Efectul reclamelor în practica medicală

Ȋncă din cele mai vechi timpuri oamenii au avut un nivel de influenţă crescut, aceştia fiind uşor
influenţabili in funcţie de personalitate, gȃndire, dar şi vȃrstă. Cu cȃt vorbim de vȃrste mai
fragede sau mai înainteate observăm că aceştia sunt mai creduli şi mai uşor de influenţat, dar
desigur o uşoară naivitate poate avea oricine.

Ȋn ultimii ani mass-media modeleaza tot mai mult percepţiile despre îngrijirea sănătății și vizita
la doctor. Atunci când o pandemie sau o criză sanitară pun în pericol populația, încrederea
oamenilor în medicină este esențială, la fel și încrederea în medicamentele sau dispozitivele
medicale recomandate. Atât televiziunea cât și internetul, implicit social media, s-au schimbat
considerabil, însă ce rămâne constantă este responsabilitatea de a difuza informații și
recomandări medicale corecte și relevante.

Reclamele din domeniul farmaceutic

Publicitatea directă către consumatorii medicamentelor eliberate pe bază de rețetă are o forță
puternică pe piața de îngrijire a sănătății. Producatorii susțin că o bună publicitate către
consumatori educă și întăreşte relația pacienţilor cu furnizorii.
Cei care se opun practicii susțin că există un conflict de interese pentru companiile farmaceutice
în ceea ce privește publicitatea produselor direct către pacienți și că decizia de a face publicitate
nu se bazează pe preocuparea pentru sănătatea publică, a pacienților, ci mai degrabă pe
randamentul investițiilor.

Medicii și alți furnizori de servicii medicale sunt adesea prinşi în mijlocul acestei dezbateri
încercând să reducă diviziunea dintre percepția consumatorului și realitatea medicală. Pentru a
avea succes în această sarcină, medicii trebuie să fie informați în mod optim despre publicitatea
directă către consumator și efectele acesteia asupra practicii de îngrijire a sănătății. Cu toţii ştim
că publicul preferă şi este cu atȃt mai interest de produsele companiilor mai expuse în mass-
media.
Medicamentele sunt frecvent utilizate de vârstnici pentru a îmbunătăți calitatea vieții, a prelungi
speranța de viață și a vindeca sau atenua boala. Este clar, totuși, că vârstnicii nu reușesc adesea
să adere la medicamentele prescrise, ceea ce duce la consecințe clinice și economice nedorite.
Un exemplu de factor care ar pute influenţa tipul de medicament pe care vârstnicii preferă să îl
cumpere este preţul. Cu toate că aceştia preferă produsele farmaceutice care sunt mai expuse in
mass-media şi care îşi permit producerea reclamelor televizate şi nu numai, în general aceste
farmacii îşi expun produsele cu un preţ mai crescut comparativ cu altele, putem spune mai puţin
dezvoltate din acest punct de vedere, care oferă aceleaşi produse însă la un preţ mult mai mic.

Publicitatea directă către consumatori nu este un fenomen nou. Prima reclamă înregistrată a unui
produs farmaceutic a apărut la începutul secolului al XVIII-lea, iar mai apoi în secolul al XIX-lea
și începutul secolului al XX-lea s-au realizat tot mai multe reclame. Ca răspuns la proliferarea
acestor reclame, Congresul Statelor Unite a întreprins o serie de măsuri legislative pentru a
reglementa apariţia reclamele la medicamente.

Publicitatea în jurnalele medicale este una dintre tehnicile folosite de companiile farmaceutice
pentru a-și promova produsele în fața medicilor. În primii patru ani ai unui nou medicament, pe
piață companiile farmaceutice pot câștiga aproximativ 2,43 dolari pentru fiecare dolar dat de
acestea producătorilor de revistele medicale pentru a le publica medicamentul. Se estimează
faptul că rentabilitatea investiției va crește la peste 4 dolari după această perioadă. Pentru medici
una dintre principalele surse de informare cu privire la medicamentele nou comercializate sunt
revistele medicale. Prin urmare, în mod ideal, informațiile furnizate în reclame ar trebui să fie de
înaltă calitate pentru a sprijini medicii să practice medicina bazată pe dovezi.

