Sunteți pe pagina 1din 71

DESFACEREA CASATORIEI CAZURILE DE DIVORT INTRODUCERE SECTIUNEA I CONSIDERENTE PRIVIND CASATORIA Sectiunea I - Rolul i scopul ndeplinirii condiiilor de form

m privind ncheierea cstoriei SECTIUNEA II - DESFACEREA CASATORIEI SI CAZURILE DE DIVORT Sectiunea a I- Divorul Sectiunea a II-a Divorul la cererea unuia dintre soi Sectiunea a III-a Divorul prin consimmntul ambilor soi Sectiunea a IV-a Procedura divorului 1. Cererea de divor 2. Competena n materie de divor 3. Prezena prilor n cadrul divorului 4. Actele de dispoziie ale prilor n cursul procesului de divor 5. Probele 6. Hotrrea de divor 7. Efectele hotrrii de divor SECTIUNEA III- PROCEDURA DIVORTULUI SI DIVORTUL DIN CULPA SI REGLEMENTARI A. Importana cunoaterii problemei divorului B.Reglementarea divortului b) Particularitati ale procedurii divortului c) Competenta materiala si teritoriala C.Motivele de divort CAPITOLUL IV Reguli procedurale privind judecata n fata instantei de fond Sectiunea I Precizari prealabile Sectiunea a II-a nfatisarea personala a partilor. Prezenta obligatorie a reclamantului Sectiunea a III-a Actiunea reconventionala Sectiunea a IV-a Participantii la actiunea de divort Sectiunea a V-a Actele de dispozitie ale partilor Sectiunea a VI-a Publicitatea dezbaterilor Sectiunea a VII-a Probele n procesul de divort Sectiunea a VIII-a Masuri provizorii n timpul procesului de divort CAPITOLUL V Hotarrea de divort Sectiunea I Continutul si efectele hotarrii de divort Sectiunea a II-a Caile de atac Sectiunea a III-a Asistarea si reprezentarea partilor n solutionarea cailor de atac CAPITOLUL VI Divortul prin consimtamntul mutual Sectiunea I Precizari prealabile Sectiunea a II-a Conditiile divortului prin consimtamntul mutual Sectiune a III-a Reguli procedurale privind divortul prin consimtamntul mutual CAPITOLUL VII Concluzii si propuneri BIBLIOGRAFIE

SECTIUNEA I CONSIDERENTE PRIVIND CASATORIA


Sectiunea I- Rolul i scopul ndeplinirii condiiilor de form privind ncheierea cstoriei Condiiile de form pe care legea le impune cu privire la cstorie, au drept scop, ntocmai ca i condiiile de fond, s asigure ncheierea unei cstorii, ca baz temeinic a unei familii trainice. Condiiile de form i n special ncheierea cstoriei n faa delegatului de stare civil constituie forma recunoaterii sociale a cstoriei, premiza ocrotirii acesteia de ctre stat. De asemeni, condiiile de form ale cstoriei prezint interes i din punct de vedere al soilor, ncheierea cstoriei reprezentnd un moment deosebit de important n viaa lor. Atitudinea societii noastre fa de instituia cstoriei, care st la baza familiei, se reflect i n condiiile prevzute de lege cu privire la ncheierea cstoriei, formalitile ce trebuie ndeplinite, procedura ce trebuie urmat, publicitatea i solemnitatea celebrrii cstoriei Toate aceste condiii sunt menite s pun i mai mult n lumin faptul c numai cstoria, aa cum este reglementat de lege, se bucur de ocrotirea statului, care, n acelai timp, exclude de sub ocrotirea sa orice alte relaii ntre sexe, cum ar fi convieuirea de fapt sau concubinajul. Cunoaterea acestor dispoziii privind modul de ncheiere a cstoriei i condiiile de form, contribuie la stabilirea unei atitudini sntoase fa de instituia cstoriei. Drept urmare, n cele ce urmeaz vom analiza, n afar de condiiile de form ale cstoriei i rolul pe care l au dispoziiile legale respective, modul n care acestea acioneaz asupra cetenilor n concordan cu elurile cstoriei i familiei n societatea noastr1. Cstoria, nceputul i temelia familiei, trebuie s se ncheie n condiiile care s exprime toat semnificaia acestui moment, att de important n viaa unui om, i s aib n acelai timp o influen educativ asupra celor care iau parte la celebrare i n primul rnd asupra soilor.

Codul Civil al Romaniei.

Confruntndu-i profunzimea sentimentelor reciproce cu simul de rspundere fa de ndatoririle ce i le asum prin ntemeierea unei familii, soii i iau n faa autoritii de stat angajamentul solemn de a ndeplini ndatoririle pe care le implic ntemeierea unei familii. Rezultatul acestei confruntri l reprezint decizia lor de a se cstori, contieni de rspunderea pe care i-o asum fa de societate i de implicaiile de ordin social pe care le comport acest act. De aici cerina ncheierii cstoriei n condiii de o deosebit solemnitate, ntr-un cadru de srbtoare, de adnc emotivitate, care s se ntipreasc adnc n mintea tinerilor cstorii ca o permanent aducere aminte a uneia dintre cele mai frumoase clipe din viaa lor. ncheierea cstoriei constituie aadar un angajament solemn pe care viitorii soi, cu tot simul rspunderii i-l iau n faa reprezentantului autoritii de stat cu privire la ndeplinirea ndatoririlor pe care le reclam ntemeierea unei familii. n acest scop, legea prevede c ncheierea cstoriei trebuie s se fac ntr-un cadru solemn, la serviciul de stare civil. ncheierea cstoriei n faa delegatului de stare civil constituie forma recunoaterii publice a cstoriei, importana deosebit pe care statul o acord acestei instituii i totodat hotrrea nestrmutat a legiuitorului de a nu acorda ocrotirea sa exprimat prin efecte juridice, dect uniunii dintre un brbat i o femeie ncheiat n modul prevzut de lege, singura care constituie cstorie n lumina dreptului nostru. Asumndu-i funcia de a recunoate fiecare raport de cstorie n parte, statul exprim n acest fel, interesul social fa de familie i totodat creeaz premisa necesar pentru a exercita o influen eficace asupra relaiilor de familie2 Dat fiind importana pe care statul o acord cstoriei ca baz a familiei, prezena autoritii de stat la ncheierea acesteia se impune cu necesitate: ea trebuie s vegheze la ndeplinirea condiiilor prevzute de lege pentru ntemeierea unei familii trainice3.

Pricopi Adrian Dreptul familiei,Edituta Lumina Lex.

.M.Constantinescu, A. Iorgovan, I. Muraru, E.S. Tanasescu,Constitutia Romaniei-comentarii

si explicatii, Editura All

Beck, Bucuresti,2004.

ncheierea cstoriei n faa delegatului de stare civil, adic recunoaterea public a cstoriei, are o autoritate deosebit ce-i are fundamentul n concordana dintre concepia legiuitorului asupra cstoriei i concepia cetenilor despre cstorie i familie. n ceea ce privete publicitatea ncheierii cstoriei, trebuie s reinem c ncheierea cstoriei n condiii care s-i asigure o anumit publicitate se impune att n interesul soilor i a terilor, ct i din considerente de ordin general. O larg publicitate a cstoriei constituie o msur n plus menit s duc la respectarea condiiilor pe care legea le dicteaz cu privire la ncheierea cstoriei. Ea permite exercitarea dreptului pe care cetenii l au de a face opoziie la cstorie, relevnd impedimentele ce se opun la ncheierea acesteia. Prin publicitate toi cei interesai sunt avertizai asupra ncheierii cstoriei i a consecinelor juridice decurgnd din aceasta (cum ar fi de pild c toate bunurile dobndite de soi n timpul cstoriei devin bunuri comune, cu un regim juridic special n ceea ce privete administrarea, folosirea i dispoziia acestora sau dreptul creditorilor de a le urmri). Reglementrile prevzute n Codul familiei cu privire la caracterul solemn al ncheierii cstoriei, constituie ns numai un cadru legal, un punct de plecare pentru o desfurare larg a solemnitii i a cadrului srbtoresc n care aceasta trebuie s se desfoare, pentru a-i exercita ntreaga sa influen educativ, n condiii de o deosebit emotivitate. Reglementarea formalitilor care se ndeplinesc n vederea ncheierii cstoriei are drept scop s asigure consimmntul liber la cstorie al viitorilor soi care sunt chemai n aceast faz s-i exprime n faa autoritii de stat, voina lor de a se cstori. Totodat aceste formaliti sunt menite s informeze pe delegatul de stare civil asupra statutului civil al viitorilor soi, care pe baza datelor astfel culese va putea verifica dac sunt ndeplinite condiiile de fond i lipsa impedimentelor la cstorie. Cu privire la ncheierea cstoriei trebuie s mai relevm un aspect: legea prevede ca o cstorie s se ncheie numai n faa delegatului de stare civil (art. 3 C.fam.)4. Aceasta arat de la nceput c n lumina legilor noastre, cstoria are un caracter laic sau civil. n virtutea dispoziiilor constituionale care garanteaz tuturor cetenilor libertatea de contiin i libertatea exercitrii cultelor, soii au posibilitatea s procedeze i la celebrarea
4

n art. 3 C.fam. se prevede Numai cstoria ncheiat n faa ofierului de stare civil d natere drepturilor i obligaiilor de soi prevzute n prezentul cod.

religioas a cstoriei lor dar aceasta numai dup ce ea a fost ncheiat n faa delegatului de stare civil, adic numai dup ce potrivit legilor, uniunea dintre ei a devenit cstorie. Astfel, ncheierea cstoriei numai sub aspect religios nu are nici o valoare juridic, nu este cstorie5. Toate formalitile pe care legea le impune pentru a se putea ncheia cstoria, precum i opoziiile la cstorie, sunt prevzute n scopul de a prentmpina ncheierea unei cstorii nevalabile sau nesntoase. ntr-adevr, importana deosebit a familiei, pentru soi i descendena lor, precum i pentru societate determin ca ndeosebi legislaiile s prevad msuri prealabile de verificare temeinic a ndeplinirii cerinelor privind ncheierea cstoriei precum i o procedur solemn i public de ncheiere a cstoriei, care s garanteze libertatea consimmntului pentru ca astfel: s se evite ct mai mult posibil cazurile de ineficacitate juridic a cstoriei, deoarece fotii soi nu mai pot fi repui n situaia anterioar ncheierii acesteia, aa cum de regul pot fi repuse prile la alte acte juridice bilaterale ineficace; i pentru a se evita, de asemeni, ct mai mult posibil ntemeierea unei familii nesntoase6, n care nu s-ar putea realiza scopurile cstoriei i nici ndeplini funciile familiei. Condiiile de form ale cstoriei constau n formaliti premergtoare ncheierii cstoriei, dup care n termenul legal de 10 zile se pot face opuneri la cstorie, i formaliti concomitente celebrrii cstoriei. Aceasta fiind succesiunea n timp a formalitilor, cum de altfel o prevede Codul familiei (art. 12-18 C.fam.), vom expune mai nti formalitile premergtoare ncheierii cstoriei, apoi opoziiile la cstorie, precum i formalitile concomitente oficierii cstoriei ct i celelalte cerine legale necesare desfurrii actului juridic al cstoriei i dobndirea strii legale de cstorie7.

SECTIUNEA II DESFACEREA CASATORIEI SI CAZURILE DE DIVORT

I.P. FILIPESCU, Tratat..., op.cit., pag. 15. .M.Constantinescu, A. Iorgovan, I. Muraru, E.S. Tanasescu,Constitutia Romaniei-comentarii si explicatii, Editura All

Beck, Bucuresti,2004.
7

Dreptul Familiei, Editura Limes, Cluj Napoca,2003.

Familia reprezint grupul social fundamental, care asigur meninerea continuitii biologice a societii prin procreare, ngrijirea i educarea copiilor, precum i meninerea continuitii culturale prin transmiterea ctre descendeni a limbii, obiceiurilor, modelelor de conduit8. Familia ndeplinete, n raport cu individul i cu societatea, funcii fundamentale, accentul punndu-se pe ansamblul i natura relaiilor manifestate n grup, ca i pe latura dinamico-funcional care confer specificitate familiei, n raport cu alte forme de comunitate. Relaiile de familie au un caracter de complexitate ce nu l mai ntalnim la alte categorii sociale, dat fiind c, n cadrul relaiilor de familie, apar aspecte morale, psihologice, fiziologice i economice ntre cei care formeaz comunitatea de via i interese. Privind din prisma tiintelor juridice, familia desemneaz grupul de persoane ntre care exist drepturi i obligaii, care izvorsc din cstorie, rudenie (inclusiv adopia), precum i din alte raporturi asimilate9. Cstoria, ca principal izvor al familiei, poate fi definit astfel ca fiind uniunea liber consimit ntre un barbat i o femeie, ncheiat potrivit dispoziiilor legale, cu scopul de a ntemeia o familie, i reglementat de normele imperative ale legii10. Din aceast definiie a cstoriei decurg mai multe caractere : este uniunea dintre un brbat i o femeie, este liber consimit, este monogam, se ncheie n formele cerute de lege, are un caracter civil, se ncheie pe via, se ntemeiaz pe deplin egalitate n drepturile dintre barbat i femeie i se ncheie n scopul ntemeierii unei familii. Cstoria, crend o familie, instituie o nou entitate social, care confer partenerilor statusuri noi (so/soie, ginere/nor etc.)11 i prilejuiete relaii sociale noi, contribuind att la structurarea statusului social al partenerilor, ct i la structurarea societii. Din punct de vedere juridic, n Codul familiei sunt prevazute o serie de condiii de fond, ce au ca scop asigurarea ncheierii unei cstorii numai ntre acele persoane ce sunt apte, din punct de vedere fizic i moral, s ntemeieze o familie, i condiii de form, ce constituie forma recunoaterii sociale a cstoriei, premisa ocrotirii ei de ctre stat. Condiiile de fond const n: condiii privitoare la aptitudinea fizic de a ncheia cstoria (diferena de sex, vrsta matrimonial, comunicarea strii de sntate); condiii menite s asigure o cstorie
8 9

Maria Voinea Sociologie General i Juridic, editura Sylvi, 2000, pag. 73 Ion P. Filipescu Tratat de Dreptul Familiei, editura All Beck, 2000, pag. 2 10 I. Filipescu op. cit., pag.11-12 11 Nicolae Grosu Tratat de Sociologie, editura Expert, 2000, pag.127

liber consimit (consimmnt neviciat); condiii privitoare la aptitudinea moral de a ncheia cstoria (oprirea bigamiei, interzicerea cstoriei ntre rude, interzicerea pe motive de adopie). Condiiile de form au, din punct de vedere al coninutului, o anumit conduit ce trebuie respectat i o serie de formaliti pentru a asigura legalitatea cstoriei (declaraia de cstorie, opoziia la cstorie, ncheierea cstoriei n faa ofierului de stare civil)12. Sectiunea a I- DIVORTUL

Epoca industrial i mai ales cea postindustrial au afectat n mod serios funcionalitatea familiei, o serie dintre aceste funcii fiind ntr-un declin accentuat, iar familia nsi ntr-o mare criz. Spre exemplu, funcia de socializare a fost diminuat prin apariia instituiilor de educaie i apariia mijloacelor media, iar funcia afectiv este tot mai puin resimit datorit nstrinrii partenerilor. Acest declin, al funciilor unei familii, determin creterea spectaculoas a cazurilor de divor, ca mijloc de desfacere a cstoriei, dar i apariia unor moduri diferite de vieuire i convieuire. Din punct de vedere juridic, divorul este unica modalitate de desfacere a cstoriei, fcndu-se distincie cu ncetarea cstoriei ce intervine prin decesul unuia din soi, declararea judectoreasc a morii unuia din soi i recstorirea soului celui ce a fost declarat mort (art. 37 Codul familiei). n noua reglementare, Legea nr. 59/ 1993, divorul nu mai are un caracter excepional, putnd fi cerut de ambii soi, dac exist motive temeinice care au vtmat grav raporturile dintre soi i cstoria nu mai poate continua. n acest fel, reglementarea divorului are la baz mai mult ideea divorului-remediu, dect cea a divorului-sanciune, dei aceasta din urm idee nu a fost prsit n ntregime, deoarece divorul se poate pronuna, exceptnd cazurile prevzute de art. 38 alin.2 din Codul familiei, din vina unuia sau a ambilor soi (art.617 alin.3 din Codul de procedur civil). Efectele cstoriei vor fi stinse numai pentru viitor. Nu toate efectele vor fi stinse. Astfel, rmn numele purtat pe timpul cstoriei i dreptul la pensia de ntreinere. Divorul e judiciar, adic din momentul rmnerii irevocabile a hotrrii judectoreti i poate fi acordat la cererea unuia dintre soi sau pe temeiul consimmntului ambilor soi.

12

M. Voinea op. cit., pag.76-78

Sectiunea a II-a Divorul la cererea unuia dintre soi Admisibilitatea acestui tip de divor presupune prezena cumulativ a anumitor condiii: 1) Existena unor motive temeinice, de natur subiectiv sau obiectiv. Cele de natur subiectiv fac referire conduita culpabil a unuia dintre soi. Instana, soluionnd o cerere de divort fondat pe vinovaia soilor, va putea pronuna un divor din vina exclusiv a unuia dintre soi sau un divor din vina ambilor soi. Constatarea culpei exclusive sau a culpei concurente a soilor produce efecte n sfera efectelor desfacerii cstoriei. Motive temeinice la desfacerea cstoriei pot fi: relaiile extraconjugale, violena fizic i/sau verbal, desprirea n fapt ndelungat,neglijena fa de familie, motive obiective -boala grav etc.; 2) Motivele temeinice invocate de pri trebuie s fi afectat grav relaiile dintre soi 3) Datorit motivelor temeinice care afecteaz grav relaiile dintre soi continuarea cstoriei s nu mai fie posibil; 4) Din cstorie s nu fi rezultat copii minori la data cererii de divor.

Sectiunea a III-a Divorul prin consimmntul ambilor soi Divorul prin consimmntul ambilor soi a fost introdus n anul 1993. Fiind judiciar, divorul trebuie constatat de ctre instana judectoreasc. Condiii: - consimmntul ambilor soi; - de la ncheierea cstoriei s fi trecut cel puin un an; - din cstoria soilor s nu fi rezultat copii minori; - n cazul fiicei minore cstorite, parinii acesteia pot divora.

