Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Profesor:
Disciplina: Dreptul familiei
Capitolul I
1) Noţiuni introductive
2
căsătorii îi lipseşte unul dintre elementele sale esenţiale şi când, pentru această situaţie, nu este
prevăzută în lege sancţiunea nulităţii căsătoriei, această căsătorie este inexistentă, iar nu nulă.
Căsătoria este astfel inexistentă în cazul identităţii de sex, al lipsei totale de celebrare şi a lipsei
totale de consimţământ.
1
Curtea Supremă de Justiţie – Secţia civilă, decizia nr. 1572/1995, publicată în Buletinul Jurisprudenţei.
3
Momentul în funcţie de care se verifică starea de bigamie este acela al încheierii celei de-a doua
căsătorii.
În cazul declarării morţii prin hotărâre judecătorească, cea de-a doua căsătorie este valabilă, dacă
a fost încheiată în interval de timp de la data fixată prin hotărâre ca fiind aceea a morţii şi data
rămânerii irevocabile a hotărârii declarative de moarte.
Potrivit reglementării actuale, când, după declararea morţii unuia dintre soţi prin hotărâre
judecătorească, s-a încheiat o nouă căsătorie, iar soţul declarat mort s-a întors şi s-a anulat
hotărârea declarativă de moarte, se dă prioritate celei de-a doua căsătorii, prima căsătorie fiind
desfăcută pe data încheierii celei de-a doua.
2
Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004
4
6) Căsătoria încheiată de către alienatul mintal sau debilul mintal ori, după caz, de către cel
lipsit vremelnic de facultăţile mintale
În acest caz căsătoria este oprită din motive biologice.
Încălcarea acestei prohibiţii este sancţionată cu nulitatea absolută, chiar dacă o atare căsătorie a
fost încheiată într-un moment de luciditate.
De-asemenea, este irelevant dacă aceste persoane au fost sau nu puse sub interdicţie
judecătorească. Persoanele lipsite temporar de facultăţile mintale nu se pot căsători în intervalul
de timp în care discernământul le lipseşte, întru-cât nu pot exprima un consimţământ valabil.
Există, deci, o deosebire de tratament între situaţia persoanelor alienate mintal sau debile
mintal şi cea a persoanelor lipsite numai temporar de discernământ, în sensul că, în cazul
primelor, interdicţia este absolută – din motive de ordin biologic şi social – iar în cazul celor din
urmă, acestea pot să se căsătorească, cu excepţia momentelor în care le lipseşte discernământul,
interdicţia fiind instituită numai pentru exprimarea unui discernământ valabil.
Pentru corecta soluţionare a unei acţiuni în constatarea nulităţii căsătoriei este necesar să se
stabilească, pe calea unei expertize psihiatrice, dacă soţul era alienat sau debil mintal, la data
încheierii căsătoriei, fiindcă numai în această situaţie căsatoria este lovită de nulitate absolută.3
7) Lipsa de solemnitate
Lipsa (totală sau parţială) de solemnitate la încheierea căsătoriei atrag nulitatea absolută a
căsătoriei astfel încheiate.
De exemplu, atrag nulitatea absolută: a) lipsa ofiţerului de stare civilă de la celebrarea căsătoriei;
b) lipsa, de la celebrarea căsătoriei, a unuia dintre viitorii soţi; c) neexprimarea
consimţământului, conform legii; d) nedeclararea încheierii căsătoriei de către ofiţerul de stare
civilă; e) lipsa martorilor la încheierea căsătoriei.
5
Căsătoria clandestină este diferită de căsătoria secretă, care, deşi se încheie cu publicitate, este
ţinută de către soţi.
9) Necompetenţa ofiţerului de stare civilă sau a persoanei căreia i-au fost delegate aceste
atribuţii
Încălcarea competenţei personale sau a competenţei teritoriale4 nu atrage sancţiunea nulităţii.
Căsătoria este nulă doar dacă a fost încheiată de un funcţionar care nu avea împuternicirea de
ofiţer de stare civilă (competenţa ratione materiae), cu excepţia cazului în care a exercitat, în
mod public, atribuţia de ofiţer de stare civilă.
