Industria produselor de slăbire

Oprah Winfrey a dat startul unei manii a dietelor în 1988, atunci când a apărut în
emisiunea ei de televiziune în blugi Calvin Klein marimea 10 și s-a lăudat că a pierdut 30 de
kilograme prin utilizarea programului Optifast, elaborat de compania Sandoz Nutrition. În ziua în
care Oprah a făcut anunțul, Centrul de medicină preventivă din cadrul Spitalului Universitar din
Philadelphia a primit 500 de apeluri privind produsul Optifast. De atunci, industria dietelor a
crescut cu câte 15% pe an, ajungând la o cifră totală de afaceri de 3 mld. $ pe an.
Principalii concurenți în 1992, atunci când piața produselor de slăbire a atins punctul
maxim, erau următorii:
Weight Watchers International: 1,3 mld. $
Nutrisystem, Inc.: 764 mil. $
Diet Center, Inc.: 275 mil. $
Thompson Medical Company (Slim-Fast): 260 mil. $
Sandoz Nutrition (Optifast): 120 millioane $

Programele de slăbire sunt vândute prin susținerea oferită de celebrități și prin reclamele
de tip „înainte și după”. Lynn Redgrave a făcut reclamă pentru Weight Watchers, Susan Saint
James pentru Diet Center, iar Christina Ferrara, Tommy Lasorda, Kathie Lee Gifford, Whoopi
Goldberg pentru Slim-Fast şi Ultra Slim-Fast.
Directorul general al companiei Weight Watchers a comparat nebunia dietelor cu
excesele de pe Wall Street din anii ’80. Pe la mijlocul anului 1990, senatorul Ron Wyden din
Oregon, pe atunci președinte al Subcomisiei pentru intreprinderi mici și mijlocii a cerut
reprezentanților industriei să explice tacticile lor de vânzări. Audierile lui Wyden au arătat că
90% dintre cei care pierd în greutate prin programele de slăbire rapidă recapătă greutatea
pierdută și deseori mai mult în termen de doi ani. Wyden a întrebat de ce angajații acestor
programe sunt numiți „specialiști în slăbire”, din moment ce în realitate nu au expertiză și sunt
de fapt angajați din domeniul vânzărilor. Directorul general al Weight Watchers a depus
mărturie, spunând că, fără a fi vorba de lăcomie, unele companii din acest domeniu au
compromis programele de slăbire rapidă, iar promisiunile au crescut.
Chiar înainte de audierile House, nouăsprezece femei au dat in judecată Nutrisystem și
Jenny Craig Inc, în Dade County (Miami), Florida, pentru faptul că programele de slăbire le-ar fi
generat probleme la vezica biliară. Șaptesprezece dintre femei au trebuit să suporte o operație de
scoatere a vezicii biliare după ce au participat la programul Nutri/System, chiar dacă anterior nu
avuseseră niciun diagnostic în această privință. Ca răspuns, Nutrisystem a declarat că persoanele
obeze sunt vulnerabile la o varietate de boli, inclusiv ale vezicii biliare. Compania a etichetat
acuzațiile ca fiind „atent orchestrate”.
Nutrisystem a fost forțată să falimenteze, dar s-a reînființat în 1993, cu un nou acționariat
și o nouă viziune despre pierderea în greutate, care includea încurajarea exercțiilor în sălile lor.
Un consultant de marketing a observat cu privire la industria produselor de slăbire că piața
serviciilor nutriționale este atât de mare încât chiar dacă pierzi unii clienți vei câștiga imediat

