SUBIECTE PROCESUAL PENAL

1. Definitia procesului penal

Definim procesul penal ca fiind activitatea reglementata de lege, desfasurata de organele judiciare, cu
participarea avocatului, a partilor si a subiectilorprocesuali, in scopul constatarii la timp si in mod
complet a faptelor ce constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie
pedepsita potrivit vinovatiei sale si nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala..

2. Fazele procesului penal

Structura tipică a procesului penal presupune parcurgerea a trei etape, faze distincte în raport de categoria de
organe şi activităţi judiciare ce se impun a fi desfăşurate în vederea soluţionării cauzei şi aflării adevărului.
Astfel, în structura procesului penal distingem ca faze principale:
- urmărirea penală;
- judecata;
- punerea în executare a hotărârilor penale.
Urmărirea penală apare ca acea fază a procesului penal în care sunt efectuate activităţi procesuale premergătoare
judecăţii. Este efectualata de organelle ce cercetare penala si procuror ( care conduce si controleaza intreaga
activitate de urmarire )
Judecata presupune soluţionarea propriu-zisă a cauzei în condiţii de contradictorialitate, publicitate, cu
respectarea şi aplicarea prezumţiei de nevinovăţie şi a dreptului de apărare, activitatea concreti-zându-se în
pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice sub aspectul aflării adevărului şi sancţionării proporţionale cu
gradul de vinovăţie, exclusiv pe baza materialului probator de la dosarul cauzei. In aceasta faza instant de
judecata este subiectul active , dar ,de regula participa si procurorul
Punerea în executare a hotărârilor penale, presupune realizarea scopului legii penale concretizat în aducerea la
îndeplinire a sancţiunilor penale stabilite în mod definitiv prin hotărârea instanţei de judecată, raportat la
modalitatea de individualizare, pentru a asigura restabilirea ordinii de drept vătămate, prevenirea săvârşirii
faptelor similare şi, cel mai important, reeducarea.in aceasta faza isi desfasoara activitatea instant de judecata ,
procurorul si anumite organe MAI , sau alte org prevazute de lege

3. Notiunea si clasificarea faptelor juridice procesual penale

Faptele juridice procesual penale sunt împrejurări de fapt care determină apariţia, naşterea,
modificarea, stingerea raporturilor juridice procesuale ori împiedicarea naşterii acestora.
În funcţie de criteriul efectelor pe care le produc asupra raporturilor juridice procesual penale, faptele
juridice procesual penale sunt constitutive, modificatoare, extinctive şi impeditive:

– Fapte juridice constitutive (dau naştere unor raporturi juridice procesual penale (sesizarea organelor
judiciare despre săvârşirea unei infracţiuni, constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, intervenţia
părţii responsabile civilmente în procesul penal);
– Fapte juridice modificatoare (modifica drepturile şi obligaţiile participanţilor la procesul penal –
persoana vătămată, ascultată iniţial ca martor în proces, solicită să participe în calitate de parte
vătămată, calitate care îi conferă alte drepturi şi obligaţii);
– Fapte juridice extinctive (sting raporturile juridice procesual penale (retragerea plângerii prealabile,
împăcarea părţilor, intervenţia prescripţiei răspunderii penale);
– Fapte juridice impeditive (împiedica naşterea raporturilor juridice procesual penale (lipsa plângerii
prealabile împiedica declanşarea procesului penal).

4. Structura si trasaturile raportului juridic procesual penal

Raporul procesual penal este raportul jur care se stabileste in cursul desfasurarii procesului penal , intre
org. juridice si persoanele care iau parte la activitatea de tragerea la raspundere penala a infractorilor
Spre deosebire de rap jur de drept penal materiaș , rap jur procesual penal ia nastere prin aducerea rap
jur material in fata org judiciare .

Subiecţii raportului juridic procesual penal sunt participanţii la derularea procesului penal (organele
judiciare care reprezintă statul – prezent în toate raporturile juridice procesual penale, părţile, apărătorii
şi alte persoane).
Obiectul raportului juridic procesual penal priveşte stabilirea existenţei ori inexistenţei raportului
juridic penal (raportul juridic substanţial de conflict adus în faţa organelor judiciare). Soluţia la care se
opreşte instanţa la terminarea judecăţii (condamnare, achitare sau încetare a procesului penal) reflectă
existenţa sau inexistenţa raportului penal de conflict.
Conţinutul raportului juridic procesual penal se compune din drepturile şi obligaţiile conferite de lege
subiecţilor care participă la desfăşurarea procesului penal între care apar şi se dezvoltă relaţii
reglementate de normele juridice procesuale penale.

Raportul juridic procesual penal, comparativ cu raporturile juridice proprii altor ramuri ale dreptului, se
caracterizează prin anumite trăsături specific:
- sunt raporturi juridice de putere (de autoritate). În cadrul acestor raporturi juridice se realizează
tragerea la răspundere a persoanelor care au comis infracţiuni, organele judiciare ale statului fiind
singurele în drept a-l trage la răspundere penală pe făptuitor, prin aplicarea sancţiunii adecvate normei
juridice încălcate.
- în marea majoritate a raporturilor juridice procesual penale, unul dintre subiecţi este organul al
statului.
- de regulă, raporturile juridice procesual penale apar în afara acordului de voinţă al părţilor.
- drepturile subiective ale organelor judiciare au valoare de obligaţii pentru aceste organe

5. Aplicarea legii procesual penale in timp

Legea procesuală penală se aplică în procesul penal actelor efectuate şi măsurilor dispuse, de la
intrarea ei în vigoare şi până în momentul ieşirii din vigoare, cu excepţia situaţiilor prevăzute în
dispoziţiile tranzitorii
Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare,
cu excepţiile prevăzute de lege
Legea procesual penală intră în vigoare, de regulă, la 3 zile de la publicarea acesteia în Monitorul
Oficial al României
În procesul penal, cât priveşte aplicarea legii procesuale penale în timp, nu îşi găsesc aplicarea regulile
din dreptul material privind aplicarea legii penale mai favorabile. Legea procesuală este de imediată
aplicare – nici nu retroactivează, nici nu ultraactivează
Excepţiile sunt prevăzute de Legea de punere în aplicare a codului de procedură penală – situaţiile
tranzitorii – când o cauză penală este deja în curs de judecată sau, cel puţin în faza de urmărire penală,
la intrarea în vigoare a noii legi

Ieşirea din vigoare a legii procesual penale legea procesual penală iese din vigoare:
• la data stabilită, dacă durata de aplicare a legii este stabilită (limitată) [spre exemplu, legile temporare
care ajută la termenul scadent, în cazul situațiilor de forță majoră sau de război];
• când legea este abrogată sau cade în desuetudine
− Abrogare → desfiinţarea sau scoaterea din vigoare, prin lege, a unei legi procesual penale anterioare
sau a unei dispoziţii de procedură penală dintr-o lege anterioară; − abrogarea poate fi: totală sau
parțială expresă sau tacită
−Desuetudine → este o modalitate de ieşire din vigoare a unei legi prin neaplicarea ei o perioadă
îndelungată de timp.
6. Aplicarea legii penale in spatiu .

Principiul teritorialităţii – legea procesuală penală română se aplică actelor efectuate şi măsurilor
dispuse pe teritoriul României, cu excepţiile prevăzute de lege
Teritoriu – întinderea de pământ, marea teritorială şi apele cu solul, subsolul şi spaţiul aerian, cuprinse
între frontierele de stat I
nfracţiune săvârşită pe teritoriul României
• orice infracţiune comisă pe teritoriul României sau pe o navă sub pavilion românesc ori pe o
aeronavă înmatriculată în României
• formă asimilată – atunci când pe teritoriul României ori pe o navă sub pavilion românesc sau pe o
aeronavă înmatriculată în România s-a efectuat un act de executare, de instigare sau de complicitate
ori s-a produs, chiar în parte, rezultatul infracţiunii

Excepţii:
Sunt generate de nevoia crescândă de colaborare la nivel internaţional pentru a lupta împotriva
criminalităţii pe plan mondial. Presupun fie cooperarea între organe judiciare ale unor diferite state,
cu respectarea suveranităţii fiecăruia, într-un scop comun, fie − transferarea de competenţe unui
organism sau unei organizaţii supranaţionale.
• imunitatea de jurisdicţie – legea penală nu se aplică infracţiunilor săvârşite de către reprezentanţii
diplomatici ai statelor străine sau de către alte persoane care, în conformitate cu tratatele
internaţionale, nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statului român;
• recunoaşterea şi executarea hotărârilor penale şi a actelor procedurale efectuate în străinătate, cu
respectarea legii procesuale penale a statului respectiv – dacă produc efecte pe teritoriul României;
• extrădarea;
• mandatul european de arestare;
• comisia rogatorie internaţională: − efectuarea în străinătate a unui act procedural cu aplicarea legii
procesuale penale a statului respectiv sau
− efectuarea în străinătate a unui act procedural cu aplicarea
legii procesuale penale române sau
− efectuarea în România a unui act procedural cu aplicarea legii
procesuale penale străine,
− pe baza împuternicirii pe care o autoritate judiciară din statul
solicitant o dă autorității echivalente din statul solicita

7. Principiul legalitatii procesului penal .

Legalitatea procesului penal este asigurată în toate fazele procesului penal, deci atât în faza de
urmărire penală cât şi în faza camerei preliminare, a judecăţii şi a executării hotărârilor penale,
Organele judiciare şi participanţii la procesul penal trebuie să acţioneze numai în condiţiile şi limitele
prevăzute de lege

Principiul legalităţii (nulla iustitia sine lege) dă expresie regulii că procesul penal trebuie să se
desfăşoare, în toate etapele sale, cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de lege
Noul Cod de procedură penală garantează legalitatea procesuală prin instituirea, pe de o parte, a
sancţiunilor ce pot interveni în caz de nesocotire a dispoziţiilor procesuale, iar, pe de altă parte, prin
ixarea unor pârghii de supraveghere şi control permanent între participanţii la procesul penal.

