ORGANIZATIA MONDIALA A

COMERTULUI
La 1 ianuarie 1995, după îndelungate şi complexe negocieri, a luat fiinţă Organizaţia
Mondială a Comerţului, exponenta noului set de principii, reguli şi discipline care
urmează a asigura comerţului internaţional un cadru îmbunătăţit de desfăşurare, adaptat
cerinţelor actuale şi de perspectivă.
Organizaţia Mondială a Comerţului reprezintă baza instituţional - juridică a
sistemului comercial multilateral, fiind unica organizaţie internaţională care tratează
regulile globale ale comerţului dintre ţări.
Una dintre cele mai tinere organizaţii, OMC este succesorul GATT (Acordul
General al Comerţului şi Tarifelor), stabilit înaintea celui de-al doilea război mondial.
Cu toate că OMC este încă tânără, sistemul multilateral de comerţ a început sub
GATT (în 1947) acum mai bine de 50 de ani. GATT urmărea eliminarea tarifelor şi
barierelor comerciale, precum şi eliminarea tratamentului diferenţial în comerţul
internaţional. Avea 23 de ţări membre în momentul respectiv.
Ultimii 50 de ani au asistat la o creştere excepţională în domeniul comerţului
mondial. Exporturile de marfă au crescut cu o medie de 6% anual.
Comerţul total în 1997 era de 14 ori nivelul celui din 1950.
GATT şi OMC au ajutat la crearea unui puternic sistem de comerţ, contribuind la
o creştere fără precedent. Sistemul a fost dezvoltat de o serie de negocieri găzduite de
GATT. Prima rundă s-a ocupat de reducerea taxelor, dar negocierele de după au inclus şi
alte arii. Cea mai lungă rundă de negocieri, între anii 1986-1994, a dus la apariţia OMC.
Negocierile nu s-au oprit aici, câteva au continuat şi după asta. În februarie1997 s-a ajuns
la un acord în serviciile de telecomunicaţii.
In acelaşi an, 40 de guverne au ajuns la o concluzie în ceea ce priveşte comerţul
fără taxe pentru produsele din tehnologia informaţiei şi 70 de membri au pus la punct o
afacere financiară de servicii ce acoperă mai mult de 95% din comerţ, în cadrul băncilor,
asigurărilor, securităţii şi informaţiilor financiare.
În 2000, noi discuţii au apărut în gricultură şi servicii. Acestea au fost încorporate
într-un program amplu de lucru, Agenda de Dezvoltare Doha (DDA), lansată la a patra
conferinţă ministeriala OMC, în Doha, Qatar, noiembrie 2001. Negocierile au încetat în
ianuarie 2005.
Ideea creării OMC a fost avansată pentru prima dată în 1990, de către
Comunităţile Europene şi Canada şi avea în vedere ca noua organizaţie să se constituie
într-un mecanism eficient şi pragmatic pentru:
1. implementarea rezultatelor Rundei Uruguay;
2. încorporarea în cadrul multilateral de drepturi şi obligaţii comerciale a
rezultatelor obţinute în noile domenii de reglementare (servicii, măsuri
investiţionale, drepturi de proprietate intelectuală);
3. aplicarea amendamentelor aduse unor articole ale G.A.T.T;
4. eliminarea caracterului provizoriu prelungit al existenţei şi
funcţionării GATT.
 Acordul de la Marrakesh privind înfiinţarea OMC, în preambulul său, prevede
obiectivele de bază, similare cu cele ale G.A.T.T.- ului, dar care au fost extinse pentru a
acorda OMC mandatul de a trata comerţul cu servicii. Acestea sunt:
continuarea negocierilor în vederea liberalizării progresive a comerţului internaţional;
 realizarea complementarităţii dintre liberalizare, dezvoltare economică şi eradicarea
saraciei;
 confirmarea rolului central pe care regulile şi sistemul multilateral trebuie să-l ocupe
în politica comercială a statelor membre OMC;
 organizarea activităţii OMC pe baze care să reflecte într-o mai mare măsură nevoile
tuturor membrilor.
Aceste obiective au fost completate cu domeniul serviciilor şi cu noţiunea de
„dezvoltare durabilă”, referitoare la utilizarea optimă a resurselor mondiale şi la
necesitatea protecţiei şi conservării mediului înconjurător, corespunzător diferitelor
niveluri de dezvoltare economică ale ţărilor.
