Politica comerciala a Uniunii

Europene
Tranzacțiile comerciale sunt importante
deoarece:
• globalizarea economică înseamnă creșterea schimburilor comerciale
și implicit a interdependențelor dintre state;
• contribuie la creșterea economică durabilă
• crează locuri de muncă- peste 30 de milioane de locuri de muncă
depind de exporturile Uniunii Europene în afara acesteia;
• permit exploatarea economiilor la scară- date de dimensiunea pieței;
• sunt reglementate:
• în plan global- de către Organizația Mondială a Comerțului
• în plan regional- de către structuri specifice: NAFTA, MERCOSUR, ASEAN;
• în plan național- de către guverne
Ca bloc comercial,Uniunea Europeană reprezintă:
• Unul din cei mai importanți jucători în comerțul internațional,alături de
Statele Unite și China, cu o cota de 15% în totalul schimburilor comerciale
(la nivelul anului 2018);
• Un optim de gradul doi (second best)- conform teoriei lui Jacob Viner
• o formă de manifestare a Optimului paretian- conform teoriei lui Vilfredo
Pareto
• În cadrul Uniunii, prin aplicarea instrumentelor de politică comercială se
identifică:
• crearea de comerț- formarea unor fluxuri de comerț între spații separate anterior, ca
urmare a eliminării obstacolelor de natură tarifară și netarifară;
• deturnarea de comerț- pierderea unor fluxuri dinspre parteneri comerciali tradiționali
ca urmare a eliminării obstacolelor din calea circulației mărfurilor în cadrul unui
spațiu integrat
Principalii parteneri comerciali ai UE (% din
total schimburi comerciale globale, 2018)
Tara Importuri (%) Exporturi (%)
Statele Unite 13,6 20,8
China 19,9 10,7
Rusia 8,5 4,4
Elveția 5,5 8
Japonia 3,5 3,3
Turcia 3,8 3,9
Restul lumii 36,2 41,3
Politica comercialǎ a Uniunii Europene
• Reprezintă unul dintre instrumentele globalizării economice
• Are o componentă internă – eliminarea barierelor tarifare și
netarifare din calea liberei circulații a bunurilor și serviciilor și una
externă- care vizează relațiile Uniunii cu exteriorul;
• Contribuie la protejarea locurilor de muncă în sectoare sensibile, cu o
calificare scăzută a lucrătorilor, cum sunt textilele, îmbrăcămintea,
siderurgia, prin stimularea exporturilor acestor produse;
Politica comercială a Uniunii Europene

• este cea mai veche si cea mai dezvoltata dintre politicile comune ale
Uniunii;
• are o bază solidă conferită prin tratate;
• are instrumente comune care au inlocuit instrumentele naționale;
• instrumentele politicii comerciale sunt de natură tarifară și netarifară;
• generează creare și deturnare de comerț, în condițiile optimului
paretian.
Argumente în favoarea unei politici comerciale comune

