Universitatea: Creștină „Dimitrie Cantemir”, București

Facultatea: Științe juridice și administrative

Programul de masterat: Carieră judiciară

-Drepturi reale, obligații civile și comerciale -

Referat: Acțiunile posesorii

Coordonator: Prof. univ. dr. Jora Cristian

Masterand: Cristodor I. Diana-Mihaela

1
Noțiune și cadrul legal
Acțiunile posesorii sunt acțiuni în justiție prin care se apără posesia, ca stare de fapt,
împotriva oricăror încălcări sau tulburări ce îi sunt aduse, pentru a menține această stare, ori
pentru a redobândi posesia, atunci când aceasta a fost pierdută.
Reglementare acțiunilor posesorii se află în Codul civil la art. 949 – 952, legea făcând
distincție între acțiunea posesorie generală, în complângere, acțiunea posesorie specială, în
reintegrare și acțiunea privind luarea măsurilor pentru conservarea bunului posedat.
Caracterele juridice
Acțiunile posesorii sunt acțiuni reale, acestea apără posesia și indirect apărăr drepturile
reale. Acțiunile posesorii nu pun în discuție existența dreptului real, acestea se rezumă exclusiv
la posesie, ca stare de fapt, care poate fi contrară sau conformă dreptului.
Hotărârea judecătorească prin care se soluționează o acțiune posesorie are autoritare de
lucru judecat într-o acțiune posesorie ulterioară care are ca obiect același fapt de tulburare sau
deposedare între aceleași părți, însă nu are autoritate de lucru judecat într-o acțiune posesorie
ulterioară.1
Acestea sunt acțiuni imobiliare, putându-se exercita doar pentru apărarea posesie asupra
bunurilor imobile.
Prin acțiunile posesorii se apără doar posesia ca stare de fapt, nu și dreptul real, spre
deosebire de acțiunile pețitorii prin intermediul cărora se apără drepturile reale.
Acestea se pot exercita în termen de un an din momentul tulburării posesiei sau
deposedării.
Termenul de un an nu este un termen procedural, pentru că nu privește îndeplinirea unor
acte de procedură, ci este o condiție de exercitare a dreptului material la acțiune specific
acțiunilor posesorii. (…) În realitate, termenul de un an masoară durata posesiei utile, durata
necesară pentru ca această posesie să poată fi protejată juridic pe calea acțiunii posesorii
generale. Așa fiind, acest termen de un an este asemănător termenului de prescripție achizitivă.2
Felurile de acțiuni posesorii

1
Cristian Jora, Ioan Ciochină-Barbu, Cristian Constantin Corbu, Drept civil. Drepturile reale, Ed.
Universul juridic, București, 2015, p. 75; autorii citând V. Stoica, Drept civil. Drepturile reale principale,
Vol. I, Ed. Humanitas, București, 2014, p. 189
2
V. Stoica, Drept civil. Drepturile reale principale, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2013, p. 82

