FIŞE TEHNICE

FIŞA TEHNICĂ NR. 1.................................................................................................................3

PREVENIREA ARIERATELOR BUGETARE....................................................................3
FIŞA TEHNICĂ NR. 2.................................................................................................................5
DOBÂNZI ŞI PENALITĂŢI DE ÎNTÂRZIERE..................................................................5
FIŞĂ TEHNICĂ NR. 3.................................................................................................................6
GARANŢIILE ŞI MĂSURILE ASIGURATORII................................................................6
FIŞA TEHNICĂ NR. 4.................................................................................................................7
SCHEMA GENERALĂ............................................................................................................8
fişa tehnică nr. 5............................................................................................................................8
organele de executare silită.......................................................................................................9
fişa tehnică nr. 6............................................................................................................................9
Titlul de creanŢă.....................................................................................................................10
fişa tehnică nr. 7..........................................................................................................................10
TITLUL EXECUTORIU........................................................................................................10
FIŞĂ TEHNICĂ NR. 8...............................................................................................................11
BUNURILE SI VENITURILE URMARIBILE...................................................................11
FIŞA TEHNICĂ NR. 9...............................................................................................................13
POPRIREA...............................................................................................................................13
FIŞA TEHNICĂ NR. 10.............................................................................................................15
SECHESTRUL MOBILIAR..................................................................................................15
FIŞA TEHNICĂ NR. 11.............................................................................................................17
SECHESTRUL IMOBILIAR................................................................................................17
FIŞA TEHNICĂ NR. 12.............................................................................................................20
DAREA ÎN PLATĂ.................................................................................................................20
fişa tehnică nr. 13........................................................................................................................21
celelalte modalităţi de stingere a creanţei.............................................................................21
FIŞA TEHNICĂ NR. 14.............................................................................................................24
Contestaţia la executare silită.................................................................................................24
FIŞĂ TEHNICĂ NR. 15.............................................................................................................25
PRESCRIPţIA EXECUTăRII SILITE.................................................................................25
FIŞĂ TEHNICĂ NR. 16.............................................................................................................26
SUSPENDAREA EXECUTĂRII SILITE............................................................................26
fişa tehnică nr. 17........................................................................................................................28

1
 INSOLVABILITATEA...........................................................................................................28
FIŞĂ TEHNICĂ NR. 18.............................................................................................................29
noţiuni privind indicatorii colectării.....................................................................................29

2
 FIŞA TEHNICĂ NR. 1

PREVENIREA ARIERATELOR BUGETARE

O regulă importantă în executarea silită este detectarea sistematică şi imediată a rău

platnicilor, pentru a începe fără întârziere măsurile de executare silită împotriva acestora.

Organele fiscale trebuie să acţioneze rapid în faţa contribuabililor care nu îşi respectă
obligaţiile :
- atât obligaţiile declarative
- cât şi obligaţiile de plată.

Capacitatea organelor fiscale de a reacţiona prompt în faţa neîndeplinirii acestor obligaţii

constituie un semnal puternic adresat contribuabilului asupra determinării organului fiscal de a
aplica dispoziţiile legislative pentru a îmbunătăţi situaţia bugetară a statului şi de a promova
civismul fiscal.

1- A determina respectarea obligaţiilor declarative

Calitatea de colectare a creanţei fiscale este direct condiţionată de calitatea gestiunii

sistemului declarativ, adică de implementarea unei urmăriri riguroase a respectării obligaţiilor
declarative.
Detectarea nerespectării obligaţiilor se efectuează, la fiecare scadenţă, printr-o comparare
între lista contribuabililor care au obligaţia de a depune declaraţii şi lista celor care depun
efectiv declaraţiile.

1.1 – Ameliorarea activităţilor de gestiune

Se impune reactivitatea serviciilor de evidenţă în materie de supraveghere a

contribuabililor care nu declară, şi aceasta trebuie să se traducă, din momentul detectării
neîndeplinirii obligaţiei :
- fie printr-o reamintire a obligaţiei
• telefonică
• convocare
• …..
- fie în caz de eşec sau în prezenţa unui contribuabil care de obicei nu declară
prin procedura de impunere din oficiu.

Cu prioritate, serviciul trebuie să îşi înceapă acţiunile contra :

- noilor rău platnici (adică cei care în general îşi respectă obligaţiile) ;
- rău platnicilor a căror dosar prezintă obiective bugetare importante.

1.2- Favorizarea civismului fiscal

Civismul fiscal, adică îndeplinirea voluntară a obligaţiilor fiscale de către contribuabili

trebuie sa fie favorizat :

3
 - atât printr-o incitare a respectării regulilor fiscale prin aplicarea regulată a
dobânzilor şi penalităţilor de întârziere şi prin întărirea controlului fiscal ;
- cât şi prin îmbunătăţirea calităţii serviciilor aduse contribuabililor :
• îmbunătăţirea condiţiilor de primire fizică ;
• calitate mai bună a asistenţei contribuabilului prin liniile telefonice
special create la nivelul organelor fiscale ;
• reducerea intervalelor de răspuns sau de tratare a contestaţiilor ;
• identificarea interlocutorilor din administraţie (ghişeu, curier, e-mail
telefon) ;
• …….

2- A determina respectarea obligaţiilor de plată

2.1- Detectarea rău platnicilor

Serviciul de evidenţă detectează contribuabilii care nu au plătit prin compararea între

declaraţiile introduse în fişierele sale şi viramentele efectuate la trezorerie.
Această detectare necesită ca apropierea între declaraţiile depuse la serviciul de evidenţă
şi viramentele încasate la trezorerie să fie realizată cât mai rapid posibil, pentru a permite astfel
utilizarea listelor cu neplatnicii, stabilite fie manual, fie informatic, pentru înştiinţarea acestora.

2.2- Înştiinţarea rău platnicilor

Detectarea rău platnicilor trebuie urmată de trimiterea unei înştiinţări de plată,

precedată, eventual, de o reamintire simplă a obligaţiilor acestora (apel telefonic, convocare,..)
şi de o supraveghere a rezultatelor acestui demers.

În cazul unui eşec, într-un termen cât mai scurt, pentru a fi eficient, serviciul de evidenţă
trebuie să transmită dosarul la organul de executare pentru a începe executarea silită la o dată
cât mai apropiată de neîndeplinirea obligaţiei.
Se preconizează ca această acţiune de înştiinţare să fie orientată, cu prioritate, asupra
noilor neplatnici şi asupra dosarelor reprezentând importante obiective bugetare.

Iniţiativa de sancţionare a neplăţii aparţine deci serviciului de evidenţă.

2.3 – Punerea în aplicare a executării silite

Serviciul de executare silită trebuie să comunice titlul executoriu şi somaţia pentru a

putea începe executarea cât mai rapid.

