
T. Moşteanu, M. Vuţă, E. Câmpeanu, G. Attila, Buget şi trezorerie publică, Editura Universitară, Bucureşti, 2003, pp.
42-43
61
62
Constituţia României, republicată în M. Of. nr. 767 din 31 octombrie 2003, art.137 alin. 2
63
20
Operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cursul unui an în contul bugetului local sau
judeţean aparţin exerciţiului de gestiune a bugetului. Execuţia bugetară anuală care se încheie la 31
decembrie, presupune că orice venit neîncasat şi orice cheltuială neefectuată până la data de 31
decembrie se efectuează în contul bugetului pe anul următor. Creditele bugetare neutilizate până la
închiderea anului sunt anulate.
Motivaţia acestui principiu rezidă în faptul că intervalul de un an prezintă avantajul unei
perioade pentru care predicţiile (propunerile de venituri şi cheltuieli) au o şansă bună de realizare şi
evită prelungirea urmăririi şi controlului pe un interval prea mare ( cum ar fi 2-3 ani sau mai mult)
Una din criticile recente aduse acestui principiu se referă la faptul că cel puţin pentru cheltuielile
de investiţii, intervalul de un an este relativ scurt. Acest neajuns apare şi în cazul unor programe ce
vizează obiective a căror realizare necesită mai mulţi ani.
Avantajul acestui sistem (sistem de gestiune) este că la data închiderii anuale se ştie clar
cum s-a încheiat bugetul (care este soldul rezultat) şi în ce măsură (procentual) s-au realizat în
intervalul dat veniturile şi cheltuielile aprobate iniţial. Anualitatea bugetului local corespunde şi
caracterului anual al impozitelor şi taxelor locale instituite de Codul fiscal.
e) Principiul specializării bugetare
Acest principiu presupune ca mişcarea veniturilor şi a cheltuielilor în bugetele locale,
aprobarea, urmărirea execuţiei precum şi în cadrul instituţiilor publice locale să se efectueze pe baza
unei grupări obligatorii denumită clasificaţie bugetară pe baza unor criterii determinate. Gruparea
obligatorie a veniturilor şi cheltuielilor ce se prevăd şi încasează prin bugetele locale se elaborează
de Ministerul Finanţelor şi se aplică în mod obligatoriu în toate momentele procesului bugetar. Pe
baza clasificaţiei veniturilor şi a cheltuielilor din bugetele locale se asigură administrarea resurselor
financiare locale, respectarea disciplinei financiare şi urmărirea utilizării resurselor din bugetele
locale.
Clasificaţia bugetară a veniturilor şi cheltuielilor din bugetele locale şi din cadrul instituţiilor
publice locale presupune să îndeplinească anumite cerinţe: să exprime provenienţa veniturilor,
destinaţia cheltuielilor, să asigure cunoaşterea surselor de venituri ale bugetelor locale şi
principalele destinaţii ale cheltuielilor şi să permită exercitarea controlului asupra bugetelor
unităţilor administrativ-teritoriale.
Motivaţia acestui principiu rezidă în ordinea structurală pe care o generează clasificaţia din
care rezultă posibilitatea unor analize pertinente la aportul diferitelor surse la repartizarea „poverii”
fiscale, la raportul relativ între destinaţii sau între nevoi, la rolul pe care diferite categorii de
contribuabili îl joacă în susţinerea nevoilor publice.
Principiul specializării bugetare este consacrat atât de Legea nr. 500/2002 a finanţelor
publice cât şi de Legea nr. 273/2006 a finanţelor publice locale care prevede că „veniturile şi
cheltuielile bugetare se înscriu şi se aprobă în bugete pe surse de provenienţă şi, respectiv pe
categorii de cheltuieli grupate după natura economică şi destinaţia acestora.” 64 Clasificaţia bugetară
a veniturilor şi cheltuielilor din bugetele locale a suferit unele modificări odată cu intrarea în
vigoare a Legii finanţelor publice locale
f) Principiul echilibrării
Conform principiului echilibrării, cheltuielile unui buget local se acoperă integral din
veniturile bugetului respectiv, inclusiv excedentul anilor precedenţi 65. Principiul a suferit
interpretări şi reconsiderări în concepţia modernă, admiţându-se, mai întâi posibilitatea unor
neconcordanţe determinate de dinamica diferită a încasărilor şi plăţilor bugetare. Astfel s-a constatat
că cheltuielile de efectuat devansează de regulă, în prima parte a anului bugetar, veniturile curente
64
65
21
încasate rezultând goluri de casă sau uneori excedente şi implicit abateri de la acest principiu. La
nivelul bugetului local principiul echilibrării presupune ca bugetele unităţilor administrativ
teritoriale ale căror venituri proprii nu acoperă cheltuielile necesare să beneficieze de sume
defalcate sau cote din impozitul pe venit de la bugetul de stat precum şi de transferuri. În spiritul
principiului echilibrului autorităţile administraţiei publice locale trebuie să colecteze veniturile