8. Principiul aflarii adevarului .

In desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si

imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana faptuitorului.
-Asigurarea pentru parti de a fi admnistrate probele care pot contribui la aflarea adevarului.
-Aplicarea princiupiului liberei aprecieri a probelor, ca o conditie pentru efectuarea unei probatiuni
corecte.
-Sistemul probelor si procedura probatiunii trebuie sa permita, daca este necesar, administrarea
oricarei probe noi

9. Principiul separarii functiilor judiciare :

În procesul penal se exercită următoarele funcţii

judiciare:
a) funcţia de urmărire penală;
b) funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei în faza deurmărire
penală;
c) funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată;
d) funcţia de judecată.
Funcţiile judiciare se exercită din oficiu, în afară de cazul când, prin lege, se dispune altfel.În
desfăşurarea aceluiaşi proces penal, exercitarea unei funcţii judiciare este incompatibilă cu exercitarea
unei alte funcţii judiciare.
În exercitarea funcţiei de urmărire penală, procurorul şi organele de cercetare penală
strâng probele necesare pentru a se constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată.
Asupra actelor şi măsurilor din cadrul urmăririi penale, care restrâng drepturile şi libertăţile
fundamentale ale persoanei, dispune judecătorul desemnat cu atribuţii în acest sens
Asupra legalităţii actului de trimitere în judecată şi probelor pe care se bazează acesta,precum şi
asupra legalităţii soluţiilor de netrimitere în judecată se pronunţă judecătorul de cameră preliminară, în
condiţiile legii.Judecata se realizează de către instanţă, în complete legal constituite.

10.Principiul prezumtiei de nevinovatie

Reprezinta o regula de baza in desfasurarea procesului penal . Este un drept fundamental al omului si
prevede expres ca, pana la ramanerea definitive a hot. jud. de condamnare , persoana este considerata
nevinovata . Cel impotriva caruia a fost declansat un proces penal este prezumat nevinovat pana la
dovedirea vinovatiei sale intr-un process public , cu garantarea dreptului la aparare .

10. Principiul caracterului echitabil şi termenului rezonabil al procesului penal.

Organele judiciare au obligaţia de a desfăşura urmărirea penală şi judecata cu respectarea

garanţiilor procesuale şi a drepturilor părţilor şi ale subiecţilor procesuali, astfel încât să fie constatate
la timp şi în mod complet faptele care constituie infracţiuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă
la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit legii,
într-un termen rezonabil.

11. Principiul dreptului la libertate şi siguranţă.

În cursul procesului penal este garantat dreptul oricărei persoane la libertate şi siguranţă.
Orice măsură privativă sau restrictivă de libertate se dispune în mod excepţional şi doar în cazurile şi
în condiţiile prevăzute de lege.
Orice persoană arestată are dreptul de a fi informată în cel mai scurt timp şi într -o limbă pe care o
înţelege asupra motivelor arestării sale şi are dreptul de a formula contestaţie împotriva dispunerii
măsurii
Atunci când se constată că o măsură privativă sau restrictivă de libertate a fost dispusă în mod nelegal,
organele judiciare competente au obligaţia de a dispune revocarea măsurii şi, după caz, punerea în
libertate a celui reţinut sau arestat.
Orice persoană faţă de care s-a dispus în mod nelegal, în cursul procesului penal, o măsură privativă
de libertate are dreptul la repararea pagubei suferite, în condiţiile prevăzute de lege.

12. Pincipiul dreptului la aparare

Părţile şi subiecţii procesuali principali au dreptul de a se apăra ei înşişi sau de a fi asistaţi de avocat.
Părţile, subiecţii procesuali principali şi avocatul au dreptul să beneficieze de timpul şi înlesnirile
necesare pregătirii apărării.
Suspectul are dreptul de a fi informat de îndată şi înainte de a fi ascultat despre fapta pentru care se
efectuează urmărirea penală şi încadrarea juridică a acesteia. Inculpatul are dreptul de a fi informat de
îndată despre fapta pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva lui şi încadrarea juridică a
acesteia.
Înainte de a fi ascultaţi, suspectului şi inculpatului trebuie să li se pună în vedere că au dreptul de a nu
face nicio declaraţie.
Organele judiciare au obligaţia de a asigura exercitarea deplină şi efectivă a dreptului la apărare de
către părţi şi subiecţii procesuali principali în tot cursul procesului penal. Dreptul la apărare trebuie
exercitat cu bună-credinţă, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege

13. Principiul respectarii demnităţii umane şi a vieţii private.

Orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau de judecată trebuie tratată cu respectarea
demnităţii umane.Respectarea vieţii private, a inviolabilităţii domiciliului şi a secretului
corespondenţei sunt garantate. Restrângerea exercitării acestor drepturi nu este admisă decât în
condiţiile legii şi dacă aceasta este necesară într-o societate democratic

14. Participantii in procesul penal

Persoanele care coopereaza in cadrul procesului penal , in vederea atingerii scopului acestuia poarta
denumirea de paricipanti . Partile din proc. pen sunt : organelle judiciare , partile , aparatorul si alte
persoane.
Organele judiciare sunt : org. judecatoresti , procurorul si org. de ceretare penala
Partile : Sunt PF/PJ direct interesate in solutionarea actiunii penale sau actiunii civile nascute din
savars unei infractiuni :inculpatul, partea vatamata ,partea civila si partea civilmente responsabila
Alte persoane : martorii , expertii, interpretii,grefierii,traducatorii, executorii judecatoresti.
Aparatorul are o situatie aparte , el nu actioneaza in interes propriu, ci de pe pozitiile partii careia ii
ofera asistenta juridica

15. Organizarea instantelor judecatoresti

In actuala structura, instantele judecatoresti, in tara noastra, sunt urmatoarele:

a. Inalta Curte de Casatie si Justitie
b. Curti de Apel
c. Tribunal
d.Tribunale specializate
e. Instante militare
f. Judecatorii

16. Organizarea MPR

-parchetele de pe langa judecatorii

-parchetele de pe langa tribunalele specializate pentru minori si familie
-parchetele de pe langa tribunale
-parchetele de pe langa curile de apel
-parchetele de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie:
Parchetele militare sunt organizate dupa cum urmeaza:
-parchetele militare de pe langa tribunalele militare
-parchetul militar de pe langa Curtea Militara de Apel Bucuresti
-parchetele militare de pe langa tribunalul military territorial
- sectia parchetelor militare di cadrul parchetului de pe langa cutea suprema de justitie .
17. Principiile organizarii MPR
a) Princip. Legalitatii: MPR isi exercita atributiile numai in temeiul legii si pt asig respect
acesteia
b) Princip. Impartialitatii : impartialitatea procurorilor ,ei nu sunt simplireprezentanti ai
statului , ei fiind liber sa prezinte in instanta concluziile pe care le considera intemeiate
potrivit legii .
c) Princip controlului ierarhic
d) Independent MPR
e) Subordonare ierarhica , procurorul se subordoneaza conducatorului parchetului unde isi
desfasoara activitatea
f) Principiul exercitarii atributiilor sub autoritatea M.J.

18. Organizarea si functionarea organelor de cercetare penala .

A. Organele de cercetare ale politiei judiciare.

Politia judiciara este contituita din ofiteri si agenti de politie, specializati in efectuarea activitatilor de
constatare a infractiunilor, de strangere a datelor in vederea inceperii urmaririi penale si de cercetare
penala. Acestia au urmatoarele atributiuni:
a. constatarea savarsirii de infractiuni
b. strangerea datelor in vederea inceperii urmaririi penale
c. efectuarea cercetarii penale
Politia romana:
- apara viata, integritatea corporala si libertatea persoanelor- aplica masuri de mentinere a ordinii si
linistii publice
- desfasoara potrivit competentei, activitati pentru constatarea faptelor penale

B. Organele de cercetare penala speciala

Organele de cercetare penala speciale, sunt ofiterii anume desemnati in conditiile legii, care au primit
avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
19. SUSPECTUL in procesul penal (drepturi si obligatii )

Suspectul este persoana fizica sau juridica fata de care exista banuiala rezonabila ca a savarsit o fapta
prevazuta de legea penala . suspectul nu este parte in procesul penal si nici subiect pasiv al actiunii
penale.
Suspectului I se aduc la cunostinta , de indata si inainte de prima sa audire , acesta calitate , fapta
pentru care este suspectat , incadrarea ei juridical si drepturile procesuale .
Suspectului I se poate aplica doar masura peventiei retinerii pentru maxim 24 de ore .