4
În sens contrar, a se vedea, de pildă : T.R. Popescu – Dreptul familiei. Tratat, vol. I, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1965, pag. 328
6
Nulitatea se acoperă dacă între soţi se stabilesc relaţii conjugale reale. De exemplu, dacă din
căsătoria fictivă au rezultat copii, ceea ce presupune că soţii au convieţiut, nu se ma poate declara
nulitatea căsătoriei pentru fictivitate.5
5
A se vedea: Tribunalul Suprem, secţia civilă, decizia nr. 765/1975, Revista Română de Drept nr. 7/1975,
pag 67
6
Această definiţie legală priveşte exclusiv domeniul reglementat de actul normativ menţionat
7
Este lovită de nulitate absolută căsătoria persoanelor de acelaşi sex, precum şi acelora al căror
sex nu este suficient precizat ori care suferă de malformaţii sub forma nediferenţierii sexuale,
fiind cu neputinţă consumarea căsătoriei.
15) Lipsa aprobării prealabile a conducătorului instituţiei în care este angajat preotul militar
Nulitatea absolută intervine când preotul militar (cetăţean român) se căsatoreşte cu o persoană
apatridă sau care nu are exclusiv cetăţenia română, fără a avea aprobarea prealabilă a
conducătorului instituţiei în care este angajat acesta.
8
caracterul unei maladii ce nu a fost cunoscută de celălalt soţ, fiindu-i ascunsă, constituie o cauză
de nulitate relativă a căsătoriei care s-a încheiat ca urmare a dolului săvârşit prin reticenţă. S-a
mai decis că ascunderea bolii de către soţie, care o face inaptă de a avea copii, este dol prin
reticenţă. De asemenea, s-a decis că ascunderea stării de graviditate este un motiv legal de
anulare a căsătoriei. Dimpotrivă, dacă pârâtul a săvârşit împotriva reclamantei infracţiunea de
viol, iar părţile, cunoscând această împrejurare, şi-au manifestat în mod deliberat voinţa de a se
căsători fără a înţelege o căsătorie formală în scopul de a evita rigorile penale pentru soţul pârât,
nu se poate reţine existenţa unei cauze de nulitate a căsătoriei bazată pe vicierea voinţei uneia din
părţi (dol). S-a considerat deci că dolul este un viciu de consimţământ şi atunci când eroarea
provocată se referă la alte elemente decât identitatea fizică a celuilalt soţ, dacă acest element a
fost determinat la încheierea căsătoriei şi corespunzător concepţiei dreptului privind căsătoria şi
familia.
În privinţa violenţei, s-a admis că în cazul în care, la încheierea căsătoriei, consimţământul unuia
dintre soţi a fost viciat prin violenţa exercitată de către tatăl acestuia, căsătoria va fi declarată
nulă dacă acţiunea a fost introdusă în termen. Violenţa trebuie să aibă un anumit grad de
intensitate şi gravitate care să pună pe cel în cauză în situaţia obiectivă, unanim acceptată, de a
nu se putea opune căsătoriei: în cazul violenţei morale, este necesar, de asemenea, să fie în mod
obiectiv determinată în raport de cerinţele conjuncturale ale victimei şi starea ei. Actele de
violenţă trebuie apreciate în raport de starea psihică a soţului respectiv.
2. Acţiunea în declararea nulităţii relative. Acţiunea în nulitate relativă poate fi introdusă numai
de soţul al cărui consimţământ a fost viciat. Moştenitorii acestuia nu pot continua acţiunea în
nulitate relativă, deoarece este o acţiune personală şi legea nu acordă moştenitorilor dreptul de a
o continua. Ori de câte ori legiuitorul a vrut ca o acţiune privitoare la starea civilă să fie
continuată de moştenitori a prevăzut aceasta în mod expres, cum este cazul, de exemplu, cu
acţiunea în stabilirea filiaţiei faţă de mamă, cu cea în stabilirea paternităţii şi cu acţiunea în
tăgăduirea paternităţii. Într-o altă parere, moştenitorii pot continua acţiunea în nulitate relativă a
căsătoriei, deoarece odul familiei nu conţine dispoziţii prohibitive în această privinţă. Dat fiind
această acţiune în nulitate are un caracter personal, procurorul nu o poate introduce. Nulitatea
relativă a căsătoriei poate fi confirmată. Acţiunea în nulitate relativă a căsătoriei se poate
introduce în termen de 6 luni de la încetarea violenţei, ori de la descoperirea erorii sau a dolului.