Un alt subiect la fel de important face referire la suplimentele alimentare. Aflate la limita dintre
produse alimentare si medicamente, acestea reprezinta la nivel mondial, speranţa multor oameni
pentru menţinerea sănătăţii, pentru promovarea creşterii si dezvoltării organismului. O parte
semnificativă dintre aceștia decid însă să consume aceste produse fără o recomandare a
medicului sau a farmacistului care ar tine cont de nevoile și eventualele carențe ale fiecărui
organism. Mai mult decât atât, aceste persoane nu iau în considerare nici cele indicate pe
etichetele suplimentelor alimentare, ci doar publicitatea care se face acestor produse.

Ȋn această categorie întȃlnim şi suplimentele alimentare promovate pentru a „crește colagenul”

sau pentru sănătatea „pielei, părului și unghiilor” devin din ce în ce mai populare, în ciuda lipsei
de dovezi care să susțină utilizarea lor. De regulă producătorii (dermatologii) şi furnizorii descriu
aceste produse folosind cuvinte precum „strălucire”, „frumusețe”, „piele” lăsȃnd să se înţeleagă
că acestea conduc fără îndoială la nişte rezultate uimitoare. Aşadar aceştia ar trebui să fie
conștienți de afirmațiile de marketing făcute în mod obișnuit despre aceste produse. Pacienții ar
trebui să fie educați că aceste afirmații nu sunt, în general, verificate de agenții independente de
testare, FDA din SUA sau de studii de control randomizate de înaltă calitate.

Suplimentele alimentare sunt utilizate pe scară largă în Statele Unite (S.U.A.) și în întreaga lume,
studiile estimând că peste 50% din populația SUA consumă în mod regulat o anumită formă de
supliment alimentar. În această categorie, suplimentele pentru piele, păr și unghii, cunoscute și
sub denumirea de suplimente „dermatologice” sau „de frumusețe”, devin din ce în ce mai
populare, piața globală a suplimentelor pentru frumusețe este estimată să ajungă la 7 miliarde de
dolari până în 2024.

În ciuda utilizării lor pe scară largă, aşa cum ziceam, există o lipsă de dovezi de înaltă calitate
care să susțină utilizarea multor suplimente dermatologice, deoarece producătorii nu sunt nevoiţi
să prezinte dovezi de siguranță sau eficacitate înainte de vânzare.
 Conform studiilor multe produse au inclus unele informații despre alergeni. 69% au indicat că
sunt „fără gluten” și 48% au indicat „fără arome artificiale”. Cea mai comună afirmație a fost
„poate ajuta la promovarea sănătăţii părului, a pielii și a unghiilor”--32% dintre produse, urmată
de „frumusețe din interior”--21%. Alte afirmații comune au fost „menținerea sau promovarea
hidratării pielii”--16%, „promovarea pielii cu aspect mai tânăr”--16%, „suport pentru păr, piele și
unghii”--12%, „sprijină sinteza de colagen în piele”--11% și „combate liniile fine și ridurile”--
10%.

Una dintre cele mai frecvente discuții apărute odată cu dezvoltarea marketingului în domeniul
sănătății s-a datorat îngrijorării că publicitatea va duce la o situație în care activitatea medicală se
va transforma într-una exagerat de comercială. Acest lucru este destul de greu de evitat, având în
vedere că unitățile medicale care prestează servicii și asistență medicală au dreptul de a-și face
cunoscute propriile activități și de a informa consumatorii asupra serviciilor de
sănătate pe care le oferă.

În trecut, se considera că publicitatea și promovarea erau sub demnitatea profesiei medicale și că

singura modalitate de a avea noi pacienți era prin recomandările făcute de pacienţii mulţumiţi de
experienţa avută şi evaluările pozitive primite din partea acestora. O astfel de gândire nu mai este
compatibilă cu cerințele actuale ale pacienților, care doresc să fie din ce în ce mai informați.

Astăzi, este considerat etic că instituțiile de sănătate sau medicii individuali pot să-și promoveze
munca, atâta timp cât informațiile sunt veridice, oneste, nediscriminatorii și nu induc în eroare
ceea ce este valabil şi în cazul companiilor farmaceutice. Cea mai mare neînţelegere este adesea
dată de mesajul pe care aceştia îl transimit, nefiind suficient de detaliat din cauza formatului
multimedia selectat. Pentru a-şi promova activitatea, adică în scop publicitar pot fi folosite
diverse medii, precum publicarea în ziare, internet, panouri publicitare, broșuri, mijloace audio-
vizuale etc.. În orice caz, trebuie reținut că etica impune ca orice reclamă plătită să fie
identificată ca atare.