20. PERSOANA VATAMATA (noț. , drepturi si obligatii )

Atunci când aţi suferit ca urmare a săvârşirii vreunei fapte penale, o vătămare fizică, morală sau
materială şi dacă participaţi la procesul penal aveţi calitatea de parte vătămată. Pentru a dobândi
calitatea de parte vătămată într-un proces, trebuie să vă exprimaţi voinţa în acest sens care să susţină
latura penală a procesului. Astfel, în această calitate organul de urmărire penală sau instanţa de
judecată au obligaţia să vă citeze pentru a fi ascultat şi a face declaraţii în legătură cu faptele şi
împrejurările cauzei
21.INCULPATUL (noț. , drepturi si obligatii)

Calitatea de inculpat apare odata cu punerea in miscare a actiunii penale.persoana impotrivat careia s-a
pus in miscare actiunea penala devine parte in procesul penal si se numeste inculpat. Momentul in care
este pusa in miscare actiunea penala este ales de catre procuror si coincide cu existenta probelor din
care rezulta ca o persoana a savarsit o infractiune .
Drepturile inculpatului:
- dreptul de a nu da nicio declaratie pe parcursul procesului penal
- dreptul de a avea un avocat ales
Obligatiile inculpatului:
- suportarea invinuirii ce I se aduce in legatura cu savarsirea infractiunii
- suportarea unor masuri procesuale
- obligatia de a se prezenta la chemarile organelor judiciare

22. PARTEA CIVILA IN PROCESUL PENAL

Este persoana vatamata care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal este parte in procesul
penal si se numeste parte civila. Calitatea de parte civila in procesul penal o poate avea atat o persoana
fizica, cat si o persoana juridica,
Drepturi:
-dreptul de a fi ascultata
- dreptul de a consulta dosarul
- dreptul de a fi asistata de avocat

23. PARTEA RESPONSABILA CIVILMENTE

Este pers care are obligatia legala de a repara prejudiciul cauzat prin infractiune si care este chemata sa
raspunda in proces este parte in procesul penal.
Drepturi:
- dreptul de a nu da nicio declaratie pe parcursul procesului penal
- dreptul de a consulta dosarul, in conditiile legii
- dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale
Obligatii:
- de a raspunde civil pentru sau alaturi de inculpat
- suportarea executarii unui mandat de aducere
- obligatia de a pastra disciplina sedintei de judecata.

24. SUCCESORII , REPREZENTANTII SI SUBSTITUITII PROCESUALI

25. DREPTURILE SI OBLIG AVOCATULUI IN PROCESUL PENAL

1.A. Drepturile:avocatului ,inculpatului si susupectului

- are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala
- poate solicita sa fie incunostiintat de data si ora efectuarii actului de urmarire penala
- de a participa la audierea oricarei persoane de catre judecatorul de drepturi si libertati
B. Obligatii:
- sa se prezinte ori de cate ori este solicitat de organul judiciar, asigurand o aparare concreta
- suportarea sanctionarii in cazul nerespectarii de a asigura apararea, cu amenda judiciara de la 500-
5000 de lei
2. Drepturile si obligatiile aparatorului persoanei vatamate, partii civile si partii responsabile
A. Drepturi:
- sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire
- de a consulta actele dosarului
- de a formula cererea
26. ASISTENTA JURIDICA

Alaturi de apararea pe care si-o poate face fiecare parte din proces, exista si posibilitatea exercitarii
apararii cu ajutorul unui avocat care poate sa acorde celui interesat asistenta juridica.
Prin asistenta juridica trebuie sa intelegem sprijinul pe care aparatorii(avocatii) il dau partilor in cadrul
procesului penal,
A. Asistenta juridica facultativa
B. Asistenta juridica obligatory
27. OBIECTUL SI SUBIECTII ACTIUNII PENALE

Conform art. 9, alineatul 1 din Codul de procedură penală, acţiunea penală are ca obiect tragerea la
răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni, ceea ce înseamnă soluţionarea prin justiţie
a conflictului de drept penal născut în urma săvârşirii unei infracţiuni.
Autorul infracţiunii este adus în faţa organelor de cercetare penală şi a Ministerului Public, în calitate
de învinuit pentru săvârşirea unei infracţiuni, după care, dacă sunt întrunite condiţiile legale, este tras
la răspundere ca inculpat, iar atunci când instanţa îi aplică sancţiunea prevăzută de legea penală devine
condamnat, realizându-se astfel tragerea la răspundere penală - ca obiect al acţiunii penale.

 Subiecţii activi ai acţiunii penale sunt:

 statul ca titular general al acţiunii penale;
 procurorul ca subiect al acţiunii penale;
 partea vătămată ca subiect activ secundar al acţiunii penale;
 alte organe şi persoane ca subiecţi ai acţiunii penale, când este vorba de existenţa unor autorizări, încuviinţări sau
sesizări din partea unor persoane sau organe competente (aceste persoane şi organe nu sunt subiecţi ai acţiunii penale,
ci subiecţi auxiliari ai procesului penal şi deci nu au dreptul de a pune în mişcare şi de a exercita acţiunea penală). În
aceste situaţii acţiunea penală este pusă în mişcare şi exercitată de către procuror, după ce în prealabil a obţinut
autorizarea, încuviinţarea sau sesizarea de la cei în drept să o dea sau să o facă.
 Subiecţii pasivi ai acţiunii penale pot deveni numai persoanele fizice: participanţii ca subiecţi pasivi ai acţiunii penale;
tăinuitorii şi favorizatorii ca subiecţi pasivi ai acţiunii penale, întrucât ei nu au calitatea de participanţi la infracţiunea
pentru care au tăinuit ori favorizat, ci sunt autori individualizaţi ai unor infracţiuni distincte. Drept urmare, acţiunea
penală îndreptată împotriva participanţilor este separată de cea îndreptată împotriva tăinuitorului sau favorizatorului.

28. TRASATURILE SPECIFICE ACTIUNII PENALE

1. a) Acţiunea penală aparţine statului. Numai statul este cel care stabileşte, prin norme de incriminare, ce
fapte antisociale sunt considerate infracţiuni şi ce sancţiuni se aplică în cazul comiterii lor. În
consecinţă, numai statul are dreptul să acţioneze împotriva celor vinovaţi, fiind singurul titular al
acţiunii penale. Dreptul de a trage la răspundere penală aparţine statului, care încredinţează exerciţiul
acţiunii penale prin care se realizează acest drept procurorului şi, în cazuri restrânse, persoanei
vătămate.
2. b) Acţiunea penală este obligatorie. Prin săvârşirea infracţiunii, acţiunea penală devine exercitabilă, iar
exercitarea sa devine obligatory
3. c) Acţiunea penală este irevocabilă şi indisponibilă
4. d) Acţiunea penală este indivizibilă. Indivizibilitatea acţiunii penale decurge din unitatea infracţiunii ca
fapt juridic, din indivizibilitatea normei de incriminare care include virtual dreptul la o singură acţiune.
Indivizibilitate există chiar atunci când la săvârşirea faptei au luat parte mai multe persoane. În
consecinţă, într-o cauză penală nu se exercită atâtea acţiuni câţi autori, instigatori sau complici există, ci
efectele acţiunii unice şi indivizibile se extind asupra tuturor făptuitorilor, când aceştia sunt toţi
cunoscuţi. Astfel, unităţii acţiunii penale, sub aspect substanţial, îi poate corespunde o pluralitate de
acţiuni, în sens procesual, când participanţii sunt urmăriţi şi traşi la răspundere penală separat.
5.

29. PUNEREA IN MISCARE A ACTIUNII PENALE

Acțiunea penală se pune în mișcare de procuror, prin ordonanță, în cursul cercetării penale, de îndată ce se
constată că există probe din care rezultă motive întemeiate de a crede că o persoană a săvârșit o infracțiune 
Punerea în mișcare a acțiunii penale este comunicată inculpatului de către organul de urmărire penală care îl
cheamă pentru a-l audia. Dispozițiile art. 108 se aplică în mod corespunzător, încheindu-se în acest sens un
proces-verbal.
 La cerere, inculpatului i se eliberează o copie a ordonanței prin care a fost dispusă măsura.
Atunci când consideră necesar, procurorul poate proceda personal la audierea inculpatului și la comunicarea
Organul de urmărire penală continuă urmărirea și fără a-l audia pe inculpat atunci când acesta lipsește
nejustificat, se sustrage sau este dispărut.

