Nu se cade s semeni numai pentru tine din grdina

sdit de strbuni, roadele le-au strns urmaii. Dac a fost ceva semnat pentru noi, atunci s
semnm i noi pentru alii. Dac vom privii la semnturile lumii, noi toi suntem semntori,
unul pentru altul.
I. DEFINIIA MOTENIRII.SCURT ISTORIC

Dreptul la motenire i are originea nc din comuna primitiv, atunci cnd caracterul cu totul
rudimentar al uneltelor i-a constrns pe oameni s se uneasc pentru a nfrunta forele naturii i
animalele slbatice, i pentru a-i procura cele necesare pentru a putea supravieui. n aceast
perioad, proprietatea privat nu exista nc, era numai o stpnire personal, de fapt, asupra
uneltelor de vnat i de pescuit, precum i asupra uneltelor agricole (care aparineau brbatului)
i asupra uneltelor de uz casnic (care aparineau femeii). La moartea brbatului sau a femeii,
uneltele se cuveneau ginii, dar datorit valorii lor foarte mici, se mpreau ntre rudele cele mai
apropiate n linie matern a celui decedat (n cazul ginii matriarhale) sau ntre rudele dup tat
ale celui decedat (n cazul ginii patriarhale). Motenirea a nceput s se dezvolte o dat cu ivirea
familiei monogame; casa, gospodria casnic, animalele domestice, trecnd n proprietatea
familiei mari patriarhale, i, apoi, n proprietatea familiei mici, monogame. Drepturile familiei
asupra casei, gospodriei casnice, sclavilor, animalelor domestice erau exercitate de eful
familiei - brbatul. O dat cu moartea acestuia era nlocuit cu un alt ef care exercita toate
drepturile ce aparineau familiei. Astfel, motenirea avea ca obiect transmiterea exerciiului
drepturilor asupra bunurilor ce aparineau familiei, de la un ef de familie la altul, i nu
transmisiunea unei universaliti de drepturi i obligaii, de la un titular de patrimoniu la altul.
Istoric au existat mai multe sisteme legale de transmitere a motenirii, de la sistemul gavelking
din Anglia unde doar brbaii puteau moteni, conform legii salice sau la sisteme de succesiune
matrilineal n care femeile sunt n ultima parte a sistemului succesoral. Alte practici includ c
primul nscut motenete toate bunurile, de cele mai multe ori biatul cel mai mare sau ultima
progenitur, caz n care totul este motenit de cel mai mic copil. Unele societi antice i
majoritatea statelor moderne folosesc un sistem succesoral n care fiecare copil are dreptul la o
cot de mostenire (de obicei n mod egal. Din punct de vedere istoric, au existat de asemenea,
sisteme mixte:Potrivit jurisprudenei islamice, bieii mostenec de dou ori mai mult dect
fetele. Legile care reglementeaz compet mostenirea n Islam sunt complicate i iau n
considerare mai multe tipuri de relaii familiale, dar, n pricipiu, brbaii mostenesc de dou roi
mai mult ca femeile cu unele excepii. Cu toate acestea, populaia minang din Indonezia (la vest
de Sumatra), n ciuda faptului c sunt musulmani folosesc numai o succesiune matrilineal n
care proprietile trec n succesiune de la mam la fic.Printre vechii israelii, mostenirea era
bazat pe linie masculin. Ea provenea de la tat i se transmitea doar urmailor si de sex
1

