Sunteți pe pagina 1din 9

Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova

Academia “ Ştefan cel Mare “ a MAI


Facultatea Securitate Civilă și Ordine Publică

Referat
Casatoria. Impedimente la casatorie

A elaborat: A verificat :
studentul gr.academice 234 asistent universitar
anul III de studii Pascal Mihaela
agent superior
Jardan Victor

Chişinău 2018
Cuprins:
1.    Noţiune.
2.    Natura juridică a căsătoriei.
3.    Caracterele juridice ale căsătoriei.
4.    Încheierea căsătoriei.
5. Impedimente la casatorie.
6. Impedimente la casatorie prevazute de biserica.
Căsătoria este o uniune între bărbat şi femei în scopul de a întemeia o familie. În
literatura de specialitate se întîlnesc şi alte noţiuni. Căsătorie este uniunea liber consimţită
dintre un bărbat  şi o femeie, încheiată în scopul întemeierii unei familii şi cu respectarea
dispoziţiilor legale.

 Natura juridică a căsătoriei

Referitor la natura juridică, aici există mai multe opinii. Căsătoria are un caracter
contractual, este opinia francezilor şi a românilor. Într-o altă opinie se spune că aceasta
este un act juridic independent şi, deşi seamănă foarte mult cu contractul, este cu totul
diferit.
Căsătoria are natură juridică proprie, ceea ce şi o face să fie specifică. Ea, la rîndul ei,
produce cele mai multe efecte în societate, spre deosebire de alte acoduri de voinţă. În
cazul căsătoriei, avem, sau persistă libertatea de voinţă a soţilor, ceea ce persistă şi la
contracte, soţii fiind egali, adică avînd acelaşi cuantum de drepturi şi obligaţii. Ceea ce îl
desebeşte pe acest act de contract este faptul că cuantumul drepturilor şi obligaţiilor în
contracte sînt diferite, în dependenţă de voinţa părţilor. Subiecţii contractanţi urmăresc
fiecare un scop. În cazul căsătoriei, soţii au acelaşi scop, în caz contrar, căsătoria va fi
lovită de nulitate absolută.
Efectele căsătoriei, la rîndul lor, sînt prevăzute de legislaţie, însă, în cazul contractului,
toate aceste efecte depind de modul de exercitare a drepturilor şi obligaţiilor creditorului şi
debitorului. Căsătoria, spre deosebire de contract, nu poate fi afectată de vreo oarecare
modalitate, adică termen, sarcină şi condiţie.
Clauzele contractuale pot fi modificate de părţi la înţelegerea acestora, iar în cazul
căsătoriei, acestea nu pot fi modificate decît doar cele matrimoniale. Dacă în cazul
contractelor apare vreo divergenţă între părţi şi cazul este intentat în instanţă, atunci,
debitorul sau creditorul, dacă nu are posibilitatea de a se prezenta sau nu doreşte, atunci,
acesta poate fi reprezentat de către o altă persoană, pe cînd în cazul căsătoriei, aceasta nu
este posibil, aici subiecţii trebuind să fie ei înşişi prezenţi.
În cazul contractelor, acestea pot fi desfiinţate prin acord, iar în cazul căsătoriei, aceasta
poate avea loc prin 2 modalităţi:
1.    La oficiul stării civile;
2.    La instanţa de judecată.
Căsătoria nu poate fi reziliată, iar în cazul contractelor, această operaţiune este posibilă.
De aici deducem că contractul şi actul juridic care se încheie între soţi, au careva
asemănări, dar se deosebesc enorm, ceea ce şi ne spune că încheierea căsătoriei presupune
un act juridic independent şi nu un contract.

