Curs 14

Divorțul și separarea de drept potrivit reglementărilor europene
1. Considerații generale
Uniunea Europeană şi-a stabilit obiectivul de a dezvolta un spaţiu de libertate, securitate şi

justiţie, prin adoptarea de măsuri privind cooperarea judiciară în materie civilă cu implicaţii
transfrontaliere.
În acelaşi timp, creşterea mobilităţii cetăţenilor pe piaţa internă impune un grad mai
ridicat de flexibilitate şi de securitate juridică.
În ceea ce privește materia divorțului, la nivel European a fost adoptat

REGULAMENTUL (UE) NR. 1259/2010 AL CONSILIULUI din 20 decembrie 2010 de
punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile
divorțului și separării de corp (denumit Regulamentul Roma III), care oferă cetăţenilor soluţii
corespunzătoare în materie de securitate juridică, previzibilitate şi flexibilitate, protejează
partenerii mai vulnerabili pe parcursul procedurilor de divorţ şi împiedică fenomenul căutării
unei instanţe mai favorabile.
De asemenea,Regulamentul ajută la evitarea procedurilor complicate, lungi şi dureroase.
2. Regulamentul (UE) nr. 1259/2010
Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 permite cuplurilor internaţionale să convină în prealabil

asupra legislaţiei care li s-ar aplica în caz de divorţ sau de separare de drept, atât timp cât
legislaţia convenită este cea a statului membru cu care au o legătură mai strânsă.
Atunci când cuplul respectiv nu reuşeşte să ajungă la un acord în această privinţă,
judecătorii pot utiliza o soluţie comună pentru a stabili ţara a cărei legislaţie se aplică.
Prin urmare, regulamentul se aplică:
 divorțului și separării de corp

 conflictului de legi.
Regulament nu se aplică următoarelor aspecte:

 capacitatea juridică a persoanelor fizice;
 existenţa, validitatea sau recunoaşterea unei căsătorii;
 anularea căsătoriei; numele soţilor;
 efectele patrimoniale ale căsătoriei;
 răspunderea părintească;
 obligaţia de întreţinere
 actelor fiduciare sau succesiunilor.
De asemenea, acesta nu afectează aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2201/2003
privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie
matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti.
Regulamentul este un instrument de punere în aplicare a unei cooperări consolidate
între statele membre participante.
Cooperarea consolidată permite unui grup de cel puţin nouă state membre să pună în
aplicare măsuri într-unul din domeniile prevăzute în tratate, în cadrul competenţelor
neexclusive ale Uniunii.
În conformitate cu art. 331 din TFUE, statele membre neparticipante îşi păstrează
dreptul de a se alătura cooperării consolidate instituite.
La 12 iulie 2010, Consiliul a adoptat Decizia 2010/405/UE de autorizare a unei
cooperări consolidate în domeniul legislaţiei aplicabile divorţului şi separării de drept între
Belgia, Bulgaria, Germania, Spania, Franţa, Italia, Letonia, Luxemburg, Ungaria, Malta,
Austria, Portugalia, România şi Slovenia.
În consecinţă, cele 14 state membre participante au adoptat Regulamentul care a intrat
în vigoare la 21 iunie 2012.
La 21 noiembrie 2012, Comisia a adoptat Decizia 2012/714/UE de confirmare a
participării Lituaniei la cooperarea consolidată în domeniul legislaţiei aplicabile divorţului şi
separării de drept.
Decizia prevede că Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 se aplică Lituaniei de la 22 mai
2014.
La 27 ianuarie 2014, Comisia a adoptat Decizia 2014/39/UE de confirmare a
participării Greciei la cooperarea consolidată în domeniul legislației aplicabile divorțului și
Această decizie prevede faptul că Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 se aplică Greciei
începând cu 29 iulie 2015.
La 10 august 2016, Comisia a adoptat Decizia (UE) 2016/1366 de confirmare a
participării Estoniei la cooperarea consolidată în domeniul legislației aplicabile divorțului și
Decizia prevede că Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 se aplică Estoniei de la 11
februarie 2018.
Definiții din Regulamentul nr.1259/2010
stat membru participant= un stat membru care participă la o formă de cooperare consolidată în
domeniul legii aplicabile divorțului și separării de corp în temeiul Deciziei 2010/405/UE sau al unei decizii
adoptate în confor mitate cu art. 331 alin. (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;
instanță judecătorească=toate autoritățile din statele membre participante competente în materiile care
intră sub incidența domeniului de aplicare a prezentului regulament.
Câmp de aplicabilitate al Regulamentului
 aplicare universală → legea desemnată în temeiul regulamentului se aplică