Cum ziceam o atenție deosebită trebuie acordată și limbajului folosit. Spațiul disponibil unde se
pot expune reclame este adesea limitat, deoarece sunt din ce în ce mai mulţi producători care vor
să-şi promoveze produsele sau afacerea. Acest lucru duce la necesitatea de a se rezuma la mesaje
foarte scurte și astfel se ajunge la o versiune extrem de diferită a mesajului original, rezultȃnd aşa
zisa publicitatea înșelătoare prin furnizarea de informații care sunt diferite de cele dorite.
Voucherele care oferă diverse servicii la prețuri reduse sau chiar oferite gratuit fac parte din
categoria strategiilor de marketing folosite cu scopul de a promova unitățile sanitare, pentru a
atrage pacienții.
 De asemenea, in astfel de cazuri, calitatea serviciilor la un preț mai mic nu trebuie să fie
inferioară celor oferite la un preţ mai crescut. În același context legat de aspectul comercial al
activității medicale, trebuie menționată și percepția publică asupra profesiei de medic. Această
percepție poate fi ușor influențată negativ de strategiile de marketing lipsite de etică. Medicii și
unitățile sanitare au o datorie importantă de a practica marketingul cu responsabilitate.

Aşadar conținutul mesajelor promoționale trebuie să fie veridic și să nu creeze așteptări

nejustificate, medicul sau unitatea sanitară trebuie să poată furniza serviciile revendicate în anunț
şi de asemenea o atenție deosebită trebuie acordată procedurilor experimentale care nu au
dovedit încă rezultatele dorite pentru a nu dezinforma pacienții, deoarece un pacient cu o
suferință gravă va fi ușor de influențat și va tinde să aibă încredere în orice promisiune cu
ușurință, cu dorința de a se vindeca. Există si medici sau organizaţii sanitare care își promovează
competența prin denigrarea muncii altor medici prin material de marketing în acest caz
activitatea de marketing devenind lipsită de etică.
Publicitatea – o metodă de comunicare de marketing care implică utilizarea plătită a mass-media
pentru a transmite mesaje către publicul dorit – reprezintă una dintre cele mai comune și mai
eficiente căi de implicare a pacienților actuali și potențiali. Deși a proliferat cu întârziere în
industria serviciilor de sănătate din cauza tradiției, mijlocul de comunicare este acum ferm
stabilit și desfășurat în mod obișnuit de organizațiile medicale și de sănătate în toată lumea. În
ciuda utilizării pe scară largă, furnizorii de asistență medicală trebuie să profite de oportunități,
atunci când și acolo unde este posibil, pentru a rămâne la curent cu cele mai recente detalii
privind publicitatea și aplicațiile asociate acesteia, crescând probabilitatea interacțiunilor de
succes ale publicului.

Pentru a înțelege cel mai bine publicitatea, este util să obțineți mai întâi o conștientizare a
contextului acesteia și a plasării în disciplina mai mare a marketingului. Definit oficial,
marketingul este „un proces de management care implică evaluarea dorințelor și nevoilor
clienților și realizarea tuturor activităților asociate cu dezvoltarea, stabilirea prețurilor, furnizarea
și promovarea soluțiilor de produs care satisfac acele dorințe și nevoi” .

După cum este prezentată în această definiție, promovarea este o componentă proeminentă a
marketingului, lucru ilustrat în continuare prin includerea sa ca unul dintre cele patru elemente
de care depinde marketingul :produs, preț, loc, promovare. Aspectul de promovare al
marketingului implică în esență toate elementele asociate cu atragerea publicului, căile de bază
pentru implicare fiind descrise într-un model descriptiv cunoscut sub numele de mix de
comunicații de marketing (sau promoții).
Menținerea gradului de conștientizare a evoluțiilor actuale în publicitatea serviciilor de sănătate
poate fi facilitată prin dobândirea de perspective și practici operaționale de la instituții similare.

Majoritatea furnizorilor de servicii medicale pot beneficia de opinii experiențiale, deoarece pot
modela și perfecționa abordările publicitare.
Obținerea unor astfel de perspective poate fi dificilă, având în vedere sensibilitățile competitive,
dar ocazional instituțiile de sănătate sunt obligate să împărtășească cunoștințele în conturile
publicate, acest articol special urmând exemplul. În mod specific, sunt împărtășite cunoștințele și

experiențele din utilizarea extensivă și istorică a reclamelor de către Willis-Knighton Health

System, întărind conturile experiențiale disponibile în literatura de specialitate și oferind
îndrumări operaționale pentru furnizorii de sănătate și medicale.