Caracterele juridice ale căsătoriei

a)    Monogam, presupune faptul că încheierea căsătoriei poate avea loc doar între un
bărbat şi o femeie care nu este căsătorit/ă.
b)    Caracterul solemn. Pentru valabilitate se cere înregistrarea la Starea Civilă. Această
înregistrare se face în faţa unei autorităţi de stat, cu atribuţii de delegat a Stării Civile. Este
important şi obligatoriu să fie prezenţi ambii soţi. Există posibilitatea asistării publicului.
c)    Caracterul Civil. Se recunosc şi se permit doar căsătoriile înregistrate la Starea Civilă
sau în alte condiţii legale, adică atunci cînd delegatul de stare civilă se deplasează la
domiciliul viitorilor soţi.
d)    Se încheie pe viaţă, adică acest act juridic bilateral nu conţine un termen pentru care
este încheiat, ceea ce înseamnă că soţii trebuie să întreţină relaţii de familie pe întreg
parcursul vieţii şi să realizeze principalele funcţii ale familiei (perpetuare, economică,
educativă).
e)    Egalitatea soţilor – din momentul înregistrării căsătoriei la Oficiul Stării Civilă, soţii
se consideră a fi egali în toate drepturile şi obligaţiile.
f)    Întemeierea familiei – este scopul principal al soţilor şi la rîndul ei, familia presupune
uniunea dintre bărbat şi femeie în scopul perpetuării acesteia.

Încheierea căsătoriei
Condiţiile de validitate a căsătoriei se împart în:
1.    Condiţii de fond;
2.    Condiţii de formă.
Clasificarea condiţiilor de fond
1.    După caracterul lor:
    Diferenţa de sex;
    Vîrsta matrimonială (de la 18 ani, cu acordarea dispensiei de 2 ani);
    Consimţămîntul liber exprimat;
    Comunicarea stării sănătăţii;
2.    După cum sînt sau nu prevăzute în legislaţie:
    Exprese, care sînt prevăzute în legislaţie, de exemplu vîrsta.
    Virtuale, care nu sînt prevăzute în legislaţie, dar ele reies din faptul cum legiuitorul
reglementează.
3.    În funcţie de sancţiunile care intervin în caz de nerespectare:
    dirimante – condiţii a căror neîndeplinire atrage nulitatea relativă. Exemplu: bigamia.
    prohibitive – nu afectează valabilitatea căsătoriei, ci atrage doar sancţiuni disciplinare
pentru funcţionarul care a încălcat dispoziţiile legale.

Condiţii generale cu privire la consimţămînt


1.    să provină de la o persoană cu discernămînt;
2.    să fie încheiat cu scopul de a produce efecte juridice;
3.    să nu fie alterat de vreun viciu;
4.    să fie concomitent şi personal;
5.    să fie actual;
6.    să fie constatat direct de delegatul stări civile.

Condiţiile de formă ale încheierii căsătoriei


Condiţiile de formă ale căsătoriei reprezintă formalităţile prealabile şi concomitente
încheierii căsătoriei. Adică, este necesar din timp, depunerea unei cereri la organul de stare
civilă în a cărui rază teritorială se află domiciliul unuia dintre viitorii soţi sau al părinţilor
unuia dintre ei.
Condiţiile de formă se împart în:
a)    formalităţi prealabile;
b)    formalităţi respectate concomitent.