Sectiunea a IV -a Procedura divorului

Procedura divorului este derogatorie de la dreptul comun. Dreptul la aciune n materie de divor are caracter strict personal. Soii sau soul vor putea cere desfacerea cstoriei. O cerere pronunat de o alt persoan e inadmisibil. Moartea unuia dintre soi n cursul procesului de divor mpiedic desfurarea cstoriei, urmnd ca instana s dispun nchiderea dosarului constatnd ncetarea cstoriei. mpacarea soilor e posibil pe tot cursul procesului. Soul reclamant poate renuna oricnd la cererea sa de divor. Soii nu pot fi reprezentai. Lipsa reclamantului n instanele de fond duce la pierderea procesului. Excepii care permit reprezentarea: -soul se afl ntr-o pedeaps privativ de libertate; -soul e grav bolnav; -soul se afl sub interdicie judectoreasc; -soul are domiciliul sau resedina n strinatate.

1. Cererea de divor cuprinde:


a) Consecinele posibile ale desfacerii cstoriei, aa cum le solict reclamantul privitor la ncredinarea copiilor i stabilirea pensiei de ntreinere (obligatoriu); b) Numele soilor dup divor -se poate reveni la numele anterior sau se poate pstra numele comun (obligatoriu); c) Partajarea/atribuirea folosinei spaiului locativ -dac e imobil comun se va mpri (facultativ); d) Pensia de ntreinere ntre fotii soi asupra creia instana nu se poate pronuna dect n baza unei cereri exprese (facultativ)- acest drept poate fi valorificat i ulterior divorului pe calea unei aciuni separate e) mprirea bunurilor comune din timpul cstoriei (facultativ-pentru c partajul poate fi i extrajudiciar, pe cale convenional) e condiionat de admiterea cererii de desfacere a cstoriei.

f) Plata cheltuielilor judiciare -dac e vina exclusiv doar a unuia dintre soi acesta va suporta cheltuielile proprii i va restitui cheltuielile celuilalt so, ns dac divorul e din vina ambilor soi, atunci fiecare va suporta propriile cheltuieli. Prtul are i el posibilitatea de a formula o cerere reconvenional prin care s solicite desfacerea cstoriei. Cererea reconvenional ndeplinete aceleai condiii ca i cererea reclamantului. Divorul se va putea pronuna din vina exclusiv a reclamantului dac prtul, prin cererea sa reconvenional, a solicitat acest lucru. Cererea principal i cererea reconvenional, dac se refer la desfacerea cstoriei, nu vor putea fi judecate separat. Cererea de divor fondat pe consimmntul ambilor soi va cuprinde solicitarea soilor n sensul disoluiei cstoriei, artndu-se c sunt ndeplinite cerinele legale n aceast materie i, dac este cazul, se va face precizarea c soii au convenit privitor la cererile accesorii divorului. n lipsa nvoielii soilor, preteniile accesorii vor fi soluionate cu respectarea procedurii divorului.

2. Competena n materie de divor


Indiferent de modalitatea n care s-a cerut divorul, cererea nu se va depune la registratura instanei, ci va fi prezentat preedintelui sau vicepreedintelui instanei, personal de ctre soul reclamant sau de ctre ambii soi. Cererea se va depune la judectoria de la ultimul domiciliu comun al soilor cu condiia ca cel puin unul dintre ei s domicilieze pe raza acelei instane. Dac nici unul din soi nu mai are domiciliul n circumscripia instanei astfel determinate sau dac soii n-au avut nicicnd un domiciliu comun, competena revine instanei de la domiciliul prtului. Dac domiciliul prtului nu e cunoscut sau dac acesta are domiciliul n strinatate, va fi competent instana de la domiciliul reclamantului. Ordinea n care sunt nirate aceste competene e obligatorie. Odat determinat instana competent n materie de divor, aceasta e ndreptit s se pronune asupra tuturor capetelor de cerere chiar dac unele din aceste capete, solicitate separat de divor, ar fi atras competena exclusiv a altei instane. Dac exist bunuri imobile, instana competent e cea n a crei raz se afl acele imobile.

10

3. Prezena prilor n cadrul divorului


Legea instituie obligaia pentru ambii protagoniti de a fi prezeni la toate edinele de judecat. n cazul divorului la cerere, lipsa reclamantului la oricare din termenele de judecat n faa instanelor de fond (judectorie i calea de atac a apelului) atrage respingerea cererii ca nejustificat. Acest regim e aplicabil i reclamantului reconvenional Legiuitorul permite reprezentarea soului la divor n urmtoarele ipoteze: 1) Unul din soi execut o pedeaps privativ de libertate; 2) Unul din soi sufer de o boal grav; 3) Unul din soi se afl sub interdicie judectoreasc; 4) Unul din soi are reedina n strinatate. Indiferent c prtul s-ar afla sau nu ntr-una din cele patru ipoteze care i-ar permite reprezentarea, lipsa acestuia nu produce consecine asupra desfurrii procesului. n cazul divorului prin acordul soilor e obligatorie prezena ambilor soi n faa instanei de judecat la termenul de judecat stabilit, la distana de dou luni de la data nregistrrii cererii.

4. Actele de dispoziie ale prilor n cursul procesului de divor


Ct privete cererea principal, e posibil renunarea la judecat pe tot cursul procesului. Prin aceasta nu se renun ns la dreptul de a intenta divort. mpcarea prilor poate interveni oricnd n timpul procesului. n ceea ce privete capetele accesorii ale divorului, au relevan nelegerile privind numele, precum i nvoiala asupra bunurilor supuse partajului. Soul care i-a dat consimmntul n sensul pstrrii de ctre cellalt so al numelui comun din cstorie nu i-l mai poate retracta. Cel care a cerut pstrarea numelui, chiar dac a obinut acordul celuilalt so, poate renuna la acest drept pe toat durata procesului.

Ct privete bunurile de mprit, la fel ca n dreptul comun, prile se vor putea nvoi oricnd, prezentnd instanei tranzacia.

11

5. Probele
Interogatoriul este interzis n dovedirea motivelor de divor. Se poate recurge la interogatoriu pentru dovedirea motivelor temeinice din restul preteniilor accesorii divorului. Pot fi audiai ca martori i rudele i afinii prilor pn la gradul III inclusiv, cu excepia descendenilor. Copii minori care au mplinit vrsta de 10 ani vor fi audiai de ctre instan n legatur cu ncredinarea lor. Acetia nu au calitate de martori, ci sunt asimilai unei poziii asemanatoare cu poziia pe care o au experii. Instana va putea solicita i efectuarea anchetelor sociale la domiciliul/ domiciliile prilor. Hotrrea pronunat n lipsa acordului autoritii tutelare este ilegal.

6. Hotrrea de divort.
Hotrrea de divor trebuie s cuprind o statuare privind soarta cstoriei. Exist dou posibiliti: respingerea cererii ca nefondat, meninndu-se cstoria cu toate efectele sale i admiterea cererii i desfacerea cstoriei. Dac soluia este de admitere i divorul s-a cerut pentru motive de ordin subiectiv, urmeaz ca instana s statueze asupra vinoviei fiecaruia dintre soi. Din acest punct de vedere, rezolvrile posibile sunt: divorul din vina exclusiv a prtului, divorul din vina ambilor soi, divorul din vina exclusiv a reclamantului, nsa numai dac prtul a formulat o cerere reconvenional. n cazul divorului pentru motive de natur obiectiv, instana nu statueaz asupra culpei, indiferent de natura motivelor invocate. Dac ambele pri solicit n mod expres, instana nu-i va motiva hotrrea n partea referitoare la desfacerea sa. Hotrrea instanei poate fi atacat cu apel i apoi cu recurs n termenul special de 30 de zile de la data comunicrii hotrrii. n cazul divorului prin consimmntul soilor hotrrea e definitiv i irevocabil n privina divorului, din momentul pronunrii acestuia.

7. Efectele hotrrii de divor


Prile sunt divorate din momentul rmnerii definitive a hotrrii de desfacere a cstoriei. Actul instanei produce efecte erga omnes, de aceea o copie a hotrrii va fi transmis serviciului de stare civil care a nregistrat cstoria pentru a se opera meniunea divorului. Fa de teri cstoria e desfacut din momentul n care s-a facut meniune n registrul strii civile sau din momentul n care terul a aflat pe orice cale de desfacerea 12

cstoriei. Desfacerea cstoriei stinge principalele efecte ale acesteia cu efecte numai pentru viitor att n planul relaiilor personale dintre soi, ct i n planul relaiilor patrimoniale dintre acetia.

Concluzie
Divorul afecteaz relaiile dintre prini i copiii minori conducnd la scindarea ocrotirii printeti. n cazul femeii minore, capacitatea de exerciiu dobndit prin ncheierea cstoriei se pstreaz chiar dac a fost exclusiv vinovat. Sub aspect patrimonial, obligaia de ntreinere dintre soi nceteaz, dar ia natere o nou obligaie de ntreinere ntre fotii soi. Prezumia de comunitate i nceteaz eficacitatea pe data ramnerii irevocabile a hotrrii divor. Prin urmare, nici mandatul tacit reciproc de reprezentare nu supravieuiete. Dei diminuarea funciilor familiei este evident, iar divorionalitatea accentuat, totui familia rezist ca una din instituiile fundamentale i este posibil, din cauza agravrii disfunciilor societii, ori s se destrame, ori s se transforme ntr-un bastion al supravieuirii13.

13

N. Grosu op. cit., pag.133

13

SECTIUNEA III PROCEDURA DIVORTULUI SI DIVORTUL DIN CULPA SI REGLEMENTARI

SECTIUNEA I - Importana cunoaterii problemei divorului Divorul reprezint un mijloc legal pentru desfacerea cstoriei care produce efecte n viitor. Articolul 37 al. 2 C.fam. art 44 C. fam. Precum i art 607 si urm. C. Proc.Civ. constituie cadrul legal pentru reglementarea actual a divorului i a efectelor sale. Statutul legal al persoanei este moidificat n urma rmnerii irevocabile a hotrrii de divor, legea nr 119/1996 privitoare la actele de stare civil impunnd pin art. 44 lit. c efectuarea obligatorie a unei meniuni pe actul csatoriei care s reflecte noua situaie juridic a fostului so. Complexitatea temei divorului i importana major a acestuia in stabilirea exact a statutului juridic al persoanei impune cunoaterea urmtoarelor aspecte: Reglementarea actual a divorului i condiiile impuse de lege pentru exercitarea acestuia; Motivele de divor; Aspecte procedurale n procesele de divort; Efectele divortului cu privire la relaiile personale si patrimonoale dintre soti; Efectele divorului in legtura cu raporturile dintre parini i copii.14

SECTIUNEA II- a - Reglementarea divorului


Divorul are loc la cererea unuia sau a ambilor soi15, pentru motive temeinice, in cazul in care continuarea casatoriei nu mai este cu putin, ori, conform noilor reglementri introduce n legislatia divortului prin legea nr. 59/1993, desfacerea csatoriei poate avea loc prin acordul sotilor, dac sunt ndeplinite, conf art. 38 al 2 C.fam. urmtoarele conditii cumulative:
14 15

Harbd, M., Dreptul familiei i starea civil, Ed. Junimea, Iai, 2004,pag. 82 Tomescu, M.,Dreptul familiei. Protecia copilului,Ed. All Beck, Buc., 2005, pag 105 14

Pna la data cererii de divort a trecut cel puin un an de la incheierea csatoriei; Nu exista copii minori rezultai din csatorie; oricare dintre soi poate cere divorul atunci starea sntii sale face imposibil continuarea csatoriei, nct boala poate fi invocat ca motiv de divor nu numai dec de soul sntos, ci i de ctre cel bolnav.(art. 38, al. 3, C.fam)

Motivele de divor nu sunt limitativ enumerate, ca n sistemul C. Civ.(astazi abrogat), dar legea actual(C.fam.) da numai criteriul general al necesitii desfacerii csatoriei, datorit unor motive temeinice care fac imposibila continuarea ei. Instana are sarcina de a impiedica desfacerea cstoriei in mod uuratic. Divortul se pronun prin hotrre judectoreasc, din culpa soului prt sau din vina ambilor soi, iar n cazul divorului prin accord precum i in situatiile n care divorul este cerut pentru motiv de boal survenit nainte sau in timpul cstoriei (alienaie mintala ori debilitate mintal cronic sau pentru alt maladie grav si incurabil), instana urmeaz sa constate desfacerea casatoriei fr a mai pronuna divorul din vina soului prt. In acest sens, disp. Art. 617 al. 2 C. Proc.civil , prevd c instana nu va motive hotrrea dac ambele pri o solicit. Au fost nlturate termenele de conciliere i de gndire, iar in cazul divorului prin acord, judectorul va acorda un termen de 2 luni in sedinta public pentru a constata dac soii persist n hotrrea lor de a divora. Aciunea se poate stinge n orice faz prin mpcarea soilor, iar pe durata procesului, instana poate lua msuri vremelnice care se pot referi la raporturile personale sau patrimoniale dintre soi. In cadrul procesului de divor se pot soluiona i o serie de cereri accesorii referitoare la ncredinarea copiilor minori pre cretere i educare, stabilirea pensiei de ntreinere, numele pe care l vor purta soii dupa divor, atribuirea locuinei commune unuia dintre soi. Data la care se condider desfacut cstoria, potriv art.39, al. 1 C. Fam., este dat cnd hotrrea prin care s-a pronunat divorul a rmas irevocabil. Fa de cel, de-al treilea, care nu a putut avea cunotin de hotrrea de divor, efectele patrimoniale ale cstoriei nceteaz la data cnd s-a fcut meniune cu privire la hotrrea de divor pe marginea actului de cstorie, sau la data cnd terii au luat cunotin de divor pe alt cale.

15

Efectele desfacerii cstoriei privesc att pe soi i patrimoniul lor, ct i pe copii rezultai din cstorie. In ceea ce priveste persoana soilor, nceteaz cstoria i calitatea lor de soi; ei se pot cstori, i pot relua numele pe cre l-au purtat anterior cstoriei, nafar de invoila contraries au de ncuviinare de ctre instan, pentru motive temeinice, a meninerii numelui purtat n timpul csatoriei (art 40 C. fam); obligatiile dintre soti iau sfrit; nu va subzista dect obligatia de ntreinere n condiiile art. 41 C.fam., pna la ramnerea irevocabil a hotrrii de divor. Soul divorat are dreptul la ntreinere din partea celuilt so, daca se afl n nevoie din pricina unei incapaciti de munc survenite nainte de cstorie, n timpul sau in decurs de 1 an de la desfacerea cstoriei, ca urmare a unei mprejurri legate de csatorie. Aceast obligaie va dura ct dureaz i incapacitatea. Soul din vina cruia s-a pronunat divorul va beneficia de ntreinere numai 1 an de la desfacerea cstoriei i obligaia de ntreinere nceteaz, chiar dac condiiile de mai sus sunt ntrunite, prin cstoria sotului ndreptit s o primesc (art.41 al. 3 C. fam.). Totodata, nceteaza vocaia succesorala ntre oi, bunurile commune se impart ntre ei potrivit nvoielii acestora sau n conformitate cu hotrrea instanei (art. 36 al 1 C. fam.). Problemele referitoare la copii n urma pronunrii divorului, ocupa un loc nsemnat in C.fam. Art. 42-44, 108-109 C.fam. stabilesc n sarcina instantei i autoritii tutelare atribuii n rezolvarea acestora. Incredinarea copiilor minori unuia sau altuia dintre soi, unor rude sau persoane strine, unor instituii de ocrotire, trebuie hotrt prin ascultarea tuturor celor interesai, dar numai in conformitate cu interele copiilor, asigurndu-le acestora conditii materiale si morale corespunztoare dezvoltrii normale. Exercitarea drepturilor printeti (fixarea domiciliului copilului, dreptul de al cere de la cei ce-l detin fra drept, de a-l ngriji i educa), precum si administrarea bunurilor copilului i dreptul de a-l reprezenta ori de a-i ncuviina actele vor putea fi trecute asiupra celuilat sot sau asupra unor alte persoane, atunci cnd motive temeinice dovedesc schimbarea mprejurrilor avute n vedere iniial. C. fam. (art. 42-44;108-109), reglementeaz toate aspectele acestei probleme, acordnd autoritii tutelare un drept i totodat o obligaie de control efectiv i permanent asupra felului cum prinii i ndeplinesc ndatoririle privitoare la persoana i bunurile copilului i acordnd instanei judectoreti atribuii de a lua msurile dicatate de interesele acestora. Reglementarea procedurii divorului, ca de altfel a tuturor cazurilor de ncetare a cstoriei este determinat de interesul social deosebit acordat instituiei cstoriei i relaiilor de familie. 16

In redactarea sa anterioar, art.38 al 2 C.fam. prevede c n aprecierea temeiniciei motivelor de divor i imposibilitii continurii cstoriei, se ine seama de durata cstoriei i de interesele copiilor minori, nct, uneori respingerea divorului s-a intemeiat pe aceste motive. Actualele dispoziii sunt n sensul de a avea n vedere interesele copiilor minori, nu i durata cstoriei, numai n ceea ce privete soluionarea cererilor accesorii divorului, referitoare la incredinarea copiilor minori, obligaia de intreinere i folosina locuinei. Oricare dintre soi poate cere divorul atunci cnd starea sntii sale face imposibil continuarea cstoriei, deci boala poate fi invocat ca motiv de divort i de ctre soul bolnav i de ctre cellalt so.16 Divorul, n reglementarea actual nu mai are caracter excepional, csatoria putndu-se desface prin divor atunci cnd, datorit unor motive temeinice, raporturile dintre soi s-au vtmat grav i nu mai este posibila continuarea lor. Reglementarea divorului are la baz mai mult ideea divorului remediu, dect aceea a divortului sanciune, dei aceast concepie nu a fost prasit n ntregime. SECTIUNEA a- III-a Motivele de divor Csatoria i unete pe barbat si femeie n cea mai fireasc uniune social, care contopeste sentimentele lor reciproce, concepiile i modul de via, interesele i idealurile lor, cnd intre soi iau natere relaii ce acoper ntreaga via spiritual i social, de la relaii de dragoste i respect reciproc la cele ce privesc raporturile ptrimoniale dintre acetia. Cstoria i are fundamental n substana moral a acesteia, n afeciunea i preuirea reciproc a soilor. Fr o comunitate spiritual, fra o mare prietenie ntre soi, nu poate sa existe cu adevrat dragoste pe care s se ntemeieze o castorie trainic. Un rol insemnat revine dispoziiilor legale catre reglementeaz divorul, iar instantele judectoreti au o mare raspundere, modul cum se soluioneaza procesele de divor avnd un rol educativ deosebit de important pentru societate. Dup natura subiectiv sau obiectiv a motivelor de divor distingem urmtoarele concepii despre divor: 1. Concepia divorului sanciune

16

Tomescu, M.,Dreptul familiei. Protecia copilului,Ed. All Beck, Buc., 2005, pag.107

17

Potrivit acestei concepii restrictive, divorul este o sanciune pentru fapta culpabil pe care, la cererea soului innocent, instanta o stabilete n sarcina soului vinovat fa de consortul sau de nendeplinirea unor ndatoriri: cnd ambii soi sunt vinovai, divorul se pronun din vina amndurora. El nu se poate pronuna mpotriva soului innocent i apare ca o pedeaps civil n sistemele de drept n care relaiile de familie sunt reglementate de dreptul civil, sau ca o pedeaps de dreptul familiei, n sistemele de drept n care dreptul familiei constituie o ramur de drept distinct de dreptul civil. Divorul este o sanciune pentru o fapt culpabil, i se poate pronuna dac a afost cerut, chiar atunci cnd meninerea cstoriei nu a devenit imposibil, datorit faptelor svrite.

