Politici macroeconomice in comert

1 Prezentarea politicii comerciale

Prof. indrumator : Oana Milea

Curs 06.03.2021

Politica comerciala reprezinta un termen general care descrie reglementarile care dicteaza
modul in care companiile si persoanele fizice dintr-o tara, desfasoara comertul cu companii si
persoane fizice din alta tara. De aceea Politica Comerciala este denumita uneori si Politica
Comerciala Internationala

De retinut:Atunci cand elaborezi politica comerciala, reglementezi doar politica intre

doua tari, nu si produsele din tarile respective.

La nivelul UE, baza legala a politicilor comerciale o constituie art.207 din tratatul de la
Maastricht.(cel care a definitivat uniunea economica si piata interna).

La nivelul UE, negocierile privind incheierea acordurilor de comert liber, sunt realizate
de comisia europeana, iar negocierile privind stabilirea aspectelor de politica comerciala, se
bazeaza pe un comitet special, desemnat de consiliul uniunii europene, si care este format din
cate un membru pentru fiecare stat al uniunii.

Principala functie a acestui comitet, este de a coordona politica comerciala a uniunii

europene.

Politica Comerciala se bazeaza pe directivele OMC si are in vedere urmatoarele obiective:

 Dezvoltarea exporturilor;
 Sa se asigure o protectie adecvata pentru industria europeana (prin adoptarea de masuri
de combatere a concurentei neloiale);
 Combaterea oricaror masuri de discriminare in ceea ce priveste exportul pe terte piete(si
in afara UE);
  Asigurarea increderii in Politica de Dezvoltare a aspectului privind mediul incojurator(si
protectiei acestuia)

Politica comerciala a UE opereaza simultan pe doua planuri complementare:

A) Pe plan multilateral, activitatea comerciala este plasata in cadrul comertului global stabilit
de OMC
B) Pe plan bilateral, in sensul ca uniunea negociaza propriile acorduri comerciale bilateral cu
state terte.

A fost adoptat in 1968 odata cu formarea uniunii vamale, fiind un tarif comun pentru toate
statele membre insa nivelul taxelor vamale, este diferit de la un produs la altul, avand rolul de
a:

 Evita distorsionarea schimburilor comerciale prin intermediul taxelor vamale;

 Raspunde nevoii de a mentine controlul la frontiera externa a uniunii;

1.1 Tariful vamal Comun

Acesta are doua componente:
 Taxele vamale
 Nomenclatorul tarifar

Taxele vamale pot fi clasificate in functie de o multitudine de criteria dintre care mai importante
sunt:

 Dupa stocul impunerii, taxele vamale pot fi:

 Cu caracter fiscal;
 Cu caracter protectionist;
 Dupa obiectul impunerii taxele vamale pot fi:
 De import;
 De export;
 Dupa modul de percepere, taxele vamale pot fi:
  Ad valorem (se impune taxa procentuala din valoarea in vama a
marfurilor importate)
 Specifice (suma fixa pe produse)
 mixte
 Dupa modul de stabilire de catre stat, taxele vamale pot fi :
 generale sau autonome
 conventionale (prin acordurile incheiate)

1.2 Tariful integral al comunitatilor Europene ( TARIC)

Aceasta este o