2
 Codul civil reglementează două feluri de acțiuni posesorii, după modul în care tulburarea sau
deposedarea a fost pașnică sau violentă:
a) acțiunea posesorie generală(acțiune în complângere)
b) acțiunea posesorie specială(acțiune în reintegrare)
Acțiunea posesorie generală( acțiunea în complângere)
Acțiunea în complângere poate fi introdusă în cazul oricărei tulburări a posesieie, cu
excepția cazului în care tulburarea se produce prin acte de violență.
Pentru a putea fi introdusă trebuie să existe o tulburare, fie prin fapte materiale( de
exemplu: o persoană care trece pe terenul vecinului său fără a avea o servitute. În cazul în care
servitutea de trecere se bazează pe un titlu, fie chiar titlu legal în temeiul art. 616 C. civ. [1864],
iar nu pe bunăvoinţa proprietarului fondului aservit, acţiunea posesorie este admisibilă, deoarece
prin exercitarea ei se tinde la respectarea conţinutului titlului pe baza căruia servitutea a fost
constituită3. Întrucât servitutea de trecere constituie o servitute neaparentă, care nu se poate
stabili decât prin titlu şi nu poate fi dobândită prin uzucapiune, pentru apărarea folosinţei nu
poate fi promovată o acţiune posesorie decât dacă existenţa dreptului se dovedeşte prin titlu 4, fie
prin acte juridice( de exemplu: printr-un act juridic, o persoană ridică o pretenție contrară
posesiei, pretinzând că este proprietar).
Simpla promovare a acțiunii în evacuare nu poate fi apreciat ca un act de tulburare a
posesiei reclamanților. Este adevarat că tulburarea de drept constă într-un act judiciar sau
extrajudiciar prin care o persoană afirmă o pretenție contrară însă, pentru ca tulburarea să
justifice exercitarea unei acțiuni posesorii, este necesar ca ea să împiedice exercițiul liber și
efectele posesiei5.
Exercitarea acestei acțiuni necesită îndeplinirea unor anumite condiții:
Așa cum s-a aratat în practica de specialitate, posibilitatea utilizării acţiunii posesorii este
legată de îndeplinirea cumulativă a celor trei condiţii prevăzute de art. 674 alin. (1) CPC: 1. să nu
fi trecut un an de la tulburare sau deposedare; 2. reclamantul să facă dovada că înainte de această
dată a posedat bunul cel puţin un an; 3. posesiunea întruneşte condiţiile cerute de art. 1846 şi art.
1847 C. civ. (1864). Acţiunea posesorie poate fi promovată şi de cel care deţine bunul în

3
Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 307/1972, în I.G. Mihuţâ, Repertoriu 1969-1975, p. 106
4
Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 1143/1969, în I.G. Mihuţâ, Al. Lesviodox, Repertoriu 1952-1969, p. 106,
nr. 98
5
Tribunalul Bacau, Decizia civila nr. 124/2013, portal.just.ro

3
interesul său propriu în temeiul unui contract încheiat cu posesorul. în cazul detentorului precar,
acesta va fi ţinut să dovedească atât îndeplinirea primelor două condiţii prevăzute prin art. 674
CPC, cât şi titlul în baza căruia deţine bunul6.
a) Să nu fi trecut mai mult de un an de la tulburare sau de la deposedarea pașnică7 .
Termenul de un an este un termen de prescripție, ce începe să curgă de la momentul la care
posesia a fost tulburată sau, după caz, de la data la care posesorul a fost deposedat în mod pașnic,
fără acordul său.
În cazul în care posesia a fost tulburată prin fapte continuate, termenul de un an înăuntrul
căruia trebuie introdusă acțiunea posesorie începe să curgă de la data primului act de tulburare a
posesiei, iar nu de la momentul ultimului act. Introducerea acțiunii după împlinirea termenului de
un an calculat de la momentul tulburării sau, după caz, al deposedării reclamantului pe cale
pașnică atrage respingerea acțiunii ca prescrisă.8
b) Reclamantul să fi exercitat posesia asupra bunului cel puțin un an anterior tulburării sau
deposedării9
Acțiunea este recunoscută numai dacă reclamantul face dovada că a exercitat posesia asupra
bunului timp de cel puțin un an înainte de deposedare sau tulburare, o posesie cu o durată mai
scurtă de un an nebucurându-se de protecție juridică pe calea acțiunii posesorii generale.
Este necesar a se face distincția dintre deposedare și tulburare, chiar dacă deposedarea
constituie tot o tulburare a posesiei de natură specială.
Deposedarea nu desemnează pierderea posesiei, ci numai pierderea elementului corpus,
deoarece, timp de un an din momentul deposedării, posesorul păstrează posesia solo animus, iar
care preia elementul material al posesiei se manifestă ca titular al unui drept real principal, astfel
încât niciuna dintre aceste persoane nu are o posesie propriu-zisă, ci una imperfectă, deoarece
asupra aceluiași bun, în aceeași perioadă de timp, se exercită posesia a două persoane diferite,
fiecare dintre aceste posesii fiind imperfectă și diferită calitativ de cealaltă10.
c) Posesia reclamantului să fi fost o posesie utilă și neviciată.