masculin (fetele nu moteneau). Fiul cel mare primea de dou ori mai mult ca ceilali fii. Tatl
transmitea numele lui ctre copii. Spre exemplu, Copii lui Israel se numeau Israelii pentru c
pmntul aparinea tatlui lor i fiecare dintre cei doisprezece fii le-au transmis numele lor i
descendenilor lor. Exemplu: Fii lui Iuda se numeau Yehudi (care tradus n latin era Judaeus i
n romn Iudeu).n Galicia (Spania), era o tradiie ca toi copii (att bieii ct i fetele) s
primeasc o parte din motenire, dar un fiu (cel care motenea casa) primea o treime din
motenire. Acest fiu era numit mellorado. n unele sate, mellorado primea chiar i dou treimi
din motenire. Aceste dou treimi ar fi fost toate terenurile familiei, n timp ce ceilali copii
primeau partea lor n bani sau alte active.
n cultura din estul Suediei, din secolul XIII pn n secolul al XIX-lea, fii moteneau de dou
ori mai mult ca fetele. Aceast regul a fost intrdus de Regentul Birger Jarl i a fost privit ca
fiind foarte modern n epoc, din moment ce anterior fetele nu moteneau nimic.
n Roma, motenirea testamentar avea prioritate fa de cea legal iar la motenire veneau att
fetele ct i bieii.
n arhaism, posesia terenului motenit a fost de cele mai mult ori o posesie a familie dect o
proprietate a unui individ. Chiar i n ultimii ani, pentru vnzarea integral sau a unei pri
importante a unui teren sau a unei ferme motenite din multe ri europene este nevoie de
acordul altor motenitori (dac exist) care au un tip de drept de preemiune.
n prezent, motenirea reprezint transmiterea patrimoniului unei persoane fizice
decedate ctre una sau mai multe persoane n fiin, conform prevederilor art. 953 Cod Civil
al Romniei. Pentru definirea noiunii, noul Cod civil prefer s foloseasc termenul de
motenire, ns acesta este utilizat, n ansamblul legii, n paralel i concomitent cu cel de
succesiune, bineneles n accepiunea restrns a acestuia. Observm, ns, o ndreptare mai
pregnant a legiuitorului ctre termenii de motenire sau motenitor n locul celor de
succesiune sau succesor. Vom reine de aici faptul c, pentru a nu mai da loc niciunei
interpretri, preferabil va fi ca, ori de cte ori contextul o permite, s definim orice transmisiune
de mortis causa cu ajutorul termenului de motenire iar nu cu cel de succesiune n sens
restrins. Beneficiarii patrimoniului succesoral vor fi, de asemenea, denumii cu preferin
motenitori, iar nu succesori, aceast din urm noiune fiind susceptibil a desemna nu
numai pe dobnditorii unor drepturi i obligaii ca urmare a decesului unei persoane ci pe orice
subiect de drept civil care urmeaz - succede - pe un altul n lanul firesc al transmisiunilor
patrimoniale, att prin acte ntre vii ct i pentru cauz de moarte.Terminologic vorbind, chiar i
Constituia Romniei, n art. 42,utilizeaz tot termenul de motenire atunci cnd spune c
2

dreptul la motenire este garantat, probabil din aceleai considerente de claritate juridic.
Motenirea este definit n primul rnd ca o transmisiune a unui patrimoniu aparinnd unei
persoane fizice, transmisiune ce are loc la decesul titularului su, i care presupune un transfer
unitar, att al activului cat i al pasivului. Specificitatea motenirii st n aceea ca, ea opereaz
numai n privina transmiterii patrimoniului persoanelor fizice care nceteaz a mai exista,
regimul juridic succesoral nefiind aplicabil ncetrii persoanelor juridice.n acelai timp,
motenirea este un mod de dobndire a proprietii, art. 557 CC stipulnd expres c dreptul de
proprietate se poate dobndi, n condiiile legii, prin motenire legal i testamentar . Deducem
din aceasta c ntre instituia motenirii i cea a dreptului de proprietate exist o legtur
indisolubil, ele aflndu-se ntr-o deplin interdependen. Practic, pe msura dezvoltri
proprietii private, a aprut necesitatea continurii personalitii defunctului titular al drepturilor
i, pe cale de consecin, a aprut necesitatea transmisiunii patrimoniului acestuia la decesul
su.Pe de alt parte, dreptul de proprietate este o component intrinsec a transmisiunii
succesorale i, am putea spune, cauza principal a declanrii i funcionrii acestui ntreg
angrenaj. Afirmm aceasta pentru c dobndirea dreptului de proprietate constituie, de cele mai
multe ori, factorul care justific psihologic acceptarea calitii de motenitor i, implicit, a
obligaiilor corelative drepturilor transmise. Putem spune c motenirea este o instituie cu un
pregnant caracter translativ de drepturi iar acest lucru reprezint esena definiiei motenirii
prin intermediul su fcndu-se legtura ntre fiina juridic a titularului defunct al patrimoniului
i cei care i urmeaz, realizndu-se n acest fel o continuitate a circuitului juridic civil. Conform
Codului Civil, cel chemat la motenire n temeiul legii sau al voinei defunctului poate accepta
motenirea sau poate renuna la ea, ntr-un anumit termen, denumit de legiuitor termen de
opiune succesoral. Acest termen de opiune succesoral este de 1 an. Dac succesibilul nu a
acceptat n acest termen, poate fi declarat strin de succesiune. Termenul curge conform Codului
Civil n anumite situaii expres reglementate, astfel:

