Universitatea Nicolae Titulescu, Facultatea de Drept

POLITICA COMERCIALA A UNIUNII EUROPENE

Referat Dreptul Uniunii Europene

Vizitiu Florian
Anul II, Grupa I, I.D.
 CUPRINS

Introducere……………………………………………………………………………………………………………...3-5

Capitolul 1: Politica comercială a UE: definiţii, tipologie………………………….…6-7

Capitolul 2: Inceputurile si evolutia politicii comerciale a UE:

1.1.Fundamentele politicii comerciale a UE……………………………………………....8

2.2.Obiectivele politicii comerciale…………………………………….…………………...9

Capitolul 3: Principalele elemente ale politicii comerciale commune a UE:

1.1.Tariful vamal comun ca element al politicii comerciale a UE………………………...10

3.2. Politica vamala ca parte constituenta a politicii comerciale a UE………………..…...11

Concluzie……………………………………………………………………………....12-13

Lista abrevierilor………………………………………………………………………….14

Lista bibliografica…………………………………………………………………………15

2
INTRODUCERE

Politica comercială reprezintă una din componentele de bază ale politicii economice generale
a fiecărui stat independent, vizând sfera relaţiilor economice externe (exporturi, importuri,
operaţiuni de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică), urmărind promovarea cu prioritate a
intereselor naţionale.
Exista mai multe tipuri de politici comercile, precum:
• politica de liber schimb
• protectionismul moderat si compatibil cu normele multilaterale de conduita
• protectionismul derogatoriu de la conduita comerciala multilaterala
• politica de sanctiuni comerciale
• politica autarhica-mai mult potentiala, nici o politica comerciala nu poate fi total
izolata de mediul extern.
Politica comerciala este una dintre primele patru politici comune incluse in Tratatul de la
Roma ca mijloc sau instrument principal de realizare a integrarii pietelor nationale intr-o piata
regionala unica, de accelerare a cresterii economice, de ridicare a eficientei si compctitivitatii
economice si, de asemenea, ca instrument de implementare a altor politici comune. Politica
comerciala comuna are la baza prevederile Tratatului CEE, ale legislatiei secundare, ale tratatelor
multilaterale si bilaterale incheiate de Comunitatea Europeans. Ea a vizat atat constituirea uniunii
vamale si sprijinirea realizarii pietei interne unice, cat si relatiile comerciale cu tarile terte.

De la înființarea sa, Uniunea Europeană și-a extins nu numai dimensiunea, prin aderarea de
noi state membre, ci și domeniile în care a dezvoltat o politică comună europeană.
Uniunea Europeană a creat piața unică internă printr-un sistem de legi și reglementări ce
garantează libertatea de circulație a persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalurilor. A
dezvoltat politici comune pentru comerț, agricultură și pescuit. De asemenea, a luat măsuri
pentru punerea în practică a unei politici europene pentru dezvoltarea regională. UE și-a întărit
poziția în ceea ce privește politica comună externă, justiția și afacerile interne.
Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene ce prevede crearea unei piețe comune
având la bază principiul liberei circulații (a bunurilor, serviciilor, capitalurilor și persoanelor), a
stat la baza coordonării treptate a politicilor statelor membre și la dezvoltarea ulterioară a
politicilor comune europene.
Domeniile în care se implică UE sunt următoarele: Politica Agricolă Comună, Pescuit,
Siguranța Alimentară, Politica Industrială, Piața Internă, Audiovizual și Media, Cultură,
Educație, Formare Profesională și Tineret, Combaterea Fraudei, Politica Fiscală, Politica
3
Vamală, Cercetare și Inovare, Societatea Informațională, Energie, Transporturi, Protecția
Consumatorilor, Mediu, Sănătate Publică, Politica Regională, Ocuparea Forței de Muncă,
Afaceri Sociale și Egalitate de Șanse, Dezvoltare, Extindere, Comerț, Relații Externe, Justiție,
Libertate și Securitate, Politica Externă și de Securitate Comună (PESC), Ajutor Umanitar,
Drepturile Omului.
Uniunea Europeana este cel mai mare actor comercial global, acoperind circa 20% din
exporturile si importurile mondiale. Ea joaca un rol important in promovarea comertului mondial
bazat mai ales pe un sistem multilateral.
Formularea si implementarea politicii comerciale comune a UE se face în baza art.133 din
Tratatul CE (fostul art.113), conform caruia orice masura adoptata in cadrul acestei politici este
propusa de Comisie si decisa de Consiliul UE prin majoritate calificata. Comisia asigura
reprezentarea uniforma a intereselor Comunitatii, precum si exercitarea PCC, atât la nivel
bilateral, cat si multilateral.