6
C.S.J., s. civ., dec. nr. 1952/1991, în Probleme de drept din deciziile Curţii Supreme de Justiţie 1990-
1992, Ed. Orizonturi, Bucureşti, 1993, p. 253-256
7
Art. 951 alin. (1) Cod civil
8
Gabriel Boroi, Mona-Maria Pivniceru,Carla Alexandra Anghelescu, Bogdan Nazat, Ioana Nicolae,
Tudor-Vlad Rădulescu, Fișe de drept civil, Ed. Hamangiu, București, 2017, p. 375
9
Art. 949 alin. (1) C. civ.
10
C. Jora, I. Ciochină-Barbu, C. C. Corbu, op. cit., p.76

4
 Condiția de exercitare a acțiunii posesorii generale decurge din interpretarea per a contrario
a dispozițiilor art. 951 alin. (2) C. civ., care reglementează acțiunea posesorie specială, aceasta
din urmă putând fi introdusă și de către o persoană care a exercitat o posesie viciată.
Acțiunea posesorie specială(acțiune în reintegrare)
Aceasta reprezintă o acțiune care poate fi introdusă de către posesorul a cărui posesie a
fost tulburată sau care a fost deposedat prin acte de violență.
Este necesară îndeplinirea unei singure condiții de exercitare, anume, să nu fi trecut mai
mult de un an de la tulburare sau de la deposedare.
Acțiunea posesorie specială poate fi introdusă și de către persoana care exercită o
posesie viciată și indiferent de durata posesiei exercitate anterior tulburării sau deposedării[art.
951 alin. (2) C. civ.].
Acţiunea posesorie tinde la apărarea posesiei exercitate asupra unui bun imobil, deci a
unei situaţii juridice de fapt, fără să intereseze dacă posesorul este titularul dreptului de
proprietate. Avantajul unei asemenea acţiuni constă în faptul că reclamantul nu trebuie să facă
dovada dreptului de proprietate (probatio diabolica), ci este suficientă dovada că a exercitat o
posesie utilă cel puţin un an înainte de tulburare. Faţă de susţinerile reclamantului că este
proprietarul terenului şi de poziţia pârâtei că este de acord să i-I elibereze dacă va face dovada
dreptului de proprietate, instanţa trebuie să pună în discuţia părţilor însăşi problema proprietăţii
şi, cu acordul părţilor, să soluţioneze litigiul prin cumularea posesoriului cu petitoriul. într-o
atare acţiune petitorie, în revendicare, reclamantul are posibilitatea să îşi reconstituie dreptul de
proprietate cu adeverinţe, titlu de proprietate, proces-verbal de punere în posesie.11
Există trei categorii de fapte care justifică introdurecea unei acțiuni posesorii în
reintegrare: actele de ocupare a unui imobil fără permisiunea posesorului, actele obstrucție(prin
care posesorul este împiedicat să stăpânească imobilul) și acte de distrugere( distrugerea unui zid
despărțitor sau distrugerea recoltei situate pe terenul posesorului).
Acțiunile posesorii pot fi exercitate de către orice posesor al bunului, chiar și atunci când
acesta este și proprietar sau titular al unui drept real asupra bunului respectiv.
Practica înstanțelor judecătorești a stabilit, posesia, ca prezumţie de proprietate, dă
dreptul posesorului la acţiune împotriva tulburătorului. Această acţiune poate fi folosită chiar şi

11
Trib. Mun. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 1301/1992, în C.P.J.C. 1992, Ed. Şansa, Bucureşti, 1993,
p. 229-231