Dobânzile şi penalităţile de întârziere, pentru nerespectarea obligaţiei de plată în

termenele legale, trebuie să se aplice conform legii.

Doar această strategie de detectare şi de sancţionare a neplăţii poate îmbunătăţi civismul

fiscal şi poate participa astfel la prevenirea arieratelor bugetare.

4
 FIŞA TEHNICĂ NR. 2
DOBÂNZI ŞI PENALITĂŢI DE ÎNTÂRZIERE
(art. 114-120 din Codul de procedură fiscală)

Dobânzile compensează prejudiciul financiar suportat de către buget din cauza neplăţii
ori plăţii cu întârziere a obligaţiei fiscale, în schimb penalităţile de întârziere sancţionează
nerespectarea obligaţiei de plată în termenul legal.
observaţie : nerespectarea obligaţiilor declarative se sancţionează prin amenzi
prevăzute la articolul 189 din Codul de procedură fiscală.

1-Câmpul de aplicare
Dobânzile şi penalităţile de întârziere se aplică la toate creanţele fiscale, cu excepţia:
- amenzilor, dobânzilor şi penalităţilor de întârziere ;
- obligaţiilor născute după data deschiderii procedurii de faliment.

2- Dobânzile
2.1 mod de calcul
a) regula – art 115 Codul de procedură fiscală -
Dobânzile sunt calculate în lei, pe zi, începând cu ziua imediat următoare datei
scadenţei şi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.

b) excepţii - art 115 - 119 Codul de procedură fiscală -

- pentru creanţele fiscale stinse prin executare silită, până la data întocmirii procesului-
verbal de distribuire, inclusiv - art 115 alin. (2) lit. b) Codul de procedură fiscală
- pentru creanţele fiscale ale debitorului declarat insolvabil, până la data întocmirii
procesului-verbal de constatare a insolvabilităţii, inclusiv - art 115 alin. (2) lit. c) Codul de procedură
fiscală -
- în cazul procedurii de reorganizare judiciară, până la data deschiderii procedurii de
faliment - art 117 alin. (4) Codul de procedură fiscală-
- etc.
2.2 cota
Nivelul dobânzii se stabileşte, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului
Finanţelor Publice, în corelaţie cu nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României,
o dată pe an, în luna decembrie, pentru anul următor, sau în cursul anului, dacă aceasta se
modifică cu peste 5 puncte procentuale.

3- Penalităţile de întârziere
3.1 mod de calcul
a) regula - art 120 – alin. (1) - Codul de procedură fiscală -
Penalităţile de întârziere se calculează în lei, pe lună sau fracţiune de lună, începând cu
prima zi a lunii care urmează scadenţei, până la data stingerii creanţei.
b) excepţii - art 120 –alin. (3)- Codul de procedură fiscală-
Penalitatea de întârziere se datorează până la data începerii executării silite.
3.2 Cota
Nivelul penalităţilor de întârziere este de 0,5%, stabilit prin Codul de procedură fiscală,
dar se poate modifica anual prin legea bugetului de stat.

4- Reducerea dobânzilor şi penalităţilor de întârziere

Nu este posibilă decât în cazurile prevăzute de lege.

5
 FIŞĂ TEHNICĂ NR. 3

GARANŢIILE ŞI MĂSURILE ASIGURATORII

(art. 122 - art. 126 din Codul de procedură fiscală)

Garanţiile sunt constituite din garanţii propriu-zise şi din măsuri asiguratorii.

Dispunerea de măsuri asiguratorii este destinată:
- Prevenirii organizării insolvabilităţii debitorului;
- Unei mai bune colectări ulterioare

Noţiune

Garanţiile sunt mijloace juridice care conferă creditorilor, dincolo de dreptul lor de gaj
general, şi în plus faţă de acest drept, anumite prerogative suplimentare constând de regulă într-
un drept de preferinţă faţă de ceilalţi creditori, fie în posibilitatea de a se îndrepta împotriva unei
terţe persoane care s-a angajat să execute obligaţia debitorului în cazul neplăţii.

1- Garanţii prevăzute de Codul Civil

Se disting în general,
- Garanţii personale :
• fidejusiune - art. 1652- 1684
- Garanţii reale :
• gaj (mobile) art. 1685-1696
• privilegiu (mobile şi / sau imobile) art. 1722 - 1745
• ipotecă (imobile) art. 1746 - 1779

2- Garanţii prevăzute de Codul de Procedură Fiscală

2.1- tipul garanţiilor constituite - art. 123 din Codul de procedură fiscală –
- consemnarea de mijloace băneşti la o unitate a Trezoreriei Statului;
- scrisoare de garanţie bancară;
- ipotecă asupra unor bunuri imobile din ţară;
- gaj asupra unor bunuri mobile;
- fidejusiune.

2.2- situaţii care pot antrena constituirea de garanţii – art. 122 din Codul de
procedură fiscală -

- suspendarea executării silite prin poprire conform art. 143 alin. (6) din Codul
de procedură fiscală;
- ridicarea măsurilor asigurătorii conform art. 126 din Codul de procedură
fiscală;
- asumarea obligaţiei de plată de către altă persoană prin angajament de plată
conform art. 25 alin. (2) lit. d) Codul de procedură fiscală;

6
 - în alte cazuri prevăzute de lege:
- în cazul înlesnirilor la plată în curs de derulare - O.U.G. 40/2002
pentru recuperarea arieratelor bugetare, cu modificările şi
completările ulterioare.

2.3- valorificarea bunurilor asupra cărora s-a dispus luarea de garanţii – art.
124 din Codul de procedură fiscală -

Aceste bunuri sunt valorificate în conformitate cu modalităţile şi procedurile prevăzute

de Codul de procedură fiscală pentru valorificarea în cadrul procedurii de executare silită a
bunurilor sechestrate.

3- Măsuri asiguratorii prevăzute de Codul de procedură fiscală

Reprezintă o procedură distinctă de garantare a colectării creanţelor fiscale.

3.1- măsurile asiguratorii prevăzute – art. 125 alin. (2) din Codul de
procedură fiscală -
- poprirea asiguratorie pe veniturile debitorului;
- sechestrul asiguratoriu asupra bunurilor mobile sau/şi imobile ale debitorului.