proprii alături de veniturile primite prin redistribuire şi să acopere cheltuielile prevăzute în buget din
cursul anului bugetar.
Respectarea echilibrului pe parcursul execuţiei bugetare este obligatorie pentru că altfel nu
s-ar mai putea efectua cheltuieli conform creditelor bugetare aprobate, iar altele nu pot fi amânate
(salariile, bursele). Când apar goluri temporare de casă acestea pot fi acoperite pe intervalul de timp
până la încasarea veniturilor pe seama unor împrumuturi fără dobândă din contul general al
trezoreriei statului. În completarea acestora se poate apela la împrumuturi pe termen scurt prin
emiterea de titluri de valoare care se încadrează în procentul stabilit de lege din veniturile curente.
g) Principiul autonomiei financiare locale este prevăzut de articolul 16 din Legea
finanţelor publice locale care prevede că „ alin. 1 Unităţile administrativ – teritoriale au dreptul la
resurse financiare suficiente pe care autorităţile administraţiilor publice locale le pot utiliza în
exercitarea atribuţiilor lor pe baza şi în limitele prevăzute de lege; alin.2 autorităţile administraţiei
publice locale au competenţa stabilirii nivelurilor impozitelor şi taxelor locale, în condiţiile legii;
alin 3. alocarea resurselor financiare pentru echilibrarea bugetelor locale nu trebuie să afecteze
aplicarea politicilor bugetare ale autorităţilor administraţiei publice locale în domeniul lor de
competenţă; alin. 4 Sumele defalcate cu destinaţie specială se utilizează de către autorităţile
administraţiei publice locale în conformitate cu prevederile legale.”
Aşadar în conformitate cu principiul autonomiei locale financiare autorităţile administraţiei
publice administrează sau după caz dispun de resurse financiare precum şi de bunuri proprietate
publică ale comunelor, oraşelor şi judeţelor. Autonomia locală se reflectă prin organizarea şi
funcţionarea administraţiei publice în mod independent, asigurarea capacităţii de persoană juridică
de drept public, a dreptului de a elabora, aproba şi executa bugetul propriu şi percepe impozitele în
condiţiile legii şi de a administra resursele financiare. În sfera atribuţiilor consiliilor locale se
încadrează aprobarea bugetului local, administrarea resurselor financiare, executarea bugetului,
aprobarea virărilor de credite, a modului de utilizare a rezervei bugetare, a contului de încheiere a
exerciţiului bugetar. Primarul în calitate de autoritate executivă întocmeşte proiectul bugetului local,
contul de încheiere a exerciţiului bugetar pe care le prezintă spre aprobare consiliului local, exercită
funcţia de ordonator de credite, urmăreşte încasarea veniturilor şi cheltuirea sumelor din bugetele
locale. Comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele întocmesc buget
în condiţiile autonomiei locale. Aşadar elaborarea, aprobarea şi executarea bugetului local
reprezintă o latură importantă de manifestare a autonomiei locale conform căreia, finanţele
comunelor, oraşelor, municipiilor, judeţelor se administrează independent, dar ţinând seama de
prevederile legale66.
În pofida progreselor care s-au făcut în România încă nu se poate vorbi de o autonomie
locală reală. Bugetele locale depind foarte mult de resursele pe care le primesc de la nivel central,
proporţia acestora din urmă depăşind 50% în cele mai multe cazuri. Foarte puţine comunităţi locale
sunt cele care reuşesc să realizeze venituri proprii suficiente pentru acoperirea cheltuielilor.
h) Principiul solidarităţii67 presupune ca politicile bugetare locale să urmărească susţinerea
unităţilor administrativ teritoriale, precum şi a persoanelor fizice aflate în situaţie extremă
dificultate prin alocarea de sume din fondul de rezervă bugetară constituit în bugetul local. Din
fondul de rezervă bugetară constituit în bugetul local Consiliile locale, judeţene sau Consiliul
66
67
Legea nr. 273/2006 a finanţelor publice locale, art. 15
22
General al municipiului Bucureşti, după caz, pot aproba acordarea de ajutoare către unităţile
administrativ – teritoriale aflate în situaţii de extremă dificultate, la cererea publică a primarilor
acestor unităţi administrativ - teritoriale sau din proprie iniţiativă.
i) Principiul proporţionalităţii68 implică ca resursele financiare ale unităţilor administrativ
teritoriale să fie proporţionale cu responsabilităţile autorităţilor administraţiei publice locale stabilite
prin lege şi să nu fie distribuite pe baza altor criterii
j) Principiul consultării69 presupune ca autorităţile administraţiei publice locale, prin
structurile asociative ale acestora trebuie să fie consultate asupra procesului de alocare a resurselor
financiare de la bugetul de stat către bugetele locale.
3.3. Elaborarea bugetelor locale-etapă fundamentală a procesului bugetar local