2. Concepia divorului remediu


In aceasta concepie, divorul este o soluie, un remediu menit a pune capt vieii in comun a soilor, devenit cu neputin de continuat, din motive fie imputabile, fie neimputabile soilor. Divorul este un remediu pentru o situaie care nu mai poate dinui, dac unul dintre soti este bolnav, urmnd a se pronuna, fra a fi condiionat de culpa unuia dintre ei. Intre cele dou conceptii exist, n consecin urmtoarele deosebiri: - n prima concepie, a ivorului sanciune, divorul sancioneaz pe soul care s-a fcut vinovat de vtmarea grav a relaiilor dintre soti, sau ambii soi dac este cazul, pe cnd n cea de-a doua concepie, divorul remediaza, ndreapta o situaie intolerabila dintre soi. - In prima conceptie, motivele care pot duce la desfacerea cstoriei sunt numai cele din culp (infidelitatea, abandonul), pe cnd in cea de-a doua concepie, constituie motive divor i cele fra culp, ca alienaia sau debilitatea mintal;

3. Concepia mixt
Rezulta din combinarea primelor doua concepii, c divorul se pronun dac un so a svrit o fapt culpabil,datorit creia continuarea cstoriei a devenit cu neputina.

18

Admiterea divorului in acesat situaie impune ndeplinirea cumulativ a urmatoarelor condiii:17 - Existena unor motive temeinice; - Aceste motive s fi vtamat grav raporturile dintre soi, nct continuarea cstoriei nu este cu putin - Imposibilitatea continurii csatoriei s existe pentru cel care cere desfacerea ei. Divorul nu se poate pronuna daca s-a stabilit numai culpa exclusiv a soului reclamant, iar prtul nu a fcut cerere reconvenional, deoarece, ntr-o asemenea situaie, nu est ndeplinit cerina imposibilitii continurii cstoriei pentru motive temeinice, cci faptele nelegale i cele contrare regulii morale nu pot constitui motive temeinice pentru cele care le svrete. Motivele de divor trebuie sa fie bine determinate i convingtoare i s reias ca traiul soilor a devenit cu neputin datorit unui complex de imprejurri, astfel nct nu mai exist nici o raiune pentru a se menine cstoria. Instana de judecat va admite aciunea de divor numai nd se va dovedi c mentinerea casatoriei ar putea deveni dauntoare din punct de vedere social, fiindc nu mai corespunde scopului pentru care a fost creat. Acordul soilor pentru desfacerea casatoriei i cererea de divor a unui so pe motive de sntate sunt considerate de lege motive temeinice, un rol deosebit de important n stabilirea temeiniciei motivelor revenind jurisprudentei, care a considerat motive temeinice de divor urmatoarele situaii: - Parsirea domiciliului conjugal de ctre unul dintre soi atunci cnd este consecina unor cause imputabile soului prt, care fac viaa n comun imposibil, i refuzul acestuia de a se mai napoia; Desprirea n fapt a soilor timp ndelungat poate constitui temei de divor numai daca, n raport cu mprejurrile cauzei stabilite pe baz de probe, instana este n msur s-i formeze convingerea c desprirea constituie o situaie ireversibil i c o continuare a cstoriei nu mai este posibil. Soul vinovat de separea n fapt i care a determinat prasirea domiciliului conjugal de catre cellalt sot, nu se poate prevala de aceasta separare, pentru a obine desfacerea cstoriei. - Infidelitatea conjugal sub forma adulterului. Nu este necesar ca adulterul s fie constatat printr-o hotrre judectoreasc alta dect cea de divor, dar n situaia n care aceasta exist, credem c poate constitui o prob suficient pentru desfacerea csatoriei.

17

Harbd, M., Dreptul familiei i starea civil, Ed. Junimea, Iai, 2004,pag.88

19

Chiar dac se invoc acest motiv, datorit dificultilor de probaiune, se ncearc a demonstra existena altor motive. De cele mai multe ori se reuete a dovedi ca prtul, prin comportarea sa., a generat bnuieli legitime de adulter, bnuieli care au afectat grav relaiile dintre soi. - Atitudinea necorespunztoare a unuia dintre soi, exprimat n acte de violen i alte asemenea manifestri. Simpla existen a unor certuri ntre soi nu constituie prin ele nsele un motiv de divor, fr a se examina daca nu au disprut sentimentele ce trebuie sa stea la baza cstoriei - Rele purtri de ordin moral concretizate n fapte evidente de destrmare a vieii de familie constituie un alt motiv de divor. Existena unei boli grave i incurabile de care sufer unul dintre soi i necunoscut de ctre cellalt so dect ulterior ncheierii castoriei, dac se stabilete c manifestrile ulterioare ale bolii sunt din ce mai dese i de natur s justifice refuzul soului reclamant de a mai coabita cu soul prt. Temeinicia motivelor de divor implic o anumit gravitate i durata nenelegerilor dintre soi, n care sens, instana de judecat este ndreptait si datoare s depun strduinele i diligentele necesare pentru cunoaterea adevratelor motive de divor.18

SECTIUNEA a- IV a - Aspecte procedurale n litigiile avnd ca obiect divorul 1. Instana competent

18

Imbrescu, I.,Tratat de dreptul familiei. Familia.Protecia copilului. Elemente de stare civil, Ed. Lumina Lex, Buc.,2006, pag.185

20

Codul de procedur civila cuprinde un capitol special intitulat: procedura desfacerii cstoriei, art 607 instituind o competen derogatorie de la regulile generale de stabilire a competenei instanei, printr-o norm imperativ.19 S-a dispus ca cererea de desprenie s fie judecat de instana n a crei instan teritorial se afl ultimul domiciliu comun al soilor. Nu intereseaz domiciliul declarat la organele de eviden a populaiei ci domiciliul real efectiv al soilor,. Dac prtul nu are domiciliul n ar sau domiciliul su nu este cunoscut instana competent a judeca divorul este aceea n circumscripia ctreia se afl domiciliul reclamantului.20 Cnd soul prt nu are domiciliul cunoscut, judecta procesului la o alt instan dect cea n circumscripia n care se afl domiciliul reclamantului, ar crea dificulti nejustificate acestuia, modalitiloe de administrare a probelor.

2. Aciunea de divor
Aciunea de divor are un caracter strict personal, motiv pentru care ea nu poate fi introdus dect de ctre soi. Soia minor poate introduce singur aciunea de divor, i tot astfel figureaz ca prt, deoarece ea dobndete prin cstorie capacitate deplin de exerciiu, pe care nu o pierde n cazul n care divorul se pronun nainte de mplinirea vrstei majoratului. Sotul alienat sau debil mintal, neinterzis, atta timp ct nu se face dovada c nu a avut discernmntul necesar pentru a avea reprezentarea pe care le ndeplinete poate introduce singur aciunea de divor i poate figura i ca prt ntr-un astfel de process. Atta timp ct alienatul nu a fost pus sub interdicie, el se bucur de prezumia capacitii sale de exerciiu. Dac ulterior introducerii aciunii, soul respectiv ii pierde luciditatea, tutorele su va putea sa-l reprezinte i s continue aciunea. Soul alienat sau debil mintal pus sub interdicie, neavnd capacitate de exercitiu, nu poate introduce aciunea de divor nici chiar intr-un moment de luciditate. Tutorele numit i care-l reprezint nu va putea nici el aciona deoarece nu intr n atribuiile sale dreptul de exercita aciunea cu caracter personal ale celui pus sub interdicie. Care so este disprut, cellalt sot va putea cere desfacerea cstoriei, procedura urmnd a se face prin afiare potrivit art. 95 C. proc. Civ.
19

Imbrescu, I.,Tratat de dreptul familiei. Familia.Protecia copilului. Elemente de stare civil, Ed. Lumina Lex, Buc.,2006, pag.187 20 Bacaci, Al.,Dumitrache, V.C.,Hageanu, C.,Dreptul familiei,Ed. All Beck, Buc.,2005, pag. 142

21

Pe lng meniunile pe care trebuie s le cuprind orice cerere de chemare n judecat, cererea de divor trebuie s conin numele copiilor minori nscui din csatorie sau a celora care au aceeai situaie legal, iar dac nu exist copii, se va face o meniune n acest sens. La cererea de divor se vor anexa copiile legalizate de pe certificatul de cstorie i de pe cel de natere al copiilor minori. Cererea de divort mpreun cu nscrisurile doveditoare se prezinta personal de catre reclamant preedintelui judectoriei (art. 612 al.4 C. proc. civil). Fiind o aciune cu caracter strict personal, cererea de divor presupune prezena reclamantului la fiecare termen de judecat.

3. Prile n procesul de divort


In conformitate cu art 614 C. proc. Civ. n faa instanelor de fond prile se vor nfia n persoan, afar numai dac unul dintre soi : - Execut o pedeaps privata de libertate; - Este impiedicat de o boal grav; - Este pus sub interdicie; - Are reedina n strintate. Cu excepia acestor situaii n care parile se pot nfia prin mandatar, ele sunt obligate sa e nfieze personal. Aceast obligaie nu exclude dreptul de aprare prin avocet, care poate asista partea prezent, darn u o poate reprezenta n lipsa acesteia.21 Obligativitatea nfirii personale a soilor este prevzuta de lege numai pentru judecata in prim instan, nu i n apel sau recurs, cnd soii pot s-i exercite drepturile procedurale i numai prin mandatar. Art. 616 C. proc.civ. dispune c dac procedura de chemare a soului prt a fost ndeplinit prin afiare, iar aceasta nu s-a prezentat la primul termen de judecat, instana va cere dovezi sau va dispune cercetrii pentru a verifica daca prtul ii are domiciliul la locuul indicat in cerere, n cazul in care constat ca prtul nu domiciliaz acolo, va dispune citarea lui la domiciliul sau precum si, dac este cazul, la locul sau de munc. Instanele au obligatia de a verifica din oficiu ndeplinirea procedurii de citare a prilor. Prezena obligatorie a reclamantului
21

Trif, R.M.,Desfacerea cstoriei prin divor i partajul bunurilor commune ale soilor, Ed. Hamangiu,2006, pag.162

22

La procesul de divor se cere prezena obligatorie a reclamantului i daca la termenul de judecata n prim instan reclamantul lipsete nejustificat i se prezint numai prtul cererea va fi respins ca nesusinuta.22 La divorul prin acordul sotilor, la termenul de judecat n prim instan se cere prezena ambilor soi, pentru a se verifica daca acestia struie n desfacerea cstoriei.

4. Ali participani la procesul de divor.


Daca soii au copii minori, instanta va dispune citarea i ascultarea autoritii tutelare, iar dac minorii au mplinit vrsta de 10 ani instana i va asculta obligatoriu in vederea ncredinrii lor.23 Soluionarea divorului

a) generaliti
Procedura de judecare a divorului este reglementat n cuprinsul art. 607-619 C. proc. Civ. i preedintele instanei, primind cererea de divor, va da reclamantului sfaturi de mpcare i, n cazul n care acesta struie n cererea se va fixa termen pentru judecarea cauzei Preedintele instantei va verifica existena consimmntului soilor, i va fixa un termen de 2 luni n edina public care reprezint un rgaz pe care instana l acord soilor pentru a constata dac acetia persist n hotarrea lor de a divora. b)Cererea reconvenional Soul prt poate s fac cerere reconvenional, cel mai trziu pn la prima zi de nfiare in edina publica, pentru faptele petrecute nainte de aceasta data. Pentru faptele petrecut dup aceasta dat, prtul va putea face cerere reconvenional pn la nceperea dezbaterilor asupra fondului n cererea reclamantului.24 c) Probele admise n procesele de divor

22 23

Harbd, M., Dreptul familiei i starea civil, Ed. Junimea, Iai, 2004, pag.97 Harbd, M., Dreptul familiei i starea civil Teorie i practic judiciar, Ed. Fundaiei Academice Gh. Zane, Iai, 2000, pag.98 24 Trif, R.M.,Desfacerea cstoriei prin divor i partajul bunurilor commune ale soilor, Ed. Hamangiu,2006, pag.189

23

Divorul cunoaste unele particularitati in material probatiunii judiciare, derogatorii de la dispozitiile dreptului comun, sub doua aspecte i anume25: a. Mijloace de proba neadmise in dreptul comun si admise in materia divortului, tinnd seama c n procesele de divor se discut probleme de familie care, in general, sunt cunoscute de persoanele mai apropiate, legea prevede posibilitatea audierii ca martori si a rudelor pana la gradul III inclusive, in afara de descendenti, care ar putea fi pusi in situatii delicate de a aprecia in mod real faptle si atitudinile ascendentilor; b. Mijloace de proba admise in dreptul comun si neadmise in material divortului. Interogatoriul si marturisirea nu pot fi folosite pentru dovedirea motivelor de divort. Acest mijloc de proba insa, va putea fi folosit in legatura cu cererile accesorii cererii de desfacere a casatoriei. d) Impacare in timpul litigiului privind divortul Impacarea sotilor este posibila in toate fazele de judecta, in fata primei instante, in apel sau reucurs (chir daca apelul si recursul nu sunt timbrate conform legii). Art. 618 al 2 C.proc. civ. dispunnd dispozitia stingerii procesului de divort in orice faza prin impacarea sotilor, reprezinta o norma speciala incat, se aplica prioritar fata de dispozitia. Art. 248 C.pro.civ., care se refera la perimare.

e) Masuri provizorii in timpul procesului de divort Art. 613 C. pro. Civ. introdus prin Decretul 174/ 1974, instanta poate lua pe tot timpul procesului de divort, prin ordonanta presedintiala, masuri vremelnice. provizorii se pot referi la urmatoarele aspecte: - Incredintarea provizorie a copiilor minori. Criteriul dupa care se v conduce instanta pentru a decide in aceasta privinta, il constituie interesul minorului.
25

Aceste masuri

Bacaci, Al.,Dumitrache, V.C.,Hageanu, C.,Dreptul familiei,Ed. All Beck, Buc.,2005, pag.148

24

- Obligatia de intretinere. Pe timpul procesului de divort, relatiile dintre soti au incetat in fapt a fi normale, se ridica problema pensiei de intretinere pe care un sot trebuie sa o asigure celuilalt sot, sau pentru copii minori. - Folosirea locuintei. Pentru motive intemeiate fiecare dintre soti este indreptatit sa ceara instantei ca sa I se atribuie prin ordonanta presedintiala, folosinta locuintei commune pe timpul procesului de divort. - Alocatia de stat pentru copii.

Hotararea de divort Cand in urma dezbaterilor rezulta ca motivele de dvort invocate de sotul reclamant sunt intemeiate si continuarea casatoriei este cu neputinta, instanta va pronunta divortul din vina sotului prt.26 In situatia in care din dovezi administrate reiese culpa ambilor soti, divortul se va pronunta din vina comuna, chiar si in cazul in care nu s-a promovat cerere reconventionala (art.617 al 1 Cod proc. Civ.)27 Hotararea de divort poate cuprinde, dupa caz, unele mentiuni facultative, referitoare la cererile accesorii privind: numele pe care sotii il vor purta dupa divort; stabilirea pensiei de intretinere intre soti; impartirea bunurilor commune; atribuirea locuintei commune; parintele care va administra bunurile minorului, il reprezinta sau i incuviinteaza actele, sau cand, acesta a fost incredinatat unei terte persoane sau unei institutii de protectie. Comunicarea hotararii. Instanta va comunica hotararea din oficiu serviciului de stare civila, pentru a se face mentiunea pe marginea actului de casatorie. Mentiuni despre hotarea de divort pe actul de casatorie
26

Harbd, M., Dreptul familiei i starea civil Teorie i practic judiciar, Ed. Fundaiei Academice Gh. Zane, Iai, 2000, pag.101 27 Trif, R.M.,Desfacerea cstoriei prin divor i partajul bunurilor commune ale soilor, Ed. Hamangiu,2006, pag.257

25

Data desfacerii casatoriei este acea in care hotararea de divort ramane irevocabila. In a doua situatie, efectele patrimoniale ale casatoriei inceteaza de la data cand s-a facut mentiunea despre hotararea de divort pe marginea actului de casatorie sau de la data cand ei au cunoscut divortul pe alta cale, inainte de facerea mentiunii. Data desfacerii casatoriei Conform art. 39 al 1 Cod Fam. Casatoria este desfacuta din ziua in care hotararea prin care s-a pronuntat a ramas irevocabila.28 Sunt hotarari irevocabile in ceea ce priveste divortul urmatoarele: date in prima instanta care nu au fost atacate cu apel; date in apel, dar nerecurate; date in recurs, chiar daca prin acestea s-au solutionat fondul problemei. Efectele divortului

Fa de teri, efectele patrimoniale ale cstoriei nceteaz de la data cnd s-a fcut meniunea despre hotrrea de divor pe marginea actului de cstorie sau de la data cnd ei au cunoscut divorul pe alt cale. Hotrrea de divor care se pronun pe baza acordului ambilor soi este definitiv i irevocabil, astfel nct nu sunt posibile nici apelul, nici recursul dar pot fi atacate cu apel sau recurs numai n ceea ce privete cererile accesorii divorului. Hotrrea de divor poate fi atacat prin contestaie n anulare, dei consecinele pe care legiuitorul a dorit s le evite, interzicnd revizuirea, sunt aceleai. Durata termenului de recurs este de 30 zile chiar i n cazul n care calea de atac nu privete soluia dat n divor, ci modul n care au fost rezolvate cererile accesorii, ntruct a accepta alt soluie nseamn a admite c una i aceeai hotrre s fie supus mai multor termene de apel sau, dup caz, recurs, n raport cu partea de hotrre ce se atac. Hotrrea de divor care se pronun pe baza acordului ambilor soi este definitiv i irevocabil, astfel nct nu sunt posibile nici apelul, nici recursul dar pot fi atacate cu apel sau recurs numai n ceea ce privete cererile accesorii divorului.
28

Harbd, M., Dreptul familiei i starea civil Teorie i practic judiciar, Ed. Fundaiei Academice Gh. Zane, Iai, 2000, pag.104

26

n cazul n care prile nu convin ca, dup divor, soia s-i pstreze numele dobndit prin cstorie, ea urmeaz s-i reia numele avut anterior.
29

Dac n timpul cstoriei a

intervenit adopia, urmat de schimbarea numelui unuia dintre soi i de emiterea unui nou act de natere, soul respectiv va purta dup divor numele din noul su act de natere. Din comunitatea de bunuri a soilor poate face parte nu numai dreptul de proprietate, ci toate drepturile de natur patrimonial, recunoscut de lege persoanelor fizice, respectiv toate drepturile reale, principale i accesorii, precum i drepturi de crean. mprirea bunurilor comune la desfacerea cstoriei poate avea loc fie prin nvoiala soilor, fie pe cale judectoreasc, atunci cnd soii nu se nvoiesc asupra partajrii. Regula este ca la divor, bunurile comune s se mpart potrivit nvoielii soilor, iar n lipsa nvoielii acestora, mprirea s se fac pe cale judectoreasc nvoiala prilor poate avea loc, potrivit legi, n urmtoarele moduri: concomitent cu intervenia hotrrii de divor; n cursul procesului de divor, fie c nvoiala se face n faa instanei, fie printr-un act ntocmit n faa notarului public; n perioada imediat urmtoare rmnerii definitive a hotrrii de divor; dup nregistrarea hotrrii de divor pe marginea actului de cstorie.