Politica comercială reprezintă una din componentele de bază ale politicii economice generale
a fiecărui stat independent, vizând sfera relaţiilor economice externe (exporturi, importuri,
operaţiuni de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică), urmărind promovarea cu prioritate a
intereselor naţionale. Uniunea Europeană, încă de la înfiinţare, și-a extins nu numai dimensiunea,
prin aderarea de noi state membre, ci și domeniile în care a dezvoltat o politică comună
europeană, creând o piața unică internă printr-un sistem de legi și reglementări ce garantează
libertatea de circulație a persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalurilor.

Intenţionând o strategie solidă de politică comercială pentru următorii cinci ani, Comisia
Europeană şi-a prezentat la 9 noiembrie 2012 proiectul pentru o politică comercială a UE care să
contribuie la revitalizarea economiei europene. În documentul său de dezbatere „Comerţ,
creştere şi afaceri internaţionale”, Comisia face o analiză a rolului de motor al creşterii
economice şi al creării de locuri de muncă atribuit comerţului. Strategia propusă vizează
reducerea barierelor comerciale, deschiderea pieţelor globale şi instituirea unor condiţii
echitabile pentru companiile europene, vizând o cale mai sigură de realizare a unui comerţ mai
avantajos.Comunicarea este însoţită de alte două documente:

- Raportul privind „Progresele înregistrate cu privire la strategia pentru o Europă globală

2009-2012care trece în revistă progresele realizate în ultimii cinci ani în ceea ce priveşte
obţinerea unei mai mari deschideri comerciale între UE şi partenerii săi comerciali,
structurează un răspuns la solicitările din consultarea publică privind noua politică

4
comerciala a UE care sugereaza conturarea acesteia pornind de la evaluarea actualei strategii a
Comisiei. Comunicarea Europa Globală din 2009 a definit elemente esenţiale ale competitivităţii
în politica comercială urmată de prima Comisie Barroso. Ea a oferit o abordare integrată,
conexând aspectele interne şi externe ale competitivităţii europene, fundamental determinată de
creşterea economică şi de evoluţia costurilor, promovând simetria şi interdependenţa acestora.

- Documentul de lucru intitulat „Comerţul ca motor al prosperităţii”, care conţine o serie

de indicatori ce privesc gradul de deschidere în comerţ cu bunuri, servicii şi investiţii al
UE şi partenerilor săi comerciali, subliniază contribuţia pe care comerţul durabil,
inteligent şi inclusiv o poate aduce în materie de creştere şi creare de locuri de muncă,
evaluând cele mai importante bariere rămase în calea comerţului cu bunuri şi servicii,
precum şi în calea investiţiilor, şi răspunde concluziilor Consiliului4din 2009 care fac
apel la o “evaluare a propriei capacităţi de deschidere a UE precum şi a terţelor state
pentru asigurarea unui mediu competitiv cu adevărat corect în care companiile europene
să poată opera.”

A fost, de asemenea, luată în considerare o consultare publică privind politica comercială a UE

care a contribuit la identificarea priorităţilor unui mare grup de părţi interesate şi a adus
contribuţii importante la noua strategie a Comisiei. Economia UE este una deschisă, iar comerţul
unei astfel de economii, mult mai pasibilă de creştere decât una închisă, prezintă un triplu
beneficiu:

- creştere economică puternică

- mai multe locuri de muncă

- mai multe şi mai diverse opţiuni pentru consumatori la preţuri mai accesibile.

