CURS ECONOMIE EUROPEANĂ - TEMA 5

Politica comercială a Uniunii Europene

Elementele de bază ale politicii comerciale comune a Uniunii Europene, conturate

prin Tratatul de la Roma, au fost iniţiate încă din momentul creării Comunităţii Economie
Europene, şi se referă la:
- fixarea unui tarif vamal extern comun în relaţiile dintre membrii săi care să se
substituie diferitelor tarife naţionale la frontiera cu exteriorul;
- o politică comercială comună faţă de terţi.
 În perioada prevăzută pentru realizarea uniunii vamale (până la 31 dec. 1970),
pentru a sprijini aplicarea unei politici comerciale comune, Tratatul de la Roma a
prevăzut armonizarea practicilor comerciale ale statelor membre. La sfârşitul perioadei de
tranziție prevăzută pentru realizarea uniunii vamale, politica comercială a fost
structurată conform unor principii unitare şi a devenit de competenţa exclusivă a
autorităţilor comunitare (politică comună).
 În 1994, printr-o recomandare formulată de Curtea de Justiţie la cererea
Comisiei Europene, au fost precizate domeniile reglementate prin politica comercială
comună a Comunităţii în cadrul fiecărui acord comercial cu terţii şi au fost extinse
competenţele Comunităţii în următoarele domenii:
- schimburile internaţionale de produse supuse EURATOM-ului;
- produsele CECO, atunci când acestea făceau obiectul unor acorduri
multilaterale;
- încheierea de acorduri cu ţările terţe în materie de mărfuri falsificate;
- acordurile asupra aplicării de măsuri sanitare şi fitosanitare;
- schimburile de servicii;
- aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală;
- investiţiile străine directe.

5.1. Regimul comun aplicabil importurilor din ţări terţe

 Măsuri de reglementare a regimului de liberalizare a importurilor.

Liberalizarea comunǎ a importurilor a început încă din anul 1968, prin practicarea unui
sistem de liste cu mărfurile supuse liberalizării, pentru ca, din 1994, acesta să fie
substituit cu asumarea liberalizării ca normă generică, cu excepţia unor produse ce
aparţineau sectoarelor textil, agricol şi produsele siderurgice.
 Reguli pentru a contracara consecinţele negative determinate de liberalizarea
activităţilor productive - salvgardare. Acţiunea comunitarǎ în acest domeniu s-a realizat
prin :
- proceduri comunitare de informare şi consultare;
- procedura comunitarǎ de investigare;
- mǎsuri de apǎrare – se adoptă atunci când importurile ameninţǎ sǎ provoace
prejudicii producǎtorilor comunitari şi pot contribui la modificarea comportamentului
ţǎrii învinuite din teama de a nu i se aplica mǎsuri de sancţionare;
- mǎsuri de sancţionare - implicǎ modificarea regimului de comerţ aplicat
importurilor de mǎrfuri, prin suspendarea practicii de autorizare liberǎ a importurilor la
nivel naţional, competenţele în acens sens urmând a fi transferate Comisiei.

1
  Măsuri de apărare comercială împotriva practicilor neloiale:
- mǎsuri de apǎrare împotriva dumpingului şi subvenţiilor - Pentru a pune în
practică taxele de răspuns (antidumping şi compensatorii) trebuie să fie îndeplinite trei
condiţii: existenţa dumpingului, respectiv a subvenţiei; dovada prejudiciului adus
industriei comunitare; legătura de cauzalitate între prejudiciu şi existenţa dumpingului,
respectiv a subvenţiei;
- mǎsuri destinate importului de mǎrfuri falsificate - distrugerea mǎrfurilor
falsificate, ridicarea statutului de comerciant pentru cel care realizeazǎ importul etc;
- măsuri ce se aplică în situaţii speciale:
- proceduri comunitare pentru administrarea restricţiilor cantitative -
restricţiile şi prohibirile la importul de mǎrfuri în Comunitate sunt
determinate de factori cum ar fi: politica externǎ şi de securitate comunǎ,
protecţia consumatorilor şi a mediului. Administrarea acestor
restricţii/prohibiri se face cu ajutorul licenţelor la import, care sunt valabile
pe tot teritoriul Comunitǎţii, cu excepţia cazurilor când restricţia cantitativǎ
este limitatǎ la una sau mai multe regiuni ale Uniunii, situaţie în care
licenţele sunt valabile doar pentru zonele respective ;
- reguli de origine generale - sunt necesare în stabilirea unor taxe şi restricţii
vamale asupra importurilor de mărfuri, având drept scop să împiedice acele
mărfuri care nu sunt originare dintr-o ţară sau teritoriu (provin din alte ţări)
cu care Comunitatea are încheiat un acord comercial, să pătrundă pe piaţa
comunitară ca şi cum ar fi originare din ţările respective şi să beneficieze de
tratamente tarifare preferenţiale.