• Creșterea puterii de negociere pe piața internațională- Comisia Europeană

negociază în numele Uniunii și a fiecăruia dintre statele membre termenii
comerciali;
• Reducerea efectelor de difuziune care pot să apară din acțiunile unilaterale
ale statelor membre
• Menținerea integrității pieței interne prin instrumente de politica comercială
• Crează și păstrează locuri de muncă- mai mult de 36 de milioane de locuri
de muncă depind de schimburile comerciale ale Uniunii cu restul lumii;
• Contribuie la buna funcționare a Pieței Interne prin stimularea importurilor
de materii prime și materiale.
Istoric
• Art. 9 din Tratatul de la Roma - formarea unei uniuni vamale
• Sunt excluse produsele agricole, care fac obiectul Politicii Agricole
Comune și cele siderurgice, care fac obiectul Tratatului constitutiv al
CECO
• Produsele textile au făcut obiectul Acordului Multifibră, acord dizolvat
din 2001
• Tariful Extern Comun - a intrat în vigoare în 1968 și a fost stabilit pe
baza mediei tarifelor vamale ale statelor fondatoare
• Inițial, TEC a fost mai ridicat decât cel practicat în Japonia și SUA
• În prezent, nivelul TEC este de aproximativ 3%
Instrumente ale politicii comerciale comune
aplicate pentru consolidarea spațiului comunitar
• de natură tarifară
• de natură non-tarifară
Instrumente de apărare comercială de natură
tarifară (1)
Taxele vamale:
a) cu caracter fiscal
b) cu caracter protectionist
Taxele vamale:
a) de import
b) de export
c) de tranzit
Taxele vamale pot fi:
• Ad valorem
• Specifice
• Mixte
• Autonome
• Conventionale
• Autonomo-conventionale
• Asimilate
• Preferentiale
• De retorsiune
• Antidumping
• Compensatorii
Instrumente netarifare
• Restrictii cantitative
• Limitarea importurilor prin mecanismul preturilor
• Formalitati vamale si administrative
• Participarea statului la activitati comerciale: achizitii guvernamentale,
comertul de stat,monopolul statului asupra comertului exterior
• Standardele tehnice aplicate produselor importate si celor indigene
Clauze de salvgardare și Reguli de origine
• se aplica atunci când importurile aduc prejudicii importante
producătorilor autohtoni;
• art. XIX al GATT permite aplicarea clauzei de salvgardare;
• regulile de orgine stabilesc proporția în care un bun a fost produs într-
un anumit stat membru
• aplicarea regulilor de origine generează deflecție de comerț
• Noul instrument de politică comercială- intrat în vigoare în 1985,
permite retragerea concesiilor vamale acordate partenerilor în
condițiile în care partenerii aplică politici comerciale ilicite
Dumping și anti-dumping
• Dumping-ul apare atunci când firmele străine vând pe o piață exterioară
același produs la un preț mai mic, artificial creat, decât pe piața de origine;
• Prețul de dumping nu reflectă costul de producție;
• Firmele pot practica dumping-ul atunci când:
• Sunt subvenționae de către stat;
• Inregistrează supraproducție pe care preferă să o vândă la un preț mai mic decât să o
arunce;
• Doresc să intre pe o piață nouă, să genereze cerere (Legea lui Say- oferta își creează
propria cerere) și apoi să practice prețuri corecte;
• www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/economy/20180601STO04822/politica-
antidumping-cum-lupta-ue-impotriva-practicilor-comerciale-neloiale
• https://www.europarl.europa.eu/news/en/headlines/priorities/globalisation/201806
21STO06336/dumping-explained-definition-and-effects
Relațiile comerciale ale Uniunii Europene cu
țări terțe se realizează prin:
• Acorduri comerciale- încheiate cu țările terțe pentru a ajuta companiile din
statele membre să intre să intre pe noi piețe sau să obțină beneficii de pe
urma acestora;
• Instrumente de protecție împotriva practicilor neloaiale (anti-dumping,
anti-subventie, etc);
• Participarea ca membru de sine statator în cadrul Organizației Mondiale a
Comerțului- Uniunea și fiecare din statele membre sunt reprezentate la
negocieri de către Comisia Europeană.
• Acorduri preferențiale și restricții comerciale unilaterale- încheiate cu state
din afara spațiului comunitar ( ex. cu Republica Moldova)
• Acorduri de parteneriat cu țări în curs de dezvoltare din zona Caraibilor,
Pacific și Africa
• Acorduri de liber schimb cu țări dezvoltate
Acorduri comerciale
• Există mai multe tipuri de acorduri încheiate de către U.E. prin care
a) - se reduc sau elimină barierele comerciale între state,
b) Se formează uniuni vamale
c) Se adoptă poziții comerciale comune în raport cu țările terțe , în cadrul unui Tarif vamal
comun
• În prezent , U.E se află în diferite faze de încheiere de acorduri comerciale
cu:
• Marea Britanie- după Brexit- în curs de negociere
• Canada și Statele Unite- în cadrul unui Parteneriat transatlantic privind comerțul și
investițiile;
• Japonia, Malaiezia, Indonezia, Thailanda, dar nu și cu China (ultimele negocieri au
avut loc in ianuarie 2020, fără rezultat)
• America Latină- Mercosur
• Țările mediteranene și Orientul Îndepărtat
• Un număr de 23 de țări privind comerțul cu servicii.