Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PITEŞTI
FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE, ADMINISTRATIVE ŞI
ALE COMUNICĂRII
SPECIALIZAREA: DREPT
CERC ȘTIINȚIFIC
Coordonator:
Lect. univ. dr. Isabela Stancea
Studentă:
Popa Florina-Cristina
-2022-
Cuprins
Capitolul I.Căsătoria- aspecte juridice în legislația română
Capitolul I.
Căsătoria- aspecte juridice în legislația română
a) Căsătoria este o alianţă între două persoane de sex opus, o uniune dintre un
bărbat şi o femeie.
Căsătoria, ca uniune, intră sub incidenţa normelor juridice. Prin
cosimţământul exprimat la încheierea căsătoriei, viitorii soţi situează uniunea
dintre ei sub incidenţa normelor juridice imperative.
1
Valentina Cebotari- Dreptul familiei, Ediția a 3-A, Chișinău, 2014, pag. 34.
În situaţia în care o persoană îşi schimbă sexul printr-o intervenţie
chirurgicală (transsexual), se poate căsători în mod valabil, numai după ce
schimbarea de sex a fost înregistrată la serviciul de stare civilă. (art. 44 litera i
din Legea 119/1996 – schimbarea sexului se face prin menţiune pe actul de stare
civilă, iar certificatul de naştere se eliberează în baza hotărârii judecătoreşti
definitivă şi irevocabilă).
b) Căsătoria este liber consimţită.
Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi.
Consimţământul viitorilor soţi trebuie să fie liber exprimat şi nu viciat. Aceste
reglementări sunt cuprinse şi în acte internaţionale: Declaraţia Universală a
drepturilor omului, Convenţia O.N.U. cu privire la consimţământul la căsătorie,
vârsta minimă pentru căsătorie şi înregistrarea căsătorie încheiată la New York
la data de 10 decembrie 1992 şi ratificată de România prin Legea 116/1992,
Convenţia europeană a drepturilor omului ratificată de ţara noastră prin Legea
nr. 30/19942.
2
Tudor Popescu, Tratat de Dreptul familiei, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2010, pag. 29.
e) Căsătoria se întemeiază pe egalitatea deplină în drepturi dintre bărbat şi
femeie – este un principiu constituţional.
f) Căsătoria se încheie în scopul întemeierii unei familii
Cauza actului juridic al căsătoriei constă în întemeiere unei familii. Căsătoria
încheiată din alte considerente, de către unul dintre soţi (sau ambii) poate fi
desfiinţată. Este vorba despre căsătoria fictivă care poate fi probată prin orice
mijloc de probă. Nulitatea absolută a unei căsătorii încheiate în scopul de a
obţine anumite avantaje poate fi acoperită dacă între soţi se stabilesc relaţii
conjugale reale3.
Există legislaţii în care viitorii soţi pot opta între căsătoria religioasă şi cea
civilă (Italia, Spania, S.U.A., Finlanda, Danemarca, Brazilia, India) sau legislaţii
în care se recunosc efectele juridice numai căsătoriilor religioase (ţări
musulmane, Grecia).
4
Tudor Popescu, Tratat de Dreptul familiei, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2010, pag. 30.
Analizând aceste argumente, putem desprinde o serie de asemănări şi deosebiri
între căsătorie şi contract.
Asemănări
1) Căsătoria şi contractul sunt acte juridice bilaterale
2) participanţii la raporturile judiciare născute din căsătorie sau contract se află
într-o poziţie de egalitate juridică.
Deosebiri
1) principiul libertăţii de voinţă a părţilor care conferă posibilitatea de a
determina efectele actului juridic încheiat este lipsit de eficenţă în materia
căsătoriei. Căsătoria este un act juridic condiţie, în timp ce majoritatea
contractelor sunt acte juridice subiective. Se apropie de contractul de adeziune.
2) contractul încheiat prin voinţa părţilor (mutuus consensus) poate înceta tot
prin acord de voinţă (mutuus dissensus), căsătoria poate fi desfăcută prin acordul
soţilor, dar numai în condiţiile legii (art.38, aliniat 2 Codul familiei, art.298 –
302 Proiect cod civil) şi numai pe clae judiciară (art. 1020 – 1021 Cod civil).
3) în cazul contractului, fiecare parte are un scop diferit de cel cocontractantului
său, în timp ce prin încheierea căsătoriei viitori soţi urmăresc acelaşă scop, al
întemeierii unei familii.