indiferent dacă este sau nu legea unui stat membru participant.
Norme uniforme privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp
Alegerea legii aplicabile de către părți
Soții pot conveni să desemneze legea aplicabilă divorțului și separării de corp, cu condiția
ca aceasta să fie una dintre următoarele legi:
1. (a) legea statului pe teritoriul căruia soții își au reședința obișnuită în data încheierii
acordului; sau
2. (b) legea statului pe teritoriul căruia soții și-au avut ultima reședință obișnuită, cu
condiția ca unul dintre ei să aibă încă reședința respectivă în data încheierii acordului;
sau
3. (c) legea statului de cetățenie a unuia dintre soți în data încheierii acordului; sau
4. (d) legea forului.
(!!)Acordul care desemnează legea aplicabilă poate fi încheiat și modificat în orice
moment, dar nu ulterior datei sesizării instanței judecă torești.
În cazul în care această posibilitate este prevăzută de legea forului, soții pot desemna
legea aplicabilă și în fața instanței judecătorești pe parcursul procedurii. În acest caz, instanța
judecătorească ia act de acordul soților, în conformitate cu legea forului.
Consimțământul și valabilitatea de fond
= sunt stabilite de legea care l-ar reglementa conform regulamentului, dacă acordul sau clauza
respectivă ar fi valabil(ă).
Pentru a stabili faptul că nu și-a dat consimțământul, unul dintre soți poate să invoce
legea țării în care își are reședința obișnuită la data sesizării instanței judecă torești, dacă din
circumstanțele cauzei reiese faptul că nu ar fi rezonabil să se stabilească efectul
comportamentului său.
Valabilitatea formală
Acordul este încheiat în scris, datat și semnat de ambii soți.
Orice comunicare sub formă electronică care permite consemnarea durabilă a

acordului este considerată ca reprezentând o formă scrisă.
În cazul în care legea statului membru participant în care ambii soți își au reședința
obișnuită la data încheierii acordului prevede condiții formale suplimentare în cazul unor
astfel de acorduri, se aplică aceste condiții.
Dacă, la data încheierii acordului, soții au reședința obișnuită în state membre
participante diferite și dacă legile din aceste state prevăd condiții formale diferite, acordul este
valabil din punctul de vedere al formei dacă satisface condițiile prevăzute de oricare dintre
legile respective.
Dacă, la data încheierii acordului, numai unul dintre soți are reședința obișnuită într-
un stat membru participant, iar acest stat prevede condiții formale suplimentare pentru acest
tip de acord, se aplică respectivele condiții.
Legea aplicabilă în absența exprimării opțiunii părților
În absența unei opțiuni, divorțul și separarea de corp sunt reglementate de legea
statului:
1. (a) pe teritoriul căruia soții își au reședința obișnuită la data

sesizării instanței judecătorești; sau, în caz contrar;
2. (b) pe teritoriul căruia soții își aveau ultima reședință obișnuită, cu condiția ca
perioada respectivă să nu se fi încheiat cu mai mult de un an înaintea sesizării instanței
judecătorești, atât timp cât unul dintre ei încă mai are reședința în cauză la data
sesizării instanței judecătorești; sau, în lipsa acestuia;
3. (c) a cărui cetățenie este deținută de ambii soți la data sesizării instanței judecătorești;
sau, în caz contrar;
4. (d) unde este sesizată instanța judecătorească.
Transformarea separării de corp în divorț
În cazul transformării separării de corp în divorț, legea aplicabilă divorțului este legea
care a fost aplicată separării de corp, dacă părțile nu au convenit altfel.
Aplicarea legii forului
În cazul în care legea aplicabilă nu prevede divorțul sau nu acordă unuia dintre soți,
din cauza apartenenței la unul dintre sexe, egalitate de acces la divorț sau la separarea de corp,
se aplică legea forului.
Excluderea posibilității de trimitere
În cazul în care prin regulament se prevede aplicarea legii unui stat, noțiunea de lege
cuprinde normele de drept în vigoare în acest stat, cu excepția normelor de drept internațional
privat.
Ordinea publică
Aplicarea unei dispoziții din legea desemnată în temeiul regulamentului nu poate fi
înlăturată decât dacă o astfel de aplicare este vădit incompatibilă cu ordinea publică a forului.
Diferențe între legislațiile naționale
Niciuna dintre dispozițiile regulamentului nu obligă instanțele judecătorești dintr-un