3.2- situaţii care permit dispunerea de măsuri asiguratorii

- când există pericolul ca debitorul să-şi sustragă, să-şi risipească sau să-şi
ascundă patrimoniul, periclitând sau îngreunând colectarea – art. 125 alin.
(2) din Codul de procedură fiscală –
- suspendarea executării unui act administrativ fiscal ca urmare a unei decizii a
organului de soluţionare a contestaţiei – art. 184 din Codul de procedură
fiscală –

Aceste măsuri pot fi luate şi în cazul în care creanţa nu a fost încă individualizată şi nu a
devenit scadentă. Ele se transformă în măsuri executorii o dată cu individualizarea creanţei şi
ajungerea acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii. – art. 125 alin. (3) din Codul de procedură
fiscală -

3.3- organele competente

- organe decizionale :
• organul fiscal competent, în baza unei decizii motivate;
• instanţa judecătorească;
• un alt organ competent;
- organe de aplicare:
• organul de executare competent.

3.4- ridicarea măsurilor asiguratorii - art. 126 din Codul de procedură fiscală
–
- în cazul constituirii uneia dintre garanţiile prevăzute la art. 123 din CPF;
- prin decizie motivată a organului fiscal, când au încetat motivele pentru care
au fost dispuse măsurile asiguratorii.
FIŞA TEHNICĂ NR. 4

7
 SCHEMA GENERALĂ

- CREANŢA

- ÎNŞTIINŢAREA DE PLATĂ

- TITLUL EXECUTORIU

- SOMAŢIA

- MĂSURI DE EXECUTARE SILITĂ

STINGEREA CREANŢEI

FIŞA TEHNICĂ NR. 5

8
 ORGANELE DE EXECUTARE SILITĂ
(art. 132 din Codul de procedură fiscală)

ORGANUL FISCAL COMPETENT

EVIDENŢĂ ORGAN DE EXECUTARE

neplată

Organul de executare competent este organul în a cărui rază teritorială se găsesc

bunurile urmăribile, coordonarea întregii executări revenind organului de executare în a cărui
rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul.

- D.G.A.M.C. are propriul său serviciu de executare silită.

- Pe data de 07 iulie 2004 a fost validat de către dl. Preşedinte al ANAF experimentul
unui Centru de Executare Silită.

Compus din funcţionari bine specializaţi, această nouă unitate fiscală va avea drept
vocaţie conducerea procedurilor de executare silită cele mai complexe pentru creanţe cu miză
puternică (creanţe de cel puţin 2 ani şi în cuantum important).

FIŞA TEHNICĂ NR. 6

9
 TITLUL DE CREANŢĂ
(art. 107 din Codul de procedură fiscală)

Definiţie

Titlul de creanţă este actul prin care creanţa fiscală este individualizată.
Acest act este întocmit de către organele fiscale competente sau de către alte persoane
îndreptăţite potrivit legii (plătitor, organe vamale, procurorul, etc. )

Exemple

AUTOR TITLU DE CREANŢĂ

- declaraţia fiscală
Platitor
- angajamentul de plată
- decizia de impunere pentru creanţa
Organe fiscale
principală
- decizia de calcul pentru creanţele fiscale
accesorii
- proces-verbal de contravenţie
Organe vamale - act constatator
declaraţia vamală
Poliţie proces-verbal de contravenţie

Procuror
ordonanţă

Judecător
hotărâre

FIŞA TEHNICĂ NR. 7

TITLUL EXECUTORIU
(art .136 din Codul de procedură fiscală )

10
 Definiţie

Titlul de creanţă devine titlu executoriu când :

- termenul de plată prevăzut de lege a expirat;
- nu a fost contestat în termenele prevăzute de lege;
- contestaţia a fost respinsă.
Organul de executare întocmeşte câte un titlu executoriu pentru fiecare tip de creanţă fiscală
(câte unul pentru fiecare creanţă principală reprezentând impozite, taxe şi contribuţii sociale şi
câte unul pentru fiecare accesoriu).

Actul administrativ prealabil

După expirarea termenului de plată, în cazul în care nu s-a achitat obligaţia fiscală, organul
fiscal, trebuie să transmită debitorului o înştiinţare de plată.
Acest document constituie o reamintire a obligaţiei de plată în intervalul de 15 zile.
Actul comportă menţiuni obligatorii (identitatea debitorului, identitatea organului fiscal,
natura şi cuantumul creanţei, termenul de 15 zile pentru a efectua plata, data emiterii înştiinţării
de plată, numele persoanei împuternicite a organului fiscal, semnătura şi ştampila organului
fiscal).

Actul administrativ cu care începe executarea silită

În caz de neplată, după trecerea termenului de 15 zile prevăzut în înştiinţarea de plată,

organul fiscal va începe procedura de executare silită, prin comunicarea către debitor a somaţiei
însoţită de titlul executoriu).

Somaţia este primul act de executare silită (data comunicării somaţiei este data începerii
procedurii de executare silită).

Somaţia este actul administrativ obligatoriu prin care debitorul este somat să achite obligaţia
sa fiscală. Dacă nu plăteşte în intervalul de 15 zile de la data comunicării somaţiei, organul de
executare va proceda la aplicarea modalităţilor de executare silită.
În acelaşi termen, debitorul poate contesta executarea silită.

► Titlul executoriu este indispensabil pentru orice măsură de executare silită.

► Titlul executoriu cuprinde menţiuni obligatorii (identificarea părţilor, a creanţei,
baza legală…).
► Titlul executoriu trebuie indicat în toate actele de executare silită.
FIŞĂ TEHNICĂ NR. 8
BUNURILE SI VENITURILE URMARIBILE
(art 146 din Codul de procedură fiscală)

11
 Definiţie

I. Bunurile urmăribile sunt toate bunurile imobile şi mobile (corporale şi necorporale)

al căror proprietar este debitorul şi care nu sunt exceptate de lege de la executare silită.
Aceste bunuri se află, fie la domiciliul fiscal al debitorului, fie la un terţ.
Trebuie să aibă o valoare suficient de mare, adică din valorificarea lor să rezulte o sumă
mai mare decât cheltuielile de executare.
Bunurile supuse unui regim special de circulaţie pot fi urmărite numai cu respectarea
condiţiilor prevăzute de lege (produse accizabile, arme, metale preţioase…).

Excepţii

BUNURI MOBILE BUNURI IMOBILE

NEURMĂRIBILE NEURMĂRIBILE

Bunuri necesare vieţii debitorului şi familiei sale Spaţiul minim de locuit al debitorului (mai
(bunuri domestice indispensabile vieţii cotidiene puţin în cazul creanţei fiscale de natură
ex : pat, masă de bucătărie, alimente, penală), spaţiul minim fiind definit prin lege.
combustibil…)

Bunuri necesare activităţii profesionale (mai

puţin bunurile destinate exercitării activităţii de
comerţ)

Bunuri necesare pentru continuarea studiilor

Obiecte de cult religios

Bunuri necesare persoanelor handicapate

II. Venituri urmăribile orice sume reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în lei
şi valută, titluri de valoare deţinute şi/sau datorate debitorului de către terţe persoane.