Elaborarea proiectelor bugetelor în calitate de fază a procesului bugetar local local poate fi
considerată fundamentală, deoarece de analiza şi proiecţia veniturilor şi cheltuielilor pentru anul
următor depinde finanţarea serviciilor în perioada respectivă.70Proiectele bugetelor comunelor,
oraşelor, municipiilor, şi judeţelor se elaborează pe baza propunerilor din proiectele de bugete ale
administraţiei proprii, ale instituţiilor publice şi serviciilor de sub autoritatea lor. Proiectul bugetului
local al comunei, oraşului şi municipiului se întocmeşte de primar, iar proiectul bugetului judeţean
de către preşedintele consiliului judeţean.
Atât elaborarea cât şi aprobarea bugetului local, trebuie să se bazeze pe un sistem
informaţional adecvat, să se fundamenteze pe date reale şi să reflecte situaţia financiară a unităţilor
administrativ teritoriale. În mod concret se impune ca evaluările la cheltuieli respectiv la venituri să
aibă corespondent în posibilităţile reale de realizare a lor şi să exprime corect elementele de efort şi
efect pe care se fundamentează.71
3.3.1. Procedura elaborării bugetelor locale

Având în vedere existenţa autonomiei locale, elaborarea bugetelor locale se face pornind de
la strategia de dezvoltare existentă la nivelul unităţii administrativ-teritoriale. Problema centrală a
întregului management bugetar o constituie punerea în concordanţă a cerinţelor de resurse
financiare cu posibilitatea de asigurare a acestora. Stabilirea concordanţei între „ce se vrea” şi „ce se
poate”, impune în final „ajustarea” programelor şi obiectivelor în funcţie de resursele posibile de
mobilizat..
Elaborarea bugetelor locale urmează un calendar bugetar expres prevăzut de lege
Astfel în prima fază Ministerul Finanţelor Publice transmite Administraţiilor judeţene ale
finanţelor publice, până la data de 1 iunie a fiecărui an, o scrisoare-cadru care va specifica contextul
macroeconomic pe baza căruia vor fi întocmite proiectele de buget, metodologiile de elaborare a
acestora, limitele sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi ale transferurilor
consolidabile, pe ansamblul judeţului şi municipiului Bucureşti, după caz, în vederea elaborării de
către ordonatorii de credite a proiectelor de buget.
Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat sau ai altor bugete, în bugetele cărora
sunt prevăzute transferuri către bugetele locale, transmit autorităţilor administraţiei publice locale
sumele aferente, în termen de 10 zile de la primirea limitelor de cheltuieli aprobate de Guvern, în
vederea cuprinderii acestora în proiectele de buget.
Urmează repartizarea pe unităţi administrativ-teritoriale a limitelor sumelor defalcate din
unele venituri ale bugetului de stat destinate echilibrării bugetelor locale
68
idem, art. 17
69
Idem, art. 18
70
71
Gheorghe Filip, op cit., p.291
23
Ordonatorii principali de credite, pe baza limitelor sumelor primite, elaborează şi depun la
Administraţiile judeţene ale finanţelor publice, până la data de 1 iulie, proiectele bugetelor locale
echilibrate şi anexele la acestea, pentru anul bugetar următor, precum şi estimările pentru următorii
3 ani, urmând ca acestea să transmită proiectele bugetelor locale pe ansamblul judeţului şi
municipiului Bucureşti la Ministerul Finanţelor Publice, până la data de 15 iulie a fiecărui an.
În termen de 5 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a legii
bugetului de stat, Ministerul Finanţelor Publice transmite Administraţiilor judeţene ale finanţelor
publice sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi transferurile consolidabile,
aprobate prin legea bugetului de stat.
Administraţiile judeţene ale finanţelor publice judeţene, respectiv Direcţia Regională a
Finanţelor Publice Bucureşti, precum şi consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului
Bucureşti, în condiţiile legii, repartizează pe unităţi/subdiviziuni administrativ-teritoriale, în termen
de 5 zile de la comunicare, sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum şi
transferurile consolidabile în vederea definitivării proiectelor bugetelor locale de către ordonatorii
principali de credite. În acelaşi termen, Administraţiile judeţene a finanţelor publice, respectiv
Direcţia Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, comunică unităţilor administrativ-teritoriale,
respectiv subdiviziunilor acestora, după caz, şi o estimare a veniturilor din cotele defalcate din
impozitul pe venit.
Pe baza veniturilor proprii şi a sumelor repartizate ordonatorii principali de credite, în
termen de 15 zile de la publicarea legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României, Partea I,
definitivează proiectul bugetului local, care se publică în presa locală sau se afişează la sediul
unităţii administrativ-teritoriale. Locuitorii pot depune contestaţii privind proiectul de buget în
termen de 15 zile de la data publicării sau afişării acestuia.
Veniturile şi cheltuielile se grupează în bugetul local pe baza clasificaţiei bugetare aprobate
de Ministerul Finanţelor Publice. Veniturile sunt structurate pe capitole şi subcapitole, iar
cheltuielile pe părţi, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum şi alineate şi paragrafe, după caz.
Bugetele astfel structurate se aprobă şi pe secţiunile de funcţionare şi de dezvoltare. Secţiunea de
funcţionare reprezintă partea de bază, obligatorie, a bugetelor locale cu excepţia bugetelor
fondurilor externe nerambursabile şi a bugetelor împrumuturilor externe şi interne, care cuprinde
veniturile necesare finanţării cheltuielilor curente pentru realizarea competenţelor stabilite prin lege,
precum şi cheltuielile curente respective. Secţiunea de dezvoltare reprezintă partea complementară a
bugetelor locale cu excepţia bugetelor fondurilor externe nerambursabile, care cuprinde veniturile şi
cheltuielile de capital aferente implementării politicilor de dezvoltare la nivel naţional, regional,
judeţean, zonal sau local, după caz.
Cheltuielile prevăzute în capitole şi articole au destinaţie precisă şi limitată. Numărul de
personal, permanent şi temporar, precum şi fondul salariilor de bază se aprobă distinct, prin anexă la
bugetul fiecărei instituţii publice. Numărul de salariaţi aprobat fiecărei instituţii publice nu poate fi
depăşit. Cheltuielile de capital se cuprind la fiecare capitol bugetar, în conformitate cu creditele de
angajament şi cu duratele de realizare a investiţiilor.
3.3.2. Metode de fundamentare a prevederilor veniturilor şi cheltuielilor din bugetele