Profesional,publicitate pentru practicieni și public este necesară, dar ar trebui să excludă

denaturarea calificărilor,resurse și paternitatea lucrărilor de cercetare. Instituțiile medicale sunt
responsabile de modul în care membrii personalului se prezintă ei înșiși și instituțiile lor.
Asociații medicale, atât autorități guvernamentale de licențiere, cât și voluntare societăților, au
competențe și responsabilități de a monitoriza reclamele profesionale pentru a apăra interesul

public împotriva înşelăciunii. Revistele medicale au obligația de a asigura autenticitatea

paternității și integritatea lucrărilor publicate și baza științifică a afirmațiilor agenților de
publicitate comerciali.

O preocupare tot mai mare este conflictul de interese al autorilor. Presa de știri în masă trebuie să
asigure acuratețea și proporționalitatea în raportarea evoluțiilor științifice, iar producătorii de
produse trebuie sa observe adevărul în publicitate, în special în publicitatea Direct-to-Consumer.

Un aspect foarte important al unei reclame este relația dintre aceasta și persoana căreia se
adresează. În urma unui studiu efectuat în 2008,în Germania,la care au participat 3415 de școlari
germani ,cu vârste cuprinse între 10-17 ani,s-a constatat că 31.1% dintre aceștia au fumat cel
puțîn odată în viață lor,7.4% erau fumători la momentul studiului,iar 35.3% nu au fumat
niciodată.

În urmă acestei statistici,s-a efectuat următorul experiment: cei 3415 elevi au fost supuși unui
test de recunoaștere a brandu-ului de țigări doar după formă și caracteristicile unei țigări.15%
dintre elevi au reușit să recunoască brand-urile de țigări,cele mai populare fiind Lucky Strike și
Marlboro.În urmă acestui test,cei care au fumat sau care fumau și la dată efectuării studiului au
fost întrebați cum au aflat de respectivele brand-uri de țigări și ce a stat la baza alegerii
acestora.S-a constatat că in rândul minorilor imaginea pe care țigările o promovează este una
agresivă,de rebeliune,fapt ce atrage și mai mult eventualii clienți.

Concluzia acestui studiu subliniază specificitatea relației dintre marketingul tutunului și fumatul
în rândul tinerilor,cu expunerea la reclame pentru promovarea țigărilor.Această constatare
sugerează un efect al tutunului prin prisma reclamelor.

Pentru a adresa problema pe care strategiile de marketing o potențează am ales că ultima

