Tema: Politica comercială comună (PCC)

a UE

Chişinău – 2020
Școala de vară „Dezvoltarea industrială durabilă în contextul integrării europeneˮ Conf. univ. Dr. Veaceslav BÂRDAN
 Planul temei

1. Caracteristica generală a PCC;

2. Definirea politicii comerciale comune;
3. Rolul PCC;
4. Obiectivele și principiile PCC;
5. Baza legală a PCC;
6. Actorii instituționali ai PCC;
7. Instrumentele PCC.

Școala de vară „Dezvoltarea industrială durabilă în contextul integrării europeneˮ Conf. univ. Dr. Veaceslav BÂRDAN
 Caracteristica generală (I)
Comerțul cu bunuri și servicii aduce o contribuţie semnificativă la
intensificarea creșterii economice durabile și la crearea de locuri de muncă.
Peste 30 de milioane de locuri de muncă din UE depind de exporturile în
afara UE. Conform previziunilor, în viitor, 90% din creșterea economică la
nivel mondial va avea loc în afara frontierelor Europei. Prin urmare,
comerțul este un vector de creștere economică și o prioritate esențială
pentru UE.
Politica comercială este o competență exclusivă a UE. Aceasta
înseamnă că cea care legiferează în materie comercială și încheie acorduri
comerciale internaționale este UE, și nu statele membre. În cazul în care
acordul cuprinde aspecte de responsabilitate comună, Consiliul îl poate
încheia numai după ratificarea sa de către toate statele membre.

Școala de vară „Dezvoltarea industrială durabilă în contextul integrării europeneˮ Conf. univ. Dr. Veaceslav BÂRDAN
 Caracteristica generală (II)
Prin faptul că acționează colectiv și vorbește cu o singură voce pe scena
internațională și că nu urmează multiple strategii comerciale separate, UE ocupă o
poziție puternică în ceea ce privește comerțul la nivel mondial.
UE gestionează relațiile comerciale cu țări terțe prin intermediul
acordurilor comerciale. Acestea sunt concepute pentru a crea oportunități
comerciale mai bune și a înlătura barierele din calea comerțului.
UE dorește să se asigure că produsele importate sunt vândute la un preț
corect și echitabil în UE, indiferent de unde provin. Reglementările comerciale sub
formă de instrumente de apărare comercială sunt un mijloc de protejare a
producătorilor UE împotriva daunelor și de combatere a concurenței neloiale din
partea societăților străine, reprezentată de dumping și de subvenționare, de
exemplu.

Școala de vară „Dezvoltarea industrială durabilă în contextul integrării europeneˮ Conf. univ. Dr. Veaceslav BÂRDAN
 Definirea politicii comerciale comune
Politica comercială exprimă totalitatea reglementărilor cu
caracter juridic, administrativ, fiscal, bugetar, financiar, bancar, valutar,
etc. adoptate de către o ţară sau o comunitate de ţări în scopul stimulării
sau restrângerii schimburilor comerciale externe, conform intereselor
proprii. Politica comercială este unul din pilonii principali ai relaţiilor
Uniunii Europene cu ţările terţe.
Politica comercială comună a fost concepută în vederea institurii
unei pieţe comune funcţionale, consacrate de către Tratatul de la Roma
instituind Comunitatea Economică Europeană.
Realizarea unei politici comerciale comune a făcut parte din planul
iniţial de integrare economică europeană, astfel că politica comercială a UE
(iniţial CEE) este comună în linii mari în raport cu restul lumii încă din
1968, odată cu realizarea Uniunii Vamale.

Școala de vară „Dezvoltarea industrială durabilă în contextul integrării europeneˮ Conf. univ. Dr. Veaceslav BÂRDAN
 Obiectivele Politicii Comerciale
- stimularea dezvoltării şi modernizării structurii economiei naţionale;
- restrângerea sau stimularea exporturilor sau importurilor;
- protejarea ramurilor economiei naţionale şi a agenţilor economici naţionali;
- îmbunătăţirea ratei de schimb;
- sporirea veniturilor bugetare;
- controlul importurilor şi exporturilor de capital;
- asigurarea echilibrului balanţei comerciale şi de plăţi;
- promovarea cooperării economice internaţionale;
- perfecţionarea structurii relaţiilor economice internaţionale.