VENITURI
VENITURI NEURMĂRIBILE
URMĂRIBILE

Salariile şi alte venituri periodice realizate - 1/2 din venitul lunar net, pentru sume datorate
din muncă, pensiile acordate în cadrul cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de

12
asigurărilor sociale, precum şi alte sume ce alocaţie pentru copii sau dacă sunt mai mulţi
se plătesc periodic debitorului şi sunt creditori ;
destinate asigurării mijloacelor de existenţă
- 2/3 din venitul lunar net, pentru orice alte
datorii.

- ajutoare pentru incapacitate temporară de

muncă, compensaţia acordată salariaţilor
pentru desfacerea contractului de muncă,
sumele cuvenite şomerilor (pot fi urmărite
până la ½ pentru sume datorate cu titlu de
obligaţie de întreţinere şi despăgubiri pentru
repararea daunelor cauzatoare de moarte sau
prin vătămări corporale)

- alocaţii de stat, indemnizaţiile pentru copii,

ajutoare pentru maternitate, deces, burse de
studii, diurne

- sumele necesare plăţii drepturilor salariale

Particularitate

Incidenţa devălmăşiei (regimul matrimonial) :

Mai întâi executarea silită se îndreaptă asupra bunurilor proprii ale debitorului.
Dacă este cazul, executare silită se extinde asupra bunurilor comune ale debitorului şi soţului
/soţiei. La cererea creditorului instanţa poate dispune partajul bunurilor comune.

FIŞA TEHNICĂ NR. 9

POPRIREA

(art. 144 - 145 din Codul de procedură fiscală)

13
 ADMINISTRAŢIA

Creanţa Plata
Sume
urmăribile
(venituri-
disponibilităţi)

DEBITOR TERŢ-POPRIT
Creanţa
POPRIT

● Poprirea cuprinde 2 etape :

- Etapa asiguratorie = blocarea veniturilor în mâinile unui terţ (persoană fizică sau juridică,
ex. banca);
- Etapa executorie = reţinerea şi virarea sumelor înscrise în adresa de înfiinţare a popririi.

● Adresa de înfiinţare a popririi însoţită de copia certificată a titlului executoriu este transmisă
terţului poprit prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau înmânată acestuia.

● obligaţiile terţului poprit:

→ Dacă terţul poprit este o persoană fizică sau juridică:

- În cele 5 zile de la primirea adresei de înfiinţare a popririi, terţul poprit trebuie să

informeze organul fiscal dacă datorează sume de bani debitorului.
- Poprirea este considerată înfiinţată la data la care terţul poprit confirmă că datorează sume
de bani debitorului. În cazul în care acesta nu răspunde sau răspunde cu întârziere, poprirea
se consideră înfiinţată de la data expirării termenului de 5 zile.

14
→ Terţul poprit este o bancă:

De la data primirii adresei de înfiinţare a popririi de către bancă:

- Sumele sunt indisponibilizate.
- Banca are 5 zile pentru a comunica organului fiscal dacă debitorul are conturi deschise.
- Debitorul are 15 zile pentru a plăti. În caz de neplată la expirarea acestui termen, poprirea
produce efecte.

=> Terţul poprit este fie o persoană fizică, fie o persoană juridică, fie o bancă :

- Terţul poprit trebuie să efectueze plata către organul fiscal (sau mai multe plăţi, ex. chirii).
- Terţul poprit trebuie să informeze organul fiscal despre adresele de înfiinţare a popririi în
curs transmise de alţi creditori. Organul fiscal va reaminti atunci terţului poprit dispoziţiile
Codului de procedură fiscală privind ordinea de prioritate (art. 166) pe care acesta este
obligat să o aplice.
- Terţul poprit poate contesta actele de executare îndeplinite.
- Responsabilitatea terţului poprit poate fi angajată în faţa instanţei judecătoreşti.

FIŞA TEHNICĂ NR. 10

SECHESTRUL MOBILIAR
(art 146 - 148 din Codul de procedură fiscală)

PRIN
ÎNŢELEGEREA
PĂRŢILOR

15 zile
DIRECTĂ

15
PROCES-VERBAL VÂNZARE
LICITAŢIE
DE SECHESTRU PUBLICĂ REGIM DE
BUNURI MOBILE CONSIGNAŢIE

Sechestrul mobiliar vizează bunurile mobile corporale.

Titlul executoriu trebuie înscris la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

Această înscriere conferă creditorului fiscal o garanţie.

Sechestrul mobiliar cuprinde 2 etape :

Sechestrul →

Bunurile trebuie să aibă o valoare suficient de mare în raport cu creanţa.

Evaluarea în vederea valorificării bunurilor mobile poate fi făcută de către executorul
fiscal. Dacă consideră necesar, organul fiscal poate apela la experţi. Documentul prin care se
efectuează evaluarea se anexează la procesul-verbal de sechestru, o copie a acestui document
fiind transmisă şi debitorului.

Bunurile pot fi sigilate dacă riscă să fie substituite sau dacă pot fi stricate în urma
utilizării.
Bunurile indisponibilizate rămân în principiu la dispoziţia debitorului, dacă acesta se
angajează să păstreze bunurile şi să răspundă pentru întreţinerea şi păstrarea lor. În caz contrar,
se va numi un custode pentru a răspunde de bunuri. Bunurile pot fi de asemenea depozitate de
către organele de executare într-un loc adecvat.

Ridicarea bunurilor este obligatorie pentru metalele preţioase, obiectele de artă, titluri
de valoare şi lichidităţi. În acest caz, bunurile se depun în mai puţin de 48 de ore la un muzeu
sau la o bancă. Dovada consemnării trebuie să fie ataşată la dosarul de executare.

O copie a procesului verbal de sechestru se transmite debitorului, reprezentantului sau

custodelui.

Vânzarea (art. 154-162 Codul de procedură fiscală) →

Vânzarea trebuie să fie precedată cu cel puţin 10 zile de o publicitate (prin afişare la
sediul organului de executare, al primăriei în a cărei rază teritorială se află bunurile sechestrate,
la sediul sau domiciliul debitorului, la locul vânzării, într-un ziar naţional, într-un ziar local, pe
internet, sau în Monitorul Oficial).

Dacă debitorul nu şi-a achitat datoria sa fiscală în termenul de 15 zile prevăzut, se trece la
vânzarea bunurilor mobile sechestrate.

Organele de executare trebuie, în prealabil, să verifice numărul şi starea bunurilor

sechestrate şi să redacteze procesul verbal al acestei verificări.

16
 Vânzarea poate fi prin înţelegerea părţilor (debitor-creditor).
Titlul de proprietate îl constituie în acest caz factura de vânzare.

