NEMTEANU OANA-ELENA DOBRE ALINA-FLORENTINA

ACTIUNILE POSESORII

Aciunea posesorie reprezint mijlocul procedural prin intermediul cruia posesorul (iar n unele cazuri i detentorul precar) poate solicita instanei de judecat s-l oblige pe prt s inceteze orice act de tulburare ori s restituie bunul de care a fost deposedat n mod ilicit . Aciunile posesorii i au justificare datorit interesului de a menine o stare de fapt existent i de a reprima orice acte de tulburare a posesiunii ori de deposedare. Alaturi de actiunile petitorii,actiunile posesorii reprezinta o subdiviziune a actiunilor reale imobiliare,care ocrotesc drepturi reale imobiliare. Spre deosebire de actiunile petitorii: -Actiunile posesorii nu pun in discutie dreptul de proprietate sau un alt drept real; -Actiunea poesorie este intotdeauna imobiliara pe cand cea petitorie poate fi si mobilara; -Actiunea posesorie nu poate fi exercitata concomitent si nici ulterior unei actiuni petitorii ci numai inainte (daca intr-un litigiu posesoriu se pune in discutie dreptul de proprietate litigiul posesoriu se transforma in petitoriu). -Termenele de exercitare sunt diferite (cea in revendicare este chiar imprescriptibila); -Difera si sub aspectul calitatii procesuale. Actiunile posesorii sunt: - actiuni reale (adica se refera la un bun, iar nu la drepturi de creanta, si pot fi introduse impotriva oricarei persoane), - actiuni imobiliare (pot fi exercitate numai pentru apararea posesiei asupra imobilelor), - actiuni ce nu au caracter petitoriu (se deosebesc de actiunile petitorii deoarece prin ele se apara o stare de fapt, posesia). Sub aspectul posibilitatilor de dovada, actiunile posesorii prezinta avantaje indiscutabile fata de actiunile petitorii. Astfel, posesia fiind o stare de fapt, este foarte usor de dovedit prin orice mijloc de proba. Dimpotriva, in cazul actiunilor petitorii, trebuie sa fie dovedita o stare de drept, proba care este foarte dificila iar, uneori, aproape imposibila. Prin actiunile posesorii se ocroteste numai posesia bunurilor imobiliare si a drepturilor reale imobiliare susceptibile de a fi dobandite prin uzucapiune,ratiunea fiind acea ca in cazul bunurilor

mobile,posesia de buna-credinta valoreaza titlu de proprietate,ele putand fii ocrotite numai prin actiunea in revendicare. Prin intermediul aciunilor posesorii poate fi aprat, n principiu, orice drept real imobiliar, cum este dreptul de proprietate, uzul, uzfructul, abitaiai servitutea. Aciunea posesorie poate fi folosit de uzufructur chiar i mpotriva nudului proprietar, ntruct el este cel dinti ndatorat s respecte posesia uzufructuarului. Posesia produce efecte indiferent daca posesorul poseda cu drept sau fara drept,si chiar daca este de rea-credinta.Posesia de buna-credinta produce efecte specifice,cum ar fi posibiliatea uzucapiunii prescurtate,dobandirea fructelor lucrului posedat,etc.
Codul de procedur civil impune condiii diferite de exercitare a aciunilor posesorii, dup cum tulburarea sau deposedarea s-a fcut ori nu prin violen. Datorit acestui fapt s-a apreciat c n dreptul nostru trebuie s fie recunoscute doar dou categorii de aciuni posesorii: o aciune posesorie n complngerea i o aciune posesorie n reintegrare. Actiunea in complangere este actiunea posesorie generala de drept comun,prin intermediul careia se apara posesia in caz de tulburare obisnuita,reclamantul solicitand inlaturarea unei tulburari a posesie pasnice. Tulburarea provine de la parat si poate consta in incalcarea posesiei,in impiedicarea exercitiului liber al acesteia ,deci implica o pretentie contrara posesiei altuia. Actiunea in complangere poate fi folosita atat in caz de simpla tulburare ,cat si in caz de deposedare. Actiunea in reintegrare este actiunea posesorie speciala,prin care se apara posesia in caz de deposedare sau tulburare prin violenta,solicitandu-se repunerea in situatia anterioara. Referitor la conditiile de exercitare ,trebuie intr-un prim rand indeplinite conditiile generale necesare exercitarii oricarei actiuni civile, respectiv-capacitatea,calitatea procesuala,interesul.Totodata ca o conditie comuna celor doua actiuni,trebuie sa existe un act de tulburare sau deposedare. Tulburarea poate fi de fapt,atunci cand rezulta din fapte material vizibile,cum ar fi executarea unor lucrari pe terenul reclamanutlui posesor,strangerea recoltei de pe teren,mutarea gardului etc. Tulburarea este de drept atunci cand se manifesta prin acte juridice care neaga sau incalca posesia,fiind necesar ca si in cazul tulburarii de fapt sa existe intentia de a se impotrivii starii de fapt,care este posesia,cu scopul de a modifica sau anihila posesia altuia,in lipsa acesteia neputand fi promovata actiunea posesorie. Alaturi de tulburare,in aliniatele precedente intalnim si deposedarea care presupune o serie de acte care duc la pierderea posesiei fiind la randul ei:-de fapt si de drept. Pentru introducerea actiunii posesorii in complangere se cer intrunite cumulativ urmatoarele conditii: 1-sa nu fi trecut mai mult de un an de la tulburare sau deposedare. 2-reclamantul sa dovedeasca faptul ca a posedat cel putin un an inainte de tulburare sau deposedare. 3-posesia sa fie utila ,putand duce astfel la dobandirea proprietatii prin uzucapiune.