locale
Între factorii ce condiţionează mărimea veniturilor şi cheltuielilor bugetare se înscriu şi unii
de ordin subiectiv, inclusiv fenomene cu acţiune aleatoare sau imprevizibilă în faza de întocmire şi
aprobare a bugetului pe anul următor.
Tot astfel datele care se prevăd la părţile de venituri şi cheltuieli ale bugetelor locale sunt
expresia proceselor de dezvoltare economică şi socială. Ordonatorii principali de credite elaborează
şi prezintă odată cu proiectul anual al bugetului local, o prognoză a acestuia pe următorii trei ani,
24
precum şi programul de investiţii detaliat pe obiective şi pe ani de execuţie.
Sursele de venituri proprii se fundamentează pe baza profitului, a evoluţiei materiei
impozabile şi a obiectelor impozabile de la un an la altul, iar cheltuielile se estimează pe baza
indicatorilor care reflectă dimensiunea acţiunilor social culturale, a serviciilor dezvoltare publică şi
a altor acţiuni ce se finanţează din bugetele locale.72
Veniturile şi cheltuielile care se prevăd în bugetele locale se evaluează pe baza unor metode
diferite în funcţie de anumiţi factori. În vederea dimensionării veniturilor şi cheltuielilor ce se
înscriu în bugetele locale se aplică diferite metode.
Potrivit metodei automate se iau drept bază pentru întocmirea bugetului pe anul următor
(t+1) veniturile şi cheltuielile penultimului an (t-1), an al cărui exerciţiu a fost încheiat. Aceasta
deoarece la întocmirea proiectului de buget pentru anul următor nu se cunosc încă realizările certe
ale bugetului pe anul în curs (t). Metoda este simplă, nu necesită un volum mare de lucrări, dar
prezintă dezavantajul că este departe de realitate, deoarece condiţiile economice, sociale şi politice
existente cu doi ani în urmă nu se pot menţine ca atare şi în anul pentru care elaborează proiectul de
buget.
Metoda majorării (diminuării) constă în aceea că se iau în considerare rezultatele exerciţiilor
bugetare pe un interval de cinci sau mai mulţi ani consecutivi din perioada premergătoare anului
pentru care se elaborează proiectul de buget. Pe baza acestor date se determină ritmul mediu anual
de creştere (sau descreştere) a veniturilor şi cheltuielilor bugetare. Prin aplicarea acestui ritm asupra
veniturilor şi cheltuielilor anului bugetar în curs se determină nivelul veniturilor şi cheltuielilor
bugetului de stat pe anul următor. Determinarea veniturilor şi cheltuielilor prin extrapolarea
tendinţelor rezultate din evoluţia indicatorilor, aferenţi perioadei considerate drept bază, este
aproximativă, deoarece în fiecare an intervin factori noi care pot avea o influenţă mai mare sau mai
mică asupra bugetului de stat. În plus, procedeul transpune în viitor influenţele negative ale unor
fenomene economico-financiare ce s-au manifestat în anii care au servit drept bază de calcul.
Metoda evaluării directe presupune efectuarea unor calcule pentru fiecare sursă de venit şi
fiecare categorie de cheltuieli. În acest scop, se au în vedere execuţia preliminată a bugetului pe
anul în curs şi previziunile în domeniul economic şi social pentru anul bugetar următor. La
estimarea veniturilor aferente bugetului pe anul viitor se ţine seama de nivelul acestora prevăzut
pentru anul în curs, care se ajustează în funcţie de eventualele modificări ce vor interveni în
legislaţia cu privire la venituri, precum şi de influenţa unor factori de natură economică, socială şi
politică, ca şi de conjunctură internaţională.
Dimensionarea indicatorilor bugetari se realizează în directă corelaţie, cu nivelul produsului
intern brut previzionat pentru anul următor celui în curs, în condiţiile unei rate estimate a inflaţiei şi
ale unui nivel previzibil al cursului de schimb al monedei naţionale.
În acest context, o importanţă deosebită prezintă evaluarea cheltuielilor publice la nivelul
necesităţilor anului bugetar următor. Aceasta presupune o armonizare a solicitărilor de credite
bugetare cu posibilităţile economiei reale de a susţine, cu venituri corespunzătoare, creşterea
cheltuielilor publice.
Metoda evaluării directe, deşi este considerată a fi mai aproape de realitate, totuşi nu asigură
o dimensionare riguroasă a indicatorilor bugetari, impunându-se rectificări ale acestora în timpul
execuţiei veniturilor şi cheltuielilor publice. Deşi necesită un volum mai mare de lucrări, această
metodă are avantajul că oferă posibilitatea de a fundamenta veniturile şi cheltuielilor bugetelor
locale pe baza unor informaţii mai ample şi permite luarea în calcul a unor factori de influenţă
directă asupra acestora, diminuănd gradul de aproximaţie, dar fără să asigure o cuantificare exactă.
Autorităţile locale din România folosesc această metodă în fundamentarea proiectelor de bugete
locale.
72
25
Metodele clasice de evaluare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare prezintă anumite limite
determinate de volumul insuficient de informaţii şi de imposibilitatea previzionării şi cuantificării
efectelor unor factori ce vor influenţa în viitor economia reală şi financiară a unei ţări. În plus,
metodele clasice nu vizează eficienţa acţiunilor ce se vor realiza cu mijloace bugetare şi nu
urmăresc corelarea cheltuielilor la nivelul tuturor instituţiilor ce concură la realizarea unui anumit
obiectiv din resursele bugetului local.
Indiferent, însă, de tehnica de dimensionare a cheltuielilor şi de luare a deciziei cu privire la
utilizarea pe termen scurt, mijlociu sau lung a resurselor statului, practicată în fiecare ţară, metodele
moderne de raţionalizare a opţiunilor bugetare se bazează, în principal, pe analiza cost-avantaje sau
cost-eficacitate, a cărei aplicabilitate este condiţionată de existenţa a două sau mai multe soluţii de
realizare a unui obiectiv, cu costuri diferite. Analiza cost-avantaje (cost-benefit analysis) reprezintă
un set de tehnici construite în vederea asigurării unei alocări eficiente a resurselor limitate, în primul
rând între sectorul public şi cel privat şi, în al doilea rând, între diferitele proiecte ale sectorului
public. Această analiză constituie, în fapt, o încercare de a măsura costurile şi câştigurile ce s-ar
degaja ca urmare a unor direcţii alternative de acţiune. Când există un anumit număr de proiecte de
investiţii şi se impune alegerea unuia dintre ele, „agentul raţional" are drept criteriu de selectare
maximizarea utilităţii, optând pentru acel proiect care generează cea mai mare valoare actualizată a
beneficiilor nete, în condiţiile unor resurse limitate. Simplificând, analiza „cost-avantaje" reprezintă
un mod practic de a alege acel proiect care maximizează rezultatele obtenabile cu un anumit nivel al
costurilor, sau conduce la obţinerea aceloraşi efecte cu costuri minime. Metoda implică evaluarea şi
ierarhizarea tuturor costurilor şi beneficiilor relevante.
În cadrul analizei „cost-avantaje", se urmăresc probleme, cum sunt:
 ce costuri şi ce beneficii trebuie luate în considerare?
 cum pot fi evaluate costurile şi beneficiile?
 la ce rată a dobânzii trebuie să se facă actualizarea?
Pe lângă aceste probleme, un alt element important, de care ţine seama analiza „cost-
avantaje", este criteriul investiţional „optim".
În practică, analiza „cost-avantaje" a fost aplicată, .cel mai frecvent, pentru selectarea
proiectelor ce implică investiţiile sectorului public pentru construirea unor autostrăzi, aeroporturi,
centrale nuclearo-electrice, reconstrucţia şi modernizarea localităţilor etc.
3.3.3. Fundamentarea veniturilor bugetelor locale