Partajul voluntar poate fi valabil ncheiat n orice form cerut de soi, chiar i verbal, n anumite cazuri, cnd printre bunurile supuse mprelii sunt terenuri sau construcii, convenia soilor se va putea face numai n forma autentic, cerut de lege, "ad validitatem" i nerespectarea formei conveniei soilor de mprire a bunurilor comune n astfel de cazuri este sancionat cu nulitate absolut. Judectorii atunci cnd iau act de nvoiala soilor privitoare la mprirea bunurilor comune ca efect al pronunrii hotrrii de divor, trebuie s exercite un dublu control, urmnd s se conving att de realitatea i temeinicia motivelor de divor, ct i de coninutul nvoielii prezentate. Cnd soii nu se neleg n privina mpririi bunurilor comune, ea se va face prin hotrre judectoreasc, de ctre instana de judecat. Partajul bunurilor ce au format obiectul dreptului soilor presupune, nainte de toate, stabilirea cotei-pri ce se cuvine fiecruia dintre ei i numai n funcie de aceasta, repartizarea bunurilor n materialitatea lor.
29

Trif, R.M.,Desfacerea cstoriei prin divor i partajul bunurilor comune ale soilor, Ed. Hamangiu,2006, pag. 243

27

Prin natura juridic, deosebit de aceea a aciunii n revendicare, cererea de partaj are drept scop transformarea dreptului indiviz al prilor ntr-un drept divizibil i exclusiv asupra unor bunuri anume din cele supuse mprelii La mprirea bunurilor dobndite n timpul cstoriei se stabilete ntinderea dreptului de proprietate sub form de cote pri ale fiecruia dintre soi asupra bunurilor comune, n funcie de contribuia fiecruia la dobndirea i conservarea bunurilor comune. Stabilirea contribuiei fiecrui so la dobndirea bunurilor comune se poate face prin orice mijloace de prob Patrimoniul supus mprelii este acel existent la data partajului, inclusiv contravaloarea bunurilor comune care au fost nstrinate n mod nelegal pn la partaj. Dac pn la mprirea bunurilor comune exist primejdia ca unul din soi s nstrineze o parte din bunuri, n detrimentul celuilalt sau s le deterioreze, sau s nu poat folosi bunurile comune, instana judectoreasc poate numi un sechestru judiciar, care poate fi chiar unul din soi. Soul care se consider pgubit trebuie s fac dovada nstrinrii bunului n condiii nelegale. Naterea i meninerea raporturilor de proprietate comun n devlmie sunt determinate de existena cstoriei ntre soi. Comunitatea de bunuri a soilor nici nu se poate nate nainte de ncheierea cstoriei i nici nu poate dinui dup ncetarea ei.

NCREDINAREA COPIILOR MINORI n cazul n care din cstoria ce se desface au rezultat copii minori, hotrrea de divor trebuie s arate, chiar n lipsa unei cereri exprese a soilor, cui se vor ncredina copiii spre cretere i educare i care este contribuia fiecrui printe la cheltuielile de cretere i educare a minorilor.30 Dac soii au copii minori, instana va dispune citarea i ascultarea autoritii tutelare, iar dac minorii au mplinit vrsta de 10 arii, instana i va asculta obligatoriu, n vederea ncredinrii lor.
30

Harbd, M., Dreptul familiei i starea civil Teorie i practic judiciar, Ed. Fundaiei Academice Gh. Zane, Iai, 2000, pag.100

28

Copilul minor poate fi ncredinat i soului din a crui vin s-a desfcut cstoria, dac interesele acestuia sunt n acest sens, deoarece "un so ru nu este neaprat i un printe ru". Printre factorii care se vor lua n considerare pentru a decide n ceea ce privete ncredinarea copilului minor, va fi culpa soului, chiar dac aceasta nu prezint importan prin sine nsi sub acest aspect Obligaia prinilor de a ntreine pe copiii lor minori nu este stins prin desfacerea cstoriei, ci persist independent de legtura de cstorie a prinilor i indiferent cui au fost ncredinai copiii spre cretere, unuia dintre prini, unei alte persoane ori unei instituii de ocrotire, ntreinerea copiilor ns nu va putea suplini eficiena educativ a unei familii unite, care s ofere acestora stabilitatea i dragostea de care au nevoie. Voina exprimat de minorul care a mplinit vrsta de 10 ani cu privire la ncredinarea lui n caz de divor trebuie analizat cu mult grij de ctre instane, innd seama de influenarea psihic a copiilor, n special la vrste fragede. Dei soii au dreptul de a se nvoi cu privire la ncredinarea copiilor minori n caz de divor, creterea i educarea acestora nu poate fi lsat la discreia prinilor, n situaia n care cstoria lor s-a destrmat din motive temeinice. Legea dispune c "nvoiala prinilor cu privire ncredinarea copiilor .... va produce efecte numai dac a fost ncuviinat de instana judectoreasc, care va trebui s verifice dac nvoiala corespunde intereselor minorilor". nvoiala prinilor cu privire la ncredinarea copiilor minori poate s intervin n orice faz a procesului, chiar n recurs. Copiii trebuie s fie ncredinai spre cretere i educare unuia dintre prini, deoarece este n interesul copiilor s continue a se bucura de ngrijirea prinilor, chiar i n aceast situaie n care prinii triesc desprii. Copilul minor ncredinat cu ocazia divorului unei tere persoane sau unei instituii de ocrotire acord acestor persoane i instituii numai drepturile i ndatoririle ce revin prinilor privitor Ia persoana copilului, adic numai exercitarea ocrotirii printeti privind persoana copilului. Plata alocaiei de ntreinere se face de la bugetul statului i ea se reduce sau nu se mai pltete, dup criteriile stabilite de Ministerul Muncii, dac cel cruia i s-a ncredinat copilul minor are obligaia legal de ntreinere fa de acesta.

29

Pentru acoperirea cheltuielilor de ntreinere a copilului minor, organul care dispune msura ncredinrii acestuia unei alte persoane dect prinii, are obligaia de a stabili contribuia pe care trebuie s o verse lunar statului cel care are obligaia legal de ntreinere a copilului. Dreptul de avea legturi personale cu copilul este necesar ct vreme printele cruia nu i s-a ncredinat copilul nu a fost deczut din drepturile printeti, iar msura luat este efectul divorului dintre soi i nu rezultatul relaiilor dintre prini i copiii lor minori. Aceste drepturi printeti se exercit exclusiv n interesul copiilor minori.

Copii dup divor efect al desfacerii cstoriei

Din momentul in care instanta pronunta desfacerea casatoriei, intervin mai multe probleme, printre care si incredintarea copiilor. Acest eveniment afecteaza, adesea, nu numai partile intre care la un moment dat s-a incheiat casatoria, ci si pe cei mici. Sunt foarte multe cazurile in care din casatoria ce se desface au rezultat unul sau mai multi copii minori si se pune problema incredintarii spre crestere si educare unuia dintre parinti. Precizam inca de la inceput ca stabilirea culpei unuia dintre soti in pronuntarea divortului nu prezinta importanta numai prin ea insasi pentru incredintatrea copilului minor. Acesta poate fi incredintat si sotului din a carui vina s-a desfacut casatoria, daca interesele lui sunt in acest sens, considerandu-se ca un sot rau (impotriva caruia s-ar fi pronuntat divortul) nu este neaparat si un parinte rau. De subliniat este faptul ca instanta judecatoreasca este obligata, chiar daca nu exista o cerere expresa a sotilor, sa se pronunte prin hotararea de divort si asupra incredintarii copiilor minori, pentru a se evita introducerea ulterioara a unei noi actiuni, ceea ce nu ar fi in interesul copiilor. Criteriul dupa care se va ghida instanta este interesul copiilor minori, urmarindu-se factori precum: varsta copilului, sexul acestuia, starea sanatatii lui, posibilitatile materiale ale parintilor, posibilitatile de dezvoltare fizica, morala si intelectuala pe care copiii le pot gasi la unul dintre parinti, comportarea parintilor fata de copii inainte de desfacerea casatoriei, legaturile de afectiune stabilite intre copil si familie. Daca exista mai multi copii, instanta va decide pentru fiecare in parte, in functie de interesele superioare ale fiecaruia.

30

Pentru a decide cu privire la incredintarea copiilor minori, instanta de judecata este obligata sa ii asculte pe parinti, sa solicite un referat din partea autoritatii tutelare de la domiciliul fiecaruia dintre soti (daca la desfacerea casatoriei nu mai locuiau impreuna) si, daca minorul a implinit 10 ani va fi audiat si el. In general, parintii se invoiesc asupra incredintarii copilului, dar aceasta invoiala trebuie incuviintata de instanta. Numai in cazuri exceptionale copilul poate fi incredintat unor rude sau altor persoane. In cazul in care un copil a fost incredintat unui parinte, acesta va fi cel care va exercita drepturile si indatoririle parintesti. Celalalt parinte pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu copilul, dar si el trebuie sa vegheze la cresterea, educarea, pregatirea profesionala a fiului sau. Principalele modalitati de exercitare a dreptului de a avea legaturi cu copilul sunt vizitarea copilului la locuinta parintelui caruia i-a fost incredintat, lasarea copilului in vizita la locuinta parintelui caruia nu i-a fost incredintat, vizitarea copilului la scoala, petrecerea vacantelor scolare la ambii parinti. Parintii trebuie sa contribuie deopotriva la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copilului lor. Este inca un aspect avut in vedere de instanta in hotararea de divort, chiar daca partile nu au facut cerere in acest sens. In lipsa unei intelegeri intre parti, instanta va stabili pensia de intretinere sub forma unei cote procentuale din retributia lunara a debitorului si in acest sens se va lua masura infiintarii unei popriri pentru aceasta parte de salariu. Art. 94 din Codul familiei stabileste urmatoarele cote : pana la o patrime din castigul din munca pentru un copil, o treime pentru doi si o jumatate pentru trei sau mai multi copii. In cazul in care debitorul nu are nici un fel de venituri, procentele de mai sus se vor calcula raportate la salariul minim pe economie. In stabilirea pensiei de intretinere se va tine cont si de un alt aspect, si anume acela daca debitorul mai are in intretinere alti copii (de exemplu, daca din casatoria ce se desface a rezultat un copil, iar sotul care va plati pensie mai avea un copil din casatorie, atunci debitorul nu poate fi obligat sa plateasca mai mult de o treime pentru ambii copii). Totodata, daca situatia se schimba (nevoile copilului cresc, posibilitatile materiale ale debitorului cresc sau scad), se justifica introducerea unei actiuni de majorare sau de reducere a pensiei de intretinere atat de catre minor (prin tutore, care poate fi unul dintre parinti), cat si de catre debitor, dupa caz.

31

De asemenea, parintii se pot invoi cu privire la contributia lor pentru cresterea si educarea copiilor, dar ea trebuie incuviintata de catre instanta. Renuntarea la pensia de intretinere, care constituie un drept al copiilor, nu poate fi ratificata decat daca se constata ca posibilitatile materiale ale parintelui care a renuntat sunt indestulatoare pentru a asigura copilului cele mai bune conditii de trai. Sa mai precizam ca actiunile in justitie pentru obligarea unuia dintre parinti la plata pensiei de intretinere (inclusiv reducere sau majorare) sunt scutite de taxa de timbru. Exista si un mod de contrangere la indeplinirea acestei obligatii, deoarece art. 305 din Codul penal prevede in alineatul 1, litera c) ca neplata cu rea-credinta a pensiei de intretinere stabilite pe cale judecatoreasca se pedepseste cu inchisoare de la unu la 3 ani sau cu amenda. Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala, iar daca partile nu s-au impacat, dar in cursul judecatii inculpatul isi indeplineste obligatiile, instanta, in cazul cand stabileste vinovatia, pronunta impotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

SPETA 1
Potrivit art. 30 din Codul familiei, bunurile dobndite n timpul cstoriei sunt bunuri comune.

32

Prezumia relativ a achiziionrii bunurilor cu contribuia egal a soilor poate fi infirmat prin orice mijloc de prob, de oricare din pri care, la mpreal, ar pretinde o contribuie mai mare. Cotele de contribuie ale soilor la dobndirea bunurilor comune se analizeaz numai pn la desfacerea cstoriei n mod irevocabil. Ceea ce fotii soi au achitat, din surse proprii, dup desfacerea irevocabil a cstoriei, n contul datoriilor comune n spe ratele preului unui apartament, cumprat n timpul cstoriei le confer dreptul de crean, n limita prilor din debit achitate de fiecare, iar nu cote de proprietate. I.C.C.J., secia civil i de proprietate intelectual, decizia nr. 2094 din 16 martie 2005 Relund judecata, ntr-un al doilea ciclu procesual, Judectoria sectorului 4 Bucureti, prin sentina civil nr. 2535 din 3 aprilie 2002, a admis n parte aciunea reclamantei A.M., introdus mpotriva fostului su so A.M.T., i a admis n totalitate cererea reconvenional a prtului, astfel : - a constatat c prile au dobndit n timpul cstoriei, cu contribuii egale, un apartament, situat n Bucureti, n valoare de 1.202.735 de lei; - a dispus partajul prin atribuirea apartamentului ctre prt, care a fost obligat s plteasc reclamantei suma de 601.367.908 de lei, cu titlu de sult (contravaloarea cotei sale de din apartament). Tribunalul Bucureti, secia a IV-a civil, prin decizia nr. 242/A din 6 februarie 2003, a admis apelul reclamantei, a schimbat n totul sentina judectoriei i, n fond, a admis aciunea principal i a respins cererea reconvenional. A constatat c reclamanta are o contribuie de 78,07 % la dobndirea apartamentului, iar prtul o cot de 21,93%. S-a dispus partajul, s-a atribuit reclamantei apartamentul, cu obligarea acesteia la plata, ctre prt, a unei sulte de 263.759.965 de lei. Apelul prtului a fost respins ca nefondat. Curtea de Apel Bucureti, secia a IV-a civil, prin decizia nr. 1540 din 19 iunie 2003, a respins ca nefondat recursul declarat de prt. Prin recursul n anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie recurs admisibil n raport cu data hotrrilor

33

atacate pronunate anterior abrogrii art. 330-334 C.proc.civ. s-au adus critici n sensul ce va rezulta din considerentele naltei Curi, ce se prezint n continuare Astfel, critica referitoare la cotele de contribuie ale prilor la dobndirea imobilului bun comun este parial ntemeiat i sub acest aspect hotrrile pronunate sunt vdit netemeinice. Astfel, din probele administrate rezult c prile s-au cstorit la data de 20 septembrie 1986, iar prin sentina civil nr.8205 din 17 decembrie 1996 pronunat de Judectoria sectorului 4 Bucureti s-a admis aciunea intimatei A.M. i s-a declarat desfcut cstoria din vina exclusiv a prtului A.M.T. constatnd n aceea c avea un comportament violent fa de soie, provoca scandaluri de proporii ceea ce a determinat separarea n fapt a soilor. Aceast sentin a rmas definitiv i irevocabil prin neexercitarea niciunei cii de atac In timpul cstoriei, prin contractul de vnzare-cumprare nr.3291/4/1992 prile au cumprat, conform Decretului-lege nr.61/1990, imobilul n litigiu cu plata preului n rate. Ratele n contul rambursrii creditului au fost reinute din salariul intimatului prt. Din nscrisurile depuse la dosar, rezult c soii au avut salarii sensibil egale pe parcursul cstoriei, intimata-reclamant fiind de profesie avocat cu venituri fluctuante iar intimatul-prt, dup ce a ocupat funcia de viceprimar al capitalei, a devenit expert parlamentar obinnd venituri apropiate cu ale soiei. Prin aciunea de mpreal judiciar introdus la 11 martie 1998 intimata reclamant a solicitat s i se atribuie apartamentul bun comun, iar dup achitarea sumei de 350.000 lei reprezentnd restul ratelor pn la achitarea integral preului (la data de 7 mai 1998) a solicitat oral instanei s i se recunoasc o cot de contribuie major, fr a indica cuantumul acesteia. Prin cererea reconvenional, intimatul prt a pretins cote de contribuie egale la dobndirea apartamentului, iar n apel a solicitat o cot major, cerere ce nu era posibil a se face direct n apel conform art.294 Cod procedur civil i nu a fost luat n consideraie de instane.