1.Referitor la prima conditie,actiunea posesorie trebuie introdusa in termen de un an de la data cand tulburarea sau deposedarea au avut loc,in caz contrar ea va fii respinsa ca tardiva,acesta fiind un termen de prescriptie.Termenul de un an se calculeaza de la data tulburarii sau deposedarii,aceasta din urma fiind stabilita de instanta pe baza probelor administrate,iar in cazul in care tulburarea este repetata,termenul se calculeaza de la data primului act de tulburare. 2.Cea de-a doua conditie presupune ca posesiunea reclamantului sa aiba o durata de cel putin un an,conditie esentiala justificata prin faptul ca numai o posesie bine caracterizata trebuie sa se bucure de o atare protectie Termenul de un an se calculeaz din ziua tulburrii sau deposedrii n urm , adic

n sens invers calculrii termenului de prescripie. n toate cazurile reclamantul va trebui s produc dovezi pertinente spre a stabili durata posesiei,fiind adimis orice mijloc de proba inclusiv proba cu martori. Dovada posesiei anuale nu trebuie s fie fcut pentru ntreg intervalul ei, adic zi de zi. Este suficient s se determine originea posesiei i existena catorva fapte caracteristice pentru a se creea o prezumtie de contiunuitate,care insa va putea fi rasturnata prin proba contrara de catre parat. Reclamantul are ns posibilitatea de a uza i de jonctiunea posesiilor,spre a uni posesiunea sa cu posesiunea autorului sau. Pentru a opera jonciunea posesiilor este necesar s fie ntrunite n mod, cumulativ , trei condiii. : O prim condiie, implicit, este acceea ca jonciunea posesiilor s vizeze unul i acelai imobil. n al doilea rnd, este necesar ca cele dou posesii s fie una n continuarea celeilalte:orice cauz de ntrerupere face inadmisibil jonciunea posesiilor. In fine , ultima condiiie pretinde ca cel ce invoc jonciunea,poseorul actual s fie continuator al primului posesor, pe baza unui raport juridic,adica succesor in drepturi. Condiia posesiei anuale este cerut de lege numai n cazul aciunii posesorii n complngere, nu i n cei al aciunii n reintegrare. Aceasta nu nseamn ns c n cazul reintegrrii nu se cere ca posesorul s fi fost n posesie o anumit perioad de timp, orict de scurt ar fi ea. 3. Cea de-a treia conditie impune ca posesia sa fie utila,deorece numai o posesie utile,neviciata isi produce efectele pe deplin, inclusiv cele cu privire la materia abordata.

Putem spune astfel ca posesia trebuie sa fie continua,netulburata,publica si sub nume de proprietar. Posesia este continua,atunci cand posesorul o exercita in mod regulat. Opusul acestei caliti este discontinuitatea. Ea este definit ca fiind situaia n care posesia se exercit in mod neregulat , adic cu intermitene anormale. Continuitatea nu presupune un contact permanent al posesorului cu lucrul; exercitarea intermitenta a unor acte de folosirea a lucrului ine uneori de nsi natura bunului respectiv. De aceea, discontinuitea este o chestiune de fapt pe care instana trebuie s o stabileasc innd seama mai ales de natura bunului posedat (plantaii, teren cultivat etc.) . A doua calitate a posesiei, se refer la existena unei posesii nentrerupte. n realitate ns, ntreruperea nu viciaz posesia, ci determin chiar pierderea ei. Cele dou vicii ale posesiei- discontinuitatea i ntreruperea-nu se pot totui confunda, cci prima const n intermitena cu care chiar posesorul folosete un lucru, n timp ce ntreruperea este determinat de faptul unui ter. Posesia trebuie sa fie netulburata sau pasnica,adica sa nu fie intemeiata sau pastrata prin acte de violenta fata de adevar sau din partea acestuia. Posesia este clandestina atunci cand actele de stapanire materiale sunt exercitate pe ascuns,astfel incat adversarul nu le poate cunoaste,avand caracter de exceptie in cazul bunurilor imobile. Echivocul vizeaza situatia in care exista indoiala,actele de stapanire materiale exercitate de posesor putand fi interpretate si altfel decat in sensul ca ar stapanii pentru sine in nume de proprietar.
O alt condiie se refer la existena ueni posesii sub nume de proprietar. Opusul posesiei sub nume de proprietar este reprezentat de viciul precariti. n cazul precaritii, stpnirea lucrului este lipsit de animus sibi habendi, adic de elementul subiectiv al posesiei. De aceea, se consider, pe bun dreptate, c precaritatea nu se analizeaz ca un simplu viciu, ci ea echivaleaz cu lipsa posesiei.