5.2. Regimul comun aplicabil exporturilor către ţări terţe

 Acţiuni pentru armonizarea ajutoarelor publice acordate pentru finanţarea şi

promovarea exporturilor:
- ajutoarele cu caracter financiar – presupun participarea publicǎ la creditele de
export acordate prin instituţii publice de creditare. Armonizarea principalelor prevederi
din legislaţiile statelor membre cu privire la asigurarea şi garantarea creditelor de
export pentru tranzacţiile pe termen mediu şi lung – s-a realizat în 1998;
- referitor la ajutoarele nefinanciare acordate în vederea promovării exporturilor,
Comunitatea a alocat resurse bugetare pentru a dezvolta acţiunea de promovare cu
caracter european sub forma subvenţiilor la export..
 Acţiuni care se referă la conformarea regimului comercial aplicabil
exporturilor:
- exporturile Comunitǎţii care au ca destinaţie ţǎri terţe sunt libere, cu excepţia
anumitor mǎrfuri precum: petrolul, produsele derivate şi gazele;
- statele membre pot sǎ introducă restricţii cantitative sau să interzicǎ anumite
exporturi pe motive de politicǎ, securitate şi moralitate publicǎ;
- au fost adoptate măsuri care au vizat exportul anumitor categorii de mărfuri cu
un regim special - bunurile ce ţin de patrimoniul artistic şi cultural, substanţe utilizate la
fabricarea ilicită a stupefiantelor, bunurile de dublă-folosinţă („dual-use goods”),
inclusiv software şi tehnologii.

2
 5.3. Acordurile comerciale încheiate de Uniunea Europeană

Conform Tratatului CEE, Comunitatea poate încheia acorduri comerciale cu unul

sau mai multe state sau cu organizaţii internaţionale. Procedura de încheiere a acestor
acorduri este comună şi a fost stabilită prin tratat. În funcţie de tratamentul tarifar asumat,
acordurile pot fi preferenţiale sau nepreferenţiale.
 Acordurile preferenţiale – sunt semnate cu terţe state pe termene ce pot fi
reînnoite şi constituie excepţii de la aplicarea TEC. Comunitatea a încheiat acorduri
preferenţiale cu patru grupuri de state:
- statele membre ale Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (AELS);
- ţǎrile din Europa Centralǎ şi de Est (TECE);
- statele din Africa, Caraibe şi Pacific (ACP);
- ţǎrile în curs de dezvoltare care nu au semnat aceste Convenţii;
- alte acorduri:
- Uniunea Europeană – statele mediteraneene;
- Uniunea Europeană – MERCOSUR;
- Uniunea Europeană – Statele Unite ale Americii.
 Acordurile nepreferenţiale
- Ca urmare a încorporării Acordului General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) în
OMC, Comunitatea s-a adaptat la un număr impresionant de acorduri multilaterale
încheiate pe parcursul rundei Uruguay de negocieri din cadrul GATT, menite să ordoneze
şi să liberalizeze comerţul international. Eficacitatea normelor comerciale multilaterale la
nivel comunitar rămâne totuşi limitată ca urmare a jurisprudenţei Curţii de Justiţie.