DREPTUL FAMILIEI

PROCEDURA ÎNCHEIERII CĂSĂTORIEI

Noțiunea de căsătorie este prezentată în Codul Familiei sub două aspecte, pe de o parte
se face referire la actul juridic al căsătoriei și pe de altă parte la situația juridică a soților în
timpul căsătoriei.
Căsătorie înseamnă actul juridic pe care îl încheie viitorii soți, cu acordul de voință al
acestora, în condițiile stabilite de lege.
Căsătoria înseamnă statutul legal al soților, prin care se reglementează raporturile
personale și patrimoniale dintre soți. De fapt, acesta este efectul pe care îl generează
încheierea căsătoriei ca act juridic. Statutul legal există pe tot timpul cât durează raportul de
căsătorie.
Codul Familiei nu definește expres termenul de căsătorie, însă trăsăturile principale ale
ambelor sensuri sunt cuprinse în definiția unanim acceptată de doctrina juridică: "căsătoria
este uniunea liber consimțită dintre un bărbat și o femeie, încheiată potrivit dispozițiilor
legale, cu scopul de a întemeia o familie, și reglementată de normele imperative ale legii".
Dicționarul de dreptul familiei definește căsătoria ca fiind: "uniunea liber consimțită
dintre un bărbat și o femeie, realizată în condițiile prevăzute de lege, în scopul întemeierii
unei familii", așadar actul căsătoriei nu poate fi privit ca un contract.
Din definiția căsătoriei și din ansamblul prevederilor legale care o reglementează,
rezultă următoarele caractere juridice, și anume:
- căsătoria este o uniune dintre un bărbat și o femeie;
- căsătoria este liber consimțită;
- căsătoria este monogamă;
- căsătoria se încheie în forma cerută de lege;
- căsătoria are un caracter civil, încheierea și înregistrarea căsătoriei sunt de competența
exclusivă a autorității de stat;
- căsătoria se încheie pe viață;
- căsătoria se întemeiază pe deplină egalitate în drepturi dintre bărbat și femeie;
- căsătoria se încheie în scopul întemeierii unei familii.
Pentru încheierea căsătoriei sunt stabilite următoarele condiții legale ce se referă la
îndeplinirea condițiilor de fond și a condițiilor de formă.
Condițiile de fond ale încheierii căsătoriei
Condițiile de fond ale căsătoriei se prezintă sub forma pozitivă, în sensul că ele trebuie
să existe pentru a putea încheia căsătoria. Acestea sunt:
 diferența de sex- aceasta condiție rezultă din numeroase prevederi legale(articolul 1, 4,
5, 20, 25, 47, 52, 53, 60 din codul Familiei) ce menționează că se poate încheia
căsătoria numai între persoane de sex diferit. Această condiție poate interesa în cazul
 persoanelor al căror sex nu este suficient diferențiat și se dovedește prin certificatele
de naștere.
 vârsta legala la căsătorie- potrivit art.4 alin.1 din codul Familiei vârstă matrimonială
este de 18 ani pentru bărbat și de 16 ani pentru femeie, cu excepția femeii de 15 ani
care se poate căsători doar în cazul în care este însărcinată, cu acordul părinților sau
tutorilor legali și cu dispensă de la medic.
Vârstă minima. Legea stabilește o vârstă minimă pentru încheierea căsătoriei.
Rațiunile care se găsesc la baza acestei cerințe legale, atât la bărbat cât și la femeie sunt
următoarele:
 -de ordin biologic: viitorii soți trebuie să aibă aptitudinea fizică de a se căsători, ceea
ce înseamnă că ei trebuie să fi ajuns la vârstă pubertății. Dat fiind că vârsta pubertății
diferă de la o persoană la alta, s-a stabilit o vârsta minimă pentru căsătorie, superioară
vârstei pubertății reale.
 -de ordin psihic, moral,: viitorii soți trebuie să aibă aptitudinea morală de a încheia
căsătoria. Ei trebuie să fie în măsură să înțeleagă însemnătatea unei căsătorii și să-și
asume în mod conștient drepturile și obligațiile pe acre aceasta le implică.
În anumite împrejurări femeia care nu a împlinit 16 ani poate obține dispensă pentru
încheierea căsătoriei, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
-femeia a împlinit 15 ani;
-există motive temeinice care justifică dispensa(de exemplu: graviditatea, boala);
-există un aviz pozitiv de la un medic oficial;
În ceea ce privește vârsta maximă legea nu stabilește o vârstă până la care se poate
încheia căsătoria. Legea nu exclude nici căsătoria în pragul morții, iar diferența de vârstă
maximă nu este stabilită de lege putându-se încheia căsătoria, oricare ar fi diferența de vârstă
între soți.
 consimțământul la căsătorie, reglementat prin Constituție- art.48 alin.1, Codul
familiei- art.1, 16, 17 și unele prevederi ale Legii 119
Dacă înainte de apariția Codului Familiei, căsătoria avea prin esență caracter
contractualist, astăzi, actul căsătoriei se distinge de contract sub următoarele aspecte:
a) în timp ce , în cazul contractului, conținutul obligațiilor pe care părțile și le asumă este
determinat prin voința lor, pe când în cazul actului juridic al căsătoriei, statutul de persoană
căsătorită este stabilit, în mod imperativ de lege, iar cei care se căsătoresc trebuie să-l accepte.
b) în cazul contractului, părțile urmăresc un scop diferit, pe când, în ceea ce privește căsătoria,
scopul comun al soților este acela de a-și întemeia o familie.
c) căsătoria nu poate fi afectată de modalități, termen sau condiție așa cum poate fi contractul.
d) contractul poate fi modificat și desfăcut prin acordul parților, pe când căsătoria nu poate fi
desfăcută decât de către instanță de judecată, prin divorț, cu respectarea condițiilor legale.
e) nulitățile, în cazul căsătoriei prezintă anumite particularități față de nulitățile contractelor și
ale actului juridic în general.
f) efectele juridice ale contractului sunt determinate de părți, în limitele stabilite de lege, în
timp ce efectele căsătoriei sunt prestabilite de lege, voință parților neavând decât rolul de a
determina aplicarea statutului legal al căsătoriei, fără posibilitatea de a-l modifica în vreun fel.
Condițiile de formă ale căsătoriei

Căsătoria se celebrează de către ofițerul de stare civilă, la sediul primăriei în a carei

raza teritorială iși are domiciliul sau reședința oricare dintre viitorii soți
Legea impune două categorii de formalități pentru a-i conferi actului juridic al
căsătoriei valabilitate și anume: formalități premergătoare sau anterioare căsătoriei și
formalități privind însăși încheierea căsătoriei
Formalitățile premergătoare căsătoriei
Acestea sunt prevăzute în Codul familiei și în Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de
stare civilă . Ele sunt declarația de căsătorie, opoziția la căsătorie și dovezile pe care se
sprijină.
Declarația de căsătorie
Potrivit legii, declarația de căsătorie nu are valoare de consimțământ, ci este o cerință
legală de formă, care poate avea cel mult semnificația faptică a unui proiect de căsătorie,
trebuie să cuprindă următoarele mențiuni: voință viitorilor soți de a se căsători; declarația că
au luat reciproc cunoștință de starea sănătății lor și că sunt îndeplinite condițiile de fond și că
nu sunt impedimente la căsătorie; declarația cu privire la numele ce-l vor purta în timpul
căsătoriei (declarație care se poate face și ulterior, până la încheierea căsătoriei, în scris).
Prezentarea dovezilor cerute de lege
Prezentarea acestora se face potrivit Codului familiei.
La primirea declarației de căsătorie delegatul de stare civilă va citi declaranților
dispozițiile Codulului familiei privind condițiile de fond și impedimentele la căsătorie ,
precum și numele pe care-1 vor purta în timpul căsătoriei, atragandu-le totodată atenția că
legea penală pedepsește pe cei ce fac declarații false în acest sens. Întrucât, căsătoria se poate
încheia numai după trecerea a 10 zile de la data înregistrării declarației de căsătorie, delegatul
de stare civilă va putea verifica îndeplinirea cerințelor legale și temeinicia eventualelor
opoziții.
Opoziția la căsătorie
Opoziția sau opunerea la căsătorie, înțeleasă ca actul prin care o persoana atenționează
pe delegatul de stare civilă asupra existenței unor piedici sau a neîndeplinirii unor condiții la
căsătorie trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de Codul familiei . Opoziția la căsătorie
poate fi făcută de orice persoană, fară să fie nevoie să justifice un interes, legiuitorul urmărind
prin aceasta, pe toate căile, să nu încheie căsătorii împotriva legii . În temeiul Codului
familiei, delegatul de stare civilă este obligat să verifice temeinicia celor afirmate. Dacă, după
verificările făcute de ofițerul de stare civilă se confirmă temeinicia celor afirmate, acesta va
refuza încheierea căsătoriei sau, în caz contrar, va respinge ca neîntemeiată opoziția la
căsătorie și va instrumenta încheierea căsătoriei.
 Opoziția la căsătorie nu poate fi făcută decât în intervalul de timp cuprins între
înregistrarea declarației de căsătorie și încheierea căsătoriei. Dacă în acest interval ofițerul de
stare civilă, în urma verificării nu a reușit să se edifice în privință existenței impedimentelor la
căsătorie, acesta va amâna celebrarea căsătoriei până la terminarea verificării temeiniciei
opoziției, când va decide în funcție de cele constatate.
Formalități privind însăși încheierea căsătoriei
Pentru valabilitatea actului juridic al căsătoriei sunt necesar de îndeplinit și condițiile
de formă prevăzute de lege pentru momentul încheierii căsătoriei. Aceste condițiile de formă
se referă la solemnitatea celebrării, la publicitatea acesteia, precum și la întocmirea actului de
căsătorie.
Solemnitatea celebrării și întocmirea actului de căsătorie
Pentru a fi solemn, actul juridic al căsătoriei trebuie să îndeplinească următoarele
condiții:
 căsătoria se încheie în fața delegatului de stare civilă al primăriei din localitatea în
cuprinsul căreia se află domiciliul sau reședința oricăruia dintre viitorii soți. În cazul în
care căsătoria se încheie intre o persoană de cetățenie romana și o alta străină, ori de
romani în străinătate, regulile de încheiere a căsătoriei vor fi guvernate de
reglementarea raporturilor de drept internațional privat;
 locul încheierii căsătoriei, -viitorii soți, pentru celebrarea căsătoriei, au posibilitatea să
aleagă una dintre localitățile lor de domiciliu sau de reședință;
 prezența efectivă și concomitentă a viitorilor soți. în ziua fixată, căsătoria se încheie
într-un cadru solemn, oral și public. Delegatul de stare civilă, după ce-i va identifica,
va verifica dacă sunt îndeplinite condițiile de fond și dacă nu sunt impedimente la
căsătorie și după ce le va citi Codului familiei, le va lua consimțământul personal la
căsătorie, întrebându-i pe rând, dacă de bună voie și nesiliți de nimeni încheie această
căsătorie. Încheierea căsătoriei presupune răspunsuri deopotrivă afirmative, în această
materie tăcerea nu are valoare juridică, tăcerea unuia sau a ambilor soți, ori refuzul de
a răspunde, la fel ca și răspunsul negativ, împiedică încheierea căsătoriei . Constatând
existența consimțământului viitorilor soți, delegatul de stare civilă îi declară pe cei doi
căsătoriți, apoi va întocmi de îndată, în registrul de stare civilă, actul de căsătorie care
se semnează de soți și de delegat și le va elibera livretul de familie
Publicitatea încheierii căsătoriei
Procedura stabilită de lege pentru încheierea căsătoriei este de natură să garanteze
realizarea cerinței publicității, oferă posibilitatea de acces asigurată oricărei persoane care
dorește să asiste la celebrarea căsătoriei, fară a fi necesară prezența efectivă a unui anumit
număr de persoane.
Proba căsătoriei
Încheierea căsătoriei, potrivit Codului familiei, va putea fi dovedită numai prin
certificatul de căsătorie, eliberat pe baza actului întocmit în registrul actelor de stare civilă.
Bibliografie
Codul Familiei modificat si actualizat
 https://ro.scribd.com/document/382397193/Procedura-Incheierii-Casatoriei
https://ro.scribd.com/document/90555972/Institutia-casatoriei-continut
https://www.qdidactic.com/stiinta-tehnica/drept/conditii-de-forma-la-incheierea-
casatoriei-procedura598.php
https://administrare.info/domenii/drept/15989-procedura-%C3%AEncheierii-c
%C4%83s%C4%83toriei
https://www.academia.edu/19750051/Dreptul_familiei