34

Potrivit art.30 Codul familie, bunurile dobndite n timpul cstoriei sunt bunuri comune, achiziionate n mod egal de soi, n devlmie. Aceast prezumie relativ poate fi infirmat prin orice mijloc de prob de oricare din pri care ar pretinde o contribuie mai mare. In cauz, cotele de contribuie ale soilor la dobndirea bunului comun se analizeaz numai pn la desfacerea cstoriei n mod irevocabil. Ceea ce fotii soi au achitat din surse proprii, dup aceast dat, n contul datoriilor comune, le confer un drept de crean n limita prii din debit achitate de un so pentru cellalt. In spe, plata fcut de unul din soi pentru achitarea integral a preului apartamentului, dup rmnerea irevocabil a hotrrii de divor, nu este de natur s-i confere o cot de contribuie majorat ci doar un drept de crean pentru partea din datorie ce revenea celuilalt so. Acelai regim juridic l au i ratele achitate de intimatul prt dup divor. Ca atare, n mod vdit netemeinic, instanele au stabilit c intimata-reclamant, achitnd restul din preul apartamentului i avnd venituri sensibil mai mari dect fostul so, are o cot de contribuie de 78,07% la dobndirea apartamentului n litigiu. Pn la rmnerea irevocabil a hotrrii de divor, prile au contribuit egal, n proporie de 50% fiecare la dobndirea imobilului bun comun i cu niciun mijloc de prob nu s-a dovedit c vreunul din ei are o cot major. Sub acest aspect, recursul n anulare este ntemeiat. Nu este fondat motivul invocat prin recursul n anulare referitor la atribuirea apartamentului n proprietatea exclusiv a reclamantei. Instanele au respectat criteriile enumerate de art.6739 Cod procedur civil, deoarece intimata-reclamant a fost nevoit s prseasc locuina comun datorit atitudinii culpabile a intimatului prt fa de ea. De la separarea n fapt, intimatareclamant locuiete n spaiul nchiriat pentru cabinetul de avocatur iar nevoile sale locative sunt mai mari dect ale fostului so deoarece este bolnav, avnd diagnosticul de TBC pulmonar secundar, microcavitar, lob superior stng. 35

Intimatul prt s-a recstorit la 18 noiembrie 2001 i are un copil nscut la data de 1 decembrie 2001, dar actuala soie deine un spaiu de locuit aa cum rezult din contractul de vnzare cumprare autentificat sub nr.6578/3 iulie 1985 depus n cauza de fa. Se impune precizarea c reinnd cote de contribuie egale pentru pri la dobndirea apartamentului n litigiu, Curtea va omologa valoarea de circulaie a imobilului indicat n expertiza efectuat de expertul I.Gh., respectiv suma de 1.202.735.816 de lei, deoarece acesta este mai aproape de valoarea actual de circulaie, fiind ultima lucrare ntocmit n cauz. Fa de cele ce preced, Curtea a admis recursul n anulare, a casat deciziile pronunate de Tribunalul Bucureti i Curtea de Apel Bucureti i n parte sentina judectoriei, n sensul c a atribuit intimatei reclamante apartamentul n litigiu i a obligat-o s plteasc intimatului prt, cu titlu de sult, suma de 601.367.908 de lei. Sau meninut celelalte dispoziii ale sentinei judectoriei.

SPETA 2
C. fam., art. 38 alin. (4) C. proc. civ., art. 13 alin. (1), art. 17, art. 611

Cererea de partaj a bunurilor comune poate fi introdus alturi de aciunea de divor, de competena judectoriei, caz n care, avnd caracterul unei cereri accesorii, se judec n instana investit cu cererea principal, conform art. 17 C. proc. Civ.

36

Dac aciunea de partaj a fost formulat dup rmnerea definitiv a hotrrii de divor, nu mai are caracterul unei cereri accesorii, ci este o aciune principal, de sine stttoare i avnd ca obiect partajul unui bun imobil, competena de soluionare revine instanei prevzut de art. 13 alin. (1) C. proc. civ.
I.C.C.J., secia civil i de proprietate intelectual, decizia nr. 1712 din 4 martie 2005 Reclamantul E.G. a chemat n judecat pe prta E.I.C. solicitnd a se constata c apartamentul precizat n aciune, dobndit n timpul cstoriei, constituie bunul propriu al celui dinti, ntruct a avut o contribuie exclusiv. Prta, prin ntmpinare, a artat c bunul este comun, cota de participare a fotilor soi la dobndirea imobilului fiind de cte 50%. E.N. i N.E. au formulat cerere de intervenie solicitnd obligarea n solidar a prilor la restituirea sumei de 38.000 de dolari SUA, mprumutat n vederea dobndirii mai multor bunuri, printre care i imobilul n litigiu Prin sentina civil nr. 903 din 17 februarie 2004, judectoria sectorului 4 Bucureti a declinat competena de soluionare a cauzei n favoarea Judectoriei Sfntu Gheorghe cu motivarea c n cauz sunt aplicabile art. 17 C. proc. civ. i 36 C. fam. La rndul su, Judectoria Sfntu Gheorghe, prin sentina civil nr. 1136 din 21 iunie 2004, a declinat la Judectoria sectorului 4 Bucureti competena de soluionare a aciunii i a cererii de intervenie n interes propriu. Totodat, constatnd existena conflictului negativ de competen ,s-a naintat dosarul naltei Curi de Casaie i Justiie pentru a pronuna regulatorul de competen. Examinnd actele i lucrrile dosarului, Curtea reine urmtoarele: Divorul prilor s-a pronunat la 16 noiembrie 1998 prin sentina civil nr. 3490 de ctre Judectoria Sf. Gheorghe. n cadrul aciunii de divor s-au soluionat i cererile accesorii astfel cum sunt ele artate att n art. 38 al. 4 C. fam. ct i n art. 611 C.prov.civ.

37

Cererea de partaj a bunurilor dobndite n timpul cstoriei poate fi introdus alturi de aciunea de divor i atunci se judec n instana investit cu cererea principal. n spe, ns, aciunea de partaj, introdus dup rmnerea definitiv a sentinei de divor, nu mai are caracterul unei cereri accesorii, ci este o aciune principal, de sine stttoare, avnd ca obiect partajul unui bun imobil. Cererea fiind formulat pe calea aciunii principale, judecata acesteia urmeaz procedura legal a competenei instanei locului unde se afl imobilul, aa cum se arat n art. 13 alin. (1) C.proc.civ., competen de nenlturat. n spe, imobilul supus partajului se afl n Bucureti, sectorul 4. Aa fiind, n temeiul prevederilor art. 20, Curtea a stabilit competena de soluionare a pricinii n favoarea Judectoriei sectorului 4 Bucureti.

CAPITOLUL IV REGULI PROCEDURALE PRIVIND JUDECATA IN FATA INSTANTEI IN FOND

Sectiunea I Precizari prealabile Nerespectarea condiiilor cerute de lege pentru valabila ncheiere a cstoriei, ca act juridic, se sancioneaz, ca i n dreptul comun, cu nulitatea.Cu toate acestea, n materia

38

cstoriei legea instituie ns unele dispoziii derogatorii de la dreptul comun, avnd n vedere importana cstoriei i gravitatea consecinelor pe care le implic desfiinarea ei Particularitile nulitii cstoriei se regsesc n cazurile de nulitate a cstoriei, regimul juridic al nulitilor i efectele acestora. Nulitile n materia cstoriei pot fi clasificate dup cum urmeaz: a) dup modul cum sunt reglementate de lege, nulitile sunt de regul exprese, dar exist i nuliti virtuale, care nu sunt expres prevzute de lege. n literatura juridic i n jurispruden s-au admis dou asemenea cazuri de nulitate, i anume: cstoria ntre persoane al cror sex nu este difereniat i cstoria fictiv; b) din punctul de vedere al interesului ocrotit, nulitile cstoriei sunt absolute i relative.

Sectiunea a II-a nfatisarea personala a partilor. Prezenta obligatorie a reclamantului


Distinct de cerinta ca partile sa se infatiseze personal in fata instantelor de fond, legea prevede prezenta reclamantului pe tot parcursul procesului de divort (art. 616 si art. 619 al.2).
31

Deci, prin derogare de la dreptul comun , unde judecata poate avea loc chiar daca este prezent numai paratul, ori chiar in lipsa ambilor parti, dacacel putin una din ele a solicitat judecata in lipsa, in materia divortului, potrivit art.616 CODUL DE PROCEDURA CIVILA, daca la termenul de judecata, in prima instanta reclamantul lipseste si se prezinta numai paratul, cererea va fi respinsa ca nesustinuta. Aceasta solutie se bazeaza pe prezumtia legala de renuntare la judecata si paratul nu se poate opune acestei prezumtii, cerand judecata in lipsa In lipsa sotului parat, actiunea se va judeca conform regulilor de drept comun. Totusi, cand sotul parat a formulat cerere reconventionala, solicitand desfacerea casatoriei, el este obligat sa participe personal la judecata in prima instanta, sub sanctiunea respingerii ca nesustinuta a cererii sale. In doctrina mai veche s-a sustinut ca actiunea reconventionala rezolvandu-se o data cu cea principala, daca la un termen paratul nu se prezinta si reclamantul staruie in judecata .,

31

V. M. Ciobanu ,G. Boroi, Drept procesual civil,editia a II-a, Editura All Beck,Bucuresti,2003

39

actiunea reconventionala nu se va respinge ca nesustinuta, ci se va hotari asupra ei in fond, impreuna cu cererea principala. La prima vedere, aceasta solutie pare justa, pentru consideratia ca rezolvarea cererii reconventionale o data cu actiunea principala asigura o mai buna stabilire a raporturilor dintre parti. Totusi, in lumina principiilor, ea este discutabila, intr-adevar, paratul, facand cerere reconventionala, devine reclamant in actiunea lui si, ca atare, beneficiaza de toate drepturile procedurale si totodata este tinut sa indeplineasca toate obligatiile prevazute pentru reclamant. Aceste consecinte ale actiunii sunt aplicabile si in procedura de divort, neexistand un text contrar, care sa-1 scuteasca pe paratul-reclamant de consecintele neinfatisarii lui la judecata . Solutia preconizata poate duce si la situatia ca, in cazul in care actiunea principala este nefondata si se respinge, ca atare, sa se desfaca totusi casatoria in temeiul cererii reconventionale. de-si partea care a facut-o a lipsit de la judecarea ei. Or, acest rezultateste impotriva obiectivului general de a se mentine, pe cat posibil, casatoriile si totodata se indeparteaza de la prezumtia legala a renuntarii la actiunea de divort., de catre partea care nu se prezinta pentru a si-o sustine. In schimb, lipsa nejustificata a sotului reclamant nu impiedica solutionarea cererii reconventionale a paratului prezent in instanta. Cand divortul se intemeiaza pe acordul ambilor soti, la termenul de judecata in sedinta publica este necesara prezenta personala a acestora, pentru a se putea verifica staruinta lor in desfacerea casatoriei, in lipsa unuia dintre soti, casatoria nu poate fi desfacuta in baza art. 38 al.2 Codul Familiei; dar, sotul prezent in instanta poate solicita desfacerea casatoriei in temeiul art. 38 al. l sau 3 CodulFamiliei, urmand sa faca dovada motivelor temeinice care au vatamat grav raporturile dintre soti, tacand imposibila continuarea casatoriei.

32

Sectiunea a III-a Actiunea reconventionala Actiunea reconventionala sau cererea reconventionala, este o actiune civila care poate fi exercitata de parat in cursul unui proces si prin care formuleaza pretentii impotriva
32

P. Filipinescu, Tratat de dreptul familiei, editia a VIII-a, Editura Universul Juridic,Bucuresti,2006.

40

reclamantului, in legatura cu cererea sau lijloacele de aparare ale acestuia. Este facultativa pentru parat, pretentiile sale putand forma si obiectul unei actiuni de sine statatoare. Prezinta avantaje, deoarece rezolvarea, in cadrul aceluiasi proces, a pretentiilor reclamantului si paratului, cand acestea au legatura intre ele, aduce partilor economii de timp si de cheltuieli, usureaza munca instantei si evita posibilitatea pronuntarii unor hotarari contradictorii in cauze ce izvorasc din acelasi raport juridic. In cazul cand rezolvarea actiunii reconventionala ar duce la intarzierea nejustificata a solutionarii cererii reclamantului, instanta poate dispune disjungerea celor doua actiuni.

Sectiunea a IV-a Participantii la actiunea de divort Art. 46 Autorul si coautorii (1) Autor este persoana care savarseste in mod nemijlocit o fapta prevazuta de legea penala. (2) Coautori sunt persoanele care savarsesc nemijlocit aceeasi fapta prevazuta de legea penala. Art. 47 Instigatorul Instigator este persoana care, cu intentie, determina o alta persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala. Art. 48 Complicele (1) Complice este persoana care, cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala. (2) Este de asemenea complice persoana care promite, inainte sau in timpul savarsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor, chiar daca dupa savarsirea faptei promisiunea nu este indeplinita. Art. 49 Pedeapsa in cazul participantilor Coautorul, instigatorul si complicele la o infractiune savarsita cu intentie se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se tine seama de contributia fiecaruia la savarsirea infractiunii, precum si de dispozitiile art. 74. Art. 50 Circumstante personale si reale

41

(1) Circumstantele privitoare la persoana autorului sau a unui participant nu se rasfrang asupra celorlalti. (2) Circumstantele privitoare la fapta se rasfrang asupra autorului si a participantilor numai in masura in care acestia le-au cunoscut sau le-au prevazut. Art. 51 Impiedicarea savarsirii infractiunii (1) Participantul nu se pedepseste daca, inainte de descoperirea faptei, denunta savarsirea infractiunii, astfel incat consumarea acesteia sa poata fi impiedicata, sau daca impiedica el insusi consumarea infractiunii. (2) Daca actele indeplinite pana in momentul denuntarii sau impiedicarii constituie o alta infractiune, participantului i se aplica pedeapsa pentru aceasta infractiune. Art. 52 Participatia improprie (1) Savarsirea nemijlocita, cu intentie, de catre o persoana, a unei fapte prevazute de legea penala la care, din culpa sau fara vinovatie, contribuie cu acte de executare o alta persoana, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta comisa cu intentie. (2) Determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod, cu intentie, la savarsirea din culpa de catre o alta persoana, a unei fapte prevazute de legea penala, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta comisa cu intentie. (3) Determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod, cu intentie, la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, de catre o persoana care comite acea fapta fara vinovatie, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune.

33

Sectiunea a V-a Actele de dispozitie ale partilor Legislatia noastra procesuala ii confera reclamantului si posibilitatea de a renunta la insusi dreptul subiectiv dedus judecatii. Potrivit art. 247 alin. 1 C. proc. civ: "in caz de

33

I. Rusu, Procedura divortului in dreptul romanesc,Editura Rosseti,Bucuresti,2003.

42

renuntare la insusi dreptul pretins, instanta da o hotarare prin care va respinge cererea in fond si va hotari asupra cheltuielilor". Renuntarea la drept se infatiseaza ca un act procedural unilateral prin care reclamantul renunta la dreptul subiectiv dedus in justitie. O atare desistare prezinta urmatoarele trasaturi: a) este un act unilateral de vointa al reclamantului. Efectele acestui act nu sunt insa conditionate de acceptarea partii adverse. In acest sens art. 247 alin. 2 C. proc. civ. precizeaza ca renuntarea "se poate face si fara invoirea celeilalte parti, atat in prima instanta cat si in apel". b) este un act de dispozitie cu efecte defavorabile pentru reclamant. De aceea, pentru a fi valabila este necesar ca reclamantul sa aiba capacitate de exercitiu. c) renuntarea reclamantului trebuie sa fie expresia libera si neconditionata a consimtamantului reclamantului. Consimtamantul trebuie sa fie exprimat intr-o forma precisa si neechivoca. in caz contrar, un asemenea act nu va putea produce efectele vizate de art. 247 C. proc. civ. Din punct de vedere al formei renuntarea la drept se poate face in sedinta publica sau prin inscris autentic (art. 247 alin. 3 C. proc. civ.). Observam in aceasta privinta redactarea diferita a textului mentionat anterior fata de art. 246 alin. 1 C. proc. civ. Din acest punct de vedere remarcam ca date fiind consecintele mai grave ale renuntarii la drept legea este mult mai exigenta; ea impune renuntarea in sedinta sau printr-un inscris autentic. In ceea ce priveste termenul in care se poate face renuntarea art. 247 alin. 2 C. proc. civ. precizeaza ca aceasta poate avea loc atat in prima instanta cat si in apel. Din aceste dispozitii procedurale se desprinde concluzia ca renuntarea la drept nu poate interveni in fata instantei de recurs. In pofida dispozitiilor enuntate, se considera ca renuntarea la drept poate avea loc si in fata instantei de recurs. Socotim judicioasa aceasta opinie care tine seama de natura renuntarii la drept. Asupra renuntarii la drept instanta se pronunta printr-o hotarare. Prin hotarare, instanta dispune, astfel cum prevede in mod expres art. 247 C. proc. civ., respingerea in fond a actiunii. In aceste conditii, hotararea prin care se ia act de renuntarea la drept are valoarea unei hotarari de fond, desi judecatorul nu a fost chemat practic sa se pronunte asupra temeiniciei actiunii. Hotararea asupra renuntarii la drept se da fara drept de apel. La cererea paratului reclamantul poate fi indatorat si la suportarea cheltuielilor de judecata pe care le-a ocazionat. 43

Daca renuntarea are loc in fata instantei de recurs hotararea nu este supusa nici unei cai de atac. Cand renuntarea intervine in instanta de apel, hotararea primei instante va fi anulata in totul sau in parte in masura renuntarii (art. 247 alin. 5 C. proc. civ.). Achiesarea Achiesarea reprezinta un act de dispozitie prin care paratul recunoaste pretentiile reclamantului sau adera la hotararea pronuntata impotriva sa. Exista doua forme ale achiesarii: achiesarea la pretentiile reclamantului si achiesarea la hotarare. Conditiile acestui act de dispozitie nu difera esentialmente de cele ale renuntarii la drept. Ele se refera la capacitatea de exercitiu a partii si la exprimarea valabila a consimtamantului. Achiesarea la pretentii consta intr-o recunoastere pura si simpla a pretentiilor reclamantului. O atare achiesare poate fi totala sau partiala, dupa cum paratul recunoaste in intregime sau numai in parte pretentiile adversarului. In ambele cazuri recunosterea trebuie sa fie pura si simpla, adica neconditionata. O marturisire calificata sau complexa nu constituie o achiesare. Recunoasterea pretentiilor partii adverse se obtine cel mai adesea pe calea interogatoriului, dar ea poate fi si spontana. Recunoasterea totala a pretentilor conduce la finalizarea activitatii judiciare in cauza supusa instantei spre solutionare. Dar, asa cum am aratat, achiesarea poate fi si partiala, caz in care instanta poate pronunta o hotarare in acest gens. Codul de procedura civila se ocupa in mod special doar de recunoasterea partiala. Potrivit art. 270 C. proc. civ: "Daca paratul recunoaste o parte din preteniiile reclamantului, instanta la cererea acestuia, va da o hotarare partiala in masura recunoasterii". Din textul citat rezulta ca achiesarea la pretentii este conditionata de acordul reclamantului, in sensul ca numai in atare conditi se poate pronunta o hotarare partiala. Pentru a constitui temei al unei hotarari partiale recunoasterea paratului trebuie sa fie data in forma unei marturisiri judiciare; ea trebuie sa fie de asemenea expresa. Marturisirea extrajudiciara nu poate determina pronuntarea unei hotarari partiale. De asemenea, hotararea partiala nu poate fi pronuntata pe temeiul unei prezumtii de recunoastere dedusa din refuzul partii de a raspunde la interogatoriu sau de a se infatisa pentru a raspunde la interogatoriul propus

