Principiul fortei obligatorii a contractului civil

Contractul civil este acordul de vointa realizat intre doua sau mai multe
persoane fizice sau juridice, prin care se stabilesc , se modifica sau se sting
raporturi juridice civile. Contractul civil reprezinta cel mai important act juridic
civil si ,totodata, principalul izvor de obligatii civile.
In Codul Civil, conform art. 969 , contractual legal incheiat are putere de
lege intre partile contractante, acestea fiind obligate sa-si indeplineasca intocmai
si la termenul convenit obligatiile asumate, in mod constient si liber.
Contractul dispune de un sir de caractere specifice, astfel el poate fi de
adeziune sau negociat,sinalagmatic(atunci cand ambele parti se obliga reciproc)
sau unilateral (in sensul ca genereaza obligatii doar pentru una dintre parti),
comutativ sau aleatoriu si cu executare instantanee sau succesiva, precum si de
consumator, real sau consensual.
La baza incheierii contractelor stau Principiul Libertatii Contractuale si
Principiul Fortei Obligatorii a Contractului.
Principiul forei obligatorii a contractului are rolul primar de a explica i
ordona raportul juridic nscut ntre pri ca urmare a ncheierii contractului,
pentru ca apoi s se poat impune ca realitate obiectiv terilor, prin intermediul
opozabilitii efectelor contractului.
Conform principiului fortei obligatorii , contractul incheiat legal obliga
partile nu numai la ceea ce au stipulat expres dar si la tot ceea ce rezulta din
natura lui in conformitate cu legea . contractul produce efecte numai intre parti
daca legea nu prevede altfel si poate produce efecte si pentru succesorii
universali sau cu titlu universal daca din lege , din contract sau din natura
obligatiei nu rezulta altfel. Contractul poate fi modificat numai in conformitate
cu clauzele sale sau prin acordul partilor daca legea nu prevede altfel.
Contractul are for obligatorie pentru prile contractante. Fora
obligatorie a contractului este aceeai i pentru instanele de judecat, care au
sarcina de a asigura executarea lui i care nu au dreptul s intervin n sensul
modificrii contractului, ci sunt chemate s procedeze la interpretarea lui n
spiritul voinei prilor. In esen, se considera c omul este sursa i limita
drepturilor subiective: n msura n care alege s se supun unui set de reguli
juridice pe care el nsui le creeaz, trebuie s se admit aceast putere a sa.
Autonomia de voin i gsete astfel expresia primar n libertatea absolut de
a contracta ca i n libertatea de a stabili coninutul contractului, care sunt
considerate adevratele coordonate ale principiului forei obligatorii.
Principiul forei obligatorii a contractului are rolul primar de a explica i
ordona raportul juridic nscut ntre pri ca urmare a ncheierii contractului,
pentru ca apoi s se poat impune ca realitate obiectiv terilor, prin intermediul
opozabilitii efectelor contractului. De aceea, urmnd ordinea reglementrii n
aceast materie, trebuie s reinem ca i consecine imediate ale forei
obligatorii ntre pri, urmtoarele consecine:
a) prile contractante sunt inute s execute ntocmai, una fa de
cealalt, obligaiile la care s-au ndatorat (regula conformitii executrii),
deoarece contractul valabil ncheiat are putere de lege ntre prile
contractante
b) a doua consecin primar a forei obligatorii este regula conform
creia contractul se modific sau nceteaz numai prin acordul prilor ori din
cauze autorizate de lege de unde i aa-numita regul a simetriei n contracte
care implic, ntre altele, irevocabilitatea unilateral a contractelor, precum i
revocabilitatea acestora prin consimmnt mutual;
c) obligaiile contractuale trebuie s fie executate ntotdeauna cu bun-
credin. Dei noua reglementare a foiei obligatorii nu mai reine regula
executrii cu bun-credin credem c includerea executrii cu bun-credin n
coninutul obligaional al contractului este justificat de existena art. 14 noul
Cod Civil care instituie exigena general de bun-credin i a art. 15 noul Cod
Civil care prohibete abuzul de drept. Dei este vorba de o obligaie general,
buna-credin ca surs a unei ntregi serii de obligaii contractuale
implicite,reprezinta si o consecin primar a principiului forei obligatorii a
contractului.
Excepii de la principiul forei obligatorii
Prin excepii de la principiul forei obligatorii desemnm acele situaii n
care efectele actului juridic civil nu se mai produc aa cum au prevzut prile,
la ncheierea lui, ci, independent de voina prilor sau, dup caz, a prii, aceste
efecte sunt fie mai restrnse, fie mai ntinse dect cele stabilite iniial.Exist att
cazuri de restrngere a forei obligatorii a unui act juridic civil, ct i cazuri de
extindere a acesteia.
Cazurile de restrngere a forei obligatorii sunt acele situaii, prevzute n
mod expres de lege, n care actul juridic i nceteaz efectele nainte de termen,
datorit dispariiei unui element al su.
In categoria cazurilor de extindere a forei obligatorii se includ:
- prorogarea (prelungirea) efectelor anumitor acte juridice, prin efectul
legii, peste termenul convenit de pri ;- prelungirea efectelor actului juridic cu
executare succesiv datorit suspendrii temporare a executrii acestuia, pe tot
timpul ct dureaz cauza de suspendare;
- moratoriul legal, adic acordarea, prin lege, a unui termen care are ca
efect amnarea general a executrii unor obligaii contractuale de ctre o
anumit categorie de debitori, n considerarea unor mprejurri excepionale
precum crize economice, conflicte militare etc.