subtemă a acestui material problema publicitățîi la alcool și fast food. Acest punct este extrem de
problematic deoarece categoria de populație afectată de această practică de marketing este
reprezentată majoritar de către copii și adolescent. Din această cauza obezitatea și dependență de
alcool sunt principalele probleme nutriționale cu care ne confruntăm.
RECLAMELE DIN DOMENIUL FAST FOOD SI AL ALCOOLULUI
Consumul de alcool este influențat de un sistem cauzal complex de factori psihologici,
comportamentali, sociali, economici, juridici și de mediu. Acești factori sunt modelați de modul
de guvernare (de exemplu, legile de licențiere și impozitare), de consumatori (de exemplu,
modelele de consum de alcool determină cererea) și de practicile din industria alcoolului, cum ar
fi publicitatea. Marketingul și publicitatea produselor alcoolice contribuie la un „mediu alcoolic”
și are o influență sesizabilă asupra consumului de alcool și a efectelor sale nocive.
Perspectiva sănătățîi publice este că există suficiente dovezi că publicitatea pentru alcool
influențează consumul. Industria alcoolului contestă acest lucru, afirmând că publicitatea are că
scop doar să ajute consumatorii să aleagă între mărci.
Reducerea consumului de alcool este un obiectiv important de sănătate publică la nivel mondial.
Alcoolul contribuie la aproximativ 4% din povara globală a bolii, cu aproximativ 9% dintre
bărbațîi din Regatul Unit și 4% dintre femeile din Marea Britanie. prezentând semne de
dependență de alcool, iar guvernul Regatului Unit estimează costul anual pentru economie al
daunelor cauzate de alcool la 21 de miliarde de lire sterline pe an.
Consumul de alcool este influențat de un sistem cauzal complex de interconectare psihologică,
comportamentală, socială, economică, factori de mediu juridici și fizici. Acești factori
interacționează la nivel individual, comunitar și de populație și sunt modelați de acțiunile
guvernelor locale și naționale (de exemplu, legile de licențiere și impozitare), de consumatori (de
exemplu, modelele de consum de alcool determină cererea) și de practicile din industria
alcoolului. Acesta din urmă include publicitatea, care a fost identificată că o influență
modificabilă asupra consumului de alcool și a efectelor nocive. Din cauza acestei complexități,
este important să înțelegem sistemul de alcool în care sunt introduse orice intervenții noi,
inclusiv măsurile de politică, și efectele acestor intervenți asupra acestui sistem complex. Astfel
de intervenții pot interacționa pozitiv sau negativ cu sistemul în sine; de exemplu, eficacitatea
acestora la nivel individual pentru a reduce consumul dăunător de alcool poate fi moderată de
influențe concomitente, cum ar fi disponibilitatea și prețul alcoolului. Eșecul de a lua în
considerare acest „mediu alcogen” mai larg poate duce la recomandarea unor intervenții
ineficiente sau chiar dăunătoare și/sau la eșecul de a recomandă soluții pentru prevenirea
consumului acestuia. Lucrarea de față dezvoltă acest argument în legătură cu publicitatea la
alcool, argumentând că lipsa unei perspective de sistem asupra efectelor reclamei la alcool poate
duce la concluzii înguste și înșelătoare.
Ne concentrăm pe publicitatea pentru alcool, deoarece a făcut obiectul unui număr de revizuiri
sistematice care includ diferite forme de dovezi și, de asemenea, pentru că este un domeniu în
care afirmațiile inferențiale bazate pe dovezi sunt contestate, în special între industria alcoolului,
care susține că nu există dovezi că publicitatea influențează în mod semnificativ consumul de
alcool și că restricțiile de publicitate ar fi ineficiente, iar susțînătorii sănătății publice care susțîn
că există dovezi clare că publicitatea influențează în mod important consumul de alcool, în
special în rândul copiilor și tinerilor.
Scopul acestei lucrări este de a contesta dependența excesivă pe forme restrânse de dovezi și
abordări de investigare a cauzalității pentru a informa procesul decizional. Acest lucru se
realizează printr-o critică a recenziilor sistematice existente ale reclamelor pentru alcool.
 Rămâne o controversă cu privire la contribuția publicitățîi alimentare adresate copiilor la
epidemia de obezitate infantilă din Marea Britanie. Scopul acestui studiu este de a explora relația
dintre capacitatea de a recunoaște siglele mărcilor prezentate în campaniile promoționale ale
industriei alimentare și comportamentele alimentare, cunoștințele alimentare și preferințele la
copiii cu vârsta între 9-11 ani care frecventează șase școli primare din Birmingham, West
Midlands.
Metode: Un test „20 flashcard” cu logo-ul mărcii a evaluat capacitatea copiilor de a recunoaște
logo-ul mărcii; un chestionar autocompletat a colectat informațîi despre caracteristicile socio-
demografice ale copiilor, comportamentele alimentare, cunoștințele și preferințele alimentare
(n=476).
Rezultate: Copiii au demonstrat atât abilități ridicate de recunoaștere a logo-ului mărcii, 88,4%
(420/476) recunoscând cel puțîn 16/20 logo-uri ale mărcii în chestionar, cât și niveluri ridicate de
dietă proastă. Nu a fost găsită o corelație puternică între capacitatea de recunoaștere mai mare a
logo-ului mărcii și comportamentele alimentare, cunoștințele și preferințele alimentare mai slabe.
Concluzie: Deși mulți copii sunt familiarizați cu logo-urile prezentate în mod obișnuit ale
produselor alimentare, cunoașterea mărcii nu pare să fie o influență majoră asupra consumului
unei diete sărace în rândul copiilor. Este puțîn probabil că reglementarea sau restricționarea
publicitățîi alimentare către copii să aibă un impact semnificativ asupra ratelor obezității în
rândul copiilor, cu excepția cazului în care sunt combinate cu măsuri pentru a aborda alte
influențe dăunătoare.
Acest studiu a analizat legătura dintre rețelele sociale și epidemia în creștere a obezitățîi infantile
în Europa. Un grup de lucru de la Academia Europeană de Pediatrie și Grupul European de
Obezitate a Copilului a căutat în literatură publicată și a elaborat o declarație de consens. Ea a
constatat că există dovezi ale unei legături puternice între nivelurile de obezitate din țările
europene și expunerea media din copilărie și că părinții și societatea aveau nevoie de o mai bună
înțelegere a influenței rețelelor sociale asupra obiceiurilor alimentare. Politicile de sănătate din
Europa trebuie să țînă seama de gama de influențe ale rețelelor sociale care promovează
dezvoltarea obezității infantile.