Politica comercială a europeană va fi utilizată spre a contribui la depăşirea crizei economice

actuale, sporind şansele dezvoltării unui mediu propice unei economii solide şi dinamice:

5
CAPITOLUL 1: Politica comercială a UE: definiţii, tipologie
Politica comercială reprezintă totalitatea reglementărilor (administrative, financiare,
bugetare, valutare) adoptate de un stat cu scopul promovării/ restrângerii schimburilor
comerciale externe şi al protejării pieţei interne în faţa concurenţei străine.
Politicile comerciale au apărut odată cu începutul formării ştiinţei economice ca ştiinţă
autonomă, mai exact odată cu apariţia mercantilismului (doctrină economică, apărută la
începutul dezvoltării capitalismului, conform căreia avuția statului era identificată cu banii și cu
metalele prețioase, iar sursa principală a veniturilor era considerată circulația mărfurilor) ca
doctrină economică şi care reprezintă prima reflectare teoretică a economiei de piață. Această
doctrină care se bazează pe comerţul exterior a luat naştere în urma îndeplinirii unor condiţii :
• apariţia statelor centralizate şi a societăţii moderne
• apariţia sistemului economiei de piaţă favorizat de apariţia schimbului
• marile descoperiri geografice
Prin urmare odată cu apariţia mercantilismului au apărut primele măsuri de politică
economică menite să sporească profiturile întreprinzătorilor autohtoni şi să consolideze puterea
economică a statului prin sporirea avuţiei naţionale, toate acestea realizându-se în optica
mercantilistă printr-o politică protecţionistă care să limiteze concurenţa străină. Conform
Principiilor și Regulilor negociate și convenite sub egida OMC, UNCTAD (Conferinţa
Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare), ONU și alte organisme internaționale,
instrumentele de politică comercială practicate în REI sunt:
a) Instrumente ce vizează restrângerea importurilor:
- instrumente tarifare;
- instrumente netarifare.
b) Instrumente ce vizează impulsionarea importurilor:
- instrumente promoționale;
- instrumente de stimulare.
Politica comercială trebuie să îndeplinească 2 funcţii diametral opuse, dar care se regăsesc, cu
ponderi/intensităţi diferite, în reglementările specifice fiecărui stat:
• funcţia de promovare a REI - asigură impulsionarea acelor fluxuri comerciale care sunt
avantajoase pentru ţara respectivă;
• funcţia de protejare a economiei naţionale de concurenţa străină, folosind pârghii de
limitare / eliminare a legăturile economice externe dezavantajoase. În relaţie cu exteriorul, statele
pot adopta diferite tipuri de politică comercială:

6
1) Autarhia - care este starea generală de izolare economică faţă de celelalte state, caracteristică
unei economii închise, în care comerţul exterior este practic inexistent, ignorându-se avantajele
ce pot fi obţinute prin participarea la circuitul economic mondial.
Consecinţele autarhiei sunt nefaste pentru că, blocarea legăturilor cu economia mondială,
anulează şansele de progres, conducând ţara în cauză nu numai la stagnare, ci chiar la regres. În
realitate, autarhia nu poate fi nici totală din moment ce nici o naţiune nu dispune de toate
resursele naturale şi umane pentru a produce ceea ce este necesar pentru locuitori, şi nici
permanentă deoarece dezvoltarea autarhică duce.în timp la necesitatea dezvoltării contractelor cu
exteriorul (ex. fosta Uniune Sovietică, Cuba, Coreea de Nord).
2) Protecţionismul - doctrină economică care vizează protejarea economiei naţionale prin
limitarea sau interzicerea importului de produse străine. În acest caz, statul controlează
schimburile economice internaţionale prin intermediul diferitelor instrumente protecţioniste, de
natură tarifară (bariere vamale) şi netarifară (restricţii cantitative, norme tehnice, formalităţi
administrative). Acest comportament protecţionist este subordonat intereselor fundamentale ale
economiei naţionale, schimburile economice externe fiind folosite ca sursă a creşterii economice.