Școala de vară „Dezvoltarea industrială durabilă în contextul integrării europeneˮ Conf. univ. Dr. Veaceslav BÂRDAN
 Principiile Politicii Comerciale
● modificările tarifare;
● încheierea de acorduri tarifare şi comerciale în legătură cu schimburile de mărfuri
şi servicii;
● aspectele comerciale ale proprietăţii intelectuale;
● investiţiile străine directe;
● armonizarea măsurilor de liberalizare;
● politica exporturilor;
● măsurile de protecţie comercială, inclusiv celelegate de respingerea practicilor de
dumping şi de subvenţii.

Școala de vară „Dezvoltarea industrială durabilă în contextul integrării europeneˮ Conf. univ. Dr. Veaceslav BÂRDAN
 Baza juridică a Politicii comerciale (I)
La baza politicii comerciale comune se află Tratatul de la Roma,
al cărui titlu I din partea a II-a se numea „Libera circulaţie a mărfurilor”. În
cadrul acestuia se făceau referiri la următoarele aspecte:
- eliminarea taxelor vamale între statele membre;
- instituirea tarifului vamal comun;
- eliminarea restricţiilor cantitative între statele membre;
- practicile de dumping.

Școala de vară „Dezvoltarea industrială durabilă în contextul integrării europeneˮ Conf. univ. Dr. Veaceslav BÂRDAN
 Baza juridică a Politicii comerciale (II)
Potrivit Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE),
politica comercială este de competenţa exclusivă a Uniunii Europene şi
reprezintă o politică externă, vizând schimburile comerciale între ţările
membre şi statele din afara spaţiului Uniunii. Obiectivul politicii
comerciale comune este promovarea interesului economic şi politic al
Uniunii Europene.
În preambulul tratatului se precizează că prin intermediul politicii
comerciale comune se urmăreşte eliminarea treptată a restricţiilor din
cadrul schimburilor internaţionale. Dar, se mai adaugă în tratat, şi faptul că
aceste interdicţii nu trebuie să determine discriminări arbitrare sau limitări
disimulate în comerţul dintre statele Membre.

Școala de vară „Dezvoltarea industrială durabilă în contextul integrării europeneˮ Conf. univ. Dr. Veaceslav BÂRDAN
 Baza juridică a Politicii comerciale (III)
Titlul II din Tratatul privind funcţionarea UE reprezintă
temeiul juridic al politicii comerciale comune. Astfel, în
vederea realizării uniunii vamale, Uniunea Europeană ia
măsurile necesare pentru dezvoltarea armonioasă a comerţului
internaţional şi pentru reducerea barierelor vamale şi de altă
natură şi, de asemenea, contribuie la înlăturarea progresivă a
restricţiilor ce afectează schimburile comerciale şi investiţiile
externe directe.

Școala de vară „Dezvoltarea industrială durabilă în contextul integrării europeneˮ Conf. univ. Dr. Veaceslav BÂRDAN
 Actorii instituționali ai PCC
În domeniul politicii comerciale comune, deciziile sunt luate
exclusiv la nivelul instituţiilor Uniunii Europene. Instituţiile care exercită
atribuţii în legătură cu politica comercială sunt următoarele:
Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul European, Comisia Europeană
(fiind sprijinită în activitatea sa şi de Comitetele consultative antidumping
şi antisubvenţii) şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

