UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
PROGRAM DE STUDII: DREPT – ID

DISCIPLINA: DREPT CIVIL

TITLUL REFERATULUI: CLASELE DE

MOȘTENITORI ȘI CARACTERELE ACESTORA.
DREPTURILE SOȚULUI SUPRAVIEȚUITOR

COORDONATOR: CONF. UNIV. DR. HAGEANU CODRUȚA

STUDENT: FALCOE ANDREI ROBERT

ANUL: III

1
Introducere

Pentru a nu chema la mostenire deodata toate rudele defunctului, legea le imparte in

patru clase de mostenitori, fiecare clasa avand prioritate fata de clasele urmatoare, pe care le
inlatura de la mostenire.
Aceste clase sunt:
1. Clasa I (Clasa descendentilor) este alcatuita din copii defunctului si descendentii lor
(la infinit), indiferent de sex, fie ca provin din casatorie (din aceeasi casatorie sau din
casatorii diferite), fie din afara casatoriei (dar cu filiatia legal stabilita), sau prin adoptie ori
infiere. Descendentii inlatura de la mostenire pe oricare dintre mostenitorii din clasele
urmatoare, care nu pot veni in concurs cu ei. Descendentii sunt mostenitori rezervatari si
sezinari; ei sunt obligati la raportul donatiilor primite in timpul vietii de la defunct si al
legatelor testatemntare; ei pot veni la mostenire fie in nume propriu, fie prin reprezentare
(vezi Reprezentare succesorala).
2. Clasa a II-a cuprinde, laolalta, ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati ai
defunctului, care vin la mostenire in lipsa descendentilor, fie singuri, fie in concurs cu sotul
supravietuitor. Ascendentii privilegiati sunt parintii, adica mama defunctului si tatal lui din
casatorie (se considera ca si tatal din afara casatoriei, daca paternitatea este legal stabilita -
prin recunoastere sau prin hotarare judecatoreasca - are vocatie la mostenirea copilului sau; si
parintii infietori au vocatie la succesiunea infiatului, indiferent daca infierea a fost cu efecte
depline sau restranse). Ascendentii privilegiati sunt mostenitori rezervatari si sezinari; ei vin
la mostenire numai in nume propriu (nu pe cale de reprezentare succesorala). Colateralii
privilegiati sunt fratii si surorile defunctului (din casatorie - sau din casatorii diferite -, din
afara casatoriei si din infiere), precum si descendentii din frati si surori, care vin la mostenire
prin reprezentare (cand parintele lor indreptatit la mostenire - frate cu defunctul - este
predecedat). Colateralii privilegiati nu sunt nici rezervatari si nici sezinari. Ei vin la mostenire
in nume propriu, iar in locul celor predecedati vin la mostenire descendentii lor, prin
reprezentare.
3. Clasa a III-a este repreezntata de clasa ascendentilor ordinari, ci cuprinde pe
bunicii, strabunicii si stra-strabunicii defunctului, indiferent daca filiatia intre ei este din
casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie. Ascendentii ordinari nu sunt mostenitori
rezervatari, dar ei sunt sezinari; ei pot veni la mostenire numai in nume propriu.

2
 4. Clasa a IV-a este clasa colateralilor ordinari, si cuprinde pe unchii, matusele si verii
primari si defunctului, fie din casatorie, fie din afara casatoriei sau din infierea cu efecte
depline, precum si pe fratii si surorile oricaruia dintre bunicii defunctului, adica toate rudele
colaterale pana la gradul IV inclusiv. Colateralii ordinari pot veni la mostenire numai in nume
propriu si ei nu sunt nici rezervatari, nici sezinari.