Astfel, s-a decis că termenul de 6 luni în care poate fi introdusă acţiunea în anularea căsătoriei
9
pentru viclenie curge de la data când partea al cărui consimţământ a fost viciat a descoperit
existenţa vicleniei.
Acţiunea în nulitate relativă, ca şi cea în nulitate absolută, este de competenţa instanţei
determinată după dreptul comun, neaplicându-se dispoziţiile speciale pentru competenţa în
material divorţului. Competenţa aparţine, în primă instanţă, tribunalului judeţean, respective al
municipiului Bucureşti.
Capitolul II
Căsătoria poate fi declarată nulă numai prin hotărâre judecătorească. Nulitatea căsătoriei trebuie
cerută pe calea acţiunii, neputând fi declarată dacă a fost invocată prin mijlocul excepţiei.
Ambele feluri de nulităţi produc aceleaşi efecte. Nulitatea căsătoriei produce efecte nu numai
pentru viitor, ci şi pentru trecut, deci retroactivează. Căsătoria se consideră ca şi cum nu s-ar fi
încheiat.7
1. Efectele nulităţii căsătoriei cu privire la relaţiile personale dintre soţi. Din punct de vedere
juridic, soţii sunt consideraţi că nu au fost niciodată căsătoriti între ei. Drept rezultat :
a) Soţii nu au avut obligaţii rezultând din situaţia de căsătoriti. Dacă până la desfiinţărea
căsătoriei se pusese în mişcare acţiunea penală privitoare la adulter, aceasta se stinge. Căsătoria
încheiată până la aceeaşi dată de către unul dintre soţi rămâne în fiinţă, nefiind caz de bigamie.
7
Există două derogări de la efectul retroactive al nulităţii căsătoriei : a) nulitatea nu produce nici un efect în
privinţa copiilor, care au statutul legal de copii din căsătorie ; b) căsătoria putativă.
10
Soţii se pot căsători, fiecare cu altcineva sau chiar între ei, dacă, între timp, a dispărut cauza de
nulitate ;
b) Soţii îşi dobândesc numele avut înainte de încheierea căsătoriei dacă acesta se schimbase prin
căsătorie. Soţul care a luat prin căsătorie numele numele celuilalt soţ nu-l poate menţine după
desfiinţarea căsătoriei, deoarece nu există o dispoziţie legală care să permită aceasta, iar când
legea a vrut ca anumite prevederi din materia divorţului să se aplice, prin asemănare, şi în cazul
nulităţii căsătoriei, a spus-o expres (art. 24 C. Fam) ;
c) Între soţi nu a avut loc suspendarea prescripţiei, căci ei se consideră că nu au avut această
calitate (de soţi) ;
2. Efectele nulităţii căsătoriei cu privire la capacitatea de exerciţiu. Dacă desfiinţarea căsătoriei
are loc înainte ca unul dintre soţi să fi împlinit vârsta de 18 ani, el nu poate beneficia de art. 8
alin. (3) Decretul nr. 31 din 1954 şi, prin urmare, nu are capacitatea de exerciţiu, căci el se
consideră că nu a fost căsătorit şi nu a avut această capacitate nici în trecut.