Formalităţile prealabile:
1.    Se depunde o declaraţie de căsătorie – această declaraţie poate fi făcută de cetăţenii
Republicii Moldova, care doresc să se căsătorească, aceasta realizîndu-se la organul de
stare civilă de unde îşi au domiciliul soţii sau părinţii lor. Pentru viitorii soţi, există o
posibilitate mare în ceea ce priveşte încheierea actului juridic.
2.    Delegatul de stare civilă este persoana care are competenţă în încheierea actului
juridic şi acesta trebuie să aducă la cunoştinţa soţilor toate condiţiile de încheiere a
căsătoriei. El le explică drepturile şi obligaţiile soţilor. Dacă unul din viitorii soţi au copii,
atunci delegatul de stare civilă le lămureşte procedura de căsătorie şi impedimentele la
care sînt ţinuţi.
3.    Potrivit cererii, delegatul de stare civilă stabileşte ziua şi ora căsătoriei, repectiv şi
modul de înregistrare a lor. Pînă la încheierea căsătoriei, viitorii soţi au la dispoziţie o lună
de zile, ceea ce înseamnă că aceştia, în decursul termenului dat, pot să-şi retragă cererea,
dacă s-au răzgîndit, sau dacă există alte motive. Există situaţii cînd viitorii soţi doresc să se
căsătorească în ziua în care au depus cererea. Aici motivele pot fi diferite: boală, plecarea
peste hotare, etc. Din punct de vedere teoretic aceasta este posibil, însă din punct de vedere
practic nu, deoarece rezultatele expertizei medicale nu pot fi stabilite într-un termen atît de
mic.
4.    Cererile de căsătorie se semnează şi se depun la starea civilă, unde se anexează
buletinul de identitate, certificatul de naştere (dacă sînt copii sau descendenţi), certificat de
divorţ (dacă unul dintre viitorii soţi a mai avut anterior o căsnicie), etc.
Formalităţile concomitente:
1.    Delegatul de stare civilă identifică persoanele cu ajutorul buletinului de identitate.
2.    Se ţine cont şi se verifică dacă sînt respectate toate condiţiile şi nu există vreun
impediment.
3.    Se constată dacă nu sînt opoziţii la căsătorie.
4.    Se constată dacă persoanele îşi dau consimţămăntul reciproc.
5.    Declară căsătoria încheiată prin răspunsul afirmativ din partea ambilor soţi.
6.    Dacă există şi martori, atunci, ei semnează ca fiind în această calitate.
7.    Se eliberează certificatul de căsătorie.
Avantajul respectării condiţiilor de mai sus, este:
1.    asigurarea îndeplinirii condiţiilor de fond şi înlăturarea impedimentelor;
2.    asigură recunoaşterea publică a căsătoriei;
3.    asigură dovada căsătoriei prin aceste formalităţi.
În Codul Familie, la art. 9 este prevăzut faptul că drepturile şi obligaţiile soţilor i-au
naştere din ziua încheierii căsătoriei la organul de stare civilă. Problema este că aici nu e
prevăzut cu exactitate care este momentul încheierii căsătoriei. Se consideră a fi corect,
încheierea căsătoriei atunci cînd soţii îşi dau acordul de voinţă şi delegatul confirmă
aceasta.
Proba căsătoriei. Se face cu certificatul de căsătorie, unde este prevăzut ce nume poartă
soţii. În caz de pierdere a certificatului, se face dublicat.

Impedimente la căsătorie

    Bigamia. Este interzisă căsătoria unde cel puţin una dintre persoane este căsătorită.
    Pînă la gradul IV în linie dreaptă, fraţi şi surori şi părinţii comuni ai acestora căsătoria
este interzisă.
    Adoptat şi rudă a adoptatorului în linie dreaptă, pînă la al IV-lea grad inclusiv;
    Curator şi persoană minoră aflată sub curatela acestuia, în perioada curatelei – din
punct de vedere social, căsătoria între subiecţii daţi, presupune o relaţie care, din punct de
vedere al societăţii este amoral, deoarece, persoana care îngrijeşte de un minor, poate să-i
devină ulterior, soţ sau soţie.

În legislaţie nu este prevăzută interdicţia ca aceştia să se căsătorească după perioada în


care minorul iese de sub curatelă;
    Persoane unde cel puţin una a fost lipsită de capacitatea de exerciţiu;
    Persoane condamnate la privaţiune de libertate în perioada cînd ambele îşi ispăşesc
pedeapsa – logic, persoanele condamnate şi de sexe diferite, nu-şi pot ispăşi pedeapsa în
aceeaşi instituţie penitenciară, de unde şi deducem că nu poate fi încheiată căsătoria între
persoanele respective;
    Persoane de acelaşi sex – codul familiei al RM prevede expres această dispoziţie;
    Între adoptator şi adoptat;
    Alienaţia şi debilitatea mintală – nu pot să se căsătorească aceste persoane şi pentru a
stabili aceasta este nevoie de o hotărîre judecătorească. În doctrină, este prevăzută opinia
că s-ar putea căsători, persoanele care sînt bolnave de starea de luciditate pasageră. Sînt
contra opiniei date deoarece, totuşi, boala psihică se poate transmite ereditar.