7
CAPITOLUL 2: Începuturile și evoluția politicii comerciale a UE
Elementele de bază ale politicii comerciale a UE (inclusiv politica vamală, ca parte
constituentă) au fost creionate încă din momentul creării acestei entități prin Tratatul de la Roma
privind crearea "Comunității Economice Europene", din 1957. Principiile de bază ale politicii
comerciale a UE, așa cum au fost stabilite prin Tratatul de la Roma și completate prin tratate și
reglementări ulterioare, se vor păstra în timp, țările care au aderat mai târziu la grupare
angajându-se să se conformeze acestora.
2.1.Fundamentele politicii comerciale europene
În cadrul Tratatului de la Roma se regăsesc fundamentele politicii comerciale europene.
Grija manifestată de țările semnatare pentru acest domeniu este justificată prin prisma
obiectivelor mai largi ale grupării, acelea ale creării în viitor a unei uniuni economice europene.
Ori, în condițiile specifice momentului, crearea unei uniuni vamale între țările membre nu putea
fi concepută și nu putea genera efecte benefice pentru statele membre în absența unui
comportament articulat, coerent și uniform, la nivel de grupare în planul relațiilor comerciale
externe ale grupării. Art. 110, într-unul din paragrafele sale, statutează că "Politica comercială
comunitară va trebui să ia în considerare efectele favorabile pe care le va genera înlăturarea
taxelor vamale între statele membre asupra creșterii competitivității și eficienței agenților
economici."
Transpus în contextul pieței unice interne, acest articol parcă lasă să se înțeleagă că măsurile
economice care vor revărsa efectele pieței unice asupra competitivității vor conduce și la o
politică comercială mai liberală. Desigur, așa cum a stabilit și Curtea de Justiție, art. 110 este mai
degrabă un pachet de bune intenții, fără prea mult efort concret la scară comunitară. Art. 112 se
referă la amonizarea schemelor naționale de stimulare a exporturilor "la un nivel necesar pentru a
se asigura că concurența între agenții economici din Comunitate nu va fi distorsionată. Astfel,
Tratatul confirmă relația funcțională care există între uniformizarea regimurilor comerciale de
export și concurența loiala pe piața internă.
Cu toate intențiile de restrângere a protecționismului comercial și de promovare a liberalizării
comerțului internațional, CE a menținut restricții importante în domeniul produselor
agroalimentare, textilelor, autoturismelor, cărbunelui și oțelului, construcțiilor de nave,
serviciilor. Chiar prevederile acordurilor intrenaționale pe produsele de bază n-au fost
considerate obligatorii pentru Comunitate.
Prin Tratatul de la Roma nu se intenționa crearea unui bloc comercial închis, inaccesibil țărilor
neparticipante la grupare, ci, dimpotrivă, cel puțin la nivel formal, abordarea relațiilor comerciale
ale CEE avea la bază viziunea liberului schimb.
8
2.2. Obiectivele politicii comerciale

Crearea Uniunii vamale a fost unul dintre principalele obiective formulate în documentele
din anii `50 semnate de Franta, RFG, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg, care au pus bazele
institutionalizarii spatiului integrat european:

- Tratatul de la Paris de constituire a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului – CECO,

semnat în 1951

- Tratatul de la Roma privind crearea Comunitatii Europene pentru Energia Atomica –

EURATOM, semnat la 25 martie 1957

- Tratatul de la Roma de creare a Comunitatii Economice Europene – semnat la 25 martie 1957.

Dintre acestea, semnificatia cea mai mare pentru crearea uniunii vamale o are tratatul de la
Roma. În bazele acestui tratat crearea uniunii vamale a însemnat un proces complex de
liberalizare progresiva, dar completa a schimburilor comerciale reciproce, de creare a unui
teritoriu vamal mic si de reglementare uniforma a fluxurilor comerciale cu tarile terte. Ultimele
doua aspecte presupuneau:

- adoptarea unei politici comerciale comune fata de statele terte

- adoptarea unui tarif vamal comun

În textul sau, Tratatul de la Roma cuprindea un calendar relativ precis al masurilor vizând
crearea uniunii vamale, însotit de prevederi mai generale referitoare la uniunea economica si
monetara, si în perspectiva si politica. Reglementarile de ordin comercial au vizat atât
constituirea uniunii vamale si realizarea pietei unice, cât si relatiile comerciale cu tarile terte.
Astfel, în linii mari, uniunea vamala urma sa fie înfaptuita în perioada de tranzitie a crearii
CEE, prevazuta a se extinde pe parcursul a 12-15 ani. Daca avem în vedere ca Tratatul de la
Roma a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958, dar primele masuri de aplicare a lui au fost
promovate începând cu 1 ianuarie 1959, uniunea vamala urma sa fie înfaptuita cel mai devreme
pana în 1971. Conform prevederilor din tratat, uniunea vamala s-a creat prin aplicarea unor
masuri care vizau pe de o parte comertul intracomunitar, iar pe de alta parte comertul cu tarile
terte.

