41.

DREPTURILE SUCCESORALE ALE SOŢULUI SUPRAVIEŢUITOR

Încă în vigoare, Legea nr. 319/10 iunie 1944 pentru dreptul de moştenire al soţului
supravieţuitor instituie vocaţia succesorală generală a soţului supravieţuitor la moştenirea
defunctului în concurs cu oricare dintre cele patru clase de moştenitori legali, îi creează o rezervă
succesorală şi îi acordă o serie de drepturi succesorale speciale.
Pentru a putea veni la moştenirea defunctului, soţul supravieţuitor trebuie să
îndeplinească condiţiile generale ale dreptului la moştenirea legală (capacitate succesorală, să nu
fie nedemn sau exheredat pentru cotitatea disponibilă şi să aibă vocaţie succesorală generală,
legală). Spre deosebire de moştenitorii legali din cele 4 clase a căror vocaţie legală este
întemeiată pe rudenia de sânge sau civilă, vocaţia legală a soţului supravieţuitor este întemeiată
pe calitatea de soţ al defunctului pe care o avea în momentul deschiderii succesiunii.
Concubinajul a două persoane, oricât de durabil ar fi fost, nu conferă vocaţie succesorală legală
concubinului supravieţuitor.
Astfel o condiţie specială pentru a putea moştenit este aceea de a avea calitatea de soţ la
data deschiderii succesiunii.
Soţul divorţat pierde vocaţia succesorală din momentul rămânerii irevocabile a hotărârii
prin care s-a pronunţat divorţul. Constatarea nulităţii absolute sau declararea nulităţii relative a
căsătoriei, desfiinţează cu caracter retroactiv căsătoria şi calitatea de soţ şi pe cale de consecinţă
vocaţia succesorală a soţului supravieţuitor.
Totuşi, în mod excepţional, în cazul căsătoriei putative soţul care a fost de bună-credinţă la
încheierea căsătoriei declarate nulă sau anulată păstrează până la data când hotărârea instanţei
judecătoreşti rămâne definitivă, situaţia unui soţ dintr-o căsătorie valabilă. Dacă decesul unuia
dintre soţi s-a produs înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de declarare sau constatare a
nulităţii, iar soţul supravieţuitor a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei, el are vocaţie
succesorală la moştenirea soţului de rea-credinţă. Dacă soţul supravieţuitor a fost de rea-
credinţă, el va pierde retroactiv calitatea de soţ şi o dată cu aceasta şi vocaţia succesorală legală
oferită de această calitate.
Soţul supravieţuitor are în momentul deschiderii succesiunii soţului defunct o dubla
calitate juridică:
- aceea de proprietar devălmaş al comunităţii de bunuri a soţilor
- şi aceea de succesibil al defunctului.
Această dublă calitate impune determinarea mai întâi a masei succesorale şi după aceea a
stabilirii părţilor ce se cuvin moştenitorilor, inclusiv soţului supravieţuitor în calitate de
moştenitor. În masa succesorală vor intra drepturile şi obligaţiile proprii ale defunctului, cât şi
partea cuvenită defunctului din comunitatea de bunuri a soţilor.
Legea conferă soţului supravieţuitor următoarele categorii de drepturi:
- un drept de moştenire în concurs cu oricare dintre clasele de moştenitori legali sau
în lipsa rudelor din cele patru clase; soţul supravieţuitor nu face parte din nici o clasă de
moştenitori legali, dar vine la moştenire în concurs cu moştenitorii din fiecare clasă;
- soţul supravieţuitor moşteneşte, în afară de partea sa succesorală, mobilele şi
obiectele aparţinând gospodăriei casnice, precum şi darurile de nuntă;

1
 - un drept de abitaţie asupra casei în care a locuit, dacă aceasta face parte din
succesiune.
1. Dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor în concurs cu clasele de moştenitori.
Soţul supravieţuitor vine în concurs cu orice clasă de moştenitori. Soţul supravieţuitor nu este
înlăturat de la moştenire, dar nici nu înlătură rudele defunctului, indiferent de clasa din care
acestea fac parte. Soţul supravieţuitor are dreptul la o parte de moştenire a cărei întindere
variază în funcţie de clasa de moştenitori legali cu care vine în concurs, astfel:
- când vine în concurs cu clasa 1 a descendenţilor defunctului, moşteneşte ¼ din
succesiune;
- când vine în concurs cu clasa a II-a a ascendenţilor privilegiaţi şi a colateralilor
privilegiaţi, moşteneşte 1/3 din succesiune;
- când vine în concurs numai cu subclasa ascendenţilor privilegiaţi sau numai cu subclasa
colateralilor privilegiaţi, moşteneşte ½ din succesiune;
- când vine in concurs cu clasa a Ill-a a ascendenţilor ordinari sau respectiv cu clasa a lV-a
a colateralilor ordinari moşteneşte ¾ din succesiune;
- în lipsa vreunui moştenitor legal din orice clasă, soţul supravieţuitor moşteneşte
întreaga masă succesorală.