Școala de vară „Dezvoltarea industrială durabilă în contextul integrării europeneˮ Conf. univ. Dr. Veaceslav BÂRDAN
 Politica comercială comună a Uniunii Europene are
trei dimensiuni:
a) dimensiunea multilaterală, realizată în cea mai mare parte în cadrul
Organizaţiei Mondiale a Comerţului (fostul GATT), care are drept scop promovarea
regulilor privind accesul la pieţe în contextul asigurării unei guvernanţe globale
efective;
b) Dimensiunea bilaterală/regională, care este reflectată prin acordurile
bilaterale negociate şi încheiate de UE în afara negocierilor multilaterale din cadrul
OMC şi prin adoptarea unor măsuri specifice cu ţări terţe sau cu asociaţii regionale;
c) dimensiunea unilaterală, care constă în adoptarea şi implementarea de
către UE a unor măsuri unilaterale drept instrumente suplimentare de politică
comercială în scopul asigurării dezvoltării şi/sau stabilităţii politice corespunzător
priorităţilor politice ale Uniunii. Forma cea mai des regăsită a acestor măsuri este
cea a concesiilor comerciale acordate de UE ţărilor terţe pe baza unui interes
economic pentru accelerarea comerţului cu o anumită regiune şi creşterea
avantajelor economice pentru ambele părţi.

Școala de vară „Dezvoltarea industrială durabilă în contextul integrării europeneˮ Conf. univ. Dr. Veaceslav BÂRDAN
 Instrumentele PCC
În realizarea principiilor de politică comercială comună sunt
utilizate mai multe instrumente, care reprezintă mecanisme economice şi
juridice prin care sunt puse în aplicare următoarele categorii de măsuri ce
vizează:
● politica de import;
● politica de export;
● produse neliberalizate la import sau export;
● măsurile de protecţie comercială.

Școala de vară „Dezvoltarea industrială durabilă în contextul integrării europeneˮ Conf. univ. Dr. Veaceslav BÂRDAN
 Politica de import
Legislaţia aplicabilă este diferită după cum importul produselor este liberalizat sau
supus unor contingente (este permis doar importul anumitor contingente, cantităţi din produsul
respectiv). De asemenea, exista reguli distincte cu privire la acordurile tarifare şi comerciale.
I.Acordurile tarifare şi comerciale
Aceste două tipuri de acorduri prezintă particularităţi proprii.
- acordurile tarifare au fost încheiate cu preponderenţă în perioada de tranziţie către piaţa
unică, adică până la 1 iulie 1967, când au fost necesare armonizări tarifare ale statelor
membre în raport cu ţările terţe;
- acordurile comerciale aveau ca obiect: măsurile cu efect echivalent, practicile
discriminatorii, problema investiţiilor şi chiar aspecte tarifare.
II. Măsuri de liberalizare
Acestea se referă la eliminarea barierelor netarifare, în special a restricţiilor
cantitative.

Școala de vară „Dezvoltarea industrială durabilă în contextul integrării europeneˮ Conf. univ. Dr. Veaceslav BÂRDAN
 Pentru a preveni
dezechilibrele provocate de liberalizarea produselor
au fost prevăzute şi anumite măsuri de precauţie:
● procedura de informare a Comisiei de către statele membre în cazul în care
anumite importuri necesită măsuri de supraveghere;
● procedura de consultare realizată în cadrul unui comitet consultativ, la cererea
Comisiei sau a unui stat membru, asupra condiţiilor, modalităţilor şi evoluţiei
importurilor;
● procedura de anchetă urmăreşte să stabilească dacă importurile produsului
respectiv ameninţă să producă sau produc un prejudiciu grav producătorilor din
cadrul UE;
● măsurile de salvgardare provizorii pot fi luate oricând dacă se constată că orice
întârziere ar antrena un prejudiciu dificil de reparat
● măsurile de supraveghere atunci când un anumit produs provenind din state terţe
ameninţă să provoace prejudicii producătorilor statelor membre;
● măsurile de salvgardare, în cazul în care un produs este importat în cantităţi prea
mari.