Vânzarea poate fi publică :

• Vânzare directă.
Este vorba despre o vânzare făcută de organul de executare direct către un cumpărător care
oferă cel puţin preţul de evaluare.
Titlul de proprietate îl constituie în acest caz procesul verbal de vânzare directă.
• Vânzarea la licitaţie cu adjudecarea către cel care oferă cel mai mult
Preţul de pornire al primei licitaţii este cel al evaluării.
Vânzarea poate să aibă loc în faţa unui singur cumpărător, dacă acesta oferă cel puţin
preţul de evaluare. Dacă nu se prezintă nici un cumpărător, se organizează o nouă licitaţie. Sunt
posibile mai multe licitaţii, cu diminuarea preţului de pornire (până la 50 % din preţul de
evaluare). Per a contrario, dacă sunt prezenţi mai mulţi cumpărători, vânzarea se va face în
favoarea celui care oferă cel mai mult.
Vânzarea la licitaţie poate avea loc pe parcursul mai multor zile şi se desfăşoară, în principiu,
în locul unde se găsesc bunurile.
Vânzarea la licitaţie este fixată pentru o zi lucrătoare, între orele 8 si 18. În caz de
urgenţă, organul fiscal poate autoriza vânzarea într-o zi nelucrătoare.

Titlul de proprietate îl constituie procesul verbal de adjudecare a bunului mobil.

Bunurile care nu sunt vândute sunt restituite debitorului, cu menţiunea

indisponibilizării până la expirarea termenului de prescripţie. De asemenea, se restituie
debitorului în 15 zile de la distribuirea sumelor şi excedentul de preţ în raport cu suma creanţei.

Ordinea de distribuire a sumelor încasate în funcţie de rangul creditorilor trebuie

aplicată, dacă organul fiscal nu este singurul creditor. (conform art. 166 din Codul de procedură
fiscală).

► În caz că există un risc de înstrăinare, de substituire sau de sustragere a bunurilor

sechestrate sau dacă este vorba de bunuri destinate vânzării (mărfuri), procesul verbal de
sechestru poate fi întocmit în acelaşi timp cu comunicarea somaţiei.
Data vânzării va fi atunci fixată după 15 zile de la data sechestrării bunului mobil, cu
excepţia bunurilor perisabile sau supuse degradării care pot fi vândute în regim de urgenţă.
FIŞA TEHNICĂ NR. 11

SECHESTRUL IMOBILIAR
(art 149 - 151 din Codul de procedură fiscală)

PRIN

ÎNŢELEGEREA
15 zile PĂRŢILOR

17
PROCES-VERBAL Directă
SECHESTRU VÂNZARE
BUNURI IMOBILE PUBLICĂ

Licitaţie

ÎNSCRIERE LA BIROUL DE CARTE FUNCIARĂ

Sechestrul imobiliar vizează bunurile imobile.

Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile constituie ipotecă legală.

Sechestrul imobiliar cuprinde 2 etape :

Sechestrul →

Organul de executare întocmeşte un proces verbal de sechestru. Acest proces verbal

precizează întinderea dreptului de proprietate al debitorului (ex. indiviziune …), caracteristicile
sale tehnice (suprafaţă, vechime…). Aceste indicaţii sunt furnizate de către debitor.
Procesul verbal se redactează în 3-4 exemplare destinate :
- debitorului ;
- organului fiscal ;
- biroului de carte funciară ;
- administratorului sechestru (dacă este cazul).

Prin înscrierea procesului verbal de sechestru la Biroul de carte funciară

indisponibilizarea imobilului devine opozabilă terţilor cu garanţii constituite ulterior.
La solicitarea organului fiscal, Biroul de carte funciară va comunica, în termen de 10
zile, sarcinile care grevează imobilul sechestrat.

Vânzarea (art. 154-162 din Codul de procedură fiscală) →

Dacă debitorul nu şi-a achitat obligaţia fiscală în termenul de 15 zile prevăzut, se trece
la vânzarea imobilului.
Vânzarea trebuie să fie precedată cu cel puţin 10 zile înainte de o publicitate (prin
afişare la sediul organului de executare, al primăriei în a cărei rază teritorială se află bunurile
sechestrate, la sediul sau domiciliul debitorului, la locul vânzării, într-un ziar naţional, într-un
ziar local, pe internet, sau în Monitorul Oficial).

Evaluarea în vederea valorificării bunurilor imobile poate fi făcută de către executorul

fiscal. Dacă consideră necesar, organul fiscal poate apela la experţi. Documentul prin care se
efectuează evaluarea se anexează la procesul-verbal de sechestru, o copie a acestui document
fiind transmisă şi debitorului.

18
 Vânzarea poate fi prin înţelegerea părţilor (debitor-creditor).
Titlul de proprietate îl constituie în acest caz contractul de vânzare înscris la Biroul de
carte funciară. Organul fiscal ridică în acest caz ipoteca.
Vânzarea poate fi publică :
• Vânzare directă.
Este vorba despre o vânzare făcută de organul de executare direct către un cumpărător.
Titlul de proprietate îl constituie în acest caz procesul verbal de vânzare directă. Acest
proces verbal este înregistrat la Biroul de carte funciară şi se ridică ipoteca.
• Vânzarea la licitaţie cu adjudecarea în favoarea celui care oferă cel mai mult.
Titlul de proprietate îl constituie procesul verbal de adjudecare. Acest proces verbal este
înregistrat la Biroul de carte funciară şi se ridică ipoteca.

Pentru a participa la o vânzare publică (directă sau licitaţie), eventualii cumpărători

trebuie să depună o taxă de participare de 10% din preţul de pornire al licitaţiei. Această sumă
se restituie participanţilor care nu au fost declaraţi adjudecatari, în 5 zile de la vânzare.

Vânzarea se desfăşoară în faţa unei comisii constituite din trei persoane desemnate de
către organul de conducere al creditorului fiscal. Dacă vânzarea nu se realizează în urma a 3
licitaţii publice, se va organiza o vânzare cel puţin în fiecare an, în aceleaşi condiţii, până la
împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.

Ordinea de distribuire a sumelor încasate în funcţie de rangul creditorilor trebuie

aplicată, dacă organul fiscal nu este singurul creditor. (conform art. 166 din Codul de procedură
fiscală).

► Pentru a conserva imobilul poate fi numit un administrator-sechestru. Dacă primeşte plăţi

(ex. chirii), trebuie să le depună pe rând la organul fiscal . Acest lucru îi angajează
răspunderea.

► Ţinând cont de termenul scurs între evaluarea bunurilor şi vânzare, este posibilă o
actualizare a preţului atât pentru sechestrul imobiliar cât şi pentru sechestrul mobiliar.