Cuprins

Soţul supravieţuitor nu face parte din nici o clasă de moştenitori legali, dar concurează
cu orice clasă chemată la moştenire. Prin urmare, el nu este nici înlăturat de la moştenire, dar
nici nu îndeparteaza de la moştenire rudele defunctului, indiferent din ce clasă fac ele parte.
De regulă, în cazul decesului unui soţ, împărţirea bunurilor comune se face pe cale
amiabilă între soţul rămas în viaţă şi ceilalţi succesibili ai lui de cujus la un birou notarial.
Dacă partile nu se înţeleg, ele pot investi instanța cu o cerere prin care sa solicite stabilirea pe
cale judecătorească a cotelor-părți din masa succesorală ce revin fiecareia dintre acestea.
Sotul supravietuitor nu face parte din nici o clasă de moştenitori legali, dar totusi el
vine în concurs la moştenire cu oricare clasă de moştenitori.
In acest sens, Art. 1 din Legea 319/1944 stabileste dreptul sotului supravieţuitor la o
cota parte din masa succesorală. Marimea acestei cote variază în funcţie de clasa sau subclasa
de moştenitori cu care vine în concurs la mostenire, astfel:
a) cu descendenţii defunctului (clasa intai de mostenitori), indiferent de numărul lor,
soţul supravieţuitor are dreptul la o patrime din moştenire;
b) cu ascendenţii privilegiaţi, indiferent de numărul lor, care vin la moştenire în
concurs cu colateralii privilegiaţi ai defunctului, indiferent de numărul lor, soţul
supravieţuitor mosteneste o treime;
c) numai cu ascendenţii privilegiaţi sau numai cu colateralii privilegiaţi, indiferent de
numărul lor, sotul culege jumatate din moştenire;
d) cu ascendenţii ordinari (clasa a treia de mostenitori) sau cu colateralii ordinari
(clasa a patra de mostenitori), indiferent de numărul lor, soţul supravieţuitor are dreptul la trei
patrimi din moştenire;
e) în lipsa rudelor din cele patru clase, soţul supravieţuitor va mosteni întreaga avere
succesorală.

3
 Stabilirea cotei soţului supravieţuitor se face cu întâietate faţă de stabilirea cotelor
moştenitorilor cu care concurează.
Lipsa rudelor influenţează câtimea soţului supravieţuitor numai dacă este totală, în
cadrul clasei sau subclasei cu care vine la moştenire.

Ipoteza bigamiei sau poligamiei

Intr-o asemenea ipoteza, două sau mai multe persoane pretind drepturi succesorale în
calitate de soţi supravieţuitori. In acest caz, moştenirea lăsată de defunctul bigam ori poligam
sau cota-parte din această moştenire prevăzută de lege în favoarea soţului supravieţuitor în
concurs cu diferitele clase de moştenitori legali, se împarte în mod egal între soţul din
căsătoria valabilă şi cel sau cei inocenţi din căsătoria/căsătoriile nule, ei fiind deopotrivă de
bună-credinţă.

Ipoteza în care soţul supravieţuitor concurează cu două clase (subclase) de

moştenitori legali
Sotul supravietuitor concureaza cu doua clase de mostenitori legali doar în caz de
exherendare a unor moştenitori legali, rezervatari.
Problema nu se pune in caz de exheredare a unor mostenitori legali nerezervatari (de
exemplu, fratele sau sora defunctului) pentru ca ei "nu vin la succesine".
Soluţia problemei constă în stabilirea cotei cuvenite soţului supravieţuitor (şi a
rezervei lui dacă este cazul) în raport cu moştenitorii din clasa mai apropiată cu care
concurează efectiv. Spre exemplu, dacă va concura cu descendentul exherendat şi cu
moştenitorii din clasa a doua, cota legală a soţului supravieţuitor urmează să fie de o patrime.
Restul mostenirii, după ce se scade si rezerva exherendatului, va reveni moştenitorului sau
moştenitorilor din clasa a doua.
La fel se procedeaza şi dacă sotul supravietuitor concureaza cu subclasele de
moştenitori făcându-se aplicarea, după caz, a art.1, litera b) şi c) din Legea 319/1944.
Imputarea cotei soţului supravieţuitor asupra masei succesorale şi micşorarea,în
mod corespunzător, a părţilor cuvenite tuturor celorlalţi moştenitori.
Cota parte din moştenire, recunoscută soţului supravieţuitor, modifică (micşorează)
implicit şi inevitabil părţile cuvenite rudelor defunctului cu care vine în concurs. Aceasta
pentru ca, atunci când la moştenire vine şi soţul supravieţuitor, mai întâi se stabileşte partea
succesorală cuvenită acestuia, iar ceea ce rămâne se împarte între ceilalţi moştenitori.

4
 Astfel în prezenţa soţului supravieţuitor, celelalte clase de moştenitori legali cu care
acesta vine în concursa la moştenire, împart între ei, în părţi egale sau pe tulpini, nu
moştenirea întreagă ci doar cota rămasă din moştenire după defalcarea cotei cuvenite soţului
supravieţuitor. Deci, partea soţului supravieţuitor, prevăzută de legea 319/1944 se impută
asupra masei succesorale, micşorând părţile ce se cuvin celorlalţi moştenitori cu care
concurează, fără a se admite vreo excepţie.