CONCLUZIA ESTE CĂ: această analiză critică a revizuirilor sistematice existente ale
reclamelor pentru alcool a constatat că recenziile sistematice anterioare au sintetizat corpuri
specifice de dovezi care se concentrează în mare parte pe investigarea efectelor (restricționării)
expunerii la publicitatea la alcool asupra cantităților totale de alcool consumate.
Prin urmare, ele contribuie la reprezentări importante, dar incomplete ale „dovezilor” necesare
pentru a informa cazul de sănătate publică pentru deciziile de politică privind publicitatea pentru
alcool. Sunt incomplete deoarece publicitatea are că scop influențarea mai mult decât doar
consumul; publicitatea este o intervenție la nivel de sistem cu mai multe obiective interconectate.
Analiză sugerează că cel puțîn în domeniul publicitățîi pentru alcool există o dependență
excesivă de forme restrânse de dovezi și abordări ale cauzalității în procesul decizional bazat pe
date reale. În acest caz specific, evaluările eficacității reclamei pentru alcool nu ar trebui să se
concentreze doar pe vânzări sau consum, că singure rezultate relevante de interes.
În general, consecința încadrărilor înguste și liniare ale problemelor complexe la nivel de sistem
este că acestea pot produce răspunsuri înșelătoare. Sintezele dovezilor pentru intervențiile la
nivel de sistem necesită perspective la nivel de sistem. .
O modalitate de a facilita acest lucru este dezvoltarea unui cadru și a unui vocabular pentru
analiză și raportarea „riscului la nivel de sistem” ( riscul populației) asociat cu deciziile de
politică. Acest cadru ar putea include o evaluare a efectelor intervenției asupra sistemului și
asupra subsistemelor relevante, precum și asupra riscului individual. Un astfel de cadru ar putea
fi transformator în avansarea științei „sistemelor de prevenire” și ar putea găși o aplicare largă
dincolo de alcool. Poate fi de o valoare deosebită în domeniile în care efectele la nivel de sistem
și la nivel individual și compromisurile dintre ele sunt subiect de dezbatere, cum ar fi țigările
electronice, “băuturile fără zahăr” și alte probleme de sănătate publică.
O altă problema gravă a lumii contemporane este declanșată de către marketingul alimentar care
influențează preferințele și alegerile alimentare, în special în rândul adolescenților, contribuind la
creșterea excesului de greutate, a obezitățîi și a altor tulburări cronice de sănătate. Progresele
recente ale rețelelor sociale au oferit agenților de marketing alimentar platforme pentru a ajunge
la mulți în moduri mai particulare mai autentice, în comparație cu publicitatea media clasică.
Astfel de platforme de socializare permit agenților de publicitate să utilizeze cu ușurință
strategiile de marketing deținute, inclusiv influencerilor plătiți sau neplătiți, pentru a ajunge la un
public țintă cât mai tânăr.
Prin urmare, acest studiu își propune să exploreze reclamele alimentare pe care adolescenții (12-
18 ani) le întâlnesc pe rețelele sociale și să evalueze aceste mesaje pentru sursele lor: prezența
alimentelor de bază și non-core și strategiile de marketing utilizate. Pentru a obține un punct de
vedere mai profund asupra reclamelor alimentare la care adolescenții sunt expuși în mod
continuu, am efectuat un studiu de jurnal cu 21 de adolescenți care au făcut capturi de ecran ale
imaginilor cu alimente pe care le-au întâlnit pe platformele lor de socializare pe durata unei
săptămâni.
O analiză cantitativă și calitativă a conținutului a 611 imagini a arătat că adolescenții sunt expuși
în cea mai mare parte la mesaje de alimente non-core (67% din imagini) și de marcă (49% din
imagini), adesea (49% din imagini) prezentate în asociere cu un context, cum ar fi să stai cu
prietenii, să mănânci la restaurante și să sărbătorești cu mâncare.
Adolescenții întâlnesc adesea imagini cu produse alimentare de marcă prin intermediul colegilor
și al influencerilor din rețelele de socializare, dintre care majoritatea fac parte din marketingul
alimentar media sponsorizat (49% din imaginile de marcă) sau plătit (40% din imaginile de
marcă). Această cercetare oferă o înțelegere aprofundată asupra mesajelor de pe social media pe
care adolescenții le întâlnesc zilnic și pune în lumină normele alimentare comunicate în mod
obișnuit pe rețelele sociale de către marketeri, parteneri de afaceri și influenceri.
Descoperirile studiului evidențiază mesajele alimentare proeminente din rețelele sociale care ar
trebui testate pentru persuasivitatea lor, oferind perspective pentru cercetările viitoare care
urmăresc să evalueze efectele marketingului alimentar în rețelele sociale asupra adolescenților.
Capacitatea publicitățîi alimentare de a declanșa consumul de alimente și de a influența normele
sociale legate de consumul de alimente a dus la o atenție sporită acordată prevalenței și naturii
publicității alimentare. Prezentul studiu a investigat utilizarea temelor negative în reclamele
alimentare difuzate la televiziunea australiană pentru a determina prevalența reprezentărilor de
violență/agresiune, batjocură, cicălire, plictiseală, singurătate, poftă de mâncare, îmbunătățirea
dispoziției și utilizarea emoțională a alimentelor pe parcursul a 61 de zile. a timpului de
programare.
Rezultatele sugerează că agenții de publicitate folosesc teme negative pentru a capta atenția și
pentru a invocă un răspuns emoțional în publicul țintă. Șaisprezece procente (14.611) din cele
93.284 de reclame alimentare au conținut teme negative, îmbunătățirea dispoziției și poftă de
mâncare fiind cele mai frecvent descrise teme negative. Reclamele cu teme negative au avut mai
multe șanse să fie pentru alimente non-core și să fie difuzate în perioadele populare de vizionare
ale copiilor decât în alte momente.
Potențialul că teme negative din publicitatea alimentară să promoveze comportamente
nesănătoase de consum de alimente în rândul copiilor este probabil să fie de îngrijorare pentru
factorii de decizie. Pe baza acestui studiu exploratoriu, sunt necesare cercetări suplimentare
pentru a investiga modul în care luarea deciziilor legate de nutriție este afectată de expunerea la
reclame alimentare care utilizează teme emoționale negative.
Marketingul și publicitatea susțîn economia prin promovarea vânzării de bunuri și servicii către
consumatori, atât adulți, cât și copii. Două tendințe recente le-au crescut interesul față de
consumatorii copii.
În primul rând, atât venitul discreționar al copiilor, cât și puterea lor de a influența achizițiile
părinților au crescut în timp. În al doilea rând, deoarece creșterea enormă a numărului de canale
de televiziune disponibile a dus la o audiență mai mică pentru fiecare canal, tehnologiile digitale
interactive au deschis simultan noi căi de difuzare restrânsă pentru copii, creând astfel un spațiu
media în creștere doar pentru copii și produse pentru copii.