19
 FIŞA TEHNICĂ NR. 12

DAREA ÎN PLATĂ
(art. 163 din Codul de procedură fiscală)

Bun
DEBITOR STAT
imobil
sechestrat

PRINCIPIU

Pentru stingerea obligaţiei sale fiscale, debitorul poate propune ca un bun imobil
sechestrat să fie trecut în proprietatea publică a statului.

CONDIŢII

● Bunul imobil trebuie ca în prealabil să fi fost sechestrat de organul fiscal şi să nu fie grevat
de nici o sarcină (nici o ipotecă în contul altor creditori, etc.).

● Darea în plată trebuie propusă de către debitor.

● Urmare acestei propuneri, o instituţie publică trebuie să îşi exprime dorinţa de a prelua în
administrare acest bun imobil.

● Direcţia finanţelor publice judeţene întocmeşte un raport de oportunitate a dării în plată.

● Dosarul este transmis Comisiei din cadrul Ministerului Finanţelor Publice care analizează şi
decide.

EFECTE

● Dacă comisia decide stingerea obligaţiilor bugetare ale debitorului prin trecerea în
proprietatea publică a statului a bunului imobil, organul fiscal trebuie să întocmească un proces
verbal de trecere în proprietatea publică a statului. Acest proces verbal va fi înregistrat la Biroul
cărţii funciare şi ipoteca va fi ridicată.

● Ministerul de care aparţine instituţia publică care doreşte să preia în administrare bunul
imobil iniţiază un proiect de hotărâre a Guvernului pentru darea în administrare către instituţia
publică solicitantă.

20
 FIŞA TEHNICĂ NR. 13
CELELALTE MODALITĂŢI DE STINGERE A CREANŢEI

I – COMPENSAREA

(art. 111 din Codul de procedură fiscală)

Organ fiscal

creanţa COMPENSAREA creanţa

Debitor

PRINCIPIU

Stingerea obligaţiilor fiscale reciproce între organul fiscal şi debitor

CONDIŢII

● Debitorul poate solicita compensarea sau organul fiscal o poate aplica din oficiu, înainte de
restituirea sau rambursarea sumelor cuvenite debitorului.

EFECTE

● Datoria debitorului este stinsă.

● Datoria organului fiscal este stinsă.

21
 II – ACŢIUNEA PAULIANĂ (ART. 975 COD CIVIL)

(sau acţiunea revocatorie)

ORGANUL FISCAL

creanţa acţiunea pauliană

bunuri

DEBITOR TERŢ
Transfer de proprietate în mod fraudulosos

PRINCIPIU

Organul fiscal cere instanţei revocarea transferului de proprietate intervenit în mod

fraudulos între debitor şi terţ.

CONDIŢII

● Organul fiscal trebuie să demonstreze că există o creanţă fiscală certă, lichidă si exigibilă
înainte de transferul de proprietate fraudulos.

● Organul fiscal trebuie să demonstreze frauda debitorului (ex. : vânzare fictivă, legătură de
rudenie, legătură de afaceri, etc). Organul fiscal demonstrează că transferul de proprietate a
permis debitorului să îşi organizeze insolvabilitatea.

● Organul fiscal trebuie să demonstreze crearea unui prejudiciu. Debitorul trebuie să-şi
mărească sau să-şi creeze o stare de insolvabilitate.

• Organul fiscal trebuie să demonstreze complicitatea la fraudă a terţului în cazul actelor cu

titlu oneros.

EFECTE

● Dacă sunt îndeplinite condiţiile, instanţa va putea revoca transferul de proprietate (vânzare
anulată, etc). Bunul reintră în patrimoniul debitorului.

● Organul fiscal poate să-şi continue acţiunea de recuperare asupra bunului, deoarece acţiunea
intentată de acesta nu profită celorlalţi creditori, ci doar organului fiscal care a introdus-o şi în
limitele creanţei sale.

22
 III – ACŢIUNEA OBLICĂ (ART. 974 COD CIVIL)

(sau acţiunea subrogatorie)

ORGANUL FISCAL

creanţa acţiune oblică

Acţiune
oblică

DEBITOR TERŢ
Creanţa

PRINCIPIU

Organul fiscal exercită în instanţă o acţiune în vederea valorificării unui anumit drept
care aparţine debitorului său.

CONDIŢII

● Debitorul să nu intenteze el însuşi acţiunea. Starea sa de inactivitate se poate datora

neglijenţei, nepăsării, nepriceperii sau relei credinţe.

● Organul fiscal să aibă un interes serios şi legitim. Trebuie să existe riscul ca debitorul să-şi
mărească sau să-şi creeze o stare de insolvabilitate.

● Organul fiscal trebuie să deţină o creanţă fiscală certă, lichidă şi exigibilă.

EFECTE

● Instanţa poate admite acţiunea formulată de organul fiscal. În acest caz bunul se reîntoarce în
patrimoniul debitorului şi va servi la asigurarea gajului general al tuturor creditorilor
chirografari.

23
 FIŞA TEHNICĂ NR. 14
CONTESTAŢIA LA EXECUTARE SILITĂ
(art.168 – art. 170 din Codul de procedură fiscală)

Definiţie

Contestaţia la executare silită ţine de contenciosul acţiunii de executare, în comparaţie

cu acţiunea de contestare formulată împotriva actelor administrative fiscale.
Contestaţia ia forma unei reclamaţii privind validitatea juridică a actelor de executare
silită. Se declanşează astfel controlul instanţei cu privire la actele de executare.

Interesul de a acţiona

Orice persoane interesate (fizice sau juridice) pot face contestaţie împotriva oricărui act
de executare silită, efectuat de organele de executare.
Astfel, sunt recunoscute având un interes pentru a acţiona:
- debitorul;
- terţul poprit;
- terţul considerat proprietar al bunului sechestrat;
- oricare alte persoane interesate.
-

Obiect

Poate fi contestat orice act de executare, precum şi refuzul organului de executare de a

îndeplini un act de executare în condiţiile legii.

Desfăşurare

Contestaţia la executare silită se introduce la instanţa judecătorească teritorială competentă.

Contestaţia nu suspendă executarea silită cu excepţia cazului în care instanţa a dispus
suspendarea.
Hotărârea instanţei poate fi atacată în condiţiile legii.

Termenul de introducere a contestaţiei

Termenul pentru introducerea contestaţiei este de 15 zile de la data la care contestatarul a

luat cunoştinţă de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, de refuzul organului
de executare de a îndeplini un act de executare sau de eliberarea sau distribuirea sumelor pe
care le contestă.