Astfel, Legea nr. 319/1944 stabileşte o parte succesorală fixă pentru soţul supravieţuitor în
raport cu clasa (sau subclasa) cu care este în concurs. Partea succesorală a soţul supravieţuitor nu
depinde însă de numărul efectiv al moştenitorilor legali cu care vine în concurs. Întâi se calculează
partea succesorală a soţului supravieţuitor şi apoi restul, care se cuvine clasei cu care este în
concurs, se împarte între moştenitorii legali cu vocaţie succesorală concretă din clasa respectiva
în funcţie de modul în care vin la moştenire: în mod egal, dacă vin în nume propriu, sau pe
tulpini, dacă vin prin reprezentare.
Dacă două persoane pretind drepturi succesorale în calitate de soţi supravieţuitori
(bigamie), cota din moştenire prevăzută de Legea 319/1944 în favoarea soţul supravieţuitor în
concurs cu diferitele clase de moştenitori se împarte în mod egal între soţul din căsătoria valabilă
şi soţul de bună-credinţă din căsătoria nulă.
Dacă soţul supravieţuitor vine în concurs cu două clase de moştenitori (singura ipoteză
posibilă fiind aceea în care defunctul a exheredat moştenitorii rezervatari dintr-o clasă sau
subclasa preferată) atunci cota sa parte succesorală se stabileşte în funcţie de clasa
moştenitorilor legali exheredaţi şi nu în funcţie de clasa subsecventă, deşi soţul supravieţuitor
vine în concurs şi cu moştenitorii legali din această clasă.
Prin urmare, indiferent de clasa cu care vine în concurs, partea soţului supravieţuitor se
impută asupra moştenirii, adică se scade din moştenire, şi diferenţa urmează să se împartă între
moştenitorii legali cu vocaţie succesorală concretă cu care este în concurs.
Caracterele juridice:
- soţul supravieţuitor vine la moştenire numai în nume propriu (nu poate veni la
moştenire prin reprezentare şi nici nu poate fi reprezentat);
- este moştenitor rezervatar;
- nu este moştenitor sezinar;
- este obligat la raportul donaţiilor primite de la defunct dacă vine în concurs cu clasa
I de moştenitori legali (descendenţii defunctului).

2
 2. Dreptul succesoral special al soţului supravieţuitor asupra mobilelor aparţinând
gospodăriei casnice şi asupra darurilor de nuntă.
Soţul supravieţuitor beneficiază de acest drept numai atunci când vine în concurs cu alţi
moştenitori decât descendenţii defunctului. Astfel, în cazurile în care soţul supravieţuitor vine în
concurs cu moştenitori din clasele II, III şi IV, va moşteni, în afară de partea sa succesorală,
mobilele şi obiectele aparţinând gospodăriei casnice, precum şi darurile de nuntă.
Aşadar, soţul supravieţuitor nu are acest drept succesoral special, când vine în concurs cu
clasa I de moştenitori legali (descendenţii defunctului) când mobilele aparţinând gospodăriei
casnice şi darurile de nuntă vor intra în masa succesorală, urmând a li împărţite între moştenitorii
în concurs.
A altă condiţie pentru ca soţul supravieţuitor să beneficieze de acest drept succesoral
special este ca soţul defunct să nu fi dispus de partea sa din aceste bunuri prin donaţii sau prin
legate testamentare.
Deşi soţul supravieţuitor este un moştenitor rezervatar, ce i se cuvine în calitate de
moştenitor legal, el nu are o rezervă asupra mobilelor şi obiectelor aparţinând gospodăriei
casnice şi darurilor de nuntă ori asupra dreptului de abitaţie. Rezultă deci că aceste drepturi
speciale pot fi înlăturate de de cujus prin liberalităţi între vii sau pentru cauză de moarte.
Prin mobile şi obiecte aparţinând gospodăriei casnice se înţeleg numai bunurile care prin
natura şi afectaţiunea lor au fost destinate să servească în cadrul gospodăriei casnice şi care au
fost folosite efectiv în acest scop. corespunzător nivelului de trai obişnuit al soţilor chiar dacă nu
satisfac o necesitate, ci numai o comoditate sau o plăcere comună a soţilor. Sunt considerate
mobile şi obiecte ale gospodăriei casnice: mobilierul, obiectele de menaj, aragazul, frigiderul,
aspiratorul, televizorul, maşina de spălat rufe etc.
În schimb, nu intră în categoria mobilelor şi obiectelor gospodăriei casnice, şi prin urmare
vor fi incluse în masa succesorală bunurile care, potrivit naturii lor, nu pot şi nu au fost folosite în
cadrul gospodăriei casnice propriu-zis, bunurile necesare exercitării profesiei sau meseriei
defunctului sau obiectele care prin valoarea lor depăşesc noţiunea de bunuri casnice sau care au
fost procurate în scop de investiţie (bijuterii, tablouri de valoare) ori obiectele de uz personal ale
defunctului. Nu intră, de asemenea, în categoria mobilelor şi obiectelor gospodăriei casnice
bunurile aparţinând gospodăriei ţărăneşti (uneltele şi animalele de muncă şi de producţie).