3. Efectele nulităţii căsătoriei cu privire la relaţiile patrimoniale dintre soţi. În această privinţă
deosebim :
a) Regimul comunităţii de bunuri nu a putut avea loc, deoarece nulitatea căsătoriei operează
retroactiv. Dacă pe perioada dintre încheierea căsătoriei şi data declarării nulităţii căsătoriei s-au
dobândit unele bunuri, acestea vor fi supuse reglementării dreptului comun, adică vor fi
coproprietatea celor a căror căsătorie a fost nulă ;
b) Obligaţia de întreţinere nu a putut exista între soţi ;
c) Dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor nu poate opera, deoarece calitatea de soţ se
consideră că nu a existat niciodată. Această presupune că nulitatea se constată sau se declară
după decesul unuia dintre soţi, ceea ce este posibil 8. Se înţelege că dacă unul dintre aceştia ar
deceda după desfiinţarea căsătoriei, problema dreptului de moştenire nu se mai pune.
8
În acest sens, s-a decis că nulitatea căsătoriei este admisibilă chiar dacă acea căsătorie fusese desfăcută prin
hotărâre definitivă
11
1. Interesul declarării nulităţii căsătoriei. Potrivit art. 23 alin. (2) C. Fam., desfiinţarea
căsătoriei nu are nici o urmare în privinţa copiilor, care îsi păstrează situaţia de copii din
căsătorie. Dar aceştia, chiar dacă ar fi consideraţi din afara căsătoriei, ar avea faţă de părinţii lor
şi rudele acestora aceeaşi situaţie ca şi situaţia legală a copiilor din căsătorie(art. 63 C. fam.). De
aceea, art. 23 alin. (2) C. fam. trebuie interpretat în sensul că se referă la modul de stabilire a
filiaţiei. Într-adevar din acest punct de vedere, există deosebire între filiaţia din căsătorie şi aceea
din afara căsătoriei. În consecinţă, deşi căsătoria este desfiinţată, filiaţia copiilor născuţi şi
concepuţi până în momentul declarării nulităţii căsătoriei este reglementată la fel ca şi aceia a
copiilor rezultaţi dintr-o căsătorie valabilă.
Un alt interes este în legatură cu art. 53 alin. (2) C. fam., potrivit căruia copilul născut după
declararea nulităţii căsătoriei (sau desfacerea) are ca tată pe fostul soţ al mamei, dacă a fost
conceput în timpul căsătoriei şi naşterea sa a avut loc înainte ca mama să fi intrat într-o oua
căsătorie.
2. Efectele privind relaţiile dintre părinţi şi copii. Relaţiile personale şi cele patrimoniale dintre
părinţi şi copii sunt reglementate prin asemănare, de dispoziţiile prevăzute în materia divorţului
[art. 24 alin. (2) C. fam.]. De aceea, constând nulitatea căsătoriei, instanţa trebuie să dispună
căruia dintre soţi urmează sa-i fie încredinţaţi copii, ascultând, în această privinţă, pe părinţi,
autoritatea tutelară şi pe copii, dacă aceştia au împlinit 10 ani ; totodată, instanţa va stabili şi
contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională
aplicându-se prin asemănare, dispoziţiile privitoare la divorţ.9
Drepturile succesorale între părinţi şi copii rămân neatinse.
Celalate efecte ale filiaţiei din afara căsătoriei se determină, în măsura în care nu există dispoziţii
speciale (asemenea dispoziţii există in privinţa numelui de familie al copilului din afara
căsătoriei – art. 64 C. fam.), potrivit principiului egalităţii în drepturi ale copilului din afara
căsătoriei cu cel din căsătorie ( art. 63 C. fam.).
3. Autoritatea hotărârilor judecătoreşti în materia nulităţilor căsătoriei. Hotărârile
judecătoreşti, dintr-un anumit punct de vedere, sunt de două feluri : declarative şi constitutive.
Hotărârile declarative sunt acelea prin care se constată o situaţie juridică existentă, pe care
instanţa judecătorească o verifică şi o declară ca atare. Aceste hotărâri produc efecte numai între
părţile din proces, deci au efect relativ. Majoritatea hotărârilor judecătoreşti sunt declarative.
9
Trib. Suprem, dec. civ. Nr. 22 din 6 ianuarie 1971, în CD 1973, p. 131.