24
 FIŞĂ TEHNICĂ NR. 15
PRESCRIPŢIA EXECUTĂRII SILITE
(art. 127 - 131 din Codul de procedură fiscală)

Definiţie

Prescripţia este durata în care organul fiscal poate cere executarea silită a creanţei
fiscale.
La încheierea acestui interval şi în absenţa unui act de suspendare sau întrerupere a
prescripţiei, creanţa este scăzută din evidenţa analitică pe plătitor, iar organul fiscal nu mai
poate acţiona. Debitorul nu mai figurează cu datorii.

Termen

Prescripţia dreptului de a cere executarea silita este de 5 ani începând cu data de 1

ianuarie a anului care urmează celui în care obligaţia a devenit scadentă (acelaşi termen se
aplică şi pentru creanţele care provin din amenzi contravenţionale).
Exemplu:

17/10/2004 01/01/2005 31/12/2009

Scadenţa obligaţiei PRESCRIPŢIE

fiscale

Întreruperea prescripţiei
Sunt acte de întrerupere a prescripţiei actele de executare îndeplinite de organele fiscale
(ex. : proces verbal, somaţie, etc. ) sau anumite acte ale debitorului (plată parţială, cerere de
compensare, etc.).
Orice act de întrerupere determină începerea unui nou termen de prescripţie.

Suspendarea prescripţiei
Prescripţia este suspendată :
- dacă debitorul sustrage veniturile şi bunurile sale de la executarea silită ;
- în cazurile şi condiţiile în care suspendarea executării este prevăzută de lege ori a fost
dispusă de instanţa de judecată sau de alt organ competent;
- în cazul înlesnirilor la plată;
- în alte cazuri prevăzute de lege.

La data încheierii suspendării prescripţiei, aceasta îşi reia cursul, până la împlinirea
termenului de prescripţie, dar nu mai puţin de 6 luni.

► Prescripţia şterge creanţa fiscală.

Dacă debitorul plăteşte fără să aibă cunoştinţă de prescrierea datoriei sale, plata este
irevocabilă. Debitorul se consideră că a renunţat la beneficiul prescripţiei.

25
 FIŞĂ TEHNICĂ NR. 16

SUSPENDAREA EXECUTĂRII SILITE

(art. 143 alin (2) din Codul de procedură fiscală)

Noţiune:

Este acea modificare a cursului procedurii de executare silită care constă în oprirea, de
drept, a curgerii acesteia pe timpul cât durează situaţiile, prevăzute în mod limitativ de lege,
care îl pun pe creditorul fiscal în imposibilitatea de a acţiona pentru a recupera creanţa fiscală.

1- situaţii suspensive prevăzute de Codul de procedură fiscală

1.1- dispusă de instanţă, în cazurile prevăzute de lege (art. 143 alin. (2) lit.
a) teza I din Codul de procedură fiscală)
În cazul contestaţiei la executarea silită sau a contestaţiei actului administrativ fiscal în
instanţă, aceasta poate fi suspendată la cererea debitorului, dacă instanţa consideră că există
motive întemeiate pentru suspendare.

1.2- dispusă de creditor, în cazurile prevăzute de lege (art. 143 alin.(2) lit. a)
teza II din Codul de procedură fiscală):

a) în cazul executării silite prin poprire, dacă generează imposibilitatea debitorului de a-

şi continua activitatea economică, cu consecinţe sociale deosebite, creditorul fiscal poate
dispune, la cererea debitorului şi ţinând seama de motivele invocate de acesta, fie suspendarea
temporară totală, fie suspendarea temporară parţială a executării silite prin poprire (art. 143
alin. 5 din Codul de procedură fiscală)

b) în cazul executării silite a bunurilor imobile, executarea silită asupra imobilului este
suspendată pe o perioadă de maximum 6 luni, dacă în termen de 15 zile de la comunicarea
procesului verbal de sechestru, debitorul solicită organului de executare, să îi aprobe ca plata
integrală a creanţelor fiscale să se facă din veniturile bunului imobil urmărit sau din alte venituri
ale sale (art. 151 alin. (1) din Codul de procedură fiscală)

c) în cazul contestaţiei actului administrativ fiscal, la cererea temeinic justificată a

debitorului, organul de soluţionare a contestaţiei poate suspenda executarea actului
administrativ atacat până la soluţionarea contestaţiei (art. 184 din Codul de procedură fiscală)

1.3- în cazul înlesnirii la plată

Executarea silită este suspendată la data comunicării aprobării înlesnirii la plată, în
condiţiile legii (art. 143 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură fiscală)

26
 1.4-în alte cazuri prevăzute de lege (art. 143 alin. (2) lit. d) din Codul de
procedură fiscală):

a) în cazul societăţilor pe cale de privatizare

În cazul instituirii procedurii de administrare specială şi a supravegherii financiare pentru
societăţile comerciale care urmează a fi privatizate executarea silită este suspendată (Legea nr.
137/2002 pentru accelerarea privatizarii, cu modificările şi completările ulterioare)

b) în cazul procedurii de reorganizare judiciară

În cazul aplicării procedurii de reorganizare judiciară executarea silită este suspendată
(Legea nr. 64/1995 a reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată)

2- efectele suspendării executării silite

2.1- executarea silită nu mai poate continua;

2.2- termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită este oprit, fiind
şi el suspendat (conform fişei tehnice privind prescripţia).

3- luarea de măsuri asiguratorii sau garanţii când executarea silită este suspendată

Se iau măsuri asiguratorii în cazul suspendărilor dispuse :

• De creditorul fiscal, în cazul contestaţiei actului administrativ fiscal;

• De instanţă.

Se constituie garanţii în cazul suspendării dispuse:

• De creditorul fiscal, în cazul executării silite prin poprire;

• Urmare acordării de înlesniri la plată.

27
 FIŞA TEHNICĂ NR. 17

INSOLVABILITATEA
(art. 171 din Codul de procedură fiscală)

Noţiune

Este o modalitate de stingere a creanţelor bugetare.

Creanţele fiscale pentru care se analizează posibilitatea declarării sau constatării
insolvabilităţii privesc atât debitul principal, cât şi accesoriile acestuia, indiferent de natura
creanţelor fiscale.

Situaţiile care generează aplicarea procedurii de insolvabilitate

a) când debitorul nu are venituri sau bunuri urmăribile;

b) când după încetarea executării silite pornite împotriva debitorului rămân debite
neachitate;
c) când debitorul a dispărut sau a decedat fără să lase avere;
d) când debitorul nu este găsit la ultimul domiciliu fiscal cunoscut şi la acestea ori în alte
locuri, unde există indicii că a avut avere, nu se găsesc venituri sau bunuri urmăribile;
e) când, potrivit legii, debitorul persoană juridică îşi încetează existenţa şi au rămas
neachitate obligaţii fiscale.

Declararea debitorului în stare de insolvabilitate nu este condiţionată de încadrarea

cumulativă în situaţiile mai sus prezentate.