In cazul actiunii in reintegrare,care presupune o tulburare sau o deposedare facuta prin violenta,se cere o singura conditie si anume ca actiunea sa fie introdusa in termen de un an de la data tulburarii sau deposedarii,fara ca aceasta sa presupuna lipsa dovezii din partea reclamantului,care este tinut sa demonstreze posesia efectiva a lucrului,indiferent de durata acesteia. Violenta poate consta in acte materiale sau morale indreptate impotriva posesorului sau chiar a lucrului posedat,acte de natura a produce o temere asupra acestuia. Ca si procedura de solutionare,competenta materiala de a judeca actiunile posesorii apartine judecatoriei.Fiind o actiune reala imobiliara,din punct de vedere teritorial competenta apartine instantei in raza careia se afla imobilul. Legitimitatea procesual activ aparine, n mod evident, posesorului care invoc o posesie util n favoarea sa. Legea nu distinge ntre posesia exercitant pe baz de titlu i cea exercitat spre a dobndi proprietatea (fr titlu) prin efectul uzucapiunii. Aa fiind, n primul rnd, calitatea procesual activ aparine titularului dreptului de proprietate sau al altui drept real. Dar, aciunea posesorie poate fi exercitat i de posesorul fr titlu. Calitatea procesual activ i este recunoscut de lege i detentorului... care deine lucrul n interesul su propriu, n temeiul unui contract ncheiat cu posesorul , afar numai dac tulburtorul este cel pentru care deine. Dreptul la exercitarea aciunilor posesorii trebuie s fie recunosct si titularilor celorlalte drepturi reale, cum sunt uzul, uzufructul, abitaia i servitutea. In prcatica judiciara s-a decis ca in cazul proprietatii pe cote-parti sau in cazul indiviziunii,actiunea posesorie poate fi execitata in raporturile dintre copartasi sau coindivizari,insa numai de catre acela care stapaneste bunul separat si exclusiv,public si pasnic.Daca posesia este exercitata de reclamantul corproprietar sau coindivizar atat pentru sine,cat si pentru ceilalati,nu se va putea promova o actiune posesorie.

Fata

de

terti

actiunea

posesorie

trebuie

exercitata

de

toti

coproprietarii

sau

coindivizarii,deoarece astfel ar urma ca prin hotarare judecatoreasca sa se stabileasca o posesie exclusiva asupra bunului numai unuia dintre coposesori.

Calitatea procesual pasiv revine, n aciunile posesorii, persoanei care a svrit pretinsul act de tulburare sau deposedare. Dac autorul faptului este lipsit de capacitate de exerciiu, aciunea va fi ndreptat mpotriva reprezentantului legal al acestuia. n schimb, dac autorul tulburrii sau deposedrii este un minor avnd capacitate de exerciiu restns, aciunea va fi ntrodus mpotriva acestuia, dar n instan va fi citat i ocrotitorul su legal. Actele de tulburare sau deposedare pot proveni i de la o persoan juridic, fie privat, fie de drept public.Intr-o asemenea mprejurare aciunea se va ndrepta mpotriva persoanei juridice, n conformitate cu regulile de drept comun privitoare la citarea acestora. Procedura de judecata urmeaza regulile de drept comun,intampinarea nefiind obligatorie,iar o eventuala cerere recoventionala este conditionata de legatura cu cererea reclamatunlui. Participarea tertilor la procesul posesoriu este posibila sub forma interventiei principale,fiind totodata admisa si cererea de chemare in judecata a altor persoane precum si introducerea unei cereri de aratare a titularului dreptului,excuzand posibillitatea chemarii in garantie datorita legaturii pe care aceasta o are cu fondul dreptului. Legea nu cuprinde limitri cu privire la mijloacele de dovad ce pot fi folosite n cadrul aciunilor posesorii. De aceea, se poate reine i n aceast materie principiul admisibilitii tuturor mijloace de dovad reglementate de legislaia noastr. Cu toate acestea, trebuie s se in seama i de unele particulariti ce sunt determinate de natura aciunilor posesorii i de faptul c ele se soluioneaz de urgen i cu precdere fa de alte cauze. De asemenea, va trebui s se in seama de faptul c n cadrul aciunilor posesorii reclamantul nu urmrete stabilirea dreptului de proprietate, ci numai respectarea posesiei sale.