*de la data naterii celui chemat la motenire, dac naterea s-a produs dup deschiderea
motenirii;
*de la data nregistrrii morii n registrul de stare civil, dac nregistrarea se face n temeiul
unei hotrri judectoreti de declarare a morii celui care las motenirea, cu excepia cazului n
care succesibilul a cunoscut faptul morii sau hotrrea de declarare a morii la o dat anterioar,
caz n care termenul curge de la aceast din urm dat;

*de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia s cunoasc legatul su, dac testamentul
cuprinznd acest legat este descoperit dup deschiderea motenirii;
*de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia s cunoasc legtura de rudenie pe care se
ntemeiaz vocaia sa la motenire, dac aceast dat este ulterioar deschiderii motenirii.
Conform prevederilor legale n vigoare, nimeni nu poate fi obligat s accepte o motenire cum
nu poate fi obligat nici s renune la ea. Creditorii succesibilului pot accepta motenirea, pe cale
oblic, n limita ndestulrii creanei lor, adic pn la limita n care datoria este acoperit.

II. SUBIECTELE MOTENIRII.

Cel care las motenirea, denumit i autorul motenirii sau de cujus (abrevierea formulei
romane is de cujus succesione agitur) poate fi numai persoana fizic, regulile transmisiunii
succesorale nefiind aplicabile ncetrii persoanelor juridice. n acest ultim caz, dei suntem n
prezenta unor transmisiuni universale sau cu titlu universal, normele aplicabile au o natur
special i sunt cuprinse n legile speciale aplicabile.
n schimb, cei care primesc patrimoniul succesoral, respective motenitorii defunctului pot fi att
persoane fizice ct i personae juridice. n acelai timp, trebuie s artm c n categoria
motenitorilor unui defunct se include att statul, ca i entitate naional, ct i unitile
administrativ-teritoriale ale acestuia (comuna, oraul sau municipiul).Motenitorii defunctului se
mpart n ascendeni i descendeni.
Defunctul (de cuius) este persoana despre a crei motenire este vorba n materia motenirii
legale.Persoana care las motenirea este persoana decedat sau declarat judectorete moart,
alcrei patrimoniu se transmite pe calea succesiunii.Dei termenul defunct este utilizat de
Codul civil, literatura de specialitate apreciaz ceste impropriu a se vorbi de moartea
defunctului sau despre omorul defunctului i preferfolosirea termenului de cuius pentru a
numi persoana defunctuluiTermenul de cuius provine din prescurtarea sintagmei latine is de
cuius succesionis agitur (cel despre succesiunea cruia este vorba) i este folosit n special n
cazul motenirii legale. Se maiutilizeaz uneori i termenul de autor.