5
împotriva proprietarului, dacă sunt îndeplinite condiţiile specifice, şi anume fără a se face
deosebire între tulburarea de fapt şi cea de drept. Astfel, pentru posesor, este irelevantă
împrejurarea că pretinsul proprietar a obţinut o hotărâre judecătorească pronunţată într-un litigiu
cu o altă persoană, chiar dacă aducerea la îndeplinire a acelei hotărâri s-a făcut prin intermediul
executorului judecătoresc. Obligaţia de predare ce rezultă dintr-o atare hotărâre priveşte numai
părţile din proces, faţă de care posesorul este un terţ. Prin urmare, hotărârea nefiindu-i opozabilă,
posesorul poate să acţioneze, potrivit interesului său, fie pe calea petitorie a acţiunii în
revendicare, fie pe aceea a contestaţiei la executare. Dacă nu a fost prezent la executare,
posesorul poate să se plângă împotriva tulburătorului pe calea acţiunii posesorii, deoarece pentru
el nu prezintă importanţă cum şi de cine a fost tulburat în posesie, ci doar faptul tulburării în
sine12.
În situația în care un comoștenitor exercită posesia pentru sine și pentru ceilalți
comoștenitori, având comportamentul unui coposesor, acesta nu mai poate exercita acțiunile
posesorii împotriva celorlalți comoștenitori.
Practica instanțelor de judecată a statuat faptul că, moştenitorul nu poate să exercite
împotriva altui comoştenitor acţiunea posesorie cu privire la un bun aflat în stare de indiviziune,
deoarece posesia pe care o exercită nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1847 C. civ.
[1864], ea fiind exercitată atât pentru sine, cât şi pentru ceilalţi comoştenitori13. Acţiunea
posesorie poate fi folosită şi între proprietarii aflaţi în stare de indiviziune, atunci când un
moştenitor stăpâneşte exclusiv o parte din averea succesorală şi este tulburat în posesiunea sa de
un comoştenitor 14. Comoştenitorii sunt presupuşi că posedă unii pentru alţii cu titlu precar între
ei şi deci nu întrunesc unii faţă de alţii cerinţele art. 1846 şi art. 1847 C. civ. [1864] cu privire la
exerciţiul acţiunii posesorii, şi anume a posesiei exclusive cu titlu de proprietar, aceasta însă
numai atunci când stăpânesc în devălmăşie şi cu titlu de comoştenitori. Când însă unul singur
dintre comoştenitori stăpâneşte cu titlu de proprietar un bun succesoral în mod separat, exclusiv,

12
Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 943/1970, în I.G. Mihuţă, Repertoriu 1969-1975, nr. 96, p. 105
13
Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 327/1977, în I.G. Mihuţă, Repertoriu 1969-1975, nr. 97, p. 106
14
Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 1591/1957, în I.G. Mihuţă, Al. Lesviodax, Repertoriu 1952-1969, p. 150,
nr. 118