Publicitatea plătită pentru copii implică în primul rând spoturi de televiziune care prezintă jucării
și produse alimentare, majoritatea fiind bogate în grăsimi și zahăr și cu valoare nutritivă scăzută.
Abordările mai noi de marketing au condus la publicitate online și la așa-numitele tehnici de
marketing stealth, cum ar fi încorporarea produselor în conținutul programului în filme, online și
în jocurile video. Toate aceste strategii de marketing îi fac pe copiii mai mici de opt ani deosebit
de vulnerabili, deoarece le lipsesc abilitățile cognitive pentru a înțelege intenția persuasivă a
reclamelor televizate și online. Noile tehnici de stealth pot submina, de asemenea, apărarea
consumatorilor chiar și a copiilor și adolescenților mai mari.
1: Petticrew M, Shemilt I, Lorenc T, Marteau TM, Melendez-Torres GJ, O'Mara-Eves
A, Stautz K, Thomas J. Alcohol advertising and public health: systems
perspectives versus narrow perspectives. J Epidemiol Community Health. 2017
Mar;71(3):308-312. doi: 10.1136/jech-2016-207644. Epub 2016 Oct 27. PMID:
27789756.

2: Rayess H, Zuliani GF, Gupta A, Svider PF, Folbe AJ, Eloy JA, Carron MA.
Critical Analysis of the Quality, Readability, and Technical Aspects of Online
Information Provided for Neck-Lifts. JAMA Facial Plast Surg. 2017 Mar
1;19(2):115-120. doi: 10.1001/jamafacial.2016.1219. Erratum in: JAMA Facial
Plast Surg. 2017 Mar 1;19(2):161. PMID: 27812680.

3: Kopelman CA, Roberts LM, Adab P. Advertising of food to children: is brand

logo recognition related to their food knowledge, eating behaviours and food
preferences? J Public Health (Oxf). 2007 Dec;29(4):358-67. doi:
10.1093/pubmed/fdm067. PMID: 17998259.