stat membru participant a cărui lege nu conține dispoziții cu privire la divorț sau nu consideră
valabilă căsătoria respectivă în scopul procedurilor de divorț să pronunțe un divorț ca urmare
a aplicării prezentului regulament.
State membre cu două sau mai multe sisteme de drept aplicabile teritorial
În cazul în care un stat cuprinde mai multe unități teritoriale, fiecare având propriul
sistem de drept sau un ansamblu de norme privind aspectele reglementate de regulament:
1. (a) orice trimitere la legea unui astfel de stat se interpretează, în scopul stabilirii legii
aplicabile în temeiul prezentului regu lament, ca referindu-se la legea în vigoare în
unitatea teri torială relevantă;
2. (b) orice trimitere la reședința obișnuită în acel stat privește reședința obișnuită într-o
unitate teritorială;
3. (c) orice trimitere la cetățenie privește unitatea teritorială desemnată de legea
respectivului stat sau, în absența normelor relevante, unitatea teritorială pentru care au
optat părțile sau, în absența opțiunii, unitatea teritorială cu care unul dintre soți sau
ambii au cele mai strânse legături.
State membre cu două sau mai multe sisteme de drept – conflicte interpersonale
În privința unui stat care are două sau mai multe sisteme de drept sau sisteme de norme
aplicabile diferitelor categorii de persoane cu privire la aspectele reglementate de prezentul
regu lament, orice trimitere la legea unui astfel de stat privește sistemul juridic determinat de
normele în vigoare în acel stat.
În absența unor astfel de norme, se aplică sistemul de drept sau sistemul de norme cu care
unul dintre soți sau ambii au cele mai strânse legături.
Neaplicarea regulamentului la conflictele interne
Un stat membru participant în care aspectelor reglementate de regulament li se aplică

sisteme de drept sau sisteme de norme diferite nu este obligat să aplice regulamentul
conflictelor de legi care privesc exclusiv astfel de sisteme de drept sau sisteme de norme
diferite.

Curs 14

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 14

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Divorțul și separarea de drept potrivit reglementărilor europene

Uniunea Europeană şi-a stabilit obiectivul de a dezvolta un spaţiu de libertate, securitate şi

În ceea ce privește materia divorțului, la nivel European a fost adoptat

De asemenea,Regulamentul ajută la evitarea procedurilor complicate, lungi şi dureroase.

2. Regulamentul (UE) nr. 1259/2010

Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 permite cuplurilor internaţionale să convină în prealabil

 divorțului și separării de corp

Regulament nu se aplică următoarelor aspecte:

Definiții din Regulamentul nr.1259/2010

Câmp de aplicabilitate al Regulamentului

 aplicare universală → legea desemnată în temeiul regulamentului se aplică

Norme uniforme privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp

Alegerea legii aplicabile de către părți

Consimțământul și valabilitatea de fond

Orice comunicare sub formă electronică care permite consemnarea durabilă a

Legea aplicabilă în absența exprimării opțiunii părților

1. (a) pe teritoriul căruia soții își au reședința obișnuită la data

Transformarea separării de corp în divorț

Aplicarea legii forului

Excluderea posibilității de trimitere

Diferențe între legislațiile naționale

Niciuna dintre dispozițiile regulamentului nu obligă instanțele judecătorești dintr-un

Neaplicarea regulamentului la conflictele interne

Un stat membru participant în care aspectelor reglementate de regulament li se aplică

S-ar putea să vă placă și