Reflectarea în evidenţele organului fiscal

Creanţele fiscale ale debitorilor declaraţi insolvabili, se scot din evidenţa curentă şi se
trec într-o evidenţă separată, prin decizia conducătorului organului de executare.
În cazurile în care se constată că debitorii au dobândit venituri sau bunuri urmăribile
după declararea stării de insolvabilitate, organele de executare vor lua măsurile necesare de
redebitare a sumelor şi de executare silită.

28
 FIŞĂ TEHNICĂ NR. 18

NOŢIUNI PRIVIND INDICATORII COLECTĂRII

Indicatorii constituie instrumentele de apreciere şi de analiză şi deci de pilotaj a

activităţii unui organ fiscal.

Indicatorii de urmărire a colectării există în ansamblul ţărilor din Uniunea Europeană.

Unii dintre ei, deja utilizaţi de către DGAMC, ar trebui generalizaţi în mod progresiv de către
administraţia română pentru a facilita pilotajul acţiunii de executare şi pentru a avea o viziune
comparativă mai precisă a acestei activităţi în raport cu celelalte ţări ale Uniunii Europene.

Prezenta fişă nu are nici o valoare normativă şi nu are drept finalitate decât prezentarea
responsabililor români în materie de executare, a noţiunii de indicatori şi a principalilor
indicatori de colectare utilizaţi, cu titlu de exemplu în Franţa, şi susceptibili de a fi introduşi în
România.

1- Noţiunea de indicatori

1.1-natura indicatorilor

Sunt utilizaţi în principal, indicatori sintetici privind activitatea:

• Indicatori de activitate care măsoară cantitatea de muncă realizată în raport

cu sarcinile.
(coeficent de acoperire a unui flux : % de declaraţii « 300 » prelucrate
înainte de data N ; … )
• Indicatori de calitate care măsoară rezultatul obţinut în raport cu scopul
căutat, a unui obiectiv cuantificat în prealabil.
(coeficent de plată la scadenţă, % din arieratele recuperate înainte de data N)
• Indicatori de eficienţă comparând rezultatul obţinut cu situaţia efectivă.
(recuperare arierate / funcţionar de la executare silită, număr de dosare
care cuprind un titlu executoriu / funcţionar ...)
1.2- semnificaţia indicatorilor

Este indispensabil :
- să cunoaştem natura şi originea elementelor care compun fracţia atât la numărător cât
şi la numitor,
- să înţelegem cum variază numărătorul şi numitorul şi incidenţa acestor variaţii asupra
evoluţiei indicatorului;
- să ţinem cont de contextul local (mediul fiscal,…) şi să aducem corecţiile necesare
supravegherii evenimentelor excepţionale;

29
 - să înţelegem critic şi global indicatorii în raport cu misiunea de recuperare a
arieratelor.

În sfârşit, aprecierea unui indicator trebuie revăzută:

• În timp (evoluţia indicatorului);
• În spaţiu (comparaţie cu acelaşi indicator dintr-unul sau din mai multe
servicii sau judeţe diferite);
• În raport cu evoluţia altor indicatori.

Observaţie practică: variaţia fracţiei

Rezultatul variază :
- în acelaşi sens cu numărătorul : dacă numărător  rezultatul 
- în sens invers cu numitorul : dacă numitorul rezultatul 

2- Unificarea denumirii fazelor colectării

Definirea precisă şi invariabilă a fazelor de colectare condiţionează introducerea

indicatorilor.
Cu titlu de exemplu, trebuie definite drept arierate bugetare sumele care au făcut
obiectul unui titlu executoriu (înainte de somaţie).

Astfel :
- Plată la scadenţă : toate sumele plătite la termene;
- Luarea în evidenţă: arierate bugetare cuprinse într-un titlu executoriu;
- Descărcare: scoaterea din arieratele bugetare a unei sume urmare a unei hotărâri
date ca urmare a unei contestaţii;
- Creanţe contestate: creanţe care fac obiectul unei contestaţii şi pentru care s-a
dispus suspendarea executării silite;
- Declarări de insolvabilitate: suma care a făcut obiectul începerii procedurii de
declarare a insolvabilităţii;
- Reorganizare judiciară şi faliment: creanţe, ale debitorilor supuşi unei proceduri
de reorganizare judiciară şi faliment.
- Obligaţii brute: plată la scadenţă + creanţe în evidenţa executării silite după titlul
de creanţă în timpul anului;
- Obligaţii globale: obligaţii brute + arieratele anilor anteriori.

3- principalii indicatori de colectare

3.1-coeficientul plăţii la scadenţă

mod de calcul : plăţi la scadenţă / obligaţii brute x 100

- utilizare : acest coeficient permite o apreciere a comportamentului contribuabililor

faţă de obligaţiile lor de plată
- factori care influenţează evoluţia indicatorului :
• conjunctura economică;
• prezenţa unor societăţi importante (mai ales a celor care nu plătesc);

30
 • mărimea arieratelor urmare a controlului fiscal.
- pârghie de îmbunătăţire :
• acţiune susţinută şi eficientă a executării silite;
• creşterea plăţilor la scadenţă (urmare a unei acţiuni reactive şi ferme în faţa
rău platnicilor).

3.2-coeficientul de arierate nete

mod de calcul : suma arieratelor nete / obligaţii globale x 100

NB : arieratele nete nu cuprind creanţele pentru care executarea silită este

suspendată (mai ales pentru creanţele contestate, creanţele pentru societăţi în reorganizare
judiciară, etc.) şi nici creanţele cuprinse în procedura de declarare a insolvabilităţii

- utilizare : acest coeficient permite să apreciem marja de manevră reală a executării

silită
- factori care influenţează evoluţia indicatorului : prezenţa de societăţi importante
care constituie o parte importantă a obligaţiilor
- pârghie de îmbunătăţire :
• acţiune susţinută şi eficientă a executării silite;
• curăţarea fişierelor de creanţele insolvabile (procedura declarării
insolvabilităţii).

3.3-coeficientul de colectare net

mod de calcul : încasări nete / încasări nete + arierate nete x 100

NB :încasările nete nu cuprind încasările creanţelor pentru care s-a început procedura de
reorganizare judiciară sau a falimentului.

- utilizare : acest coeficient permite să apreciem eficacitatea executării silite asupra

creanţelor vii
- pârghie de îmbunătăţire :
• acţiune susţinută şi eficace a executării silite;
• curăţarea fişierelor de creanţele insolvabile (procedura declarării
insolvabilităţii)

3.4- alţi indicatori susceptibili de a fi introduşi

- coeficientul de încasare a obligaţiilor;

- coeficientul de arierate asupra cărora se poate acţiona;
- coeficientul de insolvabilitate;
- ……

31