Motenitor sau succesor este persoana fizic sau juridic care dobndesc n tot sau n parte
patrimoniul defunctului. Noul Cod civil folosete, ca regul, termenul de motenitor, cel de
succesor fiind foarte puin utilizat (ex. art.1093 C.civ.)
4

III.CLASELE DE MOTENITORI. ORDINEA MOTENIRII.

Pentru a nu chema la mostenire deodata toate rudele defunctului, legea le imparte in patru clase
de mostenitori, fiecare clasa avand prioritate fata de clasele urmatoare, pe care le inlatura de la
mostenire.
Aceste clase sunt:
Clasa I (Clasa descendentilor) este alcatuita din copii defunctului si descendentii lor (la infinit),
indiferent de sex, fie ca provin din casatorie (din aceeasi casatorie sau din casatorii diferite), fie
din afara casatoriei (dar cu filiatia legal stabilita), sau prin adoptie ori infiere. Descendentii
inlatura de la mostenire pe oricare dintre mostenitorii din clasele urmatoare, care nu pot veni in
concurs cu ei. Descendentii sunt mostenitori rezervatari si sezinari; ei sunt obligati la raportul
donatiilor primite in timpul vietii de la defunct si al legatelor testatemntare; ei pot veni la
mostenire fie in nume propriu, fie prin reprezentare . Prin urmare, descendentii vor avea dreptul
sa-l mosteneasca pe defunct indiferent de gradul de rudenie, pana la ultimul din aceasta clasa ca
indeplineste conditiile generale pentru a mosteni.In aplicarea prevederilor art 448 NCC, nu exista
nici o diferenta dupa cum descendentii sunt din casatorie sau din afara casatoriei, legea stabilind
o egalitate totala a acestora fata de autorul mostenirii. Acelasi raport de egalitate va exista si intre
descendentii proveniti din rudenia fireasca cat si din cea civila, respectiv din adoptie . In
categoria descendentilor se vor include asadar, fara nici o deosebire, copiii , nepotii sau
stranepotii firesti ai defunctului cat si copiii adoptati de defunct impreuna cu descendentii lor.
Odata incheiata adoptia, adoptatul va pierde orice legatura cu parintii sai firesti si va deveni ruda
numai cu adoptatorul. Ca urmare, adoptatul il va mosteni pe adoptator intocmai ca si copilul
firesc, descendentii sai avand acelasi statut ca orice alti descendenti provenind din copiii
defunctului. Asadar, vocatia concreta la mostenire a descendentilor o vom aprecia prin prisma
tuturor aspectelor legate de aceasta, pe care le-am discutat anterior, in capitolele privind
conditiile cerute pentru a mosteni.Acelasi statut legal il au si copiii rezultati in urma reproducerii
umane asistate medical cu tert donator, acestia dobandind acelasi statut legal ca si copiii firesti ai
defunctului. Art. 441 NCC prevede expres ca prin efectuarea acestui procedeu medical nu se
determina nici o legatura de filiatie intre copil si donator, prin urmare descendentul va avea fata
de tatal care a consimtit la reproducerea asistata medical cu tert donator aceleasi drepturi si
obligatii ca si cum ar rezulta din filiatia fireasca.Clasa I de mostenitori, descendentii, sunt
primele rude chemate la mostenirea defunctului . Nu are relevanta daca acesti descendenti sunt
din casatorie sau din afara ei, sunt adoptati sau firesti. Intre descendenti, succesiunea se imparte
pe capete, dupa numarul lor intre descendentii de acelasi grad chemati la mostenire. Daca
5