6
public şi paşnic, el are exerciţiul acţiunii posesorii chiar faţă de ceilalţi comoştenitori cu care se
află în indiviziune15.
Acestea pot fi folosite și de către titulari ai dezmembrămintelor dreptului de proprietate.
Luarea măsurilor pentru conservarea bunului posedat
În condițiile art. 952 C. civ., posesorului îi este recunoscut dreptul de a introduce o acțiune
prin care să solicite instanței luarea unor măsuri pentru conservarea bunului asupra căruia
exercită posesia, astfel:
- În cazul în care există motive temeinice să se considere că bunul aflat în posesie poate fi
distrus sau deteriorat de un lucru aflat în posesia unei alte persoane sau ca urmare a unor
lucrări, precum ridicarea unor construcții, taierea arborilor sau efectuarea unor săpături pe
fondul învecinat, posesorul poate să ceară luarea măsurilor necesare pentru evitarea
pericolului sau, după caz, încetarea lucrărilor, conform alin.(1) al prezentului articol.
- Posesorul sau, după caz, cealaltă persoană, pot fi obligați la plata unei cauțiuni, lăsate la
aprecierea instanței, până la soluționarea cererii, numai în următoarele situații, conform
alin. (2) al articolului mai sus menționat:
a) Dacă instanța, în mod provizoriu, dispune deplasarea lucrului sau încetarea lucrării,
aceasta va stabili cauțiunea în sarcina posesorului, astfel încât să se poată repara
prejudiciul ce s-ar cauza pârâtului prin această măsură.
b) În cazul în care instanța încuviințează menținerea lucrului în starea sa actuală ori
continuarea lucrărilor, cauțiunea se va stabiliîn sarcina pârâtului, astfel încât să se
asigure posesorului sumele necesare pentru restabilirea situației anterioare.
Instanţele, în îndeplinirea obligaţiei de stabilire a adevărului, trebuie să ceară părţilor să facă
probe, fiind necesar să se verifice dacă şi până când au deţinut reclamanţii terenul, în ce condiţii
au exercitat posesia (existenţa unei convenţii între proprietar şi posesor determinând precaritatea
posesiei), precum şi limitele suprafeţei asupra căreia s-a întins posesia acestora16.
- Cererea prin care posesorul solicită luarea măsurilor menționate, potrivit art. 952 alin. (1)
C. civ., reprezintă o procedură care se soluționează conform dreptului comun, iar cererea
întemeiată pe alin. (2) al aceluiași articol va fi soluționată conform dispozițiilor care
reglementează procedura ordonanței președențiale, fiind vorba despre o măsură luată în

15
Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 524/1954, în I.G. Mihuţă, Al. Lesviodax, Repertoriu 1952-1969, nr. 117,
p. 149-150
16
C.S.J., s. civ., dec. nr. 2010/1992, în Probleme de drept 1990-1992, p. 256

7
 mod provizoriu de către instanță cu judecarea cererii principale(particularitatea formulării
unei astfel de ordonanțe președențiale constă în posibilitatea instanței de a obliga părțile
la plata unei cauțiuni al cărei cuantum este lăsat la aprecierea sa).17
Dacă în principiu pentru restabilirea unui stătut quo posesoriu modificat prin violenţă partea
deposedată are la dispoziţie procedura acţiunilor posesorii, de aici nu trebuie trasă concluzia
inadmisibilităţii în cazuri urgente a procedurii ordonanţei preşedinţiale. Dimpotrivă, pentru
menţinerea cuiva în posesiunea tulburată prin violenţă de o terţă persoană, urgenţa justifică
admisibilitatea acestei proceduri. în cazul acesta, spre deosebire de reintegrare, unde trebuie să
dovedească posesiunea de cel puţin un an, reclamantul trebuie să dovedească numai că a avut o
posesiune susţinută în aparenţa unui drept care o justifică, indiferent de durata ei anterioară18
Exemplu de acțiune posesorie, dovedirea calității de posesor.
Prin acțiunea civilă formulată de recurentul P.T. împotriva intimatei SC E. SRL s-a solicitat
instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea intimatei să predea recurentului în
deplină posesie și pașnică folosință terenul în suprafață de 274 mp situat în extravilanul satului
V., com. F., obligarea pârâtei să desfiinteze gardul edificat pe acest teren, iar în caz de refuz
reclamantul să fie autorizat să execute această lucrare în numele și pe cheltuiala pârâtei.
În motivarea acțiunii, recurentul a aratat că în luna iulie 2007 intimata a ocupat terenul fără
nici un drept. O persoană împuternicită de intimată a intrat cu tractorul pe terenul cultivat cu orez
și, deși recurentul a luat legatura cu intimata pentru a soluționa litigiul pe cale amiabilă, aceasta a
refuzat să elibereze terenul. Deposedarea recurentului s-a făcut prin violență, fiind incidente
prevederile art. 674 al 2 c pr. Civ. Recurentul a arătat că terenul are o suprafață totală de 1400
mp, însă s-a eliberat titlu de proprietate numai pentru suprafața de 1126 mp, diferența fiind
ocupată de initimată.
Prin întâmpinarea formulată în cauza, intimata a invocat excepția lipsei calității procesuale
active a recurentului în promovarea acțiunii, arătând că recurentul nu deține titlu de proprietate
pentru acest teren și că în toamna anului 2007 intimata a fost sesizată de o altă persoană,
respectiv de SC A. SRL, care a invocat un drept de proprietate asupra terenului în baza unui
antecontract de vânzare-cumpărare. În ceea ce privește fondul cauzei, intimata a arătat că nu a