12
Hotărârile constitutive sunt acelea care creează situaţii juridice noi şi conferă părţilor calităţi noi.
Aceste hotărâri sunt opozabile tuturor, deci au un efect absolut. Aparţin acestei categorii
hotărârile care intervin în acţiunile de stare civilă, interdicţie, etc.10
Hotărârile care intervin în acţiunea privind declararea nulităţii căsătoriei sunt constitutive de
drepturi şi sunt deci opozabile tuturor, deoarece modifică starea civilă a persoanelor care au fost
căsătorite, iar starea civilă are un character indivizibil, adică ea nu diferă în raport cu persoanele
faţă de care este considerată. Nu se poate, de exemplu, să se considere că o persoană este
căsătorită, în raport cu anumite persoane, iar faţă de alte persoane să se considere că nu este
căsătorită. Caracterul indivizibil al stării civile determină ca hotărârile în materie de nulitate a
căsătoriei să aiba un efect absolut, deoarece modifică starea civilă. O altă soluţie ar conduce la
consecinţe neadmisibile. Dar, dacă hotărârile judecătoreşti ce sunt avute în vedere sunt opozabile
şi terţilor, trebuie precizat că aceasta numai cu titlu de prezumţie relativă, terţii putând să înlăture
efectele hotărârilor judecătoreşti, dacă reuşesc să facă în justiţie, dovada contrară.11
Capitulul III
Căsătoria putativă
1. Noţiune
Căsătoria putativă este acea căsătorie care, deşi constatată nulă sau, după caz, anulată, produce
efecte faţă de soţul care a fost de bună credinţă la încheierea ei.
2. Condiţii
10
Hotărârea declarativă de moarte, deşi constitutivă, produce efecte şi pentru trecut până la data stabilită ca fiind
aceea a morţii
11
Art. 33 Decretul nr. 31 din 20 ianuarie 1954; art. 15 din Legea nr. 119/1996.
13
Pentru existenţa unei căsătorii putative trebuie întrunite două condiţii, si anume: 1)
existenţa unei căsătorii nule sau anulate; 2) buna-credinţă a unia sau ambilor soţi.
Buna-credinţă consistă în faptul de a nu fi cunoscut impedimentul a cărui nerespectare a
atras nulitatea, fie că este vorba de o eroare de fapt (de exemplu – soţii nu au ştiut că sunt rude în
grad prohibit de lege), fie că este vorba de o eroare de drept (soţii stiau că sunt rude, dar nu stiau
că, în raport de gradul lor de rudenie, este oprită căsătoria).
Regula nemo censetur ignorare legem primeşte o excepţie în cazul de faţă.
Buna-credinţă trebuie să existe în momentul încheierii căsătoriei; reaua-credinţă survenită
ulterior nu are nici o influenţă cu privire la putativitatea căsătoriei.
Buna-credinţă se prezumă, dovada relei-credinţe, fiind în sarcina celui care o invocă.
3. Efecte
Efectele căsătoriei putative se produc în planul relaţiilor personale, al capacităţii de
exerciţiu al soţiei minore şi al relaţiilor patrimoniale dintre soţi.
Este necesar să se diferenţieze sfera acesor efecte în raport de incidenţa bunei-credinţe, fapt
ce se realiza în continuare.
A. Efectele căsătoriei putative cu privire la relaţiile dintre soţi, când amandoi sunt de
bună-credinţă.
În acest caz, hotărârea judecătorească prin care se constată nulitatea ori, după caz, se
anulează căsătoria, produce efecte numai pentru viitor, nu şi pentru trecut. De aici decurg
consecinţele care vor fi prezentate în cele ce urmează:
14
Soţia minoră păstrează capacitatea deplină de exerciţiu dobândită în urma încheierii
căsătoriei.