În conformitate cu principiul autonomiei locale prevăzut de Legea administraţiei publice
locale nr. 215/200173, unităţile administrativ teritoriale au dreptul la resurse proprii pe care
autorităţile administraţiei publice locale le gestionează, potrivit atribuţiilor ce le revin în condiţiile
legii. Aceste resurse financiare trebuie să fie proporţionale cu competenţele şi cu responsabilităţile
ce revin autorităţilor administraţiei publice locale.
Conform noilor reglementări74 bugetele locale cuprind o secţiune de funcţionare şi o secţiune
de dezvoltare. Secţiunea de funcţionare corespunzătoare părţii de venituri reprezintă partea de bază
care cuprinde veniturile necesare finanţării cheltuielilor curente pentru realizarea competenţelor
stabilite prin lege.Veniturile secţiunii de funcţionare sunt formate din următoarele componente: a)
venituri proprii, provenite din impozite, taxe, contribuţii, alte vărsăminte, alte venituri şi cote
defalcate din impozitul pe venit, cu excepţia veniturilor din valorificarea unor bunuri; b) venituri
proprii ale instituţiilor publice locale finanţate integral sau parţial din venituri proprii; c) subvenţii
pentru finanţarea cheltuielilor curente; d) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat
73
Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, publicată în M. Of. nr. 204 din 23 aprilie 2001, republicată în M. Of.
nr. 123 din 20 februarie 2007, art. 3
74
OUG nr. 63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi
26
pentru finanţarea cheltuielilor curente; e) venituri din împrumuturi acordate instituţiilor şi serviciilor
publice locale sau activităţilor finanţate integral din venituri proprii; f) varsăminte din secţiunea de
funcţionare pentru finanţarea secţiunii de dezvoltare, care se reflectă cu valoare negativă.
Secţiunea de dezvoltare reprezintă o altă parte a bugetelor locale care cuprinde veniturile şi
cheltuielile de capital aferente implementării politicilor de dezvoltare la nivel naţional, regional,
judeţean, zonal sau local, după caz.
Veniturile secţiunii de dezvoltare sunt următoarele: a) vărsăminte din secţiunea de
funcţionare; b) sume rezultate din valorificarea unor bunuri; c) subvenţii pentru cheltuieli de capital;
d) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru finanţarea cheltuielilor de capital;
e) sume primite de la Uniunea Europeană şi/sau alţi donatori în contul plăţilor efectuate şi
prefinanţări.
Fundamentarea veniturilor proprii ale bugetelor locale se bazează pe constatarea evaluarea şi
inventarierea materiei impozabile şi a bazei de impozitare în funcţie de care se calculează
impozitele şi taxele aferente, evaluarea serviciilor prestate şi a veniturilor obţinute din acestea,
precum şi pe alte elemente specifice. Estimarea veniturilor bugetelor locale implică analiza
colectării veniturilor din perioada precedentă, precum şi estimarea impactului unor modificări în
baza de impozitare a unor venituri, cum sunt cotele de majorare în limitele stabilite ale impozitelor
şi taxelor locale. Fundamentarea propunerilor de la partea de venituri a bugetelor locale necesită
inventarierea materiei impozabile, elaborarea unei liste cu veniturile neîncasate în anul precedent.
Donaţiile şi sponsorizările se cuprind prin rectificare bugetară locală în bugetul de venituri şi
cheltuieli numai după încasarea lor.
Pentru fundamentarea veniturilor provenite din taxe, impozite şi alte venituri locale
autorităţile administraţiei publice locale trebuie să se mai ţină cont de:
 Gradul de colectare a respectivelor venituri în perioadele anterioare anului bugetar pentru
care se fundamentează bugetul, realizându-se şi o analiză a cauzelor care au condus la nivelul
respectiv de colectare. Putem constata că există pe de o parte un grad ridicat de colectare care, la
rândul său, poate fi determinat de o fiscalitate scăzută, ceea ce conduce la concluzia că mai există
rezerve pentru suplimentarea veniturilor iar pe de altă parte un grad scăzut de colectare care poate
indica ori evaziune fiscală, ori o fiscalitate prea mare;
 Nivelul de fiscalitate–la stabilirea nivelului impozitelor şi taxelor locale trebuie avute în
vedere şi obiectivele pe termen scurt, mediu şi lung ale autorităţilor respective. Important pentru
stabilirea fiscalităţii la nivelul unei localităţi este calcularea gradului de fiscalitate determinat ca
raport între nivelul fiscalităţii şi nivelul salariilor;
 Cuantificarea influenţei nivelului inflaţiei. În acest sens Codul fiscal 75 prevede că în cazul
oricărui impozit sau oricărei taxe locale, care constă într-o anumită sumă în lei sau care este stabilită
pe baza unei anumite sume în lei, sumele respective se indexează anual, până la data de 30 aprilie,
de către consiliile locale, ţinând cont de rata inflaţiei pentru anul fiscal anterior, comunicată pe site-
urile oficiale ale Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerului Dezvoltării Regionale şi
Administraţiei Publice. Sumele indexate se aprobă prin hotărâre a consiliului local şi se aplică în
anul fiscal următor. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General
al Municipiului Bucureşti.
3.3.4. Fundamentarea cheltuielilor publice locale