4) nulitatea în materia căsătoriei au particularităţi faţă de nulitatea actelor
juridice, în general.
5) contractul poate fi susceptibil de modalităţi: termen, condiţie, sarcină, pe când
căsătoria nu poate fi afectată de nici una dintre ele
6) contractul poate fi încheiat prin reprezentare, în timp ce căsătoria este un act
juridic personal5.
7) în ceea ce priveşte efectele, părţile contractante pot stabili, de comun acord,
întinderea drepturilor şi obligaţiilor ce le revin, în timp ce soţii prin acordul lor
exprimat la încheierea căsătoriei se supun unui regim legal şi imperativ cu
anumite drepturi şi obligaţii.
5
Valentina Cebotari- Dreptul familiei, Ediția a 3-A, Chișinău, 2014, pag. 49.
1.4. Căsătoria şi concubinajul
Concubinajul este o uniune de fapt cu caracter de stabilizare şi nu intră sub
incidenţa reglementărilor legale.
Starea de concubinaj se caracterizează prin următoarele:
a) uniune de viaţă în comun
b) aparenţa exterioară a unui menaj
c) libertatea juridică de a se căsători
În ceea ce priveşte concubinajul, este exclusă aplicarea prin analogie a
dispoziţiilor din codul familiei privitoare la relaţiile dintre soţi6.
1.5.Efectele concubinajului
Starea de concubinaj dă naştere la o serie de efecte.
6
Tudor Popescu, Tratat de Dreptul familiei, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2010, pag. 40.
Dacă starea de fapt se transformă într-o acţiune juridică, bunurile concubinilor
vor avea regimuri juridice diferite:
8
Valentina Cebotari- Dreptul familiei, Ediția a 3-A, Chișinău, 2014, pag. 45.
momentul încheierii căsătoriei, orice persoana poate face opozitie la
căsătorie, dacă există o situatie de fapt sau de drept care împiedică
încheierea ei.
Delegatul de stare civilă este obligat să verifice toate opozitiile făcute.
În privinta formalitătilor premergătoare la căsătorie, viitorii soti trebuie sa
depună, personal, în scris, la serviciul de stare civilă la care urmează să se
încheie căsătoria, declaratia de căsătorie. Dacă unul dintre acestia nu se afla
în localitate, declaratia de căsătorie se va putea face la serviciul de stare
civilă din localitatea unde se află, care o va transmite, din oficiu si fără
întârziere, serviciului de stare civilă competent a oficia căsătoria9.
În cazul în care unul dintre viitorii soti este cetătean străin, el trebuie să
depună, în vederea încheierii căsătoriei, următoarele acte:
- Certificatul de nastere;
- Actul de identitate;
- Certificatul medical privind starea sănătătii sale;
Dovezi eliberate de misiunea diplomatică sau oficiul consular al tării
al cărei cetătean este, din care să rezulte că sunt îndeplinite conditiile de
fond prevăzute de legea natională, pentru încheierea căsătoriei;
Dacă viitorul sot, cetătean străin, nu cunoaste limba română, va fi folosit un
interpret, autorizat, încheindu-se în acest sens un proces-verbal10.
Rudenia în linie dreaptă sau colaterală
Rudenia este în linie dreaptă în cazul descendenţei unei persoane dintr-o altă
persoană şi poate fi ascendentă sau descendentă.
Rudenia este în linie colaterală atunci când rezultă din faptul că mai multe
persoane au un ascendent comun.
Gradul de rudenie se stabileşte astfel:
a) în linie dreaptă, după numărul naşterilor: astfel, copiii şi părinţii sunt rude de
gradul întâi, nepoţii şi bunicii sunt rude de gradul al doilea;
9
Tudor Popescu, Tratat de Dreptul familiei, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2010, pag. 70.
10
Valentina Cebotari- Dreptul familiei, Ediția a 3-A, Chișinău, 2014, pag. 50.
b) în linie colaterală, după numărul naşterilor, urcând de la una dintre rude până
la ascendentul comun şi coborând de la acesta până la cealaltă rudă; astfel, fraţii
sunt rude de gradul al doilea, unchiul sau mătuşa şi nepotul, de gradul al treilea,
verii primari, de gradul al patrulea.