30.STINGEREA ACTIUNII PENALE

Cauzele care impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau care sting actiunea penala
a) fapta nu există – infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale, iar existenţa infracţiunii implică
săvârşirea unei fapte şi, prin urmare, inexistenţa faptei presupune inexistenţa infractorului şi astfel apare
imposibilitatea tragerii la răspundere penală
b) fapta nu este prevazută de legea penală – în acest caz, fapta există în mod obiectiv, însă nu este prevazută între
faptele incriminate de legea penală; dacă fapta nu este prevazută de legea penală, nu este nici infracţiune şi prin
urmare nu există temeiul tragerii la răspundere penală, astfel că nu poate fi exercitată acţiunea penală;
c) fapta nu a fost săvârşită de invinuit sau inculpat – în această situaţie, fapta există, este prevazută de legea
penală, prezintă pericol social, însă nu a fost săvârşită de persoana împotriva căreia se îndreaptă acţiunea penală;
răspunderea penală fiind personală, acţiunea penală nu se poate exercita decât împotriva persoanei aceluia care a
comis infracţiunea;
d) faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii – o faptă este infracţiune numai în cazul în
care este săvârşită în împrejurări expres prevăzute de lege şi care formează elementele ei constituive; absenţa
oricărui element constitutiv al infracţiunii atrage împiedicarea exercitării acţiunii penale
e) există vreuna din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei –legitima aparare, starea de necesitate,
constrângerea fizică sau morală, cazul fortuit, iresponsabilitatea, minoritatea, beţia şi eroarea de fapt; în toate
aceste cazuri lipseşte vinovăţia, fără de care nu poate exista infracţiune, ceea ce împiedică exercitarea acţiunii
penale;
f) lipseşte plângerea prealabilă a părţii vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori altă condiţie
prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale 
g) a intervenit amnistia, prescripţia ori decesul făptuitorului 
h) a fost retrasă plângerea prealabilă sau părţile s-au împăcat 
i) s-a dispus înlocuirea răspunderii penale  fiind înlocuită răspunderea penală, nu mai există temei pentru
declanşarea sau continuarea acţiunii penale; înlocuirea răspunderii penale se face cu răspunderea administrativă
şi se poate dispune numai de către instanţă în faza de judecată;
j) există autoritate de lucru judecat – hotărârile judecătoreşti rămase definitive capătă autoritatea lucrului judecat
şi, prin urmare, acţiunea penală nu mai poate fi exercitată împotriva aceleiaşi persoane şi cu privire la aceeaşi
faptă, chiar sub o încadrare juridică diferită;

31. ACTIUNEA CIVILA

Acțiunea civilă reprezintă mijlocul prin care sunt trași la răspundere civilă persoanele care, în urma săvârșirii
unei infracțiuni, au încălcat și norme de drept civil, provocând astfel un prejudiciu moral și material.Fapta
atrage atât răspunderea penală, cât și răspunderea civilă
Acțiunea civilă poate fi formulată în cadrul procesului penal doar dacă persoana vătămată formulează o cerere
de constituire în acest sens, oral sau în scris, care să cuprindă natura și întinderea pretențiilor sale, probele și
motivele pe care se întemeiază, devenind în acest fel parte civilă.
Din momentul în care acțiunea civilă este o cerere accesorie, aceasta poate fi exercitată doar în cadrul procesului
penal.
Trasaturi:
- Apartine persoanei care a suferit un prejudiciu prin infractiune
-Se exercita in fata organelor judiciare penale.
-Se exercita la cerere
-Este disponibila si divizibila
-Titular este persoana care a suferit prejudiciu.-
-Are un caracter accesoriu- este facultativa- patrimoniala-divizibila

32. CONDITIILE EXECUTARII ACTIUNII CIVILE IN PROCESUL PENAL

-Infractiunea trebuie sa fi cauzat un prejudiciu material sau unul moral
-Intre infractiunea savarsita si prejudiciu sa existe legatura de cauzalitate
-Prejudiciul trebuie sa fie cert
-Sa existe manifestarea de vointa din partea persoanei vatamate
33. DREPTUL LA OPTIUNE IN EXERCITAREA PROCESULUI PENAL
civilePersoana fizica cu capacitate de exercitiu, vatamata material/moral printr-o infractiune, are posibilitatea de
a-si valorifica pretentiile civile, fie prin exercitarea actiunii civile in cadrul procesului penal, fie prin exercitarea
acesteia separat de actiunea penala.Aceasta posbilitatate este numit drept de optiune. Acesta exista numai din
momentul punerii in miscare a actiunii penale. Dreptul la optiune nu functioneaza in cazul exercitarii din oficiu a
actiunii civile. Persoana fizica prejudiciata prin infractiune, alegand una din cele doua cai de exercitare nu mai
poate reveni, iar daca revine pierde definitiv dreptul de a mai obtine repararea pe cale judiciara a pagubei.

34. OBIECTUL ACTIUNII CIVILE

Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a
persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul
acţiunii penale.
Acţiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă
împotriva inculpatului şi, după caz, a părţii responsabile civilmente.

35.NOTIUNE SI FORMELE COMPETENTEI

Competenţa organului de urmărire penală are 2 înţelesuri:

a) Prin competenţă, se înţeleg drepturile şi obligaţiile organului de urmărire penală de a proceda la urmărirea
penală în anumite cauze penale.
b) Prin competenţă de înţelege repartizarea legală a cauzei penale în cadrul atribuţiilor unui anumit organ de
urmărire penală.
Stabilindu-se competenţa organului de urmărire penală, se stabileşte totodată şi atribuţiile, acţiunile şi modul în
care organul de urmărire penală trebuie să acţioneze.
Competenţa funcţională determină categoriile de activităţi pe care le poate desfăşura fiecare organ judiciar.
Competenţa materială stabileşte care organ judiciar dintre cele de acelaşi tip, se va ocupa de soluţionarea
cauzei, ţinând seama de infracţiunea comisă. Competenţa personală este determinată de calitatea pe care o are
făptuitorul.
Competenţa teritorialăeste dată de locul unde a fost săvârşită fapta prevăzută de legea pt infr. săv. în
străinătate, aceste fapte se judecă de către instanţele în a căror circumscripţie se află locuinţa
suspectului.Infracţiunea săvârşită pe o navăva fi judecată de instanţa în a cărei circumscripţie se află primul port
român în care ancorează nava
Formele subsidiare ale competentei
Competenţa personală care duce la solutionarea cauzelor de catre anumite organe juridice este determinata de
calitatea sau starea faptuitorului prevazuta de lege la un anumit moment. Compententa speciala este competenta
unica si exclusiva pe care o au anumite organe judiciare de a rezolva cauzele penale privind infractiunile ce aduc
atingere unei anumite sfere de relatii sociale.
Competenta extraordinara este determinata de unele evenimente, imprejurari cu totul deosebite.

36. PROROGAREA DE COMPETENTA

Prorogarea de competenţă constă în extinderea competenţei unui organ judiciar şi asupra unor
infracţiuni sau persoane care nu îi sunt date în competenţă. Indivizibilitatea este o stare de legătură
între cauze care impune reunirea într-un singur complex de fapte şi inculpaţi care va fi judecat de o
singură instanţă. Conexitatea este o stare de legătură între cauze care impune reunirea lor în vederea
soluţionării împreună. Cazurile de conexitate sunt:

 când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană;
 când la săvârşirea unei infracţiuni au participat două sau mai multe persoane;

37.DECLINAREA DE COMPETENTA
Instanţa care îşi declină competenţa trimite, de îndată, dosarul instanţei de judecată desemnate ca fiind
competentă prin hotărârea de declinare.
 Dacă declinarea a fost determinată de competenţa materială sau după calitatea persoanei, instanţa căreia i s-a
trimis cauza poate menţine, motivat, probele administrate, actele îndeplinite şi măsurile dispuse de instanţa care
şi-a declinat competenţa.
În cazul declinării pentru necompetenţă teritorială, probele administrate, actele îndeplinite şi măsurile dispuse se
menţin.
Hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă căilor de atac.

38.CONFLICTELE DE COMPETENTA SI MOD. DE SOLUTIONARE

Există conflict de competenţă:
1. când două sau mai multe instanţe se declară deopotrivă competente să judece acelaşi proces;
2. când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces
Deosebim doua tipuri de conflicte de competenta:
- conflict pozitiv de competent, exista cand 2 sau mai multe organe judiciare isi revendica in acelasi timp
competent de a solutiona aceeasi cauza penala
- conflict negative, apare cand doua sau mai m ulte organe judiciare isi declina reciproc competent

39.PROCEDURA DE SOLUTIONARE ABTINERE SI RECUZARE

Instanta hotaraste de indata, in camera de consiliu, fara prezenta partilor si ascultandu-l pe judecatorul recuzat
sau care a declarat ca se abtine, numai daca apreciaza ca este necesar. In aceleasi conditii, instanta va putea
asculta si partile.
In cazul in care la acelasi termen s-au formulat cereri de recuzare si de abtinere pentru motive diferite, acestea
vor fi judecate impreuna.
Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovada a motivelor de recuzare.
In cazul admiterii abtinerii sau recuzarii intemeiate, instanta va stabili care dintre judecatori nu va lua parte la
judecarea pricinii.
Abtinerea sau recuzarea se solutioneaza printr-o incheiere care se pronunta in sedinta publica.
Daca abtinerea sau, dupa caz, recuzarea a fost admisa, judecatorul se va retrage de la judecarea pricinii. In acest
caz, incheierea va arata in ce masura actele indeplinite de judecator urmeaza sa fie pastrate.