Fundamentarea, dimensionarea şi repartizarea cheltuielilor bugetelor locale pe ordonatori de
credite, pe destinaţii, respectiv pe acţiuni, activităţi, programe, proiecte, obiective, se efectuează în
75
Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal publicată în M.Of. nr. 688/10.09.2015 cu modificările ulterioare, art. 491
27
concordanţă cu atribuţiile ce revin autorităţilor administraţiei publice locale, cu priorităţile stabilite
de acestea, în vederea funcţionării lor şi în interesul colectivităţilor locale respective.
Fundamentarea şi aprobarea cheltuielilor bugetelor locale se efectuează în strictă corelare cu
posibilităţile reale de încasare a veniturilor bugetelor locale, estimate a se realiza.
În fundamentarea cheltuielilor ce se înscriu în bugetele locale trebuie să avem în vedere
următoarele criterii:76
a) baza legală a cheltuielilor–nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetul local sau
finanţată prin acesta dacă nu este reglementată prin lege şi fără asigurarea resurselor financiare
corespunzătoare;
b) limitele maxime ale cheltuielilor–cheltuielile aprobate prin bugetele locale sunt limite
maxime ce nu pot fi depăşite, modificarea lor fiind posibilă doar prin virări de credite sau rectificări
bugetare conform legii;
c) destinaţia cheltuielilor-cheltuielile prevăzute în capitole şi articole au destmaţie precisă şi
limitată;
d) documentele de justificare-efectuarea cheltuielilor bugetare se face numai pe bază. de
documente justificative;
e) analiza şi studierea comparativă a cheltuielilor-aceasta se va efectua atât pe total, cât şi în
structură, la un moment dat şi în dinamică. Astfel, propunerile de cheltuieli prevăzute în bugetele
locale vor fi rezultatul evaluărilor directe, prin efectuarea de calcule pentru fiecare categorie de
cheltuială, în cadrul fiecărui capitol;
f) analiza preţurilor şi tarifelor-este necesară o analiză a diferitelor bunuri şi servicii care au
consecinţe directe asupra dimensiunii şi evoluţiei cheltuielilor bugetare locale. Acesta reprezintă în
ultimul timp factorul ccl mai imprevizibil în evoluţia diferitelor categorii de cheltuieli, întrucât işi
pune amprenta caracterul inflaţionist al economiei naţionale;
g) eficienţa-serviciile publice locale vor fi stabilite şi prestate urmărindu-se eficientizarea
acestora (în beneficiul cetăţenilor, dar şi al administraţiei publice locale). Astfel, unele dintre
acestea vor trebui gândite încă de la înfiinţarea lor doar în măsura în care se vor putea autofinanţa;
h) elaborarea programelor-este necesară introducerea metodologiei întocmirii bugetului pe
programe la nivelul administraţiei publice locale;
i) elaborarea prognozei-este necesară întocmirea unor prognoze realiste, prin care să se
analizeze pe ccl puţin 3 ani costurile integrale al serviciilor publice locale furnizate şi totodată al
instituţiilor publice;
j) existenţa unei baze de date-este necesară folosirea unei baze de date exacte şi pertinente,
care să facă posibilă analizarea sistemului de cheltuieli publice;
k) un sistem de stabilire a priorităţiIor în efectuarea cheltuielilor, atât cele operaţionale, cât
mai ales cu privire la investiţii. În acest din urmă domeniu trebuie evitată începerea multor proiecte
fără posibilitatea de a le finaliza, acest lucru mărind excesiv şi nejustificat preţul investiţiilor,
utilitatea lor publică fiind nulă.
În concepţia actuală este necesar ca proiectarea, fundamentarea şi elaborarea bugetelor
locale trebuie să se realizeze ţinând seama de:
 cerinţele de dezvoltare economică;
 cerinţele social-culturale;
 cerinţele privind funcţionarea administraţiei locale.
76
Parlagi Anton, Cristian Iftimoaie, Serviciile publice locale, Editura Economică, Bucureşti, 2001, p.163.
28
3.4. Aprobarea proiectelor bugetelor locale
În România, calendarul bugetar prevede ca în 5 zile de la expirarea termenului de depunere a
contestaţiilor, proiectul bugetului local, însoţit de raportul primarului, al preşedintelui consiliului
judeţean sau al primarului general al municipiului Bucureşti, după caz, şi de contestaţiile depuse de
locuitori, este supus aprobării consiliului local, judeţean sau Consiliului General al Municipiului