Școala de vară „Dezvoltarea industrială durabilă în contextul integrării europeneˮ Conf. univ. Dr. Veaceslav BÂRDAN
 Politica de export
♦ Exportul produselor din Uniune către alte state este liber, dar sunt
prevăzute şi excepţii.
♦ Pentru a preveni sau a remedia un deficit de produse esenţiale, vor fi
luate măsuri de salvgardare (derogare de la principiul liberalizării exporturilor),
care sunt provizorii şi vor consta în impunerea de către Comisie a unor autorizaţii
de export, care se acordă până la adoptarea unei decizii de către Consiliu.
♦ Totodată, limitarea exportului anumitor produse poate fi justificată în
baza prevederilor tratatului, şi anume pentru raţiuni de: moralitate publică, ordine
publică, securitate publică, protecţia sănătăţii şi vieţii persoanelor şi a animalelor
sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu naţional cu
valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecţie a proprietăţii industriale
şi comerciale.
♦ Domeniul politicii de export cuprinde regimurile de ajutoare la export
şi, în special, măsurile privind creditele pentru finanţarea cheltuielilor locale legate
de operaţiunile de export.

Școala de vară „Dezvoltarea industrială durabilă în contextul integrării europeneˮ Conf. univ. Dr. Veaceslav BÂRDAN
 Produse neliberalizate
În vederea realizării pieţei interne, este necesară instituirea unui
sistem de administrare a contingentelor cantitative (cote, cantităţi de
produse admise la import şi export) pentru produsele care nu au fost
liberalizate la import şi export.
Administrarea contingentelor la import sau la export presupune
emiterea de licenţe în statele member potrivit criteriilor cantitative stabilite
la nivelul UE, de către Comisie.

Școala de vară „Dezvoltarea industrială durabilă în contextul integrării europeneˮ Conf. univ. Dr. Veaceslav BÂRDAN
 Metode de administrare a contingentelor:
- prima metodă se bazează pe luarea în considerare a schimburilor
comerciale tradiţionale, ceea ce presupune că o parte din contingente
revine importatorilor şi exportatorilor tradiţionali, iar restul de cote este
atribuit celorlalţi importatori şi exportatori;
- a doua metodă are în vedere ordinea cronologică de prezentare a cererilor
potrivit principiului „primul venit, primul servit”. Statele membre emit
licenţele imediat, după verificarea soldului comunitar disponibil,
solicitanţii admişi beneficiind de cantităţi egale.
- a treia metodă constă în repartizarea proporţională în raport cu cantităţile
solicitate la momentul depunerii cererilor (metoda examinării simultane a
cererilor).

Școala de vară „Dezvoltarea industrială durabilă în contextul integrării europeneˮ Conf. univ. Dr. Veaceslav BÂRDAN
 Măsuri de protecţie comercială (I)
În tratat sunt menţionate expres două categorii de măsuri de protecţie comercială: în caz de
dumping şi subvenţii.
I.Măsuri antidumping
Dumpingul se întâlneşte atunci când un agent economic exportă un produs către statele UE la
preţuri mai scăzute decât valoarea normală a produsului (preţul domestic al produsului sau costul de
producţie al acestuia) pe piaţa autohtonă.
Stabilirea existenţei dumpingului
Mai întâi este stabilită valoarea normală a preţurilor plătite de către cumpărătorii din ţara
exportatoare sau din alte ţări din afara UE, în cadrul operaţiunilor comerciale obişnuite. În al doilea rând,
este precizat preţul de export al produsului respectiv. În continuare se realizează o comparaţie echitabilă
între preţul de export şi valoarea normală, pentru vânzări effectuate la date cât mai apropiate şi ţinând cont
totodată de diferenţele care pot afecta comparabilitatea preţurilor. În final se determină marja de dumping,
ce reprezintă suma cu care valoarea normală a produsului depăşeşte preţul de export.
Stabilirea existenţei unui prejudiciu
Pentru luarea unor măsuri de protecţie antidumping nu este suficientă constatarea utilizării
unui preţ de dumping, ci este nevoie şi de producerea unui prejudiciu. Prin prejudiciu se înţelege fie
cauzarea unui prejudiciu important într-o ramură industrial dintr-un stat membru, fie ameinţarea cu
producerea unui astfel de prejudiciu, fie întârzierea semnificativă în crearea unei industrii.