Datorit particularitilor deja menionate n litigiul posesoriu cea mai frecvent prob este cea testimonial. O atare dovad poart cel mai adesea asupra existenei actelor de tulburare sau deposedarea i datei la care acestea s-au produs. Dac ns reclamantul invoc o tulburare de drept proba se va face, prin prezentarea actului care este de natur s constate posesiunea acestuia. Prtul are i el posibilitatea de a combate, prin probe testimoniale, susinerea reclamantului. nscrisurile pot fi folosite, adeseori, pentru a proba calitile posesiei i pentru a justifica dreptul reclamantului de a uni posesiunea sa cu posesiunea ,antecesorului. n cadrul aciunilor posesorii instana trebuie s recurg ns la o cercetare sumar a nscrisurilor prezentate de pri, spre a nu ajunge la o veritabil cercetarea a fondului dreptului, cci ntru-un asemenea cadru procesual nu se poate corecta dect aparena dreptului. Suntem aici n faa unei situaii asemntoare cu aceea privitoare la cercetarea aparenei dreptului n cadrul procedurii ordonanelor preedeniale.

Asupra aciunii posesorii instana se pronun printr-o sentin.Soluiile pronunate de instan pot fi de admitere sau de respingerea a aciunii. Hotrrea de admitere a aciunii posesorii produce efecte juridice multiple. Principalul efect pe care-l determin hotrrea pronunat n posesoriu vizeaz ins repunerea prilor n situaia anterioar. Dac reclamantul a solicitat i despgubiri, iar acestea sunt ntemeiate, instana va dispune obligarea prtului la suportarea lor. Soluia de admitere a aciunii face ca posesiunea reclamantului s-i menin toate calitile necesare pentru dobndirea dreptului de proprietate prin intermediul prescripiei achizitive. In cazul in care condiiile nu sunt ntrunite instana va dispune respingerea aciunii. O atare hotrrea determin meninerea strii de fapt din momentul investirii instanei de fond. De data aceasta, posesia reclamantului se consider ntrerupt i nu poate conduce la dobndirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. Reclamantul care a pierdut va putea promova ulterior o aciune n revendicare.

Hotararea pronuntata in posesoriu are autoritate de lucru judecat fata de o noua actiune posesorie,ce ar fi promovata ulterior,daca imperjurarile de fapt nu s-au schimbat. Hotrrea pronunat n posesoriu nu are autoritate de lucru judecat fa de o aciune ulterioar cu caracter petitoriu. Soluia se ntemeiaz, n esena, pe faptul c cele dou aciuni au o natur diferit i un temei juridic distinct,autoritatea de lucru judecat nefunctionand din posesoriu in petitoriu.Insa hotararea pronuntata intr-o actiune petitorie are autoritate de lucru judecat fata de o actiune posesorie introdusa ulterior. Ca o concluzie am putea sublinia faptul ca aciunile posesorii sunt acele aciuni n justiie prin care posesorul tinde s restabileasc situaia de fapt existent anterior tulburrii sau deposedrii, fr a se pune n discuie existena dreptului de proprietate sau a altui drept real asupra bunului. Finalitatea aciunilor posesorii este aceea de a asigura protecia unei situaii de fapt preexistente, independent de sorgintea juridic a acesteia, titularii acestor aciuni fiind astfel dispensai de obligaia deosebit de dificil de a face dovada dreptului de proprietate ori a altui drept real, pentru a-i demonstra calitate procesual activ n promovarea unor asemenea aciuni. Raiunea conservrii aciunilor posesorii, ca i perenitatea lor, rezid n aceea c, de regul, posesia, ca situaie de fapt, d expresie dreptului de proprietate sau altui drept real, a cror prerogativ o constituie. Pentru raiuni de ordin pragmatic,constatnd n asigurea celeritii soluionrii litigiilor cu un atare obiect i evitarea situaiilor conflictuale prelungite, legiuitorul a neles ca, n aceast materie, s restrng obiectul probaiunii exclusiv la existena posesiei, ca stare de fapt.