9
CAPITOLUL 3: PRINCIPALELE ELEMENTE ALE POLITICII COMERCIALE
COMUNE

3.1. Tariful vamal comun ca element al politicii comerciale a UE

Tariful vamal comun a fost instituit în 1968, o data cu încheierea procesului de înlaturare a
taxelor vamale între tarile membre UE si formarea uniunii vamale. Baza legala a tarifului vamal
comun o reprezinta: Regulamentul Consiliului Nr. 2658/87 din 23 iulie 1987 privind tariful si
nomenclatura statistica si Tariful vamal comunitar. El este comun tuturor Statelor Membre UE,
nivelul taxelor vamale diferind însa de la un produs la altul.

Tariful vamal comun se aplica uniform pe întreg teritoriul UE, având rolul de:

- a evita distorsionarea schimburilor prin intermediul taxelor vamale;

- a evita orientarea schimburilor în functie de nivelul mai scazut al taxelor vamale în anumite
tari;

- a raspunde nevoii de a mentine controlul la frontiera externa.

Odata cu preluarea Tarifului vamal comun, statele nu mai au posibilitatea de a modifica în

mod autonom tariful vamal comun sau de a institui în mod unilateral noi taxe vamale.
(Competenta în privinta modificarii tarifului extern comun revine Consiliului de Ministri, la
propunerea Comisiei Europene. Aceasta poarta si negocierile cu tarile terte si cu organismele
economice internationale cum este OMC). Aplicarea tarifului vamal comun se va face fara
adoptarea unei legislatii nationale specifice.

Politica comerciala este una dintre primele patru politici comune incluse in Tratatul de la
Roma ca mijloc sau instrument principal de realizare a integrarii pietelor nationale intr-o piata
regionala unica, de accelerare a cresterii economice, de ridicare a eficientei si compctitivitatii
economice si, de asemenea, ca instrument de implementare a altor politici comune. Politica
comerciala comuna are la baza prevederile Tratatului CEE, ale legislatiei secundare, ale tratatelor
multilaterale si bilaterale incheiate de Comunitatea Europeans. Ea a vizat atat constituirea uniunii
vamale si sprijinirea realizarii pietei interne unice, cat si relatiile comerciale cu tarile terte.

10
3.1.Politica vamala , ca parte constiuenta a politicii comerciae a UE

Elementele de baza ale politicii comerciale a UE (inclusiv politica vamala, ca parte

constituenta) au fost creionate inca din momentul crearii acestei entitati prin Tratatul de la Roma
privind crearea "Comunitatii Economice Europene", din 1957. Principiile de baza ale politicii
comerciale a UE, asa cum au fost statuate prin Tratatul de la Roma si completate prin tratate si
reglementari ulterioare, se vor pastra in timp, tarile care au aderat mai tarziu la grupare
angajandu-se sa se conformeze acestora. In cadrul Tratatului de la Roma se regasesc
fundamentele politicii comerciale europene. Grija manifestata de tarile semnatare pentru acest
domeniu este justificata prin prisma obiectivelor mai largi ale gruparii, acelea ale crearii in viitor
a unei uniuni economice europene. Ori, in conditiile specifice momentului, crearea unei uniuni
vamale intre tarile membre nu putea fi conceputa si nu putea genera efecte benefice pentru
statele membre in absenta unui comportament articulat, coerent si uniform, la nivel de grupare in
planul relatiilor comerciale externe ale gruparii. Politica comerciala comunitara ia in considerare
efectele favorabile pe care le va genera inlaturarea taxelor vamale intre statele membre asupra
cresterii competitivitatii si eficientei agentilor economici.