Efecte cu privire la relaţiile patrimoniale dintre soţi
Aceste efecte sunt supuse, prin asemănare, regulilor de divorţ. În consecinţă:
a) comunitatea de bunuri a existat;
b) obligaţiile de întreţinere a existat între soţi şi poate exista şi în viitor, între fostii soţi, în
condiţiile legii;
c) fiecare soţ beneficiază de dreptul de moştenire dacă decesul celuilalt soţ a avut loc
înainte de data la care hotărârea judecătorească prin care se declară nulitatea ori, după caz, se
anulează căsătoria a rămas irevocabilă.
B. Efectele căsătoriei putative cu privire la relaţiile dintre soţi, când numai unul dintre ei
a fost de bună credinţă
În această situaţie, hotărârea judecătorească prin care se constată nulitatea ori după caz, se
anulează căsătoria produce efecte atât pentru trecut, cât şi pentru viitor, cu precizările care se vor
face în continuare. Se produc următoarele consecinţe:
Efecte cu privire la relaţiile personale dintre soţi
a) obligaţia de fidelitate a existat numai pentru soţul de bună-credinţă;
b) obligaţia de sprijin moral a existat numai pentru soţul de bună-credinţă;
c) suspendarea prescripţiei extinctive a operat numai în favoarea soţului de bună-credinţă;
d) dacă soţul de bună-credinţă şi-a schimbat numele prin căsătorie, el va reveni la numele
avut anterior căsătoriei.
15
b) soţul de bună credinţă beneficiază de dreptul de moştenire asupra bunurilor celuilalt soţ,
dacă acesta decedează până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de constatare a
nulităţii, ori, după caz, de anulare a căsătoriei;
c) de comunitatea de bunuri beneficiază nu numai soţul de bună-credinţă, ci şi soţul de rea-
credinţă, nefiind de conceput să se considere că bunurile dobândite de soţul de bună-credinţă ar fi
bunuri proprii, iar cele dobândite de soţul de rea-credinţă ar fi bunuri comune, căci într-o atare
ipoteză s-a creat un regim matrimonial nereglementat de lege.
SPEŢĂ:
16
arata care este consecinta incheierii unei asemenea casatorii, adica care este sanctiunea
prevazuta de lege, in sensul ca o asemenea casatorie, incheiata cu incalcarea prevederilor art.
5, este nula de drept, fiind vorba de o nulitate absoluta care nu poate fi inlaturata decat prin
anularea casatoriei.
Nulitatea absoluta a casatoriei poate fi invocata atat de catre organele de stat competente, de
serviciul de stare civila, cum este cazul in speta, sau de catre procuror, cat si de orice
persoana interesata (unul dintre soti, rudele acestora sau terte persoane interesate) iar, in
timp, anularea casatoriei poate fi ceruta oricand, cu anumite exceptii limitativ prevazute de
lege.
Nici invocarea gresita a temeiului de drept al actiunii, adica a prevederilor Decretului nr.
278/1960, in loc de prevederile art. 5 si 19 din Codul familiei, nu are nici o relevanta juridica
deoarece incadrarea juridica, in drept, a actiunilor si cererilor partilor este de atributul
exclusiv al instantelor de judecata.
De asemenea, nu are relevanta juridica nici imprejurarea ca intre timp prima casatorie a
sotului a fost desfacuta prin divort, deoarece admiterea actiunii de desfacere a primei
casatorii nu acopera si nu inlatura nulitatea celei de a doua casatorii.
Obiectul cauzei de fata il constituie anularea celei de a doua casatorii. Cererea de anulare ar
fi ramas fara obiect numai in ipoteza in care prima casatorie ar fi fost declarata nula si nu
desfacuta prin divort pentru un alt motiv de nulitate prevazut de lege, adica ar fi fost
considerata ca si inexistenta.
In consecinta, recursul urmeaza a fi admis, se vor casa hotararile pronuntate de instanta de
fond si de apel. Pentru ca in mod gresit au retinut ca actiunea in anularea celei de a doua
casatorii ar fi ramas fara obiect, din moment ce prima casatorie s-a desfacut prin divort si
sa se constate ca a doua casatorie este lovita de nulitate absoluta.
Curtea Suprema de Justitie, Sectia civila, decizia nr.1527 din 30 mai 1995
17
Bibliografie:
18