1
alții. Același consultant spunea că într-o anumită măsură, în această industrie, marketingul este
mai improtant decât produsul.
În 1991, Comisia Federală de Comerț (FTC) a acuzat Optifast, Medifast și Ultrafast că au
făcut afirmații de marketing înșelătoare și nefondate. Agenția a considerat drept nefondate
afirmaţiile de tipul „Vei avea tot ce ai nevoie pentru a-ți menține sub control greutatea pentru tot
restul vietii”, care puteau fi găsite în unele reclame. Wyden a declarat că reclamațiile FTC
împotriva celor trei companii sunt doar începutul, problema fiind dacă standardele impuse se vor
aplica întregii industrii.
Pe la jumătatea anului 1992, FTC a încheiat ancheta privind publicitatea înșelătoare la
produse de slăbit și a emis o serie de linii directoare privind acest tip de publicitate. Reclamele de
tip „înainte și după” trebuiau să includă fotografii ale clienților tipici, nu ale celor mai de succes,
iar pretențiile de menținere a greutății trebuiau să fie fundamentate.
Liniile directoare ale FTC au fost date de rezultatul studiilor National Institutes of Health,
care constatau că apoape toți cei care au ținut dietă și au folosit produsele de slăbit au câștigat
într-un an două treimi din greutatea pierdută și întreaga greutate în termen de cinci ani.
Ca urmare a noilor prevederi ale FTC, Food and Drug Administration (FDA) a anunțat că
va decide dacă fenilpropanolamina va putea fi folosită în continuare ca inhibitor de apetit.
Acțiunile în instanță privind răspunderea producătorului au continuat. Între timp, alarmată de
bolile cauzate de produsele de slăbit, Oprah Winfrey a anunțat că nu va mai folosi niciodată un
astfel de produs.
Un sociolog american, Susie Orbach, afirmă că în fiecare an 50 de milioane de americani
încep să țină regim și remarcă faptul că în urmă cu 22 de ani problemele alimentare afectau doar
un număr limitat de femei de 30-40 de ani, în vreme ce acum afectează fete de 9 ani, dar și femei
de 60 de ani.
Primele două companii din industrie – Jenny Craig și Weight Watchers – au fost citate de
FTC în octombrie 1993, pentru publicitate înșelătoare. Alte trei companii au căzut de acord cu
FTC să nu reprezinte greșit performanța programului, să pună la dispoziție datele disponibile și
să menționeze pe etichetă că pierderea în greutate poate fi temporară.
Departamentul pentru problemele consusmatorilor din New York a fost primul care a
impus reglementări pentru centrele de dietă, a căror încălcare poate conduce la amenzi de 5.000
$:
1. Centrele trebuie să posteze în mod vizibil un afiș privind drepturile consumatorilor și să îi
informeze pe aceștia că pierderea rapidă în greutate poate conduce la probleme grave de
sănătate și că doar schimbarea stilului de viață, constând într-o alimentație sănătoasă și în
exerciții fizice, poate aduce o pierdere permanentă de greutate.
2. Toate centrele trebuie să ofere, de asemenea, fiecărui client potențial un exemplar al
Drepturilor consumatorului.
3. Toate centrele trebuie să ofere potențialilor clienți informații privind costurile ascunse ale
produselor sau ale testelor de laborator necesare.
4. Toate centrele trebuie să îi anunțe pe cei care țin dietă care este durata așteptată a programului.

2
 Acțiunile FTC împotriva publicității false au condus la o reducere cu 15% a veniturilor
industriei produselor de slăbire.
În anul 1997, Societatea Americană de Medicină Bariatrică a dat publicității un document
care se referă la preocupările sale cu privire la utilizarea medicamentelor împotriva obezității,
cum ar fi Redux și fen-Phen, alături de promisiunile producătorilor privind creșterea permanentă
în greutate. Apariția unor noi medicamente împotriva obezității a condus la deschiderea unor noi
clinici, concentrate în întregime pe pastile si rețete, cu un total de 18 mil. de rețete lunare emise
de cele mai multe ori nu pentru pacienți obezi în sens clinic, ci pentru cei care voiau să piardă
doar 3-5 kilograme.
Un studiu din anul 1997 a constatat o afecțiune a valvei cardiace în rândul utilizatorilor
de fen-Phen, iar FDA a retras de medicamentele de slăbire de pe piață. Cei care au folosit aceste
medicamente a început litigii. Vânzările de medicamente anti-obezitate a ajuns la aproape 500
mil. $ în 1996, dar în 1998 a scăzut la 28,8 mil. $. Centrele de dietă care se bazează pe cele două
medicamente au fost, de asemenea, chemate în instanță și multe, bazate numai pe prescrierea de
medicamente, au fost închise. Clieții s-au plâns că nu au primit suficiente avertismente.
La începutul anului 1998, un studiu pe 1.072 de persoane, finanțat de către societatea-
mamă a producătorilor de Redux și Pondimin au găsit doar o rată de 6,5-7,3% dintre pacienți cu
probleme la valva cardiacă între cei care au luat medicamentele, față de 4,5%, la pacientii care au
luat placebo. Un cardiolog a etichetat diferența ca „irelvantă statistic”. Totuși, interdicția emisă
de FDA s-a menținut și procesele au continuat.
Noile produsele pentru scăderea în greutate care accelerează metabolismul și inhibă pofta
de mâncare au continuat să apară. Metabolife International Inc. a condus o campanie agresivă
pentru a contracara relatările negative din mass-media cu privire la efectele adverse ale
medicamentului Metabolife, care, susține compania, accelerează metabolismul și reduce apetitul.
În 2002, FDA a inceput o anchetă privind Metabolife și alte produse care conțin ingredientul
numita efedrină, cunoscut de asemenea sub numele de ma huang, un supliment pe bază de
plante, foarte frecvent utilizat în multe produse de pierdere în greutate. Metabolife a atins
vânzările maxime de 1 mld. $ la sfârșitul anilor 1990. În anul 1999, mai mult de 12 de mil. de
oameni foloseau produse care conțin efedrină, dar FDA a devenit îngrijorată atunci când s-au
înregistrat cel puțin 70 de decese și peste 1.400 de cazuri de efecte adverse legate de efedrină.
Efectele adverse au inclus tensiune arterială, insomnie, nervozitate, tremurături, dureri de cap,
convulsii, atacuri de cord și accidente vasculare. În 2005, FDA a ridicat parțial interdicția privind
efedrina. Există încă limite privind utilizarea efedrina în alte produse, precum și limite privind
disponibilitatea pentru consumatori. Un tribunal federal a menținut interdicția contestată de o
serie de producători.
Între timp, FDA a descoperit că Metabolife nu a răspuns la peste 13.000 plângeri de
sănătate cu privire la produsele cu efedrină, iar procesele au început sa erupă peste tot în țară.
Michael Ellis, fondatorul si directorul general al Metabolife, a fost pus sub acuzare în iulie 2004
pentru faptul că a mințit FDA şi pentru evaziune fiscală. Ellis și Metabolife, au fost acuzați că au