Alienaţie mintală – boală mintală care se datorează unor anomalii care fac imposibilă
dezvoltarea facultăţilor psihice ori unor maladii ale sistemului nervos etc. Poate fi de lungă
durată şi chiar permanentă (incurabilă), alteori trecătoare sau intermitentă (cu intervale
lucide). Persoana care suferă de alienaţie mintală are factorul intelectiv al vinovăţiei
afectat, drept pentru care aceasta nu va putea suferi consecinţe penale, pentru faptele
socialmente periculoase comise de ea intervenind una dintre cauzele generale care înlătură
caracterul penal al faptei – iresponsabilitatea.
Înapoierea mintală are trei grade: idioția, imbecilitatea și debilitatea mintală.
    Idioția este stadiul cel mai grav al înapoierii mintale. Persoana care prezintă acest tip
de handicap are o dezvoltare fizică deficitară, gândirea este extrem de rudimentară și după
exersări îndelungate poate executa mișcări de autoservire și necesită îngrijire permanentă.
Nu depășește niciodată nivelul unui copil normal de doi ani.
    Imbecilitatea este un grad intermediar de înapoiere mintală, în care persoana nu-și
poate însuși limbajul scris și nu poate depăși nivelul vârstei preșcolare, însă reușește să
învețe să meargă, să vorbească și să achiziționeze cunoștințe fragmentare.

Debilitatea mintală este gradul cel mai ușor al întârzierii mintale. Deficitul intelectual se
manifestă în capacitate redusă de generalizare și abstractizare. La prima vedere, datorită
lipsei unor deficiențe fizice evidente, debilul mintal nu se deosebește de un om normal.
Din cauza criticismului redus al gândirii, a caracterului pueril al afectivității, el are nevoie
de îndrumarea adulților chiar și atunci când reușește să-și câștige singur existența. În felul
acesta se explică de ce legea s-a ocupat în mod expres în materia mijloacelor de ocrotire
civilă numai de situația debililor mintali și nu și de cea a celorlalți deficienți mintali.

Impedimente absolute prevazute numai de Biserica

 a) Hirotonia. Cel care a acceptat sa fie hirotonit in treptele ierarhiei de drept divin -


diacon, preot, episcop - fiind necasatorit, nu se mai poate casatori dupa aceea (Can. 26
apostolic ; Can. 3, 6 Trulan ; Can. 1 Neocez.).
  b) Votul castitatii. Cel care a fost tuns in monahism, depunand voturile : ascultarii,
saraciei si castitatii, nu se mai poate casatori (Can. 16 - IV Ec, Can. 6 al sf. Vasile cel
Mare s.a.).
 c) Existenta casatoriei a treia. Dupa desfacerea primei casatorii - prin moartea unui sot sau
prin divort - Biserica a ingaduit, cu epitimii, incheierea casatoriei a doua si a treia (Can. 4
si 50 ale sf. Vasile cel Mare). Prin hotararea luata de sinodul din Constantinopol, in anul
920, prin Tomos-ul Unirii, existenta casatoriei a treia a fost decretata ca impediment
absolut la incheierea unei noi casatorii.
 d) Deosebirea de religie. Tainele Bisericii impartasindu-se numai celor botezati, iar
casatoria realizand o unitate intre sot si sotie, nu s-a ingaduit casatoria unui crestin cu un
necrestin. Exceptia ingaduita de sfantul apostol Pavel (I Cor., 7,  12-14), ca un crestin sa
ramana in casatorie cu un necrestin, priveste cazurile care se iveau mai des la inceputul
crestinismului, cand numai unul din sotii casatoriti ca pagani trecea la crestinism, in
nadejdea, ca prin aceasta convietuire si sotul necrestin se va crestina.