descendentii de grad mai indepartat sunt chemati la mostenire prin reprezentare, opereaza
impartirea pe tulpini. Descendentii sunt mostenitori rezervatari, sezinari iar daca vin la
mostenire mai multi descendenti sau in concurs cu sotul supravietuitor sunt obligati la raportul
donatiilor daca liberalitatea nu s-a facut cu scutire de raport. In concurs cu sotul supravietuitor,
descendentii defunctului, indiferent de numarul lor, culeg impreuna trei sferturi din mostenire.
Mostenirea sau partea din mostenire care li se cuvine descendentilor se imparte intre acestia in
mod egal, cand vin la mostenire in nume propriu, ori pe tulpina, cand vin la mostenire prin
reprezentare succesorala.
Clasa a II-a cuprinde, laolalta, ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati ai defunctului,
care vin la mostenire in lipsa descendentilor, fie singuri, fie in concurs cu sotul supravietuitor.
Ascendentii privilegiati sunt parintii, adica mama defunctului si tatal lui din casatorie (se
considera ca si tatal din afara casatoriei, daca paternitatea este legal stabilita - prin recunoastere
sau prin hotarare judecatoreasca - are vocatie la mostenirea copilului sau; si parintii infietori au
vocatie la succesiunea infiatului, indiferent daca infierea a fost cu efecte depline sau restranse).
Ascendentii privilegiati sunt mostenitori rezervatari si sezinari; ei vin la mostenire numai in
nume propriu (nu pe cale de reprezentare succesorala). Colateralii privilegiati sunt fratii si
surorile defunctului (din casatorie - sau din casatorii diferite -, din afara casatoriei si din infiere),
precum si descendentii din frati si surori, care vin la mostenire prin reprezentare (cand parintele
lor indreptatit la mostenire - frate cu defunctul - este predecedat). Colateralii privilegiati nu sunt
nici rezervatari si nici sezinari. Ei vin la mostenire in nume propriu, iar in locul celor
predecedati vin la mostenire descendentii lor, prin reprezentare. Impartirea mostenirii intre sotul
supravietuitor, ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati : Daca sotul supravietuitor vine la
mostenire in concurs atat cu ascendenti privilegiati, cat si cu colaterali privilegiati ai defunctului,
partea cuvenita clasei a doua este de doua treimi din mostenire. Daca sotul supravietuitor vine la
mostenire in concurs fie numai cu ascendenti privilegiati, fie numai cu colaterali privilegiati ai
defunctului, partea cuvenita clasei a doua este de o jumatate din mostenire. Impartirea mostenirii
intre ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati: Mostenirea sau partea din mostenire
cuvenita ascendentilor privilegiati si colateralilor privilegiati se imparte intre acestia in functie de
numarul ascendentilor privilegiati care vin la mostenire, dupa cum urmeaza:
a) in cazul in care la mostenire vine un singur parinte, acesta va culege un sfert, iar colateralii
privilegiati, indiferent de numarul lor, vor culege trei sferturi;
b) in cazul in care la mostenire vin 2 parinti, acestia vor culege impreuna o jumatate, iar
colateralii privilegiati, indiferent de numarul lor, vor culege cealalta jumatate.
6