3
dezinformat FDA și au încercat să influențeze și să împiedice procedurile efectuate de FDA cu
privire la reglementarea suplimentelor alimentare care contin efedrină.
Metabolife a declarat faliment sub prevederile Capitolului 11 și, fiind în imposibilitatea
de-a asigura un cumpărător pentru companie, continuă producţia cu un nou director general,
Ronald Cunningham, fost CEO la UGG Holdings. Metabolife nu mai pune pe piață produse cu
efedrină, dar produce alte tipuri de produse de dietă și produse pe bază de plante. Blevins și Ellis
au rămas în consiliul director al Metabolife. La data de 6 nov. 2007, Ellis a pledat vinovat pentru
faptul că a mințit FDA atunci când a afirmat că Metabolife nu a primit plângeri din partea
consumatorilor. Procesul a arătat că Ellis a ascuns mai mult de 10.000 de plângeri ale clienților
Jenny Craig a început să folosească o strategie bazată pe celebrități pentru introducerea
pe piață a programului său de pierdere în greutate. Unul dintre primii săi clienți celebri a fost
Monica Lewinsky. Goana după miracole continuă. În 2007, un ceai verde care ajută la reducerea
apetitului a fost subiectul unui show găzduit de Oprah Winfrey. Produsul este, de asemenea,
promovat în revista Q magazine.

Întrebări
1. Dacă aţi obține un loc de muncă part-time pe postul de „consilier de slăbire” bazat pe un
program de pierdere rapidă în greutate, ce constrângeri de ordin etic ați avea în munca dvs.?
2. Nu doresc oamenii doar să piardă rapid din greutate? Ce s-ar întâmpla dacă le-ai spune că o
vor lua înapoi și că, în plus, se vor confrunta şi cu riscuri de sănătate, dar ei decid să meargă
mai departe oricum? Ai adera la un standard moral bazat pe transparenţă și libertatea de
alegere?
3. Industria dietelor face bani din motivația temporară? Sau ea oferă doar motivație temporară?
4. Sunt reclamele la produsele pentru pierdere în greutate înșelătoare? De ce?
5. Weight Watchers, care în 1994 a înregistrat o pierdere de 50 de mil. $, a început un nou
program, care pune accentul pe alimente sănătoase, prevenirea bolilor de inimă și exerciții
fizice. Evită acest tip de program problemele etice ale programelor de pierdere rapidă în
greutate?
6. Având în vedere problemele Redux și fen-Phen, ce concluzie se poate trage în privința
industriei dietelor? Cum ar arăta o abordare etică a managementului unei clinici de pierdere în
greutate? Există un conflict inerent între abordarea bazată pe pierderea rapidă in greutate și
realitatea pierderii în greutate și cea a managementului acestor clinici?
7. Ce ai învățat din cazul Metabolife în legătură cu industria dietelor, interdicție, procese și
acuzaţii?
8. De ce consisderați că produsele de slăbire continuă să aibă un loc în show-ul lui Oprah
Winfrey? Ce răspundere legală și morală au părțile responsabile pentru afirmațiile făcute în
reclamele la produsele și programele de slăbire?