Se poate aprecia ca la sfarsitul primei etape a crearii ei, uniunea vamala avea o dimensiune
preponderent tarifara. În contextul evolutiilor ulterioare, uniunea vamala a progresat cu fiecare
nou moment si pas pe calea adâncirii integrarii. În acest sens s-au înregistrat: pe de o parte o
extindere a teritoriului vamal, iar pe de alta parte o evolutie progresiva spre libera circulatie a
marfurilor care reprezinta unul din principalele atributuri ale pietei interne unice si spre
reglementari unitare în relatiile cu tertii. Ca urmare a acestei evolutii, uniunea vamala a dobandit
alaturi de dimensiunea tarifara si o dimensiune fundamental economica. Teritoriul vamal a
uniunii s-a extins prin valurile succesive ale aderarii, respectiv:

- Anglia, Danemarca si Irlanda care au aderat de la 1 ianuarie 1973;

- Grecia de 1 ianuarie 1981;

- Spania si Portugalia din 1986;

- Austria, Suedia si Finlanda de la 1 ianuarie 1995

- Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia, Cipru, Slovacia, Letonia, Lituania si Malta la 1mai 2004

- România si Bulgaria de la 1 ianuarie 2007;

11
CONCLUZIE:

Concluzionam ca de la infiintarea sa, Uniunea Europeana si-a extins nu numai dimensiunea,

prin aderarea de noi state membre, ci si domeniile in care a dezvoltat o politica comuna
europeana. Deasemenea Uniunea Europeana a creat piata unica interna printr-un sistem de legi si
reglementari ce garanteaza libertatea de circulatie a persoanelor, bunurilor, serviciilor si
capitalurilor. A dezvoltat politici comune pentru comert, agricultura si pescuit, a luat si masuri
pentru punerea in practica a unei politici europene pentru dezvoltarea regionala. Uniunea
Europeana si-a intarit pozitia in ceea ce priveste politica comuna externa, justitia si afacerile
interne. Tratatul de instituire a Comunitatii Economice Europene ce prevede crearea unei piete
comune avand la baza principiul liberei circulatii (a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si
persoanelor), a stat la baza coordonarii treptate a politicilor statelor membre si la dezvoltarea
ulterioara a politicilor comune europene.

Uniunea Europeană este cel mai mare actor global în comerțul și investițiile internaționale.
Pentru noi, provocarea într-o lume în continuă schimbare este menținerea și ameliorarea poziției
noastre, precum și ieșirea din actuala criză economică.Opinia publică recunoaște valoarea
comerțului și a piețelor deschise pentru asigurarea unor prețuri scăzute și a unei oferte mai
diversificate pentru consumatori. Deși oamenii cred că Europa este în prezent bine poziționată, ei
își manifestă cu toate acestea îngrijorarea cu privire la capacitatea Europei de a concura în viitor
cu economiile cu creșterile cele mai rapide. Ei acordă creării de locuri de muncă un loc de frunte
în lista de priorități pentru politica comercială a UE. Această îngrijorare este legitimă. În prezent,
36 de milioane de locuri de muncă din Europa depind, în mod direct sau indirect, de comerț.
Trebuie să facem ca politica comercială să lucreze în favoarea creării de locuri de muncă. Cu
politici adecvate putem alimenta creșterea economică în Europa. Prin încheierea acordurilor
comerciale aflate în pregătire în prezent și printr-o relație mai strânsă cu partenerii noștri
strategici, politica comercială poate aduce o creștere a economiei de [aproximativ] 150 de
miliarde EUR. Acesta echivalează cu 1 punct procentual din PIB-ul UE sau cu adăugarea unei
economii de dimensiunea celei a Irlandei sau a Republicii Cehe. Aceasta va aduce o contribuție
majoră la agenda mai largă a Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă
incluziunii. Trebuie să încheiem acordurile comerciale multilaterale și bilaterale a căror
negociere este în curs sau care urmează să înceapă. Trebuie să găsim noi căi de lucru cu parteneri
comerciali-cheie, în cazul cărora multe dintre provocări sunt reprezentate mai degrabă de
reglementare și norme decât de tarifele tradiționale.