Funcţiile Organizaţiei Mondiale a Comerţului sunt:
a) facilitarea implementării, administrării şi aplicării instrumentelor juridice ale
Rundei Uruguay şi ale oricăror noi acorduri ce vor fi negociate în viitor;
b) soluţionarea diferendelor (disputelor) comerciale;
c) OMC joacă rol de forum de negocieri legate de comerţ între statele membre.
Odată ce se ajunge la un consimţământ, preia rolul pentru punerea în aplicare a acestor
rezultate. Negocierile sunt pilonul de suport al acestei organizaţii. Acordurile la care
ajunge se doresc a fi rezultatul unui proces de consultări între toate părţile interesate
pentru a ajuta la sporirea interacţiunilor;
d) asistă ţările în curs de dezvoltare în probleme de politică comercială prin asistenţă
tehnică şi probleme de educaţie;
e) examinarea politicilor comerciale naţionale;
f) cooperarea cu alte instituţii internaţionale în formularea politicilor economice la
scară mondială.
Importanţa Organizaţiei Mondiale a Comerţului:
• este motorul unei reforme politice: o presiune constantă pentru a reduce
tarifelor protecţioniste, pentru a îmbunătăţi exportul dintre ţări;
• un pretext pentru grupul reformiştilor pentru a-şi promova obiectivele;
• unealtă eficace pentru a rezista reformelor aplicate de ţări şi companii;
• determină din ce în ce mai mult uneltele politice: de la suportul preţurilor
până la plata directă;
• a dezvoltat o metodă pentru de dezvoltarea ţărilor mici, pentru a putea
lupta împotriva dominaţiei comerciale a ţărilor dezvoltate, folosind
argumentul „piaţă liberă”;
Consumatorii şi producătorii ştiu că pot să se bucure de o aprovizionare sigură şi
o mai mare gamă de produse finite, componente şi servicii de care au nevoie.
Producătorii şi exportatorii au avantajul că pieţele străine vor rămâne deschise.
Un alt rezultat al înfiinţării Organizaţiei Mondiale a Comerţului îl reprezintă o
lume economică mult mai prosperă şi liniştită. Deciziile în OMC sunt luate printr-un
consens al tuturor membrilor ţărilor şi sunt ratificate de membrii parlamentelor.
OMC încearcă să rezolve conflictele apărute, prin înţelegeri şi compromisuri,
evitând astfel riscul unor dispute politice sau militare.
 Scopul OMC este a îmbunătăţi bunăstarea oamenilor din ţările membre.
Organizaţia Mondială a Comerţului este situată la Genova, în Elveţia.

Principii

Acordurile OMC sunt voluminoase şi complexe din considerente că acestea

reprezintă texte juridice ce cuprind o gamă largă de activităţi, care se referă la agricultură,
industria textilă şi îmbrăcăminte, sistemul bancar, standarde industriale, proprietatea
intelectuală şi multe alte domenii. Şi totuşi, la baza tuturor acestor documente stau un şir
de principii care constituie fundamentul sistemului comercial multilateral. Aceste
principii sunt:
• acordarea reciprocă şi necondiţionată, în relaţia dintre statele părţi, a clauzei
naţiunii cele mai favorizate (NMF). In conformitate cu acordurile OMC, ţările nu
trebuie să manifeste discriminare faţă de partenerii lor comerciali. In cazul în care
se acordă unui partener o favoare specială (cum ar fi o taxă vamală mai redusă
pentru un produs oarecare), acest lucru urmează să fie aplicat şi faţă de toţi ceilalţi
membri ai OMC. Importanţa acestui principiu este aşa de mare încât constituie
primul articol al GATT-ului (Acordul General pentru Tarife şi Comerţ), el fiind
prioritar şi în GATS (articolul 2) (Acordul General pentru Comerţul cu Servicii),
şi în TRIPS (articolul 4) (Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor de
proprietate intelectuală). Totuşi, regulile GATT permit, ca taxele vamale şi alte
bariere în calea comerţului să fie reduse în mod preferenţial, în cadrul
aranjamentelor regionale. Reducerea taxelor vamale, aplicabile în relaţiile dintre
membrii în cadrul unor aranjamente regionale nu trebuie să fie extinse şi altor ţări.