Școala de vară „Dezvoltarea industrială durabilă în contextul integrării europeneˮ Conf. univ. Dr. Veaceslav BÂRDAN
 Măsuri de protecţie comercială (II)
Stabilirea existenţei prejudiciului presupune examinarea obiectivă a
două criterii:
- volumul importurilor ce reprezintă obiectul unui dumping şi a efectului
acestor importuri asupra preţului produselor similare din cadrul Uniunii;
-efectul acestor importuri asupra industriei din statele membre.
Mecanism de desfăşurare
Comisia Europeană este responsabilă pentru investigarea acuzaţiilor de
dumping produs de către producătorii-exportatori din ţările nemembre UE.
Comisia deschide o anchetă după ce a primit o plângere din partea
producătorilor din statele membre ai produsului în cauză, dar se poate face
acest lucru şi la sesizarea venită de la un stat membru.

Managementul Strategic al Dezvoltării Industriale Durabile în Contextul Integrării Europene, Conf. univ. Dr. Veaceslav BÂRDAN
 Măsuri de protecţie comercială (III)
II. Măsuri antisubvenţii
Definiţie
Normele UE antisubvenţie definesc termenul de subvenţie ca „o
contribuţie financiară făcută de un guvern sau un organism public care conferă
un avantaj beneficiarului”. UE poate impune taxe compensatorii pentru a
înlătura beneficiile unei astfel de subvenţii numai în cazul în care este limitată
la o anumită firmă, industrie sau un grup de firme sau industrii. Subvenţiile la
export şi subvenţiile cu privire la utilizarea produselor naţionale în detrimentul
produselor importate sunt considerate a fi specifice.
Tipuri de subvenţii
O subvenţie poate lua mai multe forme:

Școala de vară „Dezvoltarea industrială durabilă în contextul integrării europeneˮ Conf. univ. Dr. Veaceslav BÂRDAN
 Formele subvențiilor
- Un transfer direct sau indirect de fonduri (grant-uri,
împrumuturi, oferirea de garanţii la împrumuturi etc.);
- Venituri guvernamentale (care sunt datorate în mod normal) la
care se renunţă sau care nu sunt percepute (de exemplu credite fiscale);
- Furnizarea de către guvern de bunuri şi servicii (altele decât o
infrastructură generală);
- Achiziţionarea de bunuri de către stat;
- Oricare dintre funcţiile de mai sus efectuate de un organism
privat (de exemplu o bancă) la instruirea guvernului.

Școala de vară „Dezvoltarea industrială durabilă în contextul integrării europeneˮ Conf. univ. Dr. Veaceslav BÂRDAN
 Scopul utilizării subvențiilor

Subvenţiile pot fi utilizate pentru mai multe scopuri:

- pentru urmărirea politicilor interne şi sociale,
- promovarea producţiei sau exportului,
- crearea de locuri de muncă,
- facilitarea creării şi extinderii de industrii noi,
- sprijinirea activităţii economice care ar putea eşua în caz contrar etc.

Școala de vară „Dezvoltarea industrială durabilă în contextul integrării europeneˮ Conf. univ. Dr. Veaceslav BÂRDAN
 Acordurile bilaterale şi interregionale
Aceste acorduri au fost concepute pentru a crea un cadru pentru:
- Deschiderea de piețe noi pentru produse și servicii;
- Creșterea oportunităților pentru investiții;
- Ieftinirea comerțului în termeni generali prin facilitarea
tranzitului produselor prin vămi și fixând reguli comune pentru standardele
sanitare și tehnice ce trebuiesc îndeplinite de produse.

Școala de vară „Dezvoltarea industrială durabilă în contextul integrării europeneˮ Conf. univ. Dr. Veaceslav BÂRDAN
 Principalii parteneri comerciali ai UE

Școala de vară „Dezvoltarea industrială durabilă în contextul integrării europeneˮ Conf. univ. Dr. Veaceslav BÂRDAN
Școala de vară „Dezvoltarea industrială durabilă în contextul integrării europeneˮ Conf. univ. Dr. Veaceslav BÂRDAN
Școala de vară „Dezvoltarea industrială durabilă în contextul integrării europeneˮ Conf. univ. Dr. Veaceslav BÂRDAN