12
 In concluzie mentionam ca realizarea celor şase obiective majore implică angajarea decisă
atât a instituţiilor UE, cât şi a fiecăruia dintre statele membre pentru continuarea programului de
negocieri, aprofundarea parteneriatelor strategice şi menţinerea evoluţiei politicii comerciale a
Uniunii. În acest context, se vor face eforturi pentru grăbirea încheierii negocierilor Rundei Doha
spre a duce la îndeplinire a angajamentului liderilor G20 de la Seul de a ajunge la rezultate
echilibrate, ambiţioase, cuprinzătoare şi reuşite. Un grup de personalităţi recunoscute din ţările
dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare vor formula recomandări independente pentru a contura
viziunea europeană asupra obiectivelor şi a funcţionării post-Doha a OMC. Se va urmări
susţinerea progreselor din negocierile comerciale bilaterale în curs, iniţiinduse noi negocieri
comerciale cu ţările ASEAN şi negocieri de investiţii autonome cu partenerii importanţi. Statele
vecine UE sunt în continuare obiectivul major de încheiere a unor acorduri de liber schimb
aprofundate şi complete care să le apropie progresiv de piaţa unică. Consolidarea relaţiei UE cu
partenerii strategici se va realiza prin rezolvarea problemelor privitoare la buna funcţionare a
pieţelor în secolul 21, un raport al acestor măsuri se va materializa până la finele lui 2012. Se va
adopta o carte verde care să urmărească îmbunătăţirea sistemului de control al exporturilor
europene. Se va formula o propunere legislativă pentru iniţierea unui instrument al UE pentru
garantarea accentuată la accesul simetric la piaţa achiziţiilor publice în pieţele dezvoltate şi cele
emergente importante. Se va finaliza dezbaterea cu statele membre şi Parlamentul European
relativă la noua politică de investiţii a UE.Comisia va prezenta o comunicare privind măsuri de
sprijinirea dezvoltării internaţionale a IMM-urilor.Se va revizui strategia UE de aplicare a
drepturilor de proprietate intelectuală în statele terţe şi reglementarea vamală a DPI la frontierele
Uniunii. Începând cu 2011, se va prezenta în faţa Consiliului European de primăvară un raport
anual privind obstacolele în calea comerţului şi investiţiilor, ca instrument important în
supravegherea impedimentelor de ordin comercial şi protecţionist în calea adoptării măsurilor de
aplicare necesare.

In concluzie o politică comercială europeană puternică trebuie să se bazeze pe

multilateralitate. Trebuie construită pe un spirit de reciprocitate şi parteneriat. Comisia va lupta
pentru a deschide pieţele şi pentru a le păstra deschise.

13
Lista abrevierilor

UE - Uniunea Europeana

EURATOM- Comunitatea Europeana pentru Energia Atomica

PIB – Produs intern brut

PNB – Produs national brut

BCE – Banca Centrala Europeana

Zona euro – Zona euro este o zona monetara si se refera la cele 17 tari din Uniunea Europeană
care au adoptat euro ca monedă unică.

14
LISTA BIBLIOGRAFICA:

Literatura:

- "Politici comune ale Uniunii Europene" - Petre Prisecaru (coord.),

Laurentiu Baltatu, Lucia lordache, Ecaterina Stanculescu, Pompilia Idu, Mariana
Papatulica, Gheorghe Caraiani.
- Integrarea Economică Europeană : (Curs universitar), Autor: Odagiu, Galina.
- Economia mondială : Integrarea economică internaţională : Autor: Galaju, Ion.
- Cooperarea industrială internaţională şi creşterea economică a ţărilor în curs de
dezvoltare, Autor: Petre Tanasie.
- Integrare Economica Europeana(suport de curs) – prof. Gabriela Carmen Pascariu.

Surse electronice:

Lista de documente ale Uniunii Europene:

- http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2010/november/tradoc_146953.pdf
- http://ec.europa.eu/trade/trade-growth-and-jobs/
- http://ec.europa.eu/trade/trade-growth-and-jobs/public-opinion/

15