40.STRAMUTAREA (not+temei)

Cand una din parti are doua rude sau afini pana la gradul al patrulea inclusiv printre magistratii sau asistentii
judiciari ai instantei, cealalta parte poate sa ceara stramutarea pricinii la o alta instanta de acelasi grad.
Stramutarea pricinii se mai poate cere pentru motive de banuiala legitima sau de siguranta publica. Banuiala se
socoteste legitima de cate ori se poate presupune ca nepartinirea judecatorilor ar putea fi stirbita datorita
imprejurarii pricinii, calitatii partilor ori vrajmasiilor locale.
Constituie motive de siguranta publica acele imprejurari care creeaza presupunerea ca judecata procesului la
instanta competenta ar putea produce tulburarea ordinii publice.
Stramutarea pentru motiv de rudenie sau afinitate trebuie ceruta mai inainte de inceperea oricarei dezbateri; cea
intemeiata pe banuiala legitima sau pe siguranta publica se poate cere in orice stare a pricinii. Stramutarea pentru
siguranta publica se poate cere numai de catre procurorul de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si
Justitie.
Cererea de stramutare se judeca in camera de consiliu. Presedintele instantei va putea cere dosarul pricinii si sa
ordone, fara citarea partilor, suspendarea judecarii pricinii, comunicand de urgenta aceasta masura instantei
respective. In caz de admitere, pricina se trimite spre judecata unei alte instante de acelasi grad

41. PROCEDURA STRAMUTARII

Cererea se depune la instanta pe rolul careia se afla cauza a carei stramutare se cere, aceasta este comunicate de
indata instantei competente sa o solutioneze care este dupa caz iicj sau curtea de apel .
Instanta nu trece imediat sa solutioneze , ci are obligativitatea potrivit legii sa solicite anumite info. In legatura
cu cauza respevctiva, info. Vcare sunt cerute de la pres. Inst. Ierarhic sup. pe rolul caruia se afla. Odata cu info.
Comunica si termenul fixat. Pres. Are oblig. De a comunica partilor term., faptul ca se pot prezenta, ca pot
formula cereri si sa le transmita; iar odata cu info. Transmisa face si mentiunea despre informarea pers.vat.,
partilor, legat de termen.
La termnenul fixat judeca cerera de stram. In sedinta publica. Dupa care hot. Prin sentinta admiterea sau resp.
Cererii de stram.
Daca admite cererea iccj trensmite cauza spre rejudecare unei curti de apel invecinate.
Stramutarea vizeaza strict faza de judecata dar nu vizeaza urmarirea penala.

42.NOTiune SI CLASIFICAREA PROBELOR IN PROCESUL PENAL

Pentru constatarea existenţei faptelor şi a împrejurărilor de fapt care formează obiectul cauzei penale, cât şi a
vinovăţiei făptuitorului, este necesar ca organele judiciare să desfăşoare o activitate complexă de probaţiune.
Probele sunt  elemente de fapt care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la
identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauze
După caracterul procesual, probele se pot clasifica în:
- probe în sprijinul învinuirii,
- probe în sprijinul apărării.
După realităţile la care se referă, probele se împart în:
- probe preexistente
- probe survenite
În raport cu izvoarele lor, probele se împart în:
- probe immediate
- probe mediate
După legătura lor cu obiectul probaţiunii, probele se clasifică în:
- probe directe,
- probe indirecte

43. OBIECTUL PROBATIUNII (fapte si imprej ce trebuie dovedite )

- existenta infractiunii si savarsirea ei de catre inculpate- fapte privitoare la raspunderea civila atunci cand exista
parte civila- faptele si imprejurarile de fapt de care depinde aplicarea legii- orice imprejurare necesara pentru
justa solutionare a cauzei.
In cadrul obiectului probatiunii se cuprind:
- fapte principale si fapte probatorii
- alte fapte care pot forma obiectul probatiunii: a. faptele similar b. fapte auxiliare; c. fapte negative determinate

44.CERINTELE PROBELOR
Din definiţia probelor rezultă că acestea sunt elemente de fapt care servesc la constatarea existenţei sau
inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare
pentru justa soluţionare a cauzei[2], cu alte cuvinte, acestea au rolul de a servi la aflarea adevărului într-o cauză
penală, ceea ce presupune determinarea corelaţiei dintre obiectul probei şi obiectul probaţiunii, care constă în
verificarea admisibilităţii, pertinenţei, concludenţei şi a utilităţii acestora.
De altfel, pentru a putea fi administrată într-o cauză penală, proba trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe
– să fie admisă de lege (admisibilitatea);
– să aibă legătură cu soluţionarea procesului (pertinenţa);
– să aibă rol hotărâtor în soluţionarea cauzei (concludenţa);
– să fie posibilă administrarea ei;
– să fie necesară administrarea ei (utilitatea).
În cazul în care, într-o cauză penală, probele nu îndeplinesc cerinţele de mai sus, organul judiciar poate respinge
cererea de administrare a unei probe

45.PRINCIPIUL LOIALITATII IN ADMINISTRAREA PROBELOR

Actualul Cod de procedură penală instituie prin dispoziţiile art. 101 principiul loialităţii administrării probelor,
care presupune următoarele trei aspecte:

a) interdicţia folosirii violenţelor, ameninţărilor, a mijloacelor de constrângere, a promisiunilor sau îndemnurilor

în scopul obţinerii probelor [alin. (1)];
b) interdicţia folosirii metodelor sau tehnicilor de ascultare care afectează capa- citatea persoanei de a-şi aminti
şi de a relata în mod conştient şi voluntar faptele care constituie obiectul probei [alin. (2)];
c) interdicţia de a provoca o persoană să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul
obţinerii unei probe [alin. (3)].
Acest principiu are un conţinut mai larg, el constituind regula potrivit căreia este interzisă utilizarea oricărei
strategii sau manopere ce are ca scop administrarea, cu rea-credinţă, a unui mijloc de probă sau care are ca efect
provocarea comiterii unei infracţiuni, dacă prin aceste mijloace se aduce atingere demnităţii persoanei,
drepturilor acesteia la un proces echitabil sau la viaţa privată[

46.EXCLUDEREA PROBELOR

Art. 64 alin. (2) CPP 1968 prin Legea nr. 281/2003, potrivit căruia „Mijloacele de probă obţinute în mod ilegal
nu pot fi folosite în procesul penal”.

În prezent, potrivit dispoziţiilor art. 102 alin. (1) CPP, probele obţinute prin tortură, precum şi probele derivate
din acestea nu pot fi folosite în cadrul procesului penal. De asemenea, în cuprinsul alin. (2) al aceluiaşi articol se
reia conţinutul art. 64 alin. (2) CPP 1968, astfel că „Probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul
penal”.

47.APRECIEREA PROBELOR

Aprecierea probelor este unul dintre cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum
de muncă depus de organele de urmărire penală, instanţele de judecată, subiecţii procesuali principali şi părţile
din proces se concretizează în soluţia ce va fi dată în urma acestei activităţi
Prin aprecierea probelor, ca operaţiune finală a activităţii de probaţiune, organele judiciare determină măsura în
care acestea le formează convingerea că faptele şi împrejurările la care se referă au avut sau nu loc în realitate

48. NOTIUNEA SI IMPORTANTA MIJ. DE PROBA IN PROCESUL PENAL SI A PROCEDEELOR

PROBATORII

Între probe și mijloacele de probă există o legătură indisolubilă, întrucât probele, mij. De proba si procedeele pot
fi folosite numai dacă sunt obținute prin mijloacele de probă prevăzute de lege, altfel intervine sanct. Excluderii
probei respective din procesul penal.

Modalitatea de administrare a probelor poarta numele de mijloace de poba.

Actuala reglementare face dictinctie intre mijloc de proba si procedeu probatoriu.
P. probatoriu nu este altceva decat calea prin care mijlocul de proba este utilizat in administrarea probei in
procesul penal.

49.DECLARATIILE SUSPECTULUI/INCULPATULUI
La sfarsit

50.DECLARATIILE MARTORILOR
Umeaza identificarea martorului, I se prezinta apoi obligatiile si dr.
Obligatiile fiind:
Sa se prezinte cand este chemat, sa depuna juramant, sa spuna adevarul , sa comunice in scris sdresa, in caz
contrar fiind sanct. Cu amenda judiciara.
Dr. fiind:
De a fi informat de fapta, de a beneficia de anumite masuri de protectie( in cazul martorului amenintat)
Dupa urmeaza audierea care se tine separate, ca sa nu se influenteze intre ei.
In audierea martorilor de aplica regulile de tactica criminalistica.
Urmeaza cele doua faze:
Relatarea libera si intrebarile. DEclaratiile se consemneaza in scris, apoi se intregistreaza.
Cand vb de martori minori acestia pot fi audiati doar in prezenta parintilor, rep. legali, tutore.
Martorii care benefiaciaza de protectie:
m. amenintati
m.vulnerabili
m.minori

51.PROCEDEUL OBTINERII DECLARATIEI MARTORILOR

52.DECLARATIILE PARTII CIVILE/RESPONSABILE CIVILMETE
Nu am gasit in curs.
53.PROCEDEUL DE OBTINERE A DECLARATIILOR .
La final

54.SUPRAVEGHEREA TEHNICA

Supravegherea tehnică reprezintă o metodă specială de supraveghere, reglementată în cadrul art. 139 din Codul
de procedură penală, care se dispune de către judecătorul de drepturi și libertăți, în situația în care sunt
îndeplinite anumite condiții. Reglementările interne prevăd următoarele condiții, care trebuie să fie îndeplinite în
mod cumulativ:
 există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni dintre cele
prevăzute de Codul de procedură penală;
 măsura să fie proporţională cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, date fiind
particularităţile cauzei, importanţa informaţiilor ori a probelor ce urmează a fi obţinute sau gravitatea
infracţiunii;
 probele nu ar putea fi obţinute în alt mod sau obţinerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce
ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranţa persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
Prin supraveghere tehnica se intelege : interceptarea comunicaţiilor ori comunicărilor la distanţă; accesul la un
sistem informatic; supravegherea video. Condiţii: există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau
săvârşirea uneia din următoarele infracţiuni: infracţiuni contra securităţii naţionale, trafic de droguri şi de arme,
trafic de persoane, acte de terorism, de spălare de bani, falsificări de monede sau alte valori----probele nu ar
putea fi obţinute în alt mod sau obţinerea lor ar presupune dificultăţi sporiteMandatul de supraveghere tehnică se
dă, la cererea procurorului, pentru o durată de 30 de zile care poate fi prelungită, fiecare prelungire neputând
depăsşi 30 de zile,in total nu poate depăşi 120 de zile