Clasa a III-a este reprezentata de clasa ascendentilor ordinari, ci cuprinde pe bunicii, strabunicii
si stra-strabunicii defunctului, indiferent daca filiatia intre ei este din casatorie, din afara
casatoriei sau din adoptie. Ascendentii ordinari nu sunt mostenitori rezervatari, dar ei sunt
sezinari; ei pot veni la mostenire numai in nume propriu. In concurs cu sotul supravietuitor,
ascendentii ordinari ai defunctului, indiferent de numarul lor, culeg impreuna un sfert din
mostenire. Mostenirea sau partea din mostenire cuvenita ascendentilor ordinari de acelasi grad
se imparte intre acestia in mod egal.
Clasa a IV-a este clasa colateralilor ordinari, si cuprinde pe unchii, matusele si verii primari si
defunctului, fie din casatorie, fie din afara casatoriei sau din infierea cu efecte depline, precum si
pe fratii si surorile oricaruia dintre bunicii defunctului, adica toate rudele colaterale pana la
gradul IV inclusiv. Colateralii ordinari pot veni la mostenire numai in nume propriu si ei nu sunt
nici rezervatari, nici sezinari.
In concurs cu sotul supravietuitor, colateralii ordinari ai defunctului, indiferent de numarul lor,
culeg impreuna un sfert din mostenire. Mostenirea sau partea din mostenire cuvenita colateralilor
ordinari de acelasi grad se imparte intre acestia in mod egal.
Rudele sunt chemate deci la mostenire in ordinea claselor, ceea ce inseamna ca daca exista fie si
numai un mostenitor din clasa I, atunci nici una dintre celelalte clase nu poate veni la mostenire.
In lipsa clasei I de mostenitori sau in situatia in care reprezentantii acesteia sunt nedemni (deci
nu pot veni la mostenire) sau au renuntat la aceasta, va veni la mostenire clasa a II-a de
mostenitori. Dupa acelasi principiu, clasa a IV-a de mostenitori va mosteni numai daca lipsesc
toate celelalte clase.Exista si situatii in care vin la mostenire mai multe clase de mostenitori.
Acesta este cazul dezmostenirii prin testament a unei clase de mostenitori, cu conditia ca acestia
sa fie rezervatari (ascendentii privilegiati si descendentii defunctului). Cu toate ca prin testament
ei nu mai au vocatie la mostenire, legea instituie rezerva succesorala, in virtutea careia,
mostenitorii rezervatari vin la mostenire contrar vointei testatorului si numai in masura rezervei
succesorale. Ceea ce ramane din mostenire dupa impartirea rezervei, revine urmatoarei clase de
mostenitori legali, a II-a, a III-a sau a IV-a, dupa caz.
Principiul proximitatii gradului de rudenie in cadrul aceleiasi clase:
Un aspect important este acela al proximitatii in cadrul unei clase, astfel incat rudele mai
apropiate dintr-o clasa le exclud pe cele mai indepartate. Daca din clasa ascendentilor ordinari au
vocatie generala la mostenire atat bunicii cat si strabunicii defunctului, aflati in viata, vor
mosteni efectiv numai bunicii, care sunt mai apropiati in grad defunctului.Exista insa si exceptii
7

de la acest principiu. Asfel, in cadrul clasei a II-a de mostenitori (ascendentii privilegiati si

colateralii privilegiati), parintii defunctului (rude de gradul I) nu inlatura de la mostenire pe fratii
sau surorile defunctului, ori descendentii acestora, ci vin impreuna la mostenire, dupa cotele
stabilite de lege. O a doua exceptie este reprezentarea succesorala.Atunci cand persoana decedata
nu lasa un testament, mostenirea sa va fi impartita dupa principiile devolutiunii legale. Astfel,
vor veni la mostenire toate acele persoane care au vocatie legala si efectiva la mostenire,
conform ordinii claselor legale de mostenitori si a gradelor de rudenie.Clasele de mostenitori nu
sunt altceva decat o categorie de rude ale defunctului, care exclude o alta categorie sau este la
randul ei exclusa, in functie de gradul acordat de lege. Clasele de rudenie exclud alte clase cu cat
sunt mai apropiate in grad de defunct. Trebuie mentionat ca sotul defunctului are un rol aparte,
nefiind inclus in nici una dintre clasele legale de mostenitori, drept urmare nu va fi exclus de
clasele de mostenitori ci va veni intotdeauna in concurs cu acestea.Sotul supravietuitor il
mosteneste pe sotul decedat daca, la data deschiderii mostenirii, nu exista o hotarare de divort
definitiva. Este chemat la mostenire in concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori legali.
Cota sotului supravietuitor este de:
a) un sfert din mostenire, daca vine in concurs cu descendentii defunctului;
b) o treime din mostenire, daca vine in concurs atat cu ascendenti privilegiati, cat si cu colaterali
privilegiati ai defunctului;
c) o jumatate din mostenire, daca vine in concurs fie numai cu ascendenti privilegiati, fie numai
cu colaterali privilegiati ai defunctului;
d) trei sferturi din mostenire, daca vine in concurs fie cu ascendenti ordinari, fie cu colaterali
ordinari ai defunctului.
Cota sotului supravietuitor in concurs cu mostenitori legali apartinand unor clase diferite se
stabileste ca si cand acesta ar fi venit in concurs numai cu cea mai apropiata dintre ele. Daca, in
urma casatoriei, doua sau mai multe persoane au situatia unui sot supravietuitor, cota stabilita se
imparte in mod egal intre acestea.
Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor :Sotul supravietuitor care nu este titular al niciunui
drept real de a folosi o alta locuinta corespunzatoare nevoilor sale beneficiaza de un drept de
abitatie asupra casei in care a locuit pana la data deschiderii mostenirii, daca aceasta casa face
parte din bunurile mostenirii. Dreptul de abitatie este gratuit, inalienabil si insesizabil. Oricare
dintre mostenitori poate cere fie restragerea dreptului de abitatie, daca locuinta nu este necesara
8