Obiectul dreptului de moştenire special al soţului supravieţuitor îl constituie cota-parte
care ar reveni defunctului din aceste bunuri, dacă ele faceau parte la data deschiderii succesiunii
din comunitatea de bunuri a soţilor, precum şi bunurile proprii ale defunctului care au aparţinut
gospodăriei casnice. Dreptul special de moştenire al soţului supravieţuitor prevăzut de art. 5 din
Legea nr. 319/1944 are ca obiect şi darurile de nuntă. Regimul juridic al acestora va fi acelaşi cu
cel al bunurilor gospodăriei casnice.
Ca şi în cazul bunurilor gospodăriei casnice, obiectul dreptului special de moştenire îl
constituie partea ce s-ar cuveni soţului defunct din darurile de nuntă devenite bunuri comune sau
darurile de nuntă devenite bunuri proprii ale defunctului. Prin daruri de nuntă se înţeleg darurile
făcute de terţi ambilor soţi sau unuia ori altuia dintre ei, inclusiv darurile reciproce pe care şi le-
au făcut soţii la celebrarea căsătoriei.
În principiu, darurile de nuntă devin bunuri comune ale soţilor, fiind făcute după
încheierea căsătoriei şi pentru realizarea unei baze materiale a acesteia. În cazul în care darurile
de nuntă fac parte dintre bunurile afectate gospodăriei casnice, soţul supravieţuitor le culege cu
3
acest titlu în virtutea dreptului său succesoral special. Dreptul special de moştenire al soţului
supravieţuitor asupra mobilelor şi obiectelor aparţinând gospodăriei casnice şi asupra darurilor
de nuntă este un drept de moştenire legală având însă o afectaţiune specială.
Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor. Soţul supravieţuitor, care nu are o altă
locuinţă proprie, va avea, până la ieşirea din indiviziune şi în orice caz cel puţin un an de la
deschiderea succesiunii, în afara celorlalte drepturi succesorale conferite de lege, un drept de
abitaţie asupra casei în care a locuit, dacă aceasta face parte din succesiune. Nu are relevanţă
dacă locuinţa este proprietatea exclusivă a defunctului sau este proprietate devălmaşă (comună)
cu soţul supravieţuitor. Este necesar însă ca soţul supravieţuitor să fi locuit efectiv în acea locuinţă
la data deschiderii succesiunii, dovedind astfel că are nevoie de ea.
Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor este un drept real, care are ca obiect casa de
locuit, inclusiv părţile comune şi terenul aferent acestuia. Este un drept temporar, strict personal,
inalienabil, insesizabil şi acordat cu titlu gratuit. Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor nu va
putea fi cedat sau închiriat. În schimb, pentru că el răspunde unei necesităţi locative efective a
soţului supravieţuitor, comoştenitorii acestuia vor putea cere restrângerea dreptului de abitaţie,
când locuinţa nu va fi necesară în întregime. În aceeaşi ordine, de idei ei au dreptul să procure
soţului supravieţuitor locuinţă în altă parte.
Dreptul de abitaţie este temporar. El durează până Ia ieşirea din indiviziune, dar cel puţin
un an de la deschiderea succesiunii. El va înceta însă dacă soţul supravieţuitor se recăsătoreşte
înainte de executarea ieşirii din indiviziune. El este gratuit întrucât soţul supravieţuitor beneficiar
al dreptului nu este obligat să plătească chirie moştenitorului care a dobândit în urma partajului
proprietatea casei.
Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor îşi găseşte aplicarea numai atunci când
locuinţa a fost proprietatea exclusivă sau proprietatea comună (pe cole-părţi sau în devălmăşie) a
defunctului. Dacă cei doi soţi erau chiriaşi, soţul supravieţuitor va continua să folosească locuinţa
nu în temeiul dreptului de abitaţie, ci în temeiul dreptului său locativ propriu. Dacă locuinţa era
proprietatea soţilor, deci bun comun, soţul supravieţuitor va continua să o folosească, în baza
dreptului său de proprietate asupra cotei ce îi revine şi în baza dreptului de abitaţie
corespunzător cotei dobândite prin moştenire de către ceilalţi moştenitori.
Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor încetează la ieşirea din indiviziune sau odată
cu recăsătorirea acestuia. Dacă locuinţa a fost inclusă în lotul său, el va deveni proprietar exclusiv
al ei. Dacă însă ea a fost inclusă în lotul altui moştenitor, soţul supravieţuitor nu mai are nici un
titlu pentru folosinţa ei. În acest caz, dacă soţul supravieţuitor va continua să folosească locuinţa
şi după încetarea dreptului de abitaţie, acesta va fi obligat la plata chiriei, dacă foloseşte mai mult
decât cota sa parte din dreptul de proprietate asupra locuinţei. Dacă soţul supravieţuitor nu a
obţinut o parte din locuinţă după împărţeală, el poate fi evacuat.