Sectiunea a VI-a Publicitatea dezbaterilor

44

Principiul publicitii dezbaterilor este o regul n conformitate cu care judecarea oricrui proces se face la sediul instanei, ntr-o ncpere numit sal de dezbateri, unde au acces nu numai prile, ci i orice alte persoane ce doresc s urmreasc modul de desfurare a procedurii judiciare n diferite litigii. Diferitele faze ale procesului civil - cum ar fi: administrarea probelor, dezbaterile cauzei, pronunarea hotrrii - se desfoar n public, putnd fi urmrite chiar de persoane care nu au nici o legtur cu litigiul supus judecii. Prin excepie, deliberarea judectorilor are caracter secret, ea fcndu-se n camera de deliberare (sau de consiliu), n care au acces numai membrii completului de judecat, iar n afar de ei nici o persoan. Cu toate c deliberarea se face n secret, hotrrea adoptat n acest cadru se pronun n toate cazurile n edin public, dispozitivul ei fiind citit cu glas tare de ctre preedintele completului de judecat, n faa celor prezeni n sala de dezbateri. Principiul publicitii dezbaterilor se realizeaz concomitent n dou planuri diferite: - fa de prile din proces i aprtorii lor; - fa de toate celelalte persoane care vor s asiste la judecat. Indiferent de unghiul sub care este privit, de planul n care se nfptuiete, acest principiu vizeaz un dublu scop i anume: - asigurarea calitii i obiectivitii hotrrilor: judectorul desfurndu-i activitatea sub controlul opiniei publice, va fi mai atent la observarea formelor procedurale cerute de lege i totodat va fi mai stimulat s ncerce gsirea unei rezolvri ireproabile sub aspectul justeei, dect atunci cnd judecata ar avea loc n secret, fr accesul publicului; controlul exercitat de masele de oameni ai muncii cu privire la modul de nfptuire a justiiei de ctre instanele judectoreti, prin participarea publicului la dezbaterile judiciare, nu comport recunoaterea pe seama celor care asist la dezbateri a unui drept de a critica chiar n edina de judecat hotrrea instanei sau modul n care completul i-a desfurat activitatea n timpul dezbaterilor, ci el se concretizeaz n facultatea ce are fiecare cetean de a critica pe judectori n adunrile n care acetia i fac cunoscut activitatea lor, precum i prin pres, iar de ctre cei ce posed calificare juridic, prin publicarea unor materiale n revistele de specialitate; - cel de al doilea scop la realizarea cruia tinde principiul publicitii dezbaterilor const n sporirea rolului educativ al activitii judiciare n general i al hotrrilor judectoreti n special; prin activitatea de judecat, tribunalele i judectoriile apr ornduirea socialist i drepturile persoanelor, educnd cetenii n spiritul respectrii legilor;

45

rolul educativ al activitii ce ele desfoar devine cu att mai eficient, cu ct publicitatea dezbaterilor se nfptuiete pe o scar tot mai larg. Un aspect important - dei oarecum colateral - al principiului publicitii dezbaterilor este difuzarea prin pres i prin revistele de specialitate a coninutului esenial al unor hotrri judectoreti, nsoit de comentarii aprobative sau critice. Asemenea hotrri dobndesc pe aceast cale valoarea de practic judiciar adnotat i comentat. Din cunoaterea practicii judiciare, cetenii afl cum sunt interpretate textele de lege de ctre instanele judectoreti, precum i ce comportament ei trebuie s aib pentru a nu contraveni prevederilor acestor texte. Un factor de publicitate cu rol major n asigurarea regularitii activitii instanei de judecat este prezena necesar a grefierului n toate fazele procesului civil (administrarea probelor, dezbaterea propriu-zis a cauzei, pronunarea hotrrii i contrasemnarea acesteia, ca i a dispozitivului ei). Desigur, grefierul este un organ auxiliar al instanei, dar totodat i un martor permanent al activitii ei. O form complementar de nfptuire a principiului publicitii dezbaterilor se concretizeaz n obligativitatea instanei de a redacta n scris i de a motiva hotrrea pronunat. Graie acestei obligaii devine posibil efectuarea controlului judiciar de ctre instana superioar i totodat se exclude arbitrariul judectorilor. Prin derogare de la principiul publicitii dezbaterilor legea dispune c instana poate hotr ca dezbaterile s se fac n edin secret, dac dezbaterea public ar putea vtma ordinea sau moralitatea public ori a prii. n acest caz, prile vor putea fi nsoite, n afar de aprtorii lor, de cel mult dou persoane desemnate de ele. Stabilind aceast derogare, legiuitorul i d un caracter de spe - lsnd instanei facultatea de a aprecia, de la caz la caz, n funcie de criteriul artat - iar nu o valoare general pentru anumite categorii de litigii n care aplicarea ei s-ar produce automat. Atunci cnd instana dispune judecarea pricinii n edin secret, ea trebuie s-i motiveze hotrrea respectiv. Hotrrea privind judecarea n edin secret se poate referi la ntreaga dezbatere a unui proces sau numai la o parte a acesteia, cum ar fi, bunoar, audierea unui martor. La ncetarea cauzei care a justificat declararea edinei secrete, instana este obligat s ordone continuarea dezbaterilor n edin public. Chiar n cazul proceselor judecate n edin secret, hotrrea prin care se rezolv litigiul dintre pri trebuie s fie pronunat n edin public. Pe de alt parte, judecarea unui proces n edin secret nu nrurete dreptul prilor i aprtorilor lor de a participa la dezbateri. Lor li se recunoate nelimitat facultatea de a participa la judecat. Cu toate acestea, legea permite preedintelui completului de judecat s ordone ndeprtarea prilor din sala de dezbateri - n toate cazurile - cnd ele tulbur 46

desfurarea normal a dezbaterilor. ntr-o atare ipotez ele vor fi reintroduse n sal mai nainte de nchiderea dezbaterilor, spre a li se aduce la cunotin ce s-a petrecut n lipsa lor, dar numai dac nu au avut. Sectiunea a VII-a Probele n procesul de divort In principiu, atat mijloacele de proba cat si sarcina probei, sunt reglementate de dispozitiile dreptului comun Astfel, si in materia divortului sunt aplicabile prevederile art. 1170 Codul Civil care precizeaza ca "dovada se poate face prin inscrisuri, prin martori, prin marturisirea uneia dintre parti si prin juramant" ( proba religioasa a juramantului a fost desfiintata prin decretul nr.205/1950 ca fiind incompatibila cu principiile fundamentale ale probatiunii judiciare in materie civila ). Alaturi de aceste mijloace de probatiune judiciara trebuie adaugate cele reglementate de Codul de Procedura civila, si anume cercetarea la fata locului si expertiza. Sarcina probei incuba reclamantului, care va trebui sa dovedeasca faptele invocate, iar paratul daca face si el o cerere, devine prin aceasta reclamant si trebuie sa dovedeasca cele sustinute Potrivit regulilor generale, propunerea martorilor se face de reclamant in cererea de judecata, sau, cel mai tarziu, la prima zi de infatisare, iar paratul va indica martorii in intampinarea sau la prima zi de infatisare, sub sanctiunea decaderii din proba . In aceasta materie, mai mult ca altele, rolul activ al instantei se manifesta in mod deosebit, in raport cu raspunderea pe care o are, atunci cand hotaraste cu privire la soarta unei casatorii si a familiei intemeiata pe aceasta. De aceea, in virtutea dispozitiilor art. 129 si 130 CODUL DE PROCEDURA CIVILA, care consacra rolul activ al judecatorului, acesta este obligat, in primul rand, sa verifice, din oficiu, regulata indeplinire a procedurii si sa amane judecata, cand procedura este incompleta. Aceasta se impune cu atat mai mult cu cat, pe de o parte, pronuntarea divortului produce unele efecte ireparabile, iar, pe de alta parte, in aceasta materie revizuirea nu este ingaduita ( conform art. 619 al.2 CODUL DE PROCEDURA CIVILA ). Tribunalul Suprem a dat instantelor ce, avand ca sarcina sa cunoasca motivele reale de divort, cauzele adanci ale neantelegerii dintre soti, aceasta nu trebuie -sa se limiteze la probele si explicatiile partilor, indeosebi atunci cand ambii soti sunt de acord cu desfacerea casatoriei, ci sa ordone, din oficiu, toateprobele care sunt necesare pentrua cunoaste traiul

47

sotilor, motivele reale ale neintelegerii dintre ei si pentru a se convinge daca reluarea vietii comune este cu putiinta. Asa cum am precizat anterior, in privinta mijloacelor de proba sunt aplicabile dispozitiile dreptului comun. Insa, in procesul de divort, probele au un regim juridic specific sub urmatoarele aspecte: - Unele probe neadmise in dreptul comun sunt totusi admise in procesul de divort, anume posibilitatea audierii ca martori si a rudelor si a finilor pana la gradul trei inclusiv, cu exceptia descendentilor ( art. 190CODUL DE PROCEDURA CIVILA ). 34 Derogarea ce se face in materia divortului se explica prin faptul ca in procesele de divort, in care se discuta chestiuni de familie, in general intime, cunoscute de foarte putine persoane, rudele sunt cel mai adesea singurele persoane care ar putea sa dea relatii asupra faptelor petrecute in familia respectiva, asupra raporturilor dintre soti. A-i exclude pe acestia ar insemna a exclude aproape orice posibilitate de proba a faptelor invocate in proces. De aceea, aceste persoane sunt admise a fi ascultate ca martori . Sigur ca asemenea martori pot fi partinitori, dar judecatorii trebuie pe parcursul audierii martorilor sa caute prin intrebari, confruntari si eventual audierea altor martori sa stabileasca adevaratele raporturi dintre soti, deoarece in etapa deliberarii, inlaturarea depozitiilor unor asemenea martori trebuie temeinic motivata, mai ales ca uneori alti martori sau alte probe nu pot fi administrate. Sunt exceptati totusi ca martori, descendenti sotilor, atat cei din casatorie, cat si cei din afara casatoriei, precum si cei adoptati. Intr-adevar, descendentii nu pot fi antrenati in astfel de procese, unde ar putea ii pusi in situatii delicate, de a aprecia in mod real faptele si atitudinile ascendentilor. Unele mijloace de proba desi sunt admise in dreptul comun, ele nu sunt admise cu prilejul procesului dedivort. Este cazul interogatoriului, care nu poate fi folosit pentru dovedirea motivelor de divort - art.612 al. ultim CODUL DE PROCEDURA CIVILA. Aceasta nu inseamna ca un sot nu poate fi chemat lainterogatoriu de catre celalalt sot. El poate fi chemat cu privire la orice alte probleme in legatura cu procesul de divort (de ex., spre a dovedi starea materiala) precum si in scopul combaterii motivelor dedivort.

34

Tabarca,Drept

procesual

civil,Vol.

si

Vol.

2,

Editura

Universul

Juridic,Bucuresti,2005.

48

- De asemenea, masura interzicerii interogatoriului nu exclude luarea in considerare a recunoasterilor facute de soti in instanta in masura in care ele sunt confirmate de alte probe. Solutia prevazuta de art. 612 a fost inscrisa in Cod pentni a nu permite sotilor sa desfaca casatoria princonsimtamant mutual, in prezent, cand un astfel de divort este posibil, mentinerea interdictiei are scopul de a nu se ajunge la desfacerea casatoriei prin consimtamant mutual in alte conditii decat cele prevazute de art.38 Codul Familiei. - Daca, la termenul de judecata, sotii staruiesc in desfacerea casatoriei pe baza acordului lor, instanta va trece la judecarea cererii fara a administra probe cu privire la motivele de divort. Daca sotii au convenit asupra modalitatilor in care sa fie solutionate cererile accesorii divortului, instanta va lua act de intelegerea partilor, in caz contrar, pentru solutionarea cererilor accesorii privind numele pe care il vor purta sotii dupa divort, pensia de intretinere in favoarea fostului sot si atribuirea locuintei, instanta va putea dispune, atunci cand considera necesar, administrarea probelor prevazute de lege ( art.613 al.3CODUL DE PROCEDURA CIVILA ). Tot in legatura cu probele, trebuie evidentiat faptul ca in legatura cu una din cererile accesorii care se solutioneaza chiar din oficiu de catre instanta - incredintarea copiilor minori -art.42 al. l Codul Familieiprevede ca vor fi ascultati parintii, autoritatea tutelara si minorii, daca au implinit varsta de 10 ani. Sectiunea a VIII-a Masuri provizorii n timpul procesului de divort Tinand seama ca procesul de divort dureaza un anumit timp, care, in general, este mai lung cand exista copii minori, timp in care situatia de drept nu mai corespunde cu situatia de fapt, legea permita luarea unor masuri vremelnice in cursul judecarii procesului de divort. In conformitate cu art. 613 C. proc. Civ., instanta poate lua , pe tot timpul procesului, prin ordonanta presedintiala, masuri vremelnice cu privire la: - incredintarea provizorie a copiilor minori. Criteriul dupa care se va conduce instanta pentru a decide in aceasta privinta, il constituie interesul minorului. - obligatia de intretinere. Pe timpul procesului de divort, cand relatiile dintre soti au incetat in fapt a fi normale, se ridica problema pensiei de intretinere pe care un sot trebuie sa o asigure celuilalt sot, sau pentru copii minori. - folosinta locuintei. - alocatia de stat pentru copii.

49

Atunci cand nici unul dintre soti nu cere luarea masurilor provizorii corespunzatoare cu privire la incredintarea copiilor minori, instanta le va pune din oficiu in discutia partilor .De asemenea, daca sotia este bolnava, se poate acorda pensia de intretinere si fara citarea partilor. Daca ambele parti solicita instantei ca hotararea prin care se pronunta divortul sa nu se motiveze, hotararea nu se va motiva ( art. 617 alin. 2 C. proc. Civ. ). Acest lucru este posibil si in cazul in care divortul se pronunta pe baza acordului partilor, cand instanta va dispune desfacerea casatoriei fara a pronunta divortul din vina unuia sau a ambilor soti ( art. 617 alin. 3 C. proc. Civ. ). Daca din dovezile administrate reiese culpa ambilor soti, divortul se va pronunta din vina comuna, chiar si in cazul in care nu s-a promovat cerere reconventionala. Culpa concurenta a sotului reclamant trebuie sa fie grava si bine stabilita, incat, ea singura sa poata duce la desfacerea casatoriei. Instanta de judecata nu poate desface casatoria din motive imputabile exclusiv reclamantului, astfel ca, actiunea se respinge. Divortul se poate pronunta din vina exclusiva a sotului reclamant daca paratul a introdus cerere reconventionala ori actiune de divort si, in urma probelor administrate cererea principala a fost respinsa iar cererea reconventionala ori actiunea de divora a paratului a fost admisa. In cazurile in care divortul este cerut pentru alienatie mintala ori debilitate mintala cronica sau pentru o boala grava si incurabila survenita inainte sau in timpul casatoriei, ori pentru disparitia judecatoreasca declarata a paratului, instanta urmeaza, ca si in cazul divortului prin acord, sa constate desfacerea casatoriei fara a mai pronunta divortul din vina sotului parat. Daca in cursul procesului de divort, chiar in instanta de recurs, unul dintre soti a decedat, instanta va inchide dosarul, casatoria incetand prin deces, in cazul in care unul dintre soti a decedat dupa pronuntarea sentintei de divort, dar pana la data introducerii recursului de catre celalalt sot impotriva acelei sentinte, casatoria a incetat prin decesul sotului, nu s-a desfacut prin divort, in aceasta situatie, recursul nu poate fi anulat ca netimbrat, deoarece nu se mai pune problema desfacerii casatoriei prin divort; se impune admiterea recursului si modificarea sentintei, in sensul inchiderii dosarului. Daca sotul a decedat inaintea ramanerii definitive a hotararii de divort instanta urmeaza a modifica hotararea de desfacere a casatoriei partilor, prin moartea sotului. Instanta va comunica hotararea din oficiu serviciului de stare civila, pentru a se face mentiunea pe marginea actului de casatorie.

50

35

CAPITOLUL V HOTARAREA DE DIVORT Sectiunea I Continutul si efectele hotarrii de divort


35

. Lupascu, Dreptul Familiei, Editura Rosetti,Bucuresti,2005.

51

Fata de terti, efectele patrimoniale ale casatoriei inceteaza de la data cand s-a facut mentiunea despre hotararea de divort pe marginea actului de casatorie sau de la data cand ei au cunoscut divortul pe alta cale. Hotararea de divort care se pronunta pe baza acordului ambilor sotieste definitiva si irevocabila, astfel incat nu sunt posibile nici apelul, nici recursul dar pot fi atacate cu apel sau recurs numai in ceea ce priveste cererile accesorii divortului. Hotararea de divort poate fi atacata prin contestatie in anulare, desi consecintele pe care legiuitorul a dorit sa le evite, interzicand revizuirea, sunt aceleasi. Durata termenului de recurs este de 30 zile chiar si in cazul in care calea de atac nu priveste solutia data in divort, ci modul in care au fost rezolvate cererile accesorii, intrucat a accepta alta solutie inseamna a admite ca una si aceeasi hotarare sa fie supusa mai multor termene de apel sau, dupa caz, recurs, in raport cu partea de hotarare ce se ataca. Hotararea de divort care se pronunta pe baza acordului ambilor soti este definitiva si irevocabila, astfel incat nu sunt posibile nici apelul, nici recursul dar pot fi atacate cu apel sau recurs numai in ceea ce priveste cererile accesorii divortului. In cazul in care partile nu convin ca, dupa divort, sotia sa-si pastreze numele dobandit prin casatorie, ea urmeaza sa-si reia numele avut anterior. Daca in timpul casatoriei a intervenit adoptia, urmata de schimbarea numelui unuia dintre soti si de emiterea unui nou act de nastere, sotul respectiv va purta dupa divort numele din noul sau act de nastere.

Sectiunea a II-a Caile de atac Scurt istoric a) Codul de procedur civil din 1865 i legea de organizare a naltei Curi de Casaie au reglementat :

- dou ci de atac ordinare - opoziia i apelul, i - patru ci de atac extraordinare : recursul (n casaie, n anulare i n interesul legii), revizuirea, contestaia (n anulare i la executare) i aciunea recursorie b) n perioada 1948 - 1993, recursul a devenit o cale ordinar de atac, iar dispoziiile privind apelul, recursul n anulare i recursul n interesul legii au fost abrogate.