Caracterele juridice ale dreptului de moştenire al soţului supravieţuitor

Soţul supravieţuitor poate veni la moştenire numai în nume propriu (nu poate
reprezenta şi nu poate fi reprezentat). De asemenea, el nu este moştenitor sezinar, fapt pentru
care va trebui să ceară trimiterea în posesiune de către notarul public competent, care îi va
elibera un certificat de moştenitor. In schimb, sotul supravietuitor este moştenitor rezervatar,
iar dacă vine în concurs cu descendenţii defunctului (clasa I de mostenitori), este obligat şi la
raportul donaţiilor primite de la soţul decedat.

Dreptul la moştenire special al soţului supravieţuitor asupra mobilelor şi

obiectelor aparţinând gospodăriei casnice şi asupra darurilor de nuntă.
Legea acorda sotului supravietuitor, pe langa partea succesorală care i se cuvine în
concurs cu celelalte clase de moştenitori legali, un drept special de moştenire privind
mobilele şi obiectele aparţinând gospodăriei casnice. Aceasta pentru ca el să se bucure in
continuare de unele bunuri pe care le-a folosit împreună cu soţul decedat si ca sa-si pastreze,
pe cat posibil, aceleasi condiţii de viaţă.
Potrivit art.5 din Legea nr.319/1944, soţul supravieţuitor va moşteni, în afară de
partea sa succeosorală, si mobilele şi obiectele aparţinând gospodăriei casnice, precum şi
darurile de nuntă, dar numai in cazul in care vine la moştenire în concurs cu moştenitorii din
clasele II, III sau IV. In schimb, dacă soţul supravieţuitor vine la moştenire fie şi cu un singur
descendent al defunctului aceste bunuri mobile, inclusiv darurile de nunta, se includ în masa
succesorală şi se împart ca şi celelalte bunuri ale moştenirii, conform legii.
De asemenea, daca sotul decedat a donat bunurile mobile sau le-a lasat prin testament
unui legatar, aceste liberalitati vor fi valabile, iar sotul supravietuitor nu mai poate avea nicio
pretentie asupra lor.

5
 Legiuitorul a avut în vedere prin conferirea acestui drept special de moştenire, nu
totalitatea bunurilor gospodăriei casnice ci numai partea soţului decedat din astfel de bunuri
comune ale soţilor, precum şi bunurile proprii ale defunctului din această categorie. Bunurile
proprii ale soţului supravieţuitor precum şi partea sa din bunurile comune având ca obiect
asemenea bunuri îi aparţin cu titlu de proprietate şi nu fac parte din masa succesorală.
Este însă posibil ca defunctul să fi dispus prin donaţii sau legate de partea sa din
aceste bunuri, ipoteză în care ele nu mai pot fi dobândite în exclusivitate de soţul
supravieţuitor. Actele liberale ale defunctului sunt valabile, soţul supravieţuitor nefiind
rezervatar în privinţa acestor bunuri, cu condiţia însă a nu fi încălcată rezerva legală a soţului
supravieţuitor.
Soţul supravieţuitor va fi lipsit de acest drept special la moştenire numai dacă defunctul a
dispus prin liberalităţi de toată partea sa din aceste bunuri. Dacă a dispus numai de o parte din
ele, soţul supravieţuitor va culege restul bunurilor din această categorie.
Dreptul special de moştenire nu se pierde dacă soţul supravieţuitor a dat la o parte sau a
ascuns unele bunuri ale gospodăriei casnice.
În cazul căsătoriei putative din cauză de bigamie, stabilirea drepturilor soţilor
supravieţuitori asupra mobilelor şi obiectelor aparţinând gospodăriei casnice urmează a se
face în funcţie de afectaţiunea lor concretă folosinţei comune în cadrul gospodăriei casnice.

Noţiunea de mobile şi obiecte aparţinând gospodăriei casnice; bunuri care nu

intră în această categorie.

Pentru a determina concret bunurile care fac parte din categoria celor aparţinând
gospodăriei casnice, trebuie luate în considerare atât criteriile legate de natura intrinsecă a
bunurilor, cât şi de afectaţia pe care sotii le-au dat-o bunurilor.
În ceea ce priveşte natura intrinsecă a bunurilor, se vor avea în vedere doar acele
bunuri uzuale care, prin definiţie şi funcţionalitate, deservesc gospodăria.
Cât priveşte afectaţiunea pe care soţii au dat-o bunurilor, trebuie avute în vedere
condiţiile obişnuite de viaţă ale soţilor, nivelul lor profesional şi cultural, în aşa fel încât
soţului supravieţuitor să nu i se modifice, fără o temeinică justificare, condiţiile de viaţă.
Dreptul succesoral special al soţului supravieţuitor asupra mobilelor şi obiectelor
aparţinând gospodăriei casnice vizează partea care s-ar fi cuvenit soţului decedat în urma
împărţirii bunurilor comune şi bunurile proprii ale lui de cujus din această categorie. Restul
bunurilor aparţinând gospodăriei casnice rămân soţului supravieţuitor, dar nu în calitate de
moştenitor, ci ca devălmaş ori ca proprietar al propriilor bunuri.