55. UTILIZAREA INVESTIGATORULUI SUBACOPERIRE

Utilizarea investigatorilor sub acoperire și a colaboratorilor, asemenea celorlalte metode speciale de

supraveghere sau cercetare presupune imixtiunea în libera exercitare a drepturilor și libertăților persoanei vizate,
motiv pentru care se impune restrângerea folosirii acestuia numai în situații prevăzute expres de lege și
garantarea respectării proporționalității între interesul public și interesul persoanei. Măsura constituie o metodă
specială de cercetare care, potrivit art. 138 alin. 10 C. proc. pen. se utilizează în vederea obținerii de date și
informații în procesul penal. Ca atare, nu este un procedeu probatoriu, dar poate mijloci folosirea a două
procedee probatorii derivate: supravegherea tehnică restrânsă potrivit art. 148 alin. 3 C. proc. pen. și audierea
investigatorului sub acoperire și a colaboratorului.

56.INSCRISURILE CA MIJLOC DE PROBA

Prin supraveghere tehnica se intelege : interceptarea comunicaţiilor ori comunicărilor la

distanţă; accesul la un sistem informatic; supravegherea video. Condiţii: există o suspiciune rezonabilă
cu privire la pregătirea sau săvârşirea uneia din următoarele infracţiuni: infracţiuni contra securităţii
naţionale, trafic de droguri şi de arme, trafic de persoane, acte de terorism, de spălare de bani,
falsificări de monede sau alte valori----probele nu ar putea fi obţinute în alt mod sau obţinerea lor ar
presupune dificultăţi sporiteMandatul de supraveghere tehnică se dă, la cererea procurorului, pentru o
durată de 30 de zile care poate fi prelungită, fiecare prelungire neputând depăsşi 30 de zile,in total nu
poate depăşi 120 de zile

57. PERCHEZITIA DOMICILIARA

Percheziția domiciliară reprezintă procedeul probatoriu dispus de către organul de urmărire penală,
judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța de judecată, în vederea găsirii și ridicării de obiecte sau
înscrisuri nepredate de bunăvoie ori a căror existență sau deținere este ascunsă de persoana căreia i s-a
cerut să predea obiectul ori înscrisul respectiv.
Percheziția domiciliară se poate dispune în cursul urmăririi penale și în faza de judecată și nu se poate
dispune înainte de începerea urmăririi penale și în procedura camerei preliminare. În procedura de
cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară nu are competența funcțională de a încuviința
efectuarea unei percheziții domiciliare 

58.MANDATUL DE PERCHEZITIE DOMICILIARA

Percheziţia domiciliară poate fi dispusă în cursul urmăririi penale, la cererea procurorului, de
judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă
instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul
parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. În
cursul judecăţii, percheziţia se dispune, din oficiu sau la cererea procurorului, de către instanţa
învestită cu judecarea cauzei
Procurorul înaintează cererea împreună cu dosarul cauzei judecătorului de drepturi şi libertăţi.
Cererea prin care se solicită încuviinţarea efectuării percheziţiei domiciliare se soluţionează, în termen
de 24 de ore, în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Participarea procurorului este obligatorie.
Judecătorul dispune, prin încheiere, admiterea cererii, atunci când este întemeiată, şi încuviinţarea
efectuării percheziţiei şi emite de îndată mandatul de percheziţie. Întocmirea minutei este obligatorie.
Încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă asupra cererii de încuviinţare a
efectuării percheziţiei domiciliare nu este supusă căilor de atac.
O nouă cerere de efectuare a unei percheziţii domiciliare în acelaşi loc poate fi formulată dacă au
apărut ori s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, necunoscute la momentul soluţionării cererii
anterioare de către judecător.

59.EXPERTIZELE FELURI

Sunt mai multe criterii care trebuie avute in vedere:

*Dupa natura probelor ce urmeaza sa fie, la care sa se raspunda:

-expertize criminalistice
-palistica
-traseologica
-grafica
-exp. Medico-legala care se pronunta asupra cauzei mortii, asupra modalitatii de producere a unor
leziuni
-exp. Tehnice (ex: accident de circulatie, de munca)

*Dupa titularul dispozitiei de efectuare a expertizei:

-exp. Judiciare
-exp. Extrajudiciare

60.PERCHEZITIA INFORMATICA

Prin percheziţie în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se înţelege
procedeul de cercetare, descoperire, identificare şi strângere a probelor stocate într-un sistem
informatic sau suport de stocare a datelor informatice, realizat prin intermediul unor mijloace tehnice
şi proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea informaţiilor conţinute de acestea.
În cursul urmăririi penale, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni
competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a
cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau
supraveghează urmărirea penală poate dispune efectuarea unei percheziţii informatice, la cererea
procurorului, atunci când pentru descoperirea şi strângerea probelor este necesară cercetarea unui
sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice.

61.MASURILE PROCESUALE (Not+Clasif)

Prin intermediul masurilor procesuale se urmareste buna desfasurare a procesului penal. Masurile

procesuale se dispun numai in cazul in care, din probele administrate, rezulta ca s-a comis o anumita
infractiune si faptuitorul urmeaza sa fie tras la raspundere penala si civila, organele judiciare
considerand ca numai prin intermediul lor se poate desfasura o activitate procesuala normala.

Criterii de clasificare
a)  dupa modul de reglementare: masuri preventive, ce au ca efect restrangerea libertatii persoanei,
in conditiile legii (retinerea, obligarea de a nu parasi localitatea, de a nu parasi tara, arestarea
preventiva a invinuitului si inculpatului); alte masuri procesuale (masuri de ocrotire, de siguranta,
restituirea lucrurilor, restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii, masurile asiguratorii);
b)   dupa valoarea sociala asupra careia se indreapta: masuri procesuale personale, care privesc
persoanele fizice (retinerea, arestarea, obligarea de a nu parasi localitatea, obligarea de a nu parasi tara,
liberarea sub control judiciar si pe cautiune etc.); masuri procesuale reale, care privesc bunurile
anumitor persoane (sechestrul, inscriptia ipotecara, poprirea);
c)   dupa scopul special urmarit: masuri procesuale de constrangere (arestare, sechestru); masuri
procesuale de ocrotire (infiintarea tutelei in conditiile art. 161);
d)      dupa faza procesuala in care pot fi dispuse: numai la urmarirea penala (retinerea); in ambele
faze procesuale (arestarea preventiva, obligarea de a nu parasi localitatea sau tara);
e)      in raport de organul judiciar care o dispune: instanta (arestarea preventiva, internarea
medicala, obligarea de a nu parasi localitatea); organul de cercetare penala sau procuror (retinerea,
sechestrul asigurator, obligarea de a nu parasi localitatea sau tara)

62.CONDITIILE GENERALE IN CARE POT FI LUATE MASURILE PREVENTIVE

Măsurile preventive sunt măsuri procesuale cu caracter de constrângere, ce au rolul de a restricționa

libertatea celor asupra cărora există suspiciunea că au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală,
pentru a se asigura buna desfășurare a procesului pena
Măsurile preventive sunt:
 reținerea;
 controlul judiciar;
 controlul judiciar pe cauțiune;
 arestul la domiciliu;
 arestarea preventivă.
Condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru dispunerea măsurilor preventive:
1. există probe sau indicii temeinice că suspectul/inculpatul a săvârșit o infracțiune;
2. să existe suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune;
3. sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, împiedicării sustragerii
suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată, prevenirii săvârșirii
unei alte infracțiuni;
4. nu există nicio cauză care să împiedice punerea în mișcare a acțiunii penale sau exercitarea ei,
prevăzute la art. 16 CPP;
5. măsura preventivă să fie proporțională cu gravitatea infracțiunii reținute în sarcina
suspectului/inculpatului și necesară pentru realizarea scopului urmărit;
6. O condiție specială reprezintă audierea suspectului sau inculpatului înainte de momentul
luării măsurii preventive.

63. ORG JUDICIARE COMPETENTE SI ACTELE PRIN CARE POT FI LUATE

Retinerea poate fi dispusa atat de: -Org. De cercetare pen.
-procuror
Prin ordonanta
Controlul judiciar de : - in faza de urmarire pen. De procuror sau de jud. de dr. si lib.
- In procedura de cam. Prelim. De jud. de cam. Prelim.
- In poced. De judecata de instanta de judecat
Prin Incheiere motivata

Arestul si a. preventiv de: - in faza de urm. Pen. De jud. de dr. si lib.