52

c) Prin Legea nr.59/1993 s-a reintrodus apelul, astfel c existau dou ci ordinare de atac - apelul i recursul, precum i patru ci extraordinare de atac : recursul n anulare, recursul n interesul legii, contestaia (n anulare i la executare) i revizuirea. d) Potrivit art.I pct.106 din Ordonana de Urgen nr.138/2000, intrat n vigoare la 02.05.2001, recursul a fost reglementat ca o cale extraordinar de atac, iar apelul a fost suprimat n materie comercial i ntr-un numr mare de cauze civile. e) Aadar, n prezent, controlul judiciar se realizeaz de ctre tribunale, curi de apel i de Inalta Curtea de Casatie si Justiie pe calea ordinar de atac a apelului i pe cile extraordinare de atac - recursul i recursul n anulare, pstrndu-se i celelalte ci extraordinare de atac - revizuirea i contestaia (n anulare i la executare). 36 Un element comun rilor din Uniunea European este faptul c apelul se judec de instana superioar, iar recursul (care vizeaz numai probleme de drept), de regul, se soluioneaz de instana de casaie sau din vrful piramidei judiciare, asigurndu-se, astfel, unitatea de practic judiciar. Procesul civil parcurge, n mod obinuit - dar nu obligatoriu, dou faze: - judecata; - executarea silit. Faza judecii cuprinde: - judecata n prim instan; - judecata n cile de atac.

Indiferent c este n prim instan sau n cile de atac, n principiu, judecata parcurge patru etape: - etapa scris; - etapa dezbaterilor;
36

L. Ivanovici, Procesul de divort. Ghid Practic,Editura C.H. Beck,Bucuresti,2006.

53

- etapa deliberrii i pronunrii hotrrii; - etapa cotrolului judiciar de legalitate si temeinicie a hotararii. 1.2. Clasificarea cailor de atac: a. in functie de conditiile de exercitare: - caile ordinare: - sunt acelea care pot fi exercitate de partea nemultumita de hotarare, fara sa se limiteze motivele de exercitare; poate fi exercitata in orice materie, daca legea nu o interzice in mod expres. apelul; - caile extraordinare: - sun acelea care pot fi exercitate numai in conditiile legii si pentru motivele expres si limitative prevazute de lege. recursul, contestatia in anulare; revizuirea; recursul in interesul legii; b. in functie de instanta competenta: - caile de atac de reformare - sunt cele care se solutioneaza de o instanta superioara celei care a pronuntat hotararea, prin ele realizandu-se controlul judiciar; - c. in functie de faptul daca provoaca sau nu o noua judecata in fond: - caile de atac devolutive sunt cele care, in limitele cererilor formulate in prima instanta si a ceea ce se atataca, provoaca o noua judecata de fond, fiind posibila readministrarea probelor de la prima instanta si administrarea oricaror probe noi. - caile de atac nedevolutive realizeaza nu control asupra hotararii atacate, fara posibilitatea de a administra, in principiu, probe noi si fara a avea loc o noua judecata de fond. d. in functie de faptul daca partile au sau nu acces direct la exercitarea cailor de atac: - caile de atac comune; - caile de atac speciale; Majoritaea cailor de atac se incadreaza in prima categorie, fiind speciale numai recursul in interesul legii si recursul in anulare ce apartine exclusiv procurorului general, care poate exercita din oficiu sau la cererea ministrului justitiei. 54

1.3.Principiile care guverneaza procesul civil: Reprezinta reguli generale si imperative, care guverneaza desfasurarea si finalizarea procesului civil, aflandu-se intr-o relatie de interferenta si interconditionare a. Principiul accesului liber la justitie: Art. 21 din Constitutia Romaniei prevede ca orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, nici o lege neputand ingradi exercitarea acestui drept.Acest principiu implica si consecinta ca orice persoana are dreptul de a se adresa acelor instante pe care legea i le pune la dispozitie pentru ocrotirea drepturilor si intereselor sale legitime, nimeni neputand fi sustras de la competenta instantelor create de lege. b. Exercitarea cu buna-credinta a drepturilor procesuale Acest principiu este reglementat in art. 54, Constitutia Romaniei si in art. 723, C.pr.civ. El impune ca drepturile procesuale sa fie intrebuintate exclusiv in scopul recunoscut si garantat de lege, iar nu cu scopuri sicanatorii, vexatorii sau dilatorii. c. Principiul controlului judiciar Este concretizat in posibilitatea recunoscuta partilor prin lege de a promova caile de atac ordinare si extraordinare in scopul inlaturarii erorilor savarsite de instanta a carei hotarari este atacata. Caile de atac sunt de doua feluri: a) Cai ordinare - Acelea ce pot fi exercitate de partea interesata pentru orice motiv de nemultumire al partii fata de hotararea pronuntata, indiferent daca nemultumirea partii vizeaza nelegitimitatea sau netemeinicia hotararii. b) Cai extraordinare - Acelea ce pot fi exercitate doar pentru anumite motive expres si limitat prevazute de lege: recursul exercitat dupa apel, recursul in anulare, contestatia in anulare, revizuirea. Codul de procedura civila face referire si la recursul in interesul legii. d. Principiul colegialitatii instantei Desemneaza alcatuirea completelor de judecata formate din mai multi judeca-tori. Acest principiu asigura o justitie obiectiva prin faptul ca el permite controlul reciproc intre membrii completului de judecata, asigurand o justitie edificata (hotararile pronuntate de judecatori se sprijina pe o confruntare de opinii, pe un schimb de idei). De asemenea, el asigura o justitie independenta, deoarece permite anonimatul hotararii. In prezent, judecata in prima instanta se face de un singur judecator, doar judecatile la nivelul cailor de atac realizandu-se de catre un complet bazat pe colegialitate.

55

e. Principiul disponibilitatii Spre deosebire de dreptul penal, unde opereaza principiul oficialitatii, de regula, instanta civila nu poate proceda la rezolvarea unui litigiu decat daca a fost sesizata in acest scop de partea interesata. Totusi exista in acest caz si unele exceptii prevazute de lege: - Instanta trebuie sa se pronunte omnia petita, adica numai in legatura cu ceea ce i s-a cerut si in limitele a ceea ce i s-a cerut (art. 129, alin. Ultim, C.pr.civ). - Instanta nu se va putea pronunta minus petita, nerezolvand un capat de cerere prezentat si nu se va putea pronunta plus petita, acordand mai mult decat i s-a cerut, daca legea nu prevede expres altfel, si nu se va putea pronunta ultra petita, adica rezolvand ceea ce nu i s-a cerut. 36 Principiul disponibilitatii se remarca in procesul civil si sub alte aspecte. Astfel, partea poate sa renunte la judecata, la dreptul dedus judecatii sau poate pune capat litigiului inceput prin incheierea unei tranzactii cu cealalta parte.De asemenea, partile pot incheia oricand pe parcursul procesului diverse contracte judiciare sau conventii, daca astfel nu se incalca normele imperative de procedura.In situatiile in care, prin ignorarea principiului disponibilitatii, instanta s-a pronuntat minus petita partea are la dispozitie apelul sau, dupa caz, recursul, iar cand s-a pronuntat plus ori ultra petita, are la dispozitie inclusiv revizuirea.Printr-o reglementare mai noua, aceea cuprinsa la art. 281 (2), C.pr.civ., s-a institutionalizat o procedura mai simpla si mai economicoasa pentru situatia in care instanta nu a rezolvat un capat de cerere (institutia completarii hotararii).

Elementele definitorii ale institutiei de completare a hotararii sunt: 1) Partea poate face o cerere de completare a hotararii in cazul in care instanta, rezolvand litigiul, nu a rezolvat totusi toate capetele de cerere. 2) Cererea se adreseaza aceleiasi instante care s-a pronuntat deja minus petita. 3) Cererea se poate face, dupa caz, inlauntrul termenului de apel sau de recurs. 4) Instanta rezolva cererea in aceeasi alcatuire a completului de judecata, apoi pronunta o hotarare propriu-zisa, care se ataseaza primei hotarari. In acest caz, intrucat nu se
36

R.M. Trif, Desfacerea casatoriei

prin divort si partajul bunurilor comune ale sotilor,Editura

Hamangiu,Bucuresti,2007.

56

poate retine culpa partilor, partile nu pot fi obligate la cheltuieli de judecata. f. Principiul continuitatii si al nemijlocirii Privind continuitatea, acest principiu impune ca aceeasi judecatori care au participat la punerea concluziilor in fond de catre parti sa participe si la deliberare in vederea pronuntarii hotararii. In ceea ce priveste nemijlocirea, aceasta presupune ca instanta insasi, in mod direct, sa ia act de toate elementele procesului. g. Principiul oralitatii n temeiul acestui principiu preedintele completului are obligaia, sub sanciunea nulitii hotrrii, de a da cuvntul prilor pentru a-i susine oral preteniile, a discuta regularitatea actelor de procedur, a propune probe i a formula concluzii. Codul de procedur civil consacr principiul oralitii dezbaterilor n art.127: pricinile se dezbat verbal, dac legea nu dispune altfel. Sectiunea a III-a Asistarea si reprezentarea partilor n solutionarea cailor de atac 1. In temeiul art. 28 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 335/2007 a camerelor de comert din Romania, Camera de Comert si Industrie a Romaniei, intre alte atributii principale, organizeaza si activitatea de mediere si de solutionare prin arbitraj a litigiilor comerciale si civile, interne si internationale, in conditiile prevazute de Codul de procedura civila, de legile speciale in domeniu si de conventiile internationale la care Romania este parte, iar, corespunzator, camerele de comert judetene si a municipiului Bucuresti organizeaza activitatea de solutionare a litigiilor comerciale si civile prin mediere si arbitraj ad-hoc si institutionalizat (art. 4 lit. i)) din legea amintita). In vederea realizarii acestor atributii, pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei (Camera Nationala) functioneaza Curtea de Arbitraj Comercial International, institutie permanenta de arbitraj, fara personalitate juridica (art. 29 alin. (1) din Legea nr. 335/2007), iar corespunzator, pe langa camerele de comert judetene/a municipiului Bucuresti functioneaza entitati asemanatoare, denumite, de regula, curti de arbitraj. 2. In studiul de fata examinam unele aspecte ale problematicii reprezentarii conventionale si a asistarii partilor in arbitrajul comercial institutionalizat, organizat si infaptuit de catre Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei (in continuare, brevitatis causa, Curtea de Arbitraj), intrucat, pe de o parte, acest arbitraj constituie, in Romania, arhetipul arbitrajului comercial nu doar organizat de catre o institutie permanenta de arbitraj, ci, totodata, si prototipul arbitrajului comercial institutional (jurisdictional) in materie, Curtea de Arbitraj, in covarsitoarea majoritate a

57

cazurilor, realizand, totodata, si finalizarea arbitrajului comercial (si civil) printr-o hotarare arbitrala definitiva. Abordam, hic et nunc, tematica mentionata deoarece, in general, problema reprezentarii si asistarii partilor in procesul civil (la instantele judecatoresti) este examinata doar in tratate de drept procesual civil9, ori in coduri de procedura comentate sau in dictionare de drept procesual civil, iar in monografiile destinate arbitrajului comercial referirile in materie sunt fie inexistente12, fie reduse la cateva randuri. 3. Art. 3584 C. pr. civ. (situat in cartea IV, intitulata Despre arbitraj) statorniceste ca Partile pot participa la dezbaterea litigiului personal sau prin reprezentanti si pot fi asistate de orice persoana. Din cuprinsul lapidar al acestui text, o dubla concluzie se impune, si anume: cat priveste reprezentarea, in lipsa de prevederi exprese in sens contrar, se deduce ca sunt aplicabile normele referitoare la reprezentare inscrise in art. 67 si art. 68 alin. (1)-(5) din Codul de procedura civila; in legatura cu asistarea de orice persoana a partilor in litigiul arbitral, textul deroga de la legislatia de drept comun referitoare la organizarea si exercitarea profesiei de avocat(Legea nr. 51/1995, republicata la 6 martie 2001, cu modificarile si completarile ulterioare) sau de consilier juridic (Legea nr. 514/200316, cu modificarile ulterioare). In cele ce urmeaza, avandu-se in vedere tema abordata astfel cum rezulta din titlul studiului nostru nu intelegem sa tratam exhaustiv problematica reprezentarii si asistarii partilor17, ci doar sa selectam unele chestiuni care pot suscita, in materie, controverse, discutii si, in consecinta, interpretari divergente. 4. O precizare prealabila se impune, si anume: nu trebuie confundata reprezentarea conventionala judiciara cu reprezentarea legala, asadar, in cazul societatilor comerciale, reprezentarea statornicita prin dispozitii ale Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale. Intr-adevar, in temeiul normei de principiu inscrise in art. 35 alin. (1) si (2) din Decretul nr. 31/1954 (Persoana juridica isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile prin organele sale; Actele juridice facute de organele persoanei juridice, in limitele puterilor care le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice insasi), Legea nr. 31/1990 a societatilor comerciale (republicata la 17 noiembrie 2004) dispune: 37
37

Decizia Curtii Constitutionale nr. 100 din 9 martie 2004,publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,Partea I, nr.

261 din 24 martie 2004.


38

Legea nr.303 din 28 iunie 2004 privind statutul magistratilor,publicata in Monitorul Oficial,Partea I,nr.576 din

29 iunie 2004.

58

CAPITOLUL VI DIVORTUL PRIN CONSIMTAMANTUL MUTUAL

Sectiunea I Precizari prealabile

59

Se realizeaza printr-o reclamatie facuta de petent la organul administrativ superior celui care a emis actul nelegal sau refuza eliberarea actului pretins. Aceasta reclamatie se face in termen de 30 de zile de la emiterea actului nelegal/implinirea termenului la care organul administrativ trebuie sa raspiunda cererii. Termenul de rezolvare e de 30 de zile. Dupa terminarea acestei proceduri, petentul poate sesiza instanta in 30 de zile de la primirea raspunsului negativ de la organul superior sau de la data la care expira obligatia de a raspunde Toate aceste termene se calculeaza de la comunicare. Legea impiedica orice plangere de contencios administrativ dupa trecerea a 1 an de la emiterea actului administrativ nelegal. Procedura prealabila e obligatorie, lipsa ei facand actiunea inadmisibila.

Sectiunea a II-a Conditiile divortului prin consimtamntul mutual

Pentru cea mai simpl modalitate de divort, ntemeiat pe prevederile art. 38 CF(Codul Familiei), trebuiesc indeplinite cumulativ trei conditii:
1. pn la data cererii de divort a trecut cel putin un an de la ncheierea cstoriei art. 38 lit a) din CF; 2. nu exist copii minori rezultai din cstorie art. 38 lit b) din CF 3. divort. Este cea mai simpla si eleganta forma de despartenie dintre doua persoane, avand si avantajul solutionarii intr-o perioada foarte scurta, dar si cel al nemotivarii hotararii, ceea ce presupune ca nu se stabileste cui ii revine vina/esecul casatoriei. 1. Termenul de un an nu este considerat nici de prescriptie nici de decadere, el se va calcula pe zile intregi. Ziua de incheiere a casatoriei nu intra in calcul, dar ziua de implinire intra in calcul, insa termenul se socoteste implinit dupa trecerea acelei zile. La calculul termenului nu se tine seama de ziua complimentata a anilor bisecti. Zilele de sarbatori legale intra in calcul. consimtamantul valabil exprimat al sotilor, materializat prin semnarea cererii de

60

Desigur ca atunci cand continuarea casatoriei nu mai este posibila, chiar daca sotii nu sunt casatoriti de cel putin un an, se poate opta pentru divortul la cererea unuia dintre soti, acesta trebuind sa demonstreze temeinicia motivelor ce au vatamat grav relatiile dintre ei. 2. Cerinta neexistentei copiilor minori, trebuie inteleasa in sensul ca nu trebuie sa existe copii minori rezultati din casatoria sotilor care cer divortul, nu conteza daca unul dintre soti sau amandoi au copii minori rezultati dintr-o alta casatorie anterioara, sau daca unul dintre soti a adoptat un copil minor. In schimb daca ambii soti au adoptat un copil minor sau daca unul dintre ei a adoptat copilul minor al celuilalt sot, acestia nu vor putea cere divortul prin consimtamant, cat timp respectivul copil este minor. Conditia este indeplinita si in cazul ficei minore a sotior, casatorita inainte de implinirea majoratului - ea dobandind capacitate deplina de exercitiu prin efectul casatoriei art. 8 ailn. 3 din Decretul nr. 51/1954. 3. Desi nu este prevazuta in mod explicit printre cerintele divortului prin consimtamant mutual, existenta si caracterul liber neviciat al consimtamantului sotilor, in sensul desfacerii casatoriei este subanteleasa; de fapt, existenta acordului acestora este premisa declansarii si conditia finalizarii procedurii judiciare. In cazul divortului prin acord, presedintele instantei dupa ce primeste cererea de divort , verifica existenta conimntamantului liber al sotiilor si fixeaza un termen de doua luni in sedinta publica(acest terme nu se fixeaza in toate cazurile). Daca la implinirea acestui termen sotii staruie cu privire la desfacerea casatoriei, instanta va trece la judecarea cererii fara a administra probe privind motivele de divort, si fara a pronunta divortul din vina vreunuia dintre soti. Impacarea partilor stinge actiunea de divort. Hotarare cu privire la divort este definitiva si irevocabila, neputand fi atacata prin apel sau recurs. Sectiune a III-a Reguli procedurale privind divortul prin consimtamntul mutual

Legea nr. 202/2010 privind unele msuri pentru accelerarea soluionrii proceselor numit i Mica reform a Justiiei aduce reglementri n ceea ce privete instituia divorului atribuind unele competene notarilor publici. Astfel, "Dac soii sunt de acord cu divorul i nu au copii minori nscui din cstorie sau adoptai, ofierul de stare civil ori notarul public

61

de la locul cstoriei sau al ultimei locuine comune a soilor poate constata desfacerea cstoriei prin acordul soilor, eliberndu-le un certificat de divor, potrivit legii". Aceste prevederi legale i-au gsit aplicare n Regulamentul de punere n aplicare a Legii notarilor publici i a activitii notariale nr.36/1995, adoptat prin Ordinul ministrului justiiei nr.710/C/1995, publicat n Moniotorul Oficial al Romniei, Partea I, nr.176 din 8 august 1995, cu modificrile i completrile ulterioare, prin care s-au adus noi reglementri privind procedura divorului n faa notarului public. Prevederile legale n materia divorului se completeaz cu Instruciunile privind ndeplinirea procedurii divorului de ctre notarii publici precum i cu normele metodologice privind Registrul Naional de Eviden a Cererilor de Divor, adoptate prin Hotrrea nr.15/26.01.2011 i prin Hotrrea nr.4/14.01.2011 a Biroului Executiv al Consiliului Uniunii Naionale a Notarilor Publici din Romnia. Delimitare fa de procedura special prevzut de Codul de procedur civil Pentru a nelege procedura divorului prevzut de actele normative menionate mai sus trebuie analizate diferenele fa de procedura divorului ca procedur special prevzut de codul de procedur civil. n ceea ce privete competena material n privina procedurii divorului pe cale judectoreasc aceasta revine judectorilor n baza dispoziiilor art.1 pct.1 C.proc.civ., dispoziiile derogatorii de la dreptul comun fiind stabilite de legiuitor numai n privina competenei teritoriale. Astfel prezint relevan n determinarea competenei teritoriale numai domiciliul comun al soilor dar de la data introducerii aciunii, schimbrile ulterioare de domiciliu nu influeneaz asupra competenei iar n situaia n care soii nu au avut un domiciliu comun sau dac niciunul dintre soi nu mai locuiete n localitatea corespunztoare ultimului domiciliu comun competena revine instanei n a crei raz teritorial se afl domiciliul prtului. n cazul n care prtul nu are domiciliul n ara competent revine judectoriei n circumscripia creia se afl domiciliul reclamantului. n procedura divorului prevzut de Legea nr.202/2010 competena teritorial revine notarului public cu sediul biroului n circumscripia judectoriei n a crei raz teritorial se afl locul ncheierii cstoriei sau ultima locuin comun a soilor iar pentru

62

municipiul Bucureti, competena revine oricruia dintre notarii publici care i exercit activitatea n circumscripia teritorial a Tribunalului Bucureti. Potrivit art. 87 indice 1 alin. 2 din Regulamentul de punere n aplicare a Legii notarilor publici i a activitii notariale nr.36/1995 : "La primirea cererii, notarul public are obligaia de a verifica, n prealabil, competena teritorial. n cazul n care stabilete c divorul prin acordul soilor este de competena altui birou notarial, ndrum prile s se adreseze notarului public competent. Dac prile insist s nregistreze cererea, notarul public va proceda la nregistrarea cererii i va pronuna o ncheiere de respingere a acesteia." "n cazul n care competente sunt mai multe birouri notariale, competena de ndeplinire a procedurii divorului prin acordul prilor aparine primului birou sesizat." n cazul n care cstoria s-a ncheiat la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare competena soluionrii cererii dup locul ncheierii cstoriei revine notarului public din Municipiul Bucureti, ntruct locul ncheierii cstoriei este considerat primria sector 1 n a crei registru de stare civil sunt evideniate certificatele de cstorie emise de misiunile diplomatice sau oficiile consulare. n ceea ce privete competena material notarul public va verifica dac ambii soi sunt prezeni n faa sa, au semnat cererea de divor n faa sa i au declarat n cererea de divor c: a) Sunt de acord cu divorul; 39 b) Nu au copii nscui din cstorie sau adoptai n timpul cstoriei; c) Au convenit asupra numelui pe care fiecare l va purta dup divor, respectiv numele purtat la ncheierea cstoriei sau n timpul cstoriei; d) Niciunul din soi nu este pus sub interdicie.

O alta deosebire ntre cele dou proceduri privete cererea de divor astfel n cazul procedurii divorului pe cale judectoreasc cererea de divor trebuie s cuprind pe lng

39

Legea nr. 219 din 6 iulie 2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.138/2000 pentru

modificarea si completarea Codului de procedura civila,publicata in Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.

63

toate elementele prevzute de art. 112 C. proc. civ i unele meniuni specifice care nu se regsesc n procedura divorului prevzut de Legea nr. 202/2010 cum ar fi indicarea numelor copiilor minori rezultai din cstorie sau care se bucur de situaia legal a copiilor nscui din cstorie iar dac nu exist copii minori se va face meniune despre aceast mprejurare. Prin cererea de divor reclamantul poate deasemenea s formuleze unele capete accesorii aciunii principale cum sunt cele referitoare la ncredinarea copiilor minori , plata pensiei de nreinere, plata alocaiei de stat, mprierea bunurilor comune, precum ncuviinarea purtrii numelui avut n timpul cstoriei. Referitor la cererea de divor ca i n procedura prevzut de Legea nr.202/2010, dreptul de a sesiza instana competent cu o aciune de divor aparine numai soilor fiind o aciune cu caracter stric personal. De aici rezult i cerina legii pentru nfiarea personal a prilor fiind o derogare de la dreptul comun unde funcioneaz principiul potrivit criua prile pot s-i exercite drepturile procesuale personal sau prin mandatar. O excepie n materie de divor este prevzut de art. 614 C.proc.civ : "n faa instanei de fond prile se vor nfia n persoan, afar numai dac unul dintre soi execut o pedeaps privativ de libertate, este mpiedicat de o boal grav, este pus sub interdicie sau are reedina n strintate, n aceste cazuri prile se vor putea nfia prin mandatar." Ca regul aceast reglementare nu suport excepii n materia procedurii divorului prevzut de Legea notarilor publici i a activitaii notariale nr.36/1995 unde nu se accept reprezentarea soilor n cadrul procedurii aceasta fiind interzis, soii prezentndu-se personal n faa notarului public pentru depunerea cererii de divor precum i ulterior, n cadrul procedurii, pentru struina n cererea de divor i exprimarea consimmntului liber i neviciat de desfacere a cstoriei. O alt deosebire de procedura notarial a divorului sunt participanii n procesele de divor n care este implicat i situaia juridic a minorilor unde este util i participarea procurorului la activitatea judiciar, a autoritii tutelare precum i a minorului n cazul n care acesta a mplinit vrsta de 10 ani, fiind ascultat n vederea soluionrii captului de cerere privitor la ncredinarea acestuia. Ca i procedur notarial a divorului, codul de procedur civil conine i unele norme derogatorii de la dreptul comun n privina actelor de dispoziie ale prilor precum

64

renunarea la judecat dar i mpcarea soilor n cursul procesului de divor. Paralel ntre procedura notarial a divorului i divorul prin consimmntul mutual al prilor reglementat de codul familiei i de codul de procedur civil privind anumite reguli derogatorii : 1. Potrivit art. 38 alin.2 din Codului familiei: "Divorul poate fi pronunat i numai pe baza acordului ambilor soi, dac sunt ndeplinite urmtoarele condiii: a) pn la data cererii de divor a trecut cel mult un an de la ncheierea cstoriei i b) nu exist copii minori rezultai din cstorie." 2. Ca i n procedura divorului notarial cererea de divor trebuie s fie semnat de ambii soi ca o condiie legal a nvestirii instanei. 3. Diferena de procedur const n termenele date de notar, respectiv de preedinte astfel n procedura notarial este dat un termen de 30 de zile n schimb n instan este dat un termen de dou luni dar care urmrete aceeai finalitate aceea ca soii s reflecte asupra unei eventuale concilieri n scopul salvrii cstoriei. 4. Ca i n procedura notarial a divorului nu sunt administrate dovezi pentru soluionarea cauzei pentru c legea acord prilor fora decisiv n desfacerea cstoriei. 5. Privitor la cile de atac Codul de procedur civil face o singur precizare : "Hotrrea care se pronun n condiiile art.613 indice 1 alin.1 este definitiv i iervocabil n ceea ce privete divorul." Legiuitorul vizeaz aici numai partea din hotrrea privitoare la divor, mpotriva soluionrii cererilor accesorii pot fi exerciate cile legale de atac, prin urmare termenul de apel i de recurs de 30 de zile. Astfel se pune problema ndeplinirii condiiilor privind rectificarea actelor pe calea contenciosului administrativ sau cele referitoare la rectificarea actelor notariale prevzute de Regulamentul de punere n aplicare a Legii notarilor publici i a activitii notariale nr.36/1995, sau se poate adopta modalitatea anularii certificatului de divort si elibearea unui nou certificat cu modificarile de rigoare.
40

CONCLUZII
40

Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenta,recunoasterea si

executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii raspunderii parintesti,de abrogare a Regulamentului (CE) nr.1347/2000, Anexa in Revista de drept international privat si drept privat comparat,2006.

65

Finalitatea urmrit de Codul familiei prin edictarea condiiilor de form (art. 3, 12-18 C.fam.) este aceea de a asigura ncheierea unei cstorii potrivit cerinelor legale, n scopul ntemeierii unei familii trainice, sntoase, att din punct de vedere fizic ct i moral (fiind mijloc pentru a asigura ndeplinirea condiiilor de fond i lipsa impedimentelor la cstorie), de a asigura forma recunoaterii publice a cstoriei (art. 3 C.fam.) i mijlocul de dovad a cstoriei (art. 18 C.fam.) Condiiile de form ale cstoriei se mpart n formaliti premergtoare sau anterioare ncheierii cstoriei i formaliti privind nsi ncheierea cstoriei Prima formalitate anterioar ncheierii cstoriei este declaraia la cstorie, prin care viitorii soi i manifest voina n vederea ncheierii cstoriei. n termen de 10 zile de la depunerea i nregistrarea declaraiei la cstorie se pot face opoziii la cstorie. n sistemul nostru de drept, opoziiile la cstorie sunt instrumente prin care cetenii sunt antrenai n opera de respectare a legalitii, ntr-un domeniu care intereseaz, n cel mai nalt grad, statul, preocupat pentru ntrirea familiei i respectul unanim al regulilor referitoare la aceasta pentru formarea unei mentaliti sntoase despre cstorie i familie. n ceea ce privete procedura ncheierii cstoriei, trebuie mai nti avut n vedere localitatea i locul unde se ncheie cstoria dar i competena delegatului de stare civil. Potrivit art. 11 C.fam., cstoria se poate ncheia n localitatea n care fiecare dintre viitorii soi i are domiciliul sau reedina. Alegerea aparine viitorilor soi. n localitatea astfel determinat, cstoria se poate ncheia ntr-un anumit loc i anume la sediul serviciului de stare civil respectiv (art. 16 alin. 1 C.fam.). n cazuri excepionale, cstoria se poate ncheia i n afara sediului serviciului de stare civil (art. 16 alin. 2 C.fam.), cu respectarea, bineneles, a tuturor celorlalte dispoziii legale privind ncheierea cstoriei. n cazul viitorilor soi care au amndoi cetenie romn, cstoria se poate ncheia pe o nav sub pavilion romn aflat n timpul unei cltorii n afara granielor rii, comandantul navei fiind investit cu atribuii de delegat de stare civil (art. 8 din Legea nr. 119/1996). n ceea ce privete competena delegatului de stare civil, deosebim mai multe aspecte:

66

a) Competena material (rationae materiae) aceast competen este determinat de calitatea pe care o are cel ce instrumenteaz i de atribuiile ce i-au fost delegate. Cstoria se ncheie n faa delegatului de stare civil. Numai o asemenea cstorie se bucur de protecia legii. Lipsa de calitate de delegat de stare civil nu mpiedic deci valabilitatea cstoriei dac a existat convingerea general c persoana n faa creia s-a ncheiat cstoria avea calitatea s instrumenteze (art. 7 din Legea nr. 119/1996 error communis facit jus). b) Competena personal (rationae personae). Aceast competen este determinat de domiciliul sau reedina viitorilor soi. Nerespectarea dispoziiilor legale privind competena personal a delegatului de stare civil nu este sancionat de nulitatea cstoriei ncheiat n aceste condiii. c) Competena teritorial (rationae loci). Aceast competen este determinat de limitele teritoriului, comunei, oraului, municipiului sau sectorului de municipiu unde se afl primria n cadrul creia funcioneaz delegatul de stare civil. nclcarea dispoziiilor legale privind competena teritorial a delegatului de stare civil nu e sancionat cu nulitatea cstoriei ncheiat n aceste condiii. Momentul ncheierii cstoriei este acela n care delegatul de stare civil constat existena consimmntului viitorilor soi i i declar cstorii (art. 16, 17 C.fam.). nregistrarea cstoriei care urmeaz dup aceea, nu are valoare constitutiv, ci constituie numai un element de prob, n principiu singurul mijloc de prob (art. 18 C.fam.). Cstoria are un caracter solemn i public. Att solemnitatea ct i publicitatea ncheierii cstoriei sunt condiii de form menite s asigure ncheierea unei cstorii trainice i sntoase. n ceea ce privete proba cstoriei pornindu-se de la caracterul solemn al cstoriei, legea stabilete norme privitoare la proba acesteia. Potrivit art. 18 C.fam., cstoria nu poate fi dovedit dect prin certificatul de cstorie, eliberat pe baza actului ntocmit n registrul de stare civil. n acelai sens, dar cu un domeniu mai larg de aplicare, este art. 22 alin. 1 din Decretul nr. 31 din 30 ianuarie 1954 privitor la persoanele fizice i persoanele juridice, potrivit cruia 67

starea civil se dovedete cu acte ntocmite n registrele de stare civil, iar alin. 2 al aceluiai articol prevede c certificatele eliberate n temeiul registrelor de stare civil au aceeai putere doveditoare ca i actele ntocmite sau nscrise n registre. Tot astfel, potrivit art. 13 din Legea nr. 119/1996 starea civil se dovedete cu actele ntocmite n registrele de stare civil, precum i cu certificatele de stare civil eliberate pe baza acestora. n literatura de specialitate s-a artat c domeniul de aplicare al art. 32 din Decretul nr. 278 din 1960 (n prezent art. 52 i 53 din Legea nr. 119/1996) nu coincide cu cel al art. 24 din Decretul nr. 31 din 1954, n prezent i art. 16 din Legea nr. 119/1996, i c, n asemenea cazuri, starea civil se poate dovedi n justiie i cu alte probe dect cu certificatul de stare civil. O situaie aparte o reprezint ncheierea cstoriei cnd exist un element de extraneitate. Cstoria ncheiat n strintate ntre ceteni romni n faa reprezentanilor notri diplomatici i consulari este supus condiiilor de form prevzute de legea romn, iar cstoria ncheiat n strintate ntre ceteni romni n faa organelor de stare civil locale este supus condiiilor de form prevzute de legea local (locus regit actum). Cstoria ncheiat n ara noastr ntre ceteni strini n faa organului de stare civil este supus condiiilor de form prevzute de legea romn. O asemenea cstorie ncheiat n fata reprezentanilor diplomatici sau

reprezentanilor consulari respectivi din ara noastr este supus condiiilor de form prevzute de legea rii creia aparine acel reprezentant. Cstoria mixt (ntre un cetean romn i un cetean strin) este supus condiiilor de form prevzute de legea locului ncheierii acesteia (locus regit actum). n consecin, o astfel de cstorie ncheiat n ara noastr este supus condiiilor de form prevzute de legea romn i cstoria mixt ncheiat n strintate este supus condiiilor de form prevzute de legea strin respectiv. n concluzie toate condiiile de form, edictate de lege, att formalitile premergtoare ncheierii cstoriei ct i formalitile privind nsi ncheierea cstoriei, sunt prevzute n urmtoarele scopuri:

68

a) ca mijloc pentru a asigura ndeplinirea condiiilor de fond i lipsa impedimentelor la cstorie; b) ca form a recunoaterii publice a cstoriei (art. 3 C.fam.); c) pentru a asigura mijlocul de prob, de dovad a cstoriei (art. 18 C.fam.).

BIBLIOGRAFIE:
1.Codul Civil al Romaniei.

69

2.Pricopi Adrian Dreptul familiei,Edituta Lumina Lex. 3.M.Constantinescu, A. Iorgovan, I. Muraru, E.S. Tanasescu,Constitutia Romanieicomentarii si explicatii, Editura All Beck, Bucuresti,2004.

4.Dreptul Familiei, Editura Limes, Cluj Napoca,2003. 5.V. M. Ciobanu ,G. Boroi, Drept procesual civil,editia a II-a, Editura All Beck,Bucuresti,2003. 6. P. Filipinescu, Tratat de dreptul familiei, editia a VIII-a, Editura Universul Juridic,Bucuresti,2006. 7.M. I. Rusu, Procedura divortului in dreptul romanesc,Editura

Rosseti,Bucuresti,2003. 8.M. Tabarca,Drept procesual civil,Vol. 1 si Vol. 2, Editura Universul

Juridic,Bucuresti,2005. 9. D. Lupascu, Dreptul Familiei, Editura Rosetti,Bucuresti,2005. 10.L. Ivanovici, Procesul de divort. Ghid Practic,Editura C.H. Beck,Bucuresti,2006. 11I.Les. Tratat de drept procesual civil, Editura All Beck,Bucuresti,2000. 12.R.M. Trif, Desfacerea casatoriei sotilor,Editura Hamangiu,Bucuresti,2007. 13.Decizia Curtii Constitutionale nr. 100 din 9 martie 2004,publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,Partea I, nr. 261 din 24 martie 2004. 14.Curtea Contitutionala,decizia nr.163/22.05.2001,publicata in Monitorul Oficial nr. 453/09.08.2001. 15.O. U. G. nr. 138/2000 privind modificarea Codului de procedura civila al prin divort si partajul bunurilor comune ale

Romaniei,publicata in Monitorul Oficial nr. 479 din 10 februarie 2000. 16.Legea nr.303 din 28 iunie 2004 privind statutul magistratilor,publicata in

Monitorul Oficial,Partea I,nr.576 din 29 iunie 2004. 17.Legea nr. 219 din 6 iulie 2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila,publicata in Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.

70

18.Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenta,recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii raspunderii parintesti,de abrogare a Regulamentului (CE) nr.1347/2000, Anexa in Revista de drept international privat si drept privat comparat,2006. 19.Harbd, M., Dreptul familiei i starea civil, Ed. Junimea, Iai, 2004 20.Harbd, M., Dreptul familiei i starea civil Teorie i practic judiciar, Ed. Fundaiei Academice Gh. Zane, Iai, 2000; 21.Bacaci, Al.,Dumitrache, V.C.,Hageanu, C.,Dreptul familiei,Ed. All Beck, Buc.,2005; 22.Tomescu, M.,Dreptul familiei. Protecia copilului,Ed. All Beck, Buc., 2005; 23.Imbrescu, I.,Tratat de dreptul familiei. Familia.Protecia copilului. Elemente de stare civil, Ed. Lumina Lex, Buc.,2006; 24.Trif, R.M.,Desfacerea cstoriei prin divor i partajul bunurilor commune ale soilor, Ed. Hamangiu,2006 25. Codul Familiei; 26.Codul de procedur civil; 27.I.C.C.J., secia civil i de proprietate intelectual 28.Maria Voinea Sociologie Generala si Juridica, edit. Sylvi, 2000 29.Ion P. Filipescu Tratat de Dreptul Familiei, edit. All Beck, 2000 30.Nicolae Grosu Tratat de Sociologie, edit. Expert, 2000

71