Aranjamentele preferenţiale regionale constituie astfel o importantă excepţie de la
regula clauzei naţiunii celei mai favorizate. Asemenea aranjamente pot lua forma
uniunilor vamale sau a zonelor de comerţ liber.
In vederea protejării intereselor comerciale ale ţărilor terţe, sunt prevăzute
condiţii extrem de stricte cu privire la formarea unor asemenea aranjamente.
• acordarea clauzei tratamentului naţional, fapt ce presupune o atitudine egală faţă
de bunurile de import şi cele autohtone, cel puţin după momentul pătrunderii
bunurilor de import pe piaţă. Nu este permis unei ţări să impună asupra unui
produs importat, după ce acesta a intrat în teritoriul vamal şi s-au plătit taxele
vamale la frontieră, taxe interne (cum ar fi taxele asupra vânzării) la nivele mai
ridicate decât produsele interne similare. Acelaşi lucru trebuie să se aplice atât
faţă de serviciile acordate de străini şi cele acordate de naţionali, cît şi faţă de
mărcile naţionale şi cele străine, dreptul de autor şi brevete.
• eliminarea restricţiilor cantitative şi aplicarea acestora între ţările membre numai
în situaţii de excepţie, admise de acord pe o bază nediscriminatorie, avându-se în
vedere că protejarea economiei naţionale faţă de concurenţa străină să se facă în
exclusivitate pe calea tarifelor vamale. Regula este supusă totuşi unor excepţii
specificate. O excepţie importantă permite ţărilor care întâmpină dificultăţi ale
balanţei de plăţi să restricţioneze importurile pentru a-şi întări poziţia financiară
externă. Această excepţie acordă o flexibilitate mai mare ţărilor în curs de
dezvoltare faţă de ţările dezvoltate, în utilizarea restricţiilor cantitative la
 importuri, dacă aceste restricţii sunt necesare pentru prevenirea unui declin serios
al rezervelor monetare.
• neadmiterea concurenţei neloiale, care co nstă în practicarea de subvenţii şi
preţuri de dumping la export. Regulile nediscriminatorii – NMF şi tratamentul
naţional – sunt elaborate în aşa fel ca să asigure condiţii loiale pentru comerţ.
Multe dintre acordurile OMC au scopul să susţină concurenţa loială. De exemplu,
în domeniul agriculturii, proprietăţii intelectuale, serviciilor. Acordul privind
achiziţiile publice contribuie la extinderea regulilor referitoare la concurenţă şi
asupra achiziţiilor efectuate de mii de instituţii publice în multe ţări.
• utilizarea unei metodologii de evaluare vamală care să reflecte valoarea reală a
mărfurilor, în scopul de a realiza funcţionarea corectă a taxelor vamale rezultate
din negocierile multilaterale.
• previziune: prin intermediul îndeplinirii obligaţiilor. În cadrul OMC, cînd ţările
sunt de acord să deschidă pieţele lor pentru bunuri şi servicii, este ca şi cum îşi
asumă unele angajamente obligatorii. O ţară poate să-şi modifice angajamentele
sale obligatorii doar după negocierea cu partenerii săi comerciali, ceea ce poate
însemna că aceştia să primească compensaţii pentru prejudiciul ce-l suportă în
urma pierderii comerţului. Deci, sistemul comercial multilateral constituie o
încercare a guvernelor de a asigura un anturaj stabil şi previzibil.
• instituirea angajamentului ţărilor – părţi de a negocia pe plan multilateral
reducerea şi eliminarea taxelor vamale şi a altor obstacole din calea comerţului
internaţional. Ţărilor li se cere ca, ori de câte ori este posibil, să reducă sau să
elimine protecţia producţiei interne, prin reducerea taxelor vamale şi înlăturarea
celorlalte bariere din calea comerţului. Taxele vamale astfel reduse sunt
consolidate împotriva unor majorări posibile şi sunt cuprinse în listele naţionale
ale ţărilor membri.
• încurajarea reformei de dezvoltare şi reformei economice. Este bine cunoscut
faptul că sistemul OMC contribuie la dezvoltare. Ţările mai puţin dezvoltate au
nevoie de flexibilitate pe parcursul perioadei cînd acestea încearcă să
implementeze acordurile.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate