UNIVERSITATEA "NICOLAE TITULESCU", BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT

Dreptul Familiei

Profesor: Student:
Prof. Univ. dr. Dan Lupașcu VIZITIU FLORIAN, Grupa 2.03.01, ID

București
2021
 Conditiile de fond ale casatoriei (pozitive)

Aceste cerințe prevazute de Codul familiei au doua finalitați:

- sunt menite sa asigure valabilitatea actului casatoriei
- sunt concepute sa asigure trainicia și stabilitatea relațiilor de familie, a starii juridice de casatorit,.

Comparand reglementarile Codului familiei cu reglementarile anterioare din Codul civil și

cu reglementarile din alte legislații observam ca legiuitorul de la 1854 a redus numarul acestor
cerințe: nu mai sunt menționate impedimentele ce rezulta din afinitate, botez, interdicția de a se
casatori dupa divorț, autorizarile pentru casatorie la anumite categorii de persoane, termenul de
viduitate.
Terminologia utilizata in literatura de specialitate cu privire la cerințele de fond la casatorie
au deosebiri de la un autor la altul.
Unii fac distincție intre condiții de ordin fizic, psihic, moral. Aceasta clasificare este lipsita
de consecințe juridice, deoarece unele cerințe sunt de ordin fizic și psihic, iar distincția nu e riguros
exacta.
Alți autori pun semnul egalitații intre cerințe și impedimente. Alții clasifica in condiții
pozitive și negative.
Alții vorbesc de condiții de fond și impedimente la casatorie. In Romania, ne raliem la
aceasta clasificare, deorece este sugestiva și pentru ca prin condiții se desemneaza imprejurarile
ce trebuie sa existe pentru a se putea incheia casatoria, iar impedimentele sunt imprejurari ce
trebuie sa lipseasca pentru a se putea incheia casatoria.
In Dreptul familiei, condițiile de fond se clasifica in:
o dirimante – nerespectarea lor atrage nulitatea absoluta a casatoriei
o prohibitive – atrag doar sancțiuni pentru delegatul de stare civila care nu a observat
neindeplinirea lor.
Conditiile de fond, prezazute de dispozitiile Codului familiei, exprimate sub o forma
pozitiva sunt:
1. consimtamantul la casatorie
2. varsta legala de casatorie (varsta matrimoniala);
3. comunicarea reciproca a starii sanatatii viitorilor soti.
La acestea mai trebe adaugata conditia diferentei de sex – conditie atat de evidenta incat
nu a fost necesar ca ea sa fie prevazut expres – ea rezulta si din reglementarile consacrate relatiilor
de familie (inclusive ale Codului familiei art.4 – in care se vorbeste despre barbatul si femeia care
se pot casatori; de asemenea, art. si este considerata unanim in literature noastra de specialitate ca
cerinta legala de fond la casatorie si este admisa ca atare de literature de specialitate.

Consimtamantul la casatorie
Potrivit dispozitiilor Constitutiei Romaniei -“Familia se intemeiaza pe casatoria liber
consimtita intre soti, pe egalitatea acestora si pe dreptul si indatorirea parintilor de a asigura
cresterea, educatia si instruirea copiilor”[5]. De asemenea, Codul familiei cuprinde prevederi
exprese care vizeaza aceasta conditie de fond, si anume: “Familia are la baza casatoria liber
consimtita intre soti” ; “Casatoria se incheie prin consimtamantul viitorilor soti. Acestia sunt
obligati sa fie prezenti, impreuna, in fata delegatului de stare civila, la sediul serviciului de stare
civila, pentru a-si da consimtamantul personal si in mod public”[7].
Consimtamantul se da simultan, imediat, unul dupa celalalt, personal si public, in fata
delegatului de stare civila competent a oficia celebrarea casatoriei. Manifestarea de vointa a
viitorilor soti de a se casatori impreuna, se concretizeaza in raspunsul afirmativ la intrebarile
ofiterului de stare civila adresata fiecaruia dintre ei, in sensul ca vor sa se casatoreasca intre ei
(Legea nr. 119/1996 cu privire la actelor de stare civila nr. 119/1996, art.31, alin. 1). Cu toate
acestea, in cazurile aratate de legea speciala, delegatul de stare civila va putea incheia casatoria si
in afara sediului serviciului de stare civila, cu respectarea conditiilor prevazute in alineatul
precedent.
In cazul casatoriei dintre un cetatean roman si un strain sau intre cetateni straini, daca unul
sau ambii soti nu cunosc limba romana, precum si atunci cand unul sau ambii viitori soti sunt
surdomuti, se va lua act de consimtamantul lor prin intermediul unui interpret autorizat,
incheiendu-se in acest sens un process-verbal[8].
Lipsa consimtamantului poate fi materiala sau psihica si poate privi vointa unuia sau vointa
ambilor soti.
Caracterul liber, neviciat al consimtamantului. La fel ca in dreptul comun, in materie de
casatorie viciile de consimtamant sunt eroarea, dolul si vointa.
Potrivit Codului familiei: casatoria poate fi anulata la cererea sotului al carui consimtamant a fost
viciat prin eroare cu privire la identitatea fizica a celuilalt sot, prin viclenie sau prin violenta.
Anularea casatoriei din aceste cauze poate fi ceruta de cel al carui consimtamant a fost viciat, in
termen de sase luni de la incetarea violentei ori de la descoperirea erorii sau a vicleniei[9]. Orice
alta eroare (spontana, neprovocata), cum ar fi asupra unor calitati fizice sau psihice, asupra
caracterului, temperamentului, in privinta pregatirii profesionale, conditiei sociale sau
matrimoniale, sau chiar asupra statutului civil al viitorului sot, nu afecteaza valabilitatea casatoriei.
Consimtamantul la casatorie este liber atunci cand el nu este viciat de eroare, dol sau violenta.
Pentru a intelege ceea ce inseamna consimtamantul trebuie sa facem urmatoarele precizari: prin
capacitate civila, de dreptul familiei etc.) intelegem, aptitudinea persoanei (fizice sau juridice) de
a fi subiect de drept, de a deveni titular de drepturi si obligatii (civile), prin incheierea de acte
juridice capacitatea de a incheia acte juridice este reglementata in mai multe acte normative, toate
persoanele au capacitate civila de exercitiu. Exceptiile se refera numai la capacitatea de exercitiu,
adica la aptitudinea de a incheia acte juridice fara a avea nevoie de reprezentarea sau de asistarea

art.48 (1) Constituția Romaniei

art.alin.3 Codul familiei

art.16 Codul familiei

Legea nr.119/1996, art.32

art.21 Codul familiei

ocrotitorului legal, numai aceasta capacitate (de exercitiu) lipsind minorilor si interzisilor; minorii
si interzisii, care n-au aceasta capacitate de exercitiu ori au o capacitate de exercitiu restransa, cum
e cazul minorilor intre 14 si 18 ani impliniti, nu pot incheia ei insisi acte juridice civile, dar avand
– capacitatea civila de folosinta – pot deveni titulari de drepturi si obligatii prin reprezentare; in
ceea ce priveste persoana juridica, “ . nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului
ei, stabilite prin lege, actul de infiintare sau statut” [10]– astfel, persoanele juridice, inceheie
actele juridice civile, in limita capacitatii speciale de folosinta de care se bucura conform legii sau
statutului lor, prin intermediul persoanei fizice care alcatuiesc organul lor; in ce priveste
persoanele fizice, se impune o precizare si anume ca, desi capacitatea de exercitiu se dobandeste
si devine deplina numai la o anumita varsta, cand legea considera ca fiinta umana dispune de
sufficient discernamant, pentru a participa in mod independent la viata juridica, nu trebuie
confundata cu discernamantul, caci, pe cate vreme capacitatea este o stare de drept, recunoscuta
de lege orcarei personae, discernamantul este o stare de fapt, a carei existenta (chiar inainte de
implinirea varstei de 14 sau 18 ani) poate fi dovedita (si legea tine seama de ae, in anumite situatii),
tot astfel cum absenta discernamantului poate fi dovedita chiar la persoanele majore (si insusi
legiuitorul tine seama de aceasta absenta, in unle cazuri); de asemenea, mai trebuie sa retinem ca,
privita ca o conditie esentiala pentru validitatea actului juridic, capacitatea de a incheia actul
trebuie sa existe in chiar momentul incheierii acestuia, adica in momentul exprimarii
consimtamantului partii respective.

Prin consimtamant, ca element structural (sau conditie esentiala, de fond a validitatii

actului civil, precum in cazul nostru, al actului juridic de incheiere a casatoriei) intelegem
manifestarea hotararii (intentiei) de a incheia un anumit act juridic Termenul este folosit in doua
acceptiuni usor diferite intre ele: numim consimtamant atat manifestarea vointei fiecareia dintre
parinti la incheierea actului (sau manifestarea vointei unice parti a actului juridic unilateral), cat si
acordul de vointe prin care se incheie un act juridic bi – sau multilateral.
Pentru a putea duce la incheierea unui act juridic, consimtamantul trebuie sa indeplineasca
trei conditii esentiale: 1.vointa trebuie sa fie declarata sau manifestata in exterior. Cele mai
obisnuite forme de manifestare ale vointei sunt vorbele (cuvintele) prin care se manifesta vointa
in actele consensuale; inscrisurile, mai ales pentru actele de o oarecare valoare, vointa parintilor
de a incheia un act juridic se exprima prin semnarea unui inscris constatator, care cuprinde
principalele clauze ale actului juridic; actiuni ; atitudini tacerea sau manifestarea 2. Declaratia de
vointa trebuie sa fie facuta cu intentia de a produce efectele juridice, cu intentia de a angaja pe
autorul ei din punct de vedere juridic; 3. consimtamantul sa fie liber si neviciat, adica hotararea de
a incheia actul juridic sa fie rolul deliberarii constiente si libere, neinfluentate de factori externi si
nealterata de ceea ce numim noi vicii de consimtamant.
Sunt considerate vicii de consimtamant: eroarea, dolul (sau viclenia), violenta (si lezunea
pe care nu o vom trata in legatura cu conditiile de validitatea ale casatoriei):
1) eroarea este o falsa (gresita) reprezentare a realitatii in constiinta persoanei care
delibereaza si adopta hotararea de a incheia actul juridic – pe plan juridic, din punct de vedere al

art. 34 din Decretul nr. 31/1954

naturii si amplorii efectelor pe care le produce asupra valabilitatii consimtamantului, eroarea poate
fi de mai multe feluri: eroarea obstacol, este acea reprezentare gresita a realitatii care poarta, fie
asupra naturii juridice a actului ce urmeaza a fi in incheiat, fie poarta asupra identitatii obiectului
actului juridic; eroarea viciu de consimtamant este acea reprezentare gresita a realitatii care nu
impiedica realizarea acordului de vointa (ca in cazul erorii obstacol, unde fiecare din manifestarile
de vointa se refera la altceva), dar ii altereaza continutul, de asa maniera incat daca ea nu ar fi
existat (daca subiectul ar fi cunoscut realitatea), vointa de incheia actul nu s-ar fi manifestat;
eroarea indiferenta este orice alta reprezentare gresita a realitatii, care nu influenteaza valabilitatea
actului juridic incheiat sub influenta ei;
2) dolul (sau viclenia) este introducerea in eroare a unei persoane, prin mijloace viclene,
in scopul de a o determina sa incheie un act juridic (ca actiune de inducere in eroare, dolul nu
viciaza consimtamantul in mod direct, ci prin mijlocirea erorii pe care o provoca; ceea ce viciaza
vointa este eroarea provocata prin dol) – dolul reprezinta importanta proprie ca viciu de
consimtamant, deoarece: dolul viciaza vointa si cand eroarea provocata a purtat asupra altor
elemente decat calitatile substantiale ale obiectului ori identitatea sau calitatile speciale ale
subiectului cocontractant; dolul este mai usor de dovedit decat eroarea, caci el presupune dovedirea
unor elemente de fapt (mijloace viclene exteriorizate) si nu a unui element psihologic
neexteriorizat (falsa reprezentare a realitatii in constiinta subiectului).
Elementul material al dolului poate fi realizat fie prin fapte comisive (prin actiuni), fie prin
fapte omisive (prin inactiuni). In acest din urma caz se vorbeste de dol prin reticenta (reticenta
constand in faptul ca una din parti si a caror cunoastere ar fi putut s-o determine sa nu incheie actul
juridic).
Dolul este sanctionat cu nulitatea relativa, la cererea celui inselat in acest fel care trebuie
sa administreze insa probele necesare, intrucat, astfel cum se precizeaza in Codul civ. La art.960
alin.2 “Dolul nu se presupune”.
3) Violenta[13] poate fi definita ca viciul de consimtamant ce rezulta din constrangerea
(nelegitima) fizica sau morala exercitata asupra unei persoane, in scopul de a o determina sa
incheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat. Sanctiunea violentei este nulitatea relativa si
proba poate fi administrata prin violenta sunt extrem de rare in prectica juridica.

Varsta legala pentru casatorie (varsta matrimoniala)

Potrivit Noului Cod Civil al Romaniei, casatoria se poate incheia daca viitorii soți au
implinit varsta de 18 ani[14].

Casatoria incheiata de minorul care nu a implinit varsta de 16 ani este lovita de nulitate
absoluta. Cu toate acestea, nulitatea casatoriei se acopera daca, pana la ramanerea definitiva a
hotararii judecatoresti, ambii soti au implinit varsta de 18 ani sau daca sotia a nascut ori a ramas
insarcinata[15].

reglementata la art. 953,955-958 Cod civil

Capitolul II., Secțiunea I., art 272 (1) din Noul Cod Civil al Romaniei

Capitolul IV., Secțiunea I., art 294 din Noul Cod Civil al Romaniei
 Varsta minima la care poate fi incheiata o casatoria este singura conditie de lege, nefiind
stabilita si o limitp de varsta maxima, pana la care o persoana se poate casatori. Astfel, este valabila
chiar casatoria incheiata la extrema batranete ori in pragul mortii (in extremis vitae). Diferenta de
varsta dintre viitorii soti, nu este nici ea relevanta sub aspectul valabilitatii casatoriei
Pana la dobandirea majoratului persoana (copilul) se afla in “minoritate” – adica, este minor –
pentru ca capacitatea deplina de exercitiu incepe de la data cand persoana devine majora. Persoana
devine majora la implinirea varstei de 18 ani. Minorul care se casatoreste dobandeste prin aceasta
capacitatea deplina de exercitiu[18]. Potrivit Codului familiei varsta minima de casatorie este de
optsprezece ani – si numai pentru motive temeinice, minorul care a implinit varsta de saisprezece
ani se poate casatori in temeiul unui aviz medical, cu incuviinta parintilor sai ori, dupa caz, a
tutorelui si cu autorizarea directiei generale de asistenta sociala si a protectiei copilului in carei
raza teritoriala isi are domiciliul – daca unul dintre parinti este decedat sau nu se afla in
imposibilitate de a-si manifesta vointa, incuviintarea celuilalt parinte este sufucient. In cazul in
care nu exista nici parinti, nici tutore care sa poata incuviinta casatoria, este necesare incuviintarea
persoanei sau a autoritatii care a fost abilitata sa exercite drepturile parintesti
Varsta minima pentru incheierea casatoriei, atat pentru barbat cat si pentru femeie, a fost instituita
din ratiuni de ordin biologic si moral pentru ca: viitori soti trebuie sa aiba aptitudini fizice de a se
casatori viitorii soti trebuie sa aiba aptitudinea morala de a incheia casatoria, adica de a intelege
insemnatatea actului casatoriei si a putea sa-si asume in mod constient drepturile si obligatiile pe
care aceasta o implica, cat si pentru ca viitorii soti sa-si poata exprima consimtamantul liber si
personal al casatoriei.

Comunicarea reciproca a starii de sanatate

Potrivit prevederilor Codului familei – casatoria nu se va incheia daca viitorii soti nu
declara ca si-au comunicat reciproc starea sanatatii lor. In cazul in care, prin lege speciala, este
oprita casatoria celor suferinzi de anumite boli, se vor aplica dispozitiile acestei legi. Este oprit sa
se casatoreasca alienatul mintal, debilul mintal, precum si cel care este lipsit vremelnic de
facultatile mintale, cat timp nu are discernamantul faptelor sale[21].
Instituirea acestor conditii (de ordin medical si informativ) au drept scop:

Legea nr. 116 din 24 decembrie 1992

art.4 al Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice (publicat in Buletinul
Oficial nr.8 din 30 ianuarie 1954).

Capitolul II., Secțiunea I., art 272 (2) din Noul Cod Civil al Romaniei

Codul familiei adoptat prin Legea nr. 41953 republicata in Buletinul Oficial nr. 14 ianuarie
1954, modificat de pct. 1 al art. 1 din Legea nr. 288 din 29 octombrie 2007, publicata in
M.Of.,Partea I, nr. 749 din 5 noiembrie 2007

art. 9-10 Codul familiei

-oprirea casatoriei celor care sufera de anumite boli, chiar daca cei doi ar fi de acord cu incheierea
ei si;
- crearea posibilitatii ca fiecare dintre viitorii soti sa cunoasca starea sanatatii celuilalt, pentru a
putea aprecia liber daca doreste sau nu incheierea casatoriei.
Dovada indeplinirii conditiilor de fond la casatorie:
Primele doua conditii – diferenta de sex si varsta matrimoniala – se adeveresc prin certificate de
nastere (care sunt acte de stare civila) in original sau copii legalizate care se ataseaza la declaratia
de casatorie, precum si prin actele de identitate. Comunicarea starii sanatatii intre viitorii soti se
adevereste prin declaratia de casatorie, care cuprinde si mentiunea “declaram ca am luat cunostinta
de starea sanatatii noastre in vederea incheierii casatoriei”[22]. Exprimarea consimtamantului
personal la casatorie se constata de catre delegatul de stare civila care oficiaza casatoria .

Bibliografie
– Dreptul familiei – support de curs – Lupascu, Dan și Pădurariu Ioana, Editura Universității
Nicolae Titulescu, București, 2020

art. 10 Codul familiei

art.16,17 Codul familiei