11
art. 26 alin. (1) din Constituţie, art. 258 alin. (2) C. civ.
S-ar putea considera că textul are corespondent în prevederile art. 1 alin. (1)
C. fam., potrivit cărora „statul ocroteşte căsătoria şi familia; el sprijină, prin
măsuri economice şi sociale, dezvoltarea şi consolidarea familiei". Textul din
Codul civil conţine însă o nuanţă nouă: consacră dreptul familiei la ocrotire din
partea societăţii şi a statului.
12
Valentina Cebotari- Dreptul familiei, Ediția a 3-A, Chișinău, 2014, pag. 56.
Potrivit art. 12 din CEDO. începând cu vârsta stabilită prin lege, bărbatul şi
femeia au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie, conform legilor
naţionale ce reglementează exercitarea acestui drept.
Pronunţându-se cu privire la exercitarea dreptului persoanei de a se
căsători, într-o cauză împotriva Elveţiei, Curtea de la Strasbourg a decis că:
- art. 12 ocroteşte deopotrivă dreptul de a încheia o căsătorie, precum şi dreptul
persoanei de a se recăsători după divorţ;
- limitările pe care le pot aduce statele acestui drept, prin impunerea unor
condiţii pentru încheierea căsătoriei, nu trebuie să-l restrângă încât să atingă
substanţa lui. în speţă, Curtea a hotărât că art. 150 C. civ. elv. era contrar art. 12
din CEDO, deoarece prevedea că, pronunţând divorţul, judecătorul fixează un
termen de cel puţin un an şi cel mult doi ani, chiar trei ani pentru adulter, în care
partea vinovată nu putea să se recăsătorească.
Tot astfel, s-a considerat că o astfel de atingere ar putea fi dată de
interdicţia încheierii unei căsătorii civile şi impunerea celebrării ei, spre a fi
valabilă, numai în formă religioasă.
Astfel, un resortisant cipriot turc, de confesiune musulmană, a informat
printr-o scrisoare primăria din Nicosia despre intenţia sa de a se căsători cu o
resortisantă română, cerând a i se fixa procedura, data şi locul căsătoriei.
Autorităţile administrative competente i-au răspuns că, potrivit legii
cipriote, un cipriot turc de confesiune musulmană nu are dreptul să încheie o
căsătorie civilă, fiind obligat să încheie o căsătorie religioasă. Pe de altă parte,
potrivit art. 19 din Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de
drept internaţional privat, căsătoria unui cetăţean român aflat în străinătate poate
fi încheiată în faţa autorităţii locale de stat competente sau în faţa agentului
diplomatic sau funcţionarului consular fie al României, fie al statutului celuilalt
viitor soţ. în aceste condiţii, reclamantul s-a căsătorit în România, apoi s-a
stabilit cu soţia în Cipru. în faţa instanţei europene, el a invocat încălcarea
dreptului său la căsătorie, garantat de art. 12 din CEDO. Curtea a declarat
admisibilă cererea, dar a luat act de soluţionarea litigiului pe cale amiabilă.
Ulterior, însă, guvernul cipriot a modificat legea şi a instituit căsătoria civilă
pentru toţi cetăţenii ciprioţi, indiferent de confesiunea religioasă.
Statele pot, totuşi, impune anumite limitări exercitării unor drepturi, în funcţie
de statutul de persoană căsătorită, fără ca prin aceasta să se aducă atingere
dreptului la căsătorie.
Astfel, s-a decis că pierderea pensiei de invalidate prevăzută de lege, în
cazul căsătoriei titularului ei, nu reprezintă o ingerinţă în exercitarea dreptului la
căsătorie; de asemenea, s-a decis că o legislaţie care prevede impozite mai mari
pentru un cuplu căsătorit decât pentru un cuplu care trăieşte în concubinaj nu
constituie o ingerinţă în dreptul de a încheia o căsătorie.
BIBLIOGRAFIE
- LEGEAZ.NET
- LEGE5.RO
- CONSULANT AVOCAT.RO
13
Tudor Popescu, Tratat de Dreptul familiei, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2010, pag. 90.