in intregime sotului supravietuitor, fie schimbarea obiectului abitatiei, daca pune la dispozitia
sotului supravietuitor o alta locuinta corespunzatoare. Dreptul de abitatie se stinge la partaj, dar
nu mai devreme de un an de la data deschiderii mostenirii. Acest drept inceteaza, chiar inainte de
implinirea termenului de un an, in caz de recasatorire a sotului supravietuitor. Toate litigiile cu
privire la dreptul de abitatie se solutioneaza de catre instanta competenta sa judece partajul
mostenirii, care va hotari de urgenta, in camera de consiliu.
Cand nu vine in concurs cu descendentii defunctului, sotul supravietuitor mosteneste, pe langa
cota stabilita, mobilierul si obiectele de uz casnic care au fost afectate folosintei comune a
sotilor.
Certificatul de motenitor este un document care face dovada calitii de motenitor, legal sau
testamentar, precum i dovada dreptului de proprietate al motenitorilor acceptani asupra
bunurilor din masa succesoral, n cota carese cuvine fiecrui motenitor sau legatar.[5] n
Romnia i alte state cu drept romano-german, certificatul de motenitor se elibereaz de ctre
notarul public i cuprinde constatri referitoare la patrimoniul succesoral, numrul i calitatea
motenitorilor i cotele ce le revin din acest patrimoniu, precum i alte meniuni prevzute de
lege. Certificatul de motenitor mai poate fi emis si sub forma unei ncheieri judectoreti de
ctre judectoriile naionale, n cazurile n care succesibilii nu se neleg asupra transmiterii
motenirii. n Romnia, succesiunea se dezbate pe cale necontecioas n faa unui Notar Public
sau pe cale contencioas n instanta, la judectoria din raza teritorial a ultimului domiciliu al
defuctului. Taxele notariale constau ntr-un onotariu al notarului care este stabilit conform unei
grile notariale stabilite anual si se calculeaz n funcie de valoare total a masei succesorale i o
tax de intabulare n Cartea Funciar.Taxele judiciare constau ntr-o tax de timbru n valoare de
3% din masa succesoral, o tax de stabilire a calitii de motenitor (50 lei n prezent) i tax
pentru intabulare n Cartea Funciar. Taxa de timbru poate fi evitat prin apelarea la mediere si
ncheierea unui acord de mediere.n cazul n care dezbaterea succesiunii are loc la mai mult de 2
ani de la data decesului, motenitorii datoreaz statului un impozit de 1% din masa succesoral.

BIBLIOGRAFIE:
I.CONSTITUTIA ROMNIEI
II. COD CIVIL AL ROMNIEI republicat in MONITORUL OFICIAL, PARTEA I NR. 505
DIN 15 IULIE 2011. (CARTEA IV).
III. Daniela NEGRIL, MOTENIREA N NOUL COD CIVIL, Bucureti,2013.

10