Bucureşti, după caz, de către ordonatorii principali de credite.
Consiliul local, judeţean şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, în termen
de maximum 10 zile de la data supunerii spre aprobare a proiectului de buget se pronunţă asupra
contestaţiilor şi adoptă proiectul bugetului local, după ce acesta a fost votat pe capitole, subcapitole,
titluri, articole, precum şi alineate, după caz, şi pe anexe. Proiectele de buget se aprobă de consiliile
locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, în termen de maximum 45
de zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
În cazul în care consiliile locale, judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti,
după caz, nu aprobă proiectele bugetelor locale în termen de 45 de zile, direcţiile generale ale
finanţelor publice dispun sistarea alimentării cu cote şi sume defalcate din unele venituri ale
bugetului de stat şi cu transferuri consolidabile, până la aprobarea acestora de către consiliile locale,
judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz. În această situaţie, din bugetele
locale se pot efectua plăţi numai în limita celorlalte venituri încasate.
Ordonatorii principali de credite au obligaţia să transmită Administraţiilor judeţene a
finnaţelor publice bugetele locale, în condiţiile legii, în termen de 5 zile de la aprobarea acestora.
Administraţiile judeţene ale finanţelor publice, în termen de 10 zile de la primirea bugetelor locale
aprobate, întocmesc şi transmit Ministerului Finanţelor Publice, inclusiv în format electronic,
bugetele pe ansamblul fiecărui judeţ, respectiv al municipiului Bucureşti, grupate în cadrul fiecărui
judeţ şi al municipiului Bucureşti, pe comune, oraşe, municipii, sectoare ale municipiului Bucureşti
şi pe judeţ, pe structura clasificaţiei bugetare. În acelaşi termen Administraţiile judeţene ale
finanţelor publice transmit Ministerului Administraţiei şi Internelor, în format electronic, bugetele
locale pe judeţ, respectiv pe fiecare unitate/subdiviziune administrativ-teritorială, pe structura
clasificaţiei bugetare.
Chiar dacă legea prevede un calendar cu termene precise în cadrul procedurii bugetare
acesta nu se respectă în primul rând la nivel naţional, legea stabilind procedura în cazul neaprobării
bugetului de stat de către Parlament.
Astfel77, dacă legea bugetului de stat nu a fost adoptată cu cel puţin 3 zile înainte de
expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetele anului precedent, până la aprobarea
noilor bugete, limitele lunare de cheltuieli neputând depăşi, de regulă, 1/12 din prevederile
bugetelor anului precedent, cu excepţia cazurilor deosebite, temeinic justificate de către ordonatorii
de credite sau, după caz, 1/12 din sumele propuse în proiectul de buget, în situaţia în care acestea
sunt mai mici decât cele din anul precedent. Instituţiile publice şi acţiunile nou-aprobate în anul
curent, dar care încep cu data de 1 ianuarie a anului bugetar următor, vor fi finanţate, până la
aprobarea bugetului, în limita a 1/12 din prevederile acestora cuprinse în proiectul de buget.
Administraţiile judeţene ale finanţelor publice vor acorda unităţilor administrativ-teritoriale sume
defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi transferuri consolidabile, cu încadrarea în limita
lunară de 1/12 din prevederile bugetare ale anului precedent. În cazul în care necesarul de sume
defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi transferuri consolidabile depăşeşte o limită
lunară de 1/12 din prevederile bugetare ale anului precedent, după utilizarea integrală a veniturilor
şi cotelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, Administraţiile judeţene ale finanţelor
publice pot aproba suplimentarea acestora, pe baza analizelor şi fundamentărilor prezentate de
ordonatorii principali de credite.
77
29
Pe parcursul exerciţiului bugetar, consiliile locale sau consiliile judeţene pot aproba
rectificarea bugetelor locale după intrarea în vigoare a legii de rectificare a bugetului de stat precum
şi ca urmare a unor propuneri fundamentate ale ordonatorilor principali de credite.
30