4: Zheng P, Qian H, Wang F, Sun S, Nehl EJ, Wong FY. Awareness of tobacco
advertising, perceived harms of smoking, and beliefs about tobacco control among
a sample of Shanghainese in China. Health Educ Res. 2013 Oct;28(5):879-87. doi:
10.1093/her/cyt075. Epub 2013 Aug 2. PMID: 23912156.

5: Mazur A, Caroli M, Radziewicz-Winnicki I, Nowicka P, Weghuber D, Neubauer D,

Dembiński Ł, Crawley FP, White M, Hadjipanayis A. Reviewing and addressing the
link between mass media and the increase in obesity among European children: The
European Academy of Paediatrics (EAP) and The European Childhood Obesity Group
(ECOG) consensus statement. Acta Paediatr. 2018 Apr;107(4):568-576. doi:
10.1111/apa.14136. Epub 2017 Nov 22. PMID: 29164673.

6: Qutteina Y, Hallez L, Mennes N, De Backer C, Smits T. What Do Adolescents See

on Social Media? A Diary Study of Food Marketing Images on Social Media. Front
Psychol. 2019 Nov 22;10:2637. doi: 10.3389/fpsyg.2019.02637. PMID: 31824391;
PMCID: PMC6883917.

7: Pettigrew S, Roberts M, Chapman K, Quester P, Miller C. The use of negative

themes in television food advertising. Appetite. 2012 Apr;58(2):496-503. doi:
10.1016/j.appet.2011.12.014. Epub 2011 Dec 22. PMID: 22222562.

8: Calvert SL. Children as consumers: advertising and marketing. Future Child.

2008 Spring;18(1):205-34. doi: 10.1353/foc.0.0001. PMID: 21338011.

9: Hammond D, Reid JL. Exposure and perceptions of marketing for caffeinated

energy drinks among young Canadians. Public Health Nutr. 2018 Feb;21(3):535-542.
doi: 10.1017/S1368980017002890. Epub 2017 Nov 20. PMID: 29151382.

10: Hanewinkel R, Isensee B, Sargent JD, Morgenstern M. Cigarette advertising and adolescent
smoking. Am J Prev Med. 2010 Apr;38(4):359-66. doi: 10.1016/j.amepre.2009.12.036. PMID:
20307803.

11: Serour GI, Dickens BM. Ethics in medical information and advertising. Int J Gynaecol
Obstet. 2004 May;85(2):195-200. doi: 10.1016/j.ijgo.2004.02.003. PMID: 15099793.

12: Fugh-Berman A, Alladin K, Chow J. Advertising in medical journals: should current

practices change? PLoS Med. 2006 May;3(6):e130. doi: 10.1371/journal.pmed.0030130. PMID:
16637744; PMCID: PMC1450016.
13: Hanewinkel R, Isensee B, Sargent JD, Morgenstern M. Cigarette advertising and teen
smoking initiation. Pediatrics. 2011 Feb;127(2):e271-8. doi: 10.1542/peds.2010-2934. Epub
2011 Jan 17. PMID: 21242217.

14: Gellad ZF, Lyles KW. Direct-to-consumer advertising of pharmaceuticals. Am J Med. 2007
Jun;120(6):475-80. doi: 10.1016/j.amjmed.2006.09.030. PMID: 17524744; PMCID:
PMC3967783.

15: Gellad WF, Grenard JL, Marcum ZA. A systematic review of barriers to medication
adherence in the elderly: looking beyond cost and regimen complexity. Am J Geriatr
Pharmacother. 2011 Feb;9(1):11-23. doi: 10.1016/j.amjopharm.2011.02.004. PMID: 21459305;
PMCID: PMC3084587.

16: Othman N, Vitry A, Roughead EE. Quality of pharmaceutical advertisements in medical

journals: a systematic review. PLoS One. 2009 Jul 22;4(7):e6350. doi:
10.1371/journal.pone.0006350. PMID: 19623259; PMCID: PMC2709919.

17: Perez-Sanchez AC, Tantry EK, Burns EK, Perez VM, Prabhu S, Katta R. Skin, Hair, and
Nail Supplements: Marketing and Labeling Concerns. Cureus. 2020 Dec 13;12(12):e12062. doi:
10.7759/cureus.12062. PMID: 33447491; PMCID: PMC7802115.

18: Solomon M, Radu G, Hostiuc M, Margan MM, Bulescu IA, Purcarea VL. Ethical issues in
advertising and promotion of medical units. Rom J Ophthalmol. 2016 Oct-Dec;60(4):216-218.
PMID: 29450352; PMCID: PMC5711284