6
 Bunurile mobile sau obiectele care apartin gospodăriei casnice sunt acelea care
serveau la mobilarea locuinţei soţilor (ex. piese de mobilier si tablouri de mica valoare,
covoare, statuete decorative) şi cele care prin natura lor sunt destinate sa serveasca în cadrul
gospodăriei casnice (aragaz, cuptor cu microunde, storcator de fructe, frigider etc.) şi care au
fost afectate, în concret, folosinţei comune a soţilor, chiar dacă satisfac numai o comoditate
sau o plăcere comună a soţilor si nu neaparat o necesitate.

Nu sunt considerate mobile şi obiecte ale gospodăriei casnice:

 bunurile mobile care reprezintă investiţii sub forma unor obiecte de lux, care
depăşesc nivelul profesional sau cultural al soţilor (autoturisme, instrumente
muzicale de valoare, bijuterii, colecţii de timbre, tablouri de valoare, piese de
mobilă etc., dacă au fost făcute în scopul investirii unor economii comune;
 bunurile necesare exercitării profesiei, meseriei sau indeletnicirii profesionale
a soţului, obiecte care prin valoarea lor deosebită depăşesc înţelesul obişnuit al
noţiunii de bunuri casnice. Soluţia ramane aceeaşi şi în cazul în care soţii au
avut aceeaşi profesiune;
 bunurile care nu au fost afectate folosinţei comune în cadrul gospodăriei
casnice;
 bunurile aparţinând gospodăriei ţărăneşti (animale, unele agricole etc.). Art. 5
al Legii 319/1944 vizeaza doar obiectele gospodăriei casnice si nu bunurile
gospodăreşti în general, iar includerea acestor bunuri în rândul celor vizate de
acest articol ar fi excesivă şi inechitabilă.

Natura juridică a dreptului special la moştenire a soţului supravieţuitor

S-a considerat multă vreme că soţul supravieţuitor culege bunurile prevăzute de art.5 din
Legea 319/1944 în virtutea unui legat (cu titlu particular) prezumat. Aşa încât fiind un legat
prevăzut de lege este supus regimului liberalităţilor testamentare.
Începând cu anul 1968 practica a adopta o altă concepţie potrivit căreia dreptul special la
moştenire a soţului supravieţuitor este tot un drept de moştenire legală, dar afectat scopului
prevăzut de lege, adică având o destinaţie specială. Această ultimă concepţie este susţinută şi
de doctrină care afirmă ca ea este cea mai justă şi mai corespunzătoare nevoilor practice.

7
Darurile de nuntă

Art.5 din Legea 319/1944 menţionează alături de mobilele şi obiectele aparţinând

gospodăriei casnice şi darurile de nuntă, fără sa stabileasca reguli speciale derogatorii pentru
acestea din urmă. Rezultă că regimul juridic al bunurilor gospodăriei casnice se aplică şi în
privinţa darurilor de nuntă.

Deosebiri

Prin daruri de nuntă se înţeleg, în principiu, darurile manuale făcute soţilor la

celebrarea căsătoriei, indiferent dacă aceste daruri au fost făcute în comun soţilor sau numai
unuia dintre ei, inclusiv darul făcut de unul dintre ei celuilalt şi indiferent dacă aceste bunuri
au fost sau nu afectate gospodăriei comune.
În afară de noţiunea însăşi a darurilor de nuntă, în literatura de specialitate se mai fac
două precizări de amănunt pentru darurile de nuntă:
a) darurile făcute numai defunctului se contopesc în patrimoniul lui şi fac obiectul moştenirii
de drept comun, împreună cu celelalte bunuri ale sale;
b) soţul supravietuitor va dobandi eventualele daruri de nunta pe care le-a facut personal
sotului predecedat.

8
Bibliografie

 https://lege5.ro/Gratuit/gezdmnrzge/mostenirea-legala-codul-civil?
dp=gqytsnzyge4to
 Suport de curs Drept Civil. Succesiunile