 - In proce. De cam. Prelim. De jud. de cam. Prelim
- In faza de judecata de instanta de judecata
Prin incehere motivata

64.INCETAREA DE DREPT A MASURILOR PREVENTIVE

Măsurile preventive încetează de drept:

a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori, în cursul urmăririi
penale sau în cursul judecăţii în primă instanţă, la împlinirea duratei maxime prevăzute de lege;
b) în cazurile în care procurorul dispune o soluţie de netrimitere în judecată ori instanţa de judecată
pronunţă o hotărâre de achitare, de încetare a procesului penal, de renunţare la aplicarea pedepsei sau
de amânare a aplicării pedepsei ori o pedeapsă cu amendă, care nu însoţeşte pedeapsa închisorii, chiar
nedefinitivă;
c) la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea inculpatului;
d) în alte cazuri anume prevăzute de lege
Arestarea preventivă şi arestul la domiciliu încetează de drept şi în următoarele situaţii:
a) la pronunţarea în primă instanţă a unei hotărâri de condamnare cu suspendarea executării pedepsei
sub supraveghere sau la o pedeapsă cu închisoare cel mult egală cu durata reţinerii, arestului la
domiciliu şi arestării preventive ori, după caz, a unei hotărâri prin care s-a aplicat o măsură educativă
neprivativă de libertate;
b) în apel, dacă durata măsurii a atins durata pedepsei pronunţate în hotărârea de condamnare.
65.REVOCAREA SI INLOCUIREA MASURILOR PREVENTIVE

Măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au
determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în
cazul reţinerii şi arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este
arestat în altă cauză.
(2) Măsura preventivă se înlocuieşte, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai uşoară, dacă
sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia şi, în urma evaluării împrejurărilor
concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai
uşoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
(3) Măsura preventivă se înlocuieşte, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai grea, dacă
sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia şi, în urma evaluării împrejurărilor
concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai
grea este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
(4) În cazul în care măsura preventivă a fost luată în cursul urmăririi penale de către procuror sau de
către judecătorul de drepturi şi libertăţi, organul de cercetare penală are obligaţia să îl informeze de
îndată, în scris, pe procuror despre orice împrejurare care ar putea conduce la revocarea sau înlocuirea
măsurii preventive. Dacă apreciază că informaţiile comunicate justifică revocarea sau înlocuirea
măsurii preventive, procurorul dispune aceasta sau, după caz, sesizează judecătorul de drepturi şi
libertăţi care a luat măsura, în termen de 24 de ore de la primirea informării. Procurorul este obligat să
sesizeze şi din oficiu judecătorul de drepturi şi libertăţi, când constată el însuşi existenţa vreunei
împrejurări care justifică revocarea sau înlocuirea măsurii preventive luate de acesta.
(41) În cursul urmăririi penale, revocarea măsurilor preventive ale controlului judiciar şi controlului
judiciar pe cauţiune, precum şi înlocuirea acestor măsuri între ele se dispun de procuror, chiar dacă
măsura a fost luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi. La înlocuirea măsurii preventive a
controlului judiciar cu măsura controlului judiciar pe cauţiune, dispoziţiile art. 216 alin. (1) şi (3) şi
art. 217 se aplică în mod corespunzător.
66.PLANGEREA IMPOTRIVA ORDONANTEI DE CERCETARE PENALA
67.CONTESTAREA IMPOTRIVA INCHEIERII PRIN CARE JUDECATORUL DE DREPTURI SI
LIBERTATI A DISPUNE APUPRA MASURILOR PREVETIVE IN CURSUL URMARIRII
PENALE
68. CONTESTAREA IMPOTRIVA INCHEIERII PRIN CARE JUDECATORUL DE DREPTURI SI
LIBERTATI A DISPUNE APUPRA MASURILOR PREVETIVE IN TIMPUL JUDECATII
69.CONDITIILE SPECIALE PENTRU LUAREA MASURII PREVENTIVE
70.DURATA MASURILOR PREVENTIVE
71.MASURI DE SIGURANTA –notiune si clasificare
72.LUARE MASURII OBLIGARII LA TRATAMENT MEDICAL IN CURSUL URMARII
PENALE SAU AL PROCEDURII DE CAMERA PRELIMINARA
73. LUARE MASURII OBLIGARII LA INTERNARE MEDICAL IN CURSUL URMARII PENALE
SAU AL PROCEDURII DE CAMERA PRELIMINARA
74. MASURI ASIGURATORII SI BUNURI ASUPRA CARORA POT FI LUATE
75.PROCEDURA INSTITUIRII SECHESTRULUI JUDICIAR

76.ACTELE PROCESUALE SI PROCEDURALE –notiune

Actele procesuale reprezinta manifestarile de vointa prin care subiectii procesuali dispun cu privire la
drepturile lor procesuale. Ele reprezinta acte de dispozitie, cu caracter principal, fiind urmate
intotdeauna de acte procedurale.Actele procesuale pot fi efectuate de catre:
– organele judiciare– partile si subiectii procesuali– alti subiecti procesual
Actele procedurale reprezinta operatiunea juridica prin care se concretizeaza in fapt dispozitia
cuprinsa in actul procesual. Actul procedural releva modul in care trebuie sa se indeplineasca
dispozitia cuprinsa in actul procesual.

77.MODUL DE CITARE SI CONTINUTUL CITATIEI

Citatia- act de procedură ce îndeplineşte funcţia de a încunoş-tinţa pe participanţii la procesul civil

despre termenul de judecată şi instanţa care soluţionează litigiul.
Citatia are forma scrisa, insa se poate realiza si prin nota Telefonica sau telegrafica si cuprinde:
-denumirea organului de urmarie penala sau a instantei de judecata care a emis-o, sediul sau, data
emiterii si numarul dosarului
-numele şi prenumele celui citat, calitatea în care este citat şi indicarea obiectului cauzei;adresa celui
citat;
- ora, ziua, luna şi anul, locul de înfăţişare, precum şi invitarea celui citat să se prezinte la data şi locul
indicate;
- menţiunea că partea citată are dreptul la un avocat cu care să se prezinte la termenul
fixat;consecinţele neprezentării în faţa organului judiciar.
Citaţia se semnează de cel care o emite.
Modul de citare
Chemarea unei persoane în faţa organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată se face prin
citaţie scrisă. Citarea se poate face şi prin notă telefonică sau telegrafică, încheindu-se în acest sens un
proces-verbal.
Comunicarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agenţii procedurali
ai organelor judiciare sau prin orice alt salariat al acestora, prin intermediul poliţiei locale ori prin
serviciul poştal sau de curierat.
Persoanele sunt obligate să îndeplinească procedura de citare şi să comunice dovezile de îndeplinire a
acesteia înainte de termenul de citare stabilit de organul judiciar.
Citarea se poate realiza şi prin intermediul poştei, cu acordul persoanei citate.
Minorul cu o vârstă mai mică de 16 ani va fi citat, prin intermediul părinţilor sau al tutorelui, cu
excepţia cazului în care acest lucru nu este posibil
Organul judiciar poate comunica şi oral persoanei prezente termenul următor,
78.LOCUL DE CITARE

- Legiuitorul precizeaza ca invinuitul sau inculpatul se citeaza la adresa unde locuieste, sau la aderesa
locului de munca.El poate fi citat si intr-un alt loc decat adresa unde locuieste, daca acest loc a fost
indicat de el printr-o declaratie data in cursul procesului penal. In cazul schimbarii adresei, acesta va fi
citat la noua adresa numai daca a instiintat organul judiciar in termen de 3 zille.Militarii sunt citati la
unitate. Bolnavii la spital. In ceea ce priveste institutiile publice, autoritatile publice, acestea vor fi
citate la sediul acestora.Inmanarea citatiei se face persoanei citate , care va semna dovada de primire ,
in cazul in care nu este gasita, sau nu vrea sa primeasca citatia,aceasta va fi afiseaza pe usa locuintei
acestuia, incheind un process-verbal.Daca persoana citata nu este gasita, citatia poate fi inmanata:
sotului, rudei sau orice persoana care locuieste cu cel citat, legea excepteaza minorii de 14 ani.

79.PERSOANELE CARORA LE POATE FI INMANATE CITATIA Â

80.MANDATUL DE ADUCERE –notiune ,procedura , mod de executare .

B. procurorul va inainta judecatorului de drepturi si libertati o cerere continand urmatoarele mentiuni:

- motivarea indeplinirii conditiilor necesare pentru emiterea mandatului de aducere
- indicarea infractiunii care contituie obiectul urmaririi penale si numele suspectului sau a inculpatului
- indicarea adresei unde se afla persoana pentru care se solicita emiterea mandatului de aducere
C. Continutul mandatului de aducere:
- denumirea instantei
- data, ora si locul emiterii
- numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul de aducere
- scopul pentru care a fost emis
- numele persoanei care urmeaza a fi adusa cu mandat si adresa unde locuieste. In cazul suspectului
sau inculpatului mandatul trebuie sa mentioneze si infractiunea
- indicarea temeiului si motivarea necesitatii emiterii mandatului de aducere
- mentiunea ca mandatul de aducere poate fi folosit doar o singura data
- semnatura judecatorului si stampila instantei
D. Neexecutarea mandatului de aducere se santioneaza cu amenda judiciara de la 100 la 1000 lei.

81.MODIFICARE ACTELOR PROCEDURALE , INDREPTAREA ERORILOR

Modificările neconfirmate, dar care nu schimbă înţelesul frazei, rămân valabile. Locurile nescrise în
cuprinsul unei declaraţii trebuie barate, astfel încât să nu se poată face adăugări.. Prin eroare materială
se înțelege scrierea incorectă a unui nume, prenume, adrese, calcularea greșită a perioadei de
reținere.În vederea îndreptării părțile pot fi chemate să dea lămuriri. Despre îndreptarea efectuată
organul judiciar întocmește, după caz, un proces verbal sau o încheiere, făcând mențiune și la sfărșitul
actului corectat. Deci se întocmește un act distinct, care cuprinde chestiunile corectate. Acest act poate
fi un proces-verbal sau o încheiere în funcție de organul judiciar care îl întocmește.

82.TERMENELE IN PROCESUL PENAL –not+clasificare

Termenul, ca noțiune juridică, reprezintă o instituție cu caracter interdisciplinar. El se regăsește atât în

ramura dreptului public, cât și în cea a dreptului privat. Astfel, termenele sunt prevăzute de normele
Codului civil, Codului de procedură civilă, dar și de reglementările Codului penal şi ale Codului de
procedură penală. Termene sunt prevăzute de nenumărate acte normative ale dreptului intern, dar și în
nenumărate tratate şi convenții internaționale.
 Clasificarea termenelor
Pentru clasificarea termenelor în cadrul procesului penal sunt folosite mai multe criterii.
1. Criteriul unităţii de timp în funcţie de care se calculează:
- termene pe ore
- termene pe zile
- termene pe luni
- termene pe ani
2. Criteriul factorului care le stabileşte durata
- termene legale – stabilite de lege, reglementate de Codul de procedură penală, conţinute în normele
legislaţiei procesual-penale şi care nu pot fi modificate prin voinţa subiecţilor relaţiilor procesuale.
- termene judiciare – stabilite de organele de urmărire penală sau de instanţa de judecată, având în
vedere circumstanţele cauzei.
          Echilibrul şi caracterul rezonabil al termenelor judiciare reprezintă dezideratele unui proces
echitabil care, pe de o parte, trebuie să fie suficient de mari pentru a permite realizarea efectivă a
actelor procesuale şi, în același timp, suficient de mici, pentru a nu permite tergiversarea examinării
cauzei.
3. Criteriul naturii drepturilor şi intereselor ocrotite
- termene substanţiale
- termene procedurale
  Termenele substanţiale sunt cele care ocrotesc drepturi şi interese extraprocesuale, preexistente
procesului penal şi independente de acesta, limitând durata unor măsuri sau condiţionând îndeplinirea
unor acte sau promovarea unor acţiuni care ar anihila un drept sau un interes extraprocesual.
Termenele substanţiale reglementate de Codul de procedură penală se referă la durata măsurilor
preventive, la durata pentru care se menţine măsura asiguratorie în cazul scoaterii de sub urmărire
penală sau de încetarea urmăririi penale, perioada de timp pentru care se poate dispune amânarea sau
întreruperea executării pedepsei, termenele aplicate în domeniul liberării condiţionate, termenele de
prescripţie a răspunderii penale, etc.
          Termenele procedurale sunt termenele care ocrotesc drepturile şi interesele procesuale ale
participanţilor la procesul penal şi contribuie la disciplinarea şi sistematizarea activităţii procesuale în
vederea asigurării realizării la timp şi în mod just a scopului procesului penal. Toate termenele
prevăzute de cod sunt termene procedurale, în afară de cele arătate anterior.
          Termenele procedurale au un dublu scop, de a promova principiul operativităţii în procesul
penal şi de a asigura o anumită durată minimă necesară pentru ca activitatea procesuală să se poată
desfăşura în bune condiţii. La efectuarea acţiunilor procesuale, la dispunerea unor măsuri preventive,
organele de urmărire penală, procurorul, judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată, luând în
considerare termenele prevăzute de lege ori în lipsa unor asemenea reglementări, pot fixa anumite
termene sau un termen mai mic.
4. Criteriul efectelor pe care le produc
- termene peremptorii sau imperative - termenele înăuntrul cărora trebuie efectuat actul, sub
sancţiunea decăderii din exerciţiului dreptului în caz de neefectuare în termen.
Termenul peremptoriu (de la latinescul „peremptorius, a, um”, care înseamnă „definit, anulator,
hotărâtor”) obligă la îndeplinirea anumitor acte mai înainte de expirarea lui. Neîndeplinirea actului
înăuntrul termenului prevăzut de lege conduce la decăderea din exerciţiul dreptului. Din această cauză,
termenele peremptorii se mai numesc şi termene imperative. Sunt termene peremptorii de pildă
termenul de 10 zile  al atacării cu recurs, termenul de 15 zile al declarării apelului, soluţionarea cererii
de strămutare în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, durata măsurilor procesuale de
constrângere, durata sechestrării corespondenţei sau durata interceptării comunicărilor.
 - termene dilatorii (de la latinescul „dilator”, care înseamnă „care amână”)  sau prohibitive -
termenele care se constituie într-un obstacol în calea efectuării actului, actul putând fi îndeplinit numai
după expirarea termenului.

83.CALCULUL TERMENELOR SUBSTANTIALE

Calculul termenelor substantiale pe ore si pe zile se face pe unitati pline de timp, in sensul ca ora sau
ziua de la care incepe si cea la care se sfarseste termenul intra in durata lui- termen maxim de 30 de
zile pe durata caruia poate fi efectuata supravegherea tehnica a persoanei - termen maxim de 15 zile
pentru care se poate emite mandatul de perchezitie domiciliala - termen maxim de 30 de zile pentru
care se poate dispune masura internarii nevoluntare a suspectului sau inculpatului, in vederea
efectuarii expertizei medico legale psihiatriceB.Calculul termenelor procedural -La calcularea
acestor termene se porneste de la ora, ziua, luna sau anul mentionat in actul care a provocat scurgerea
termenului, afara de cazul cand legea dispune altfel. In cazul termenelor pe luni si ani se
calculeazacalendaristic si expira la sfarsitul zilei si lunii corespunzatoare din ultimul an.

84. CALCULUL TERMENELOR PROCEDURALE

85.NULITATEA ABSOLUTA –not+trasaturi

- nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes - nulitatea absolută poate fi invocată
oricând, pe cale de acţiune sau de excepţie;
- în principiu, nulitatea absolută nu poate fi acoperita prin confirmare.
Nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes, de instanţă, de procuror sau de alte organe
prevăzute de lege„instanţa este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută”

86.NULITATEA RELATIVA

Nulitatea relative poate fi invocate de procuror, suspect, inculpate, celelalte parti sau persoana
vatamata
Trasaturi specifice:
- vatamarea produsa prin nerespectarea legii poate fi acoperita prin vointa subiectilor procesuali sau a
partilor
- pot fi invocate in cursul sau imediat dupa efectuarea actului
- nulitatile relative sunt luate in considerare numai daca au fost invocate de catre cel caruia I s-a
produs o vatamare in drepturile sale procesuale

87. PLATA CHELTUIELILOR AVANSATE DE STAT IN CAZ DE CONDAMNARE, RENUNT

LA URM PEN , AMANAREA APLICARII PEDEPSEI SAU RENUNTAREA
In caz de renuntare la urmarirea penala, condamnare, amanare a pedepsei sau renuntarea la
aplicarea pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor avansate de stat. Cand sunt mai multi
inculpate, procurorul sau dupa caz instant hotaraste partea din cheltuielile judiciare datorate de
fiecare tinandu-se seama de masura in care a provocat chletuielile judiciare.Cheltuielile judiciare
avansate de stat pot fi suportate si de catre persoana responsabila civilmente, in masura in care
aceasta este obligata solidar cu inculpatul la repararea pagubei

88. PLATA CHELTUIELILOR AVANSATE DE STAT IN CAZ DE ACHITARE SI INCET

PROCESULPENAL

in caz de achitareCheltuiele sunt suportate dupa caz de catre partea vatamata, civila sau de inculpat,
dupa cum urmeaza:- persoana vatamata, in masura in care I se retine o culpa procesuala; in cazul in
care persoana vatamata este minor, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea cauzei vor fi
suportate de minor, prin reprezentant legal
- partea civila careia I s-au respins in totul pretentiile civile, in msaura in care I se retine o culpa
procesuala- inculpatul care a fost obligat la repararea prejudiciului
B.In caz de incetare a procesului penal
Sunt suportate dupa caz de catre inculpat, de catre persoana vatamata, singura sau impreuna cu
inculpatul, ori de catre stat, dupa cum urmeaza:
- inculpatul daca exista o cauza de nepedepsire.- inculpat si persoana vatamata, in caz de impacare

89.SUPORTAREA CHELTUIELILOR FACUTE DE PARTI

1. Martorul, expertul și interpretul chemați de organul de urmărire penala ori de instanță au dreptul la

restituirea cheltuielilor de transport, întreținere, locuință și a altor cheltuieli necesare, prilejuite de
chemare lor
2.Martorul, expertul și interpretul care sunt salariați au dreptul la venitul de la locul demuncă, pe
durata lipsei de la serviciu pricinuite de chemarea la organul de urmărire penala sau la instanța de
judecata.
3.Martorul care nu este salariat, dar are venit din muncă, este îndreptățit să primească o compensare.
4. Expertul și interpretul au dreptul la o retribuție pentru îndeplinirea însărcinării date, în cazurile și în
condițiile prevăzute prin dispoziții legale.
49.DECLARATIILE SUSPECTULUI/INCULPATULUI
53.PROCEDEUL DE OBTINERE A DECLARATIILOR .