Procesul Bugetar P.I

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Procesul Bugetar P.I

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAPITOLUL I BUGETELE LOCALE: CONCEPT, FUNCŢII, STRUCTURĂ

Venituri ordinare Bugetul de stat

Venituri nefiscale Împrumuturi Acţiuni

1.2. Mutaţii în structura veniturilor şi cheltuielilor bugetelor locale

1.3. Structura bugetelor locale

SRUCTURA BUGETELOR LOCALE

Fig. nr. 1.3. Sructura bugetelor locale în România

1.4. Bugetul local şi autonomia locală a unităţilor administrativ-teritoriale

1.4.1. Bugetul local – expresie a autonomiei locale financiare

1.4.2. Analiza laturii financiare a autonomiei locale în România

2.1.1. Sfera şi clasificarea cheltuielilor publice din bugetele locale

2.2. Veniturile bugetelor locale: sferă, clasificare, constatare şi aşezare

2.2.1. Sfera şi clasificarea veniturilor bugetelor locale

3.2. Principiile aşezate la baza procesului bugetar local

3.3. Elaborarea bugetelor locale-etapă fundamentală a procesului bugetar local

3.3.1. Procedura elaborării bugetelor locale

3.3.2. Metode de fundamentare a prevederilor veniturilor şi cheltuielilor din bugetele

3.3.3. Fundamentarea veniturilor bugetelor locale

3.3.4. Fundamentarea cheltuielilor publice locale

S-ar putea să vă placă și