17
G. Boroi, M.- M. Pivniceru, C. A. Anghelescu, B. Nazat, I. Nicolae, T. – V. Rădulescu, op. cit., p.378
18
Cos. III, dec. nr. 163/1936, înJur. gen. 1936, sp. 381; Trib. Roman. sent. civ. nr. 193/1938, înJur. gen.
1942, sp. 167; Trib. Argeş, sent. nr. 25/1941, în Jur. gen., sp. 20, cu o nota de M. Popovici; Cos. III, dec.
nr. 1122/1929, în Jur. gen. 1938, p. 918, apud C. Crişu nr. 131, p. 156

8
ocupat o altă suprafață de teren decât cea pe care o deține în baza contractului de vânzare
cumpărare și a expertizelor cadastrale întocmite în cauză. Initimata a arătat că la momentul la
care a fost edificat gardul, s-a prezentat în calitate de posesor al terenului SC A. SRL, care
susținea că a achiziționat terenul în iunie 2007 și cu reprezentanții acestei societăți s-au purtat
discuții și s-au efectuat măsurători.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
Prin sentința civilă nr. 8917/2008 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca s-a respins acțiunea
posesorie formulată de reclamant reținându-se ca din probele administrate în cauză rezultă că
reclamantul a folosit încă din 1990 o suprafață de teren de 1400 mp – în luna aprilie 2007
înstrăinând unei societăți comerciale această suprafață, însă suprafața de 274 mp nu a putut să o
predea cumpărătoarei deoarece era ocupată de pârâtă.
Din antecontractul de vânzare cumpărare încheiat rezultă că reclamantul împreună cu B. A.
E. și C. A. s-au obligat să vândă către SC A. SRL terenul în suprafață de 1400 mp, promitenții
vânzători predând posesia terenului, situație în care prima instanță a apreciat că reclamantul nu
are calitate procesuală activă deoarece predarea posesie s-a realizat.
Prin decizia civilă din 24.10.2008 a Tribunalului Cluj s-a admis excepția necompetenței
materiale și a fost declinată competența de soluționare a recursului Tribunalului Comercial Cluj.
A reținut instanța că în cauză nu este vorba despre o acțiune în revendicare, astfel că după
înstrăinarea întregii suprafețe de teren de 1400 mp care includea și suprafața adusă în discuție,
recurentul nu mai are niciun drept să solicite, prin acțiunea posesorie, redobândirea posesiei,
neavând calitate procesuală activă și nejustificând nici interesul legitim în promovarea unei astfel
de acțiuni.
Prin intermediul acțiunilor posesorii, posesorul urmărește să-și apere posesia împotriva
oricăror tulburări sau să redobândească posesia atunci când a pierdut-o. În cadrul acțiunilor
posesorii nu prezintă relevanță căreai dintre parțile implicate în proces îi aparține dreptul de
proprietate asupra imobilului.
Condițiile exercitării acțiunii posesorii sunt reglementate de art. 674 c.pr.civ., ori în cauză nu
sunt îndeplinite prevederile art. 1846 și art.1847 Cod. civ., recurentul pierzând posesia asupra
bunului prin vânzare.

9
 Față de cele menționate mai sus, instanța apreciază că recursul este nefondat, iar hotărârea
pronunțată de către prima instanță este legală și temeinică, astfel că va fi menținută în totalitate.19

19
Tribunalul Comercial Cluj, Decizia civila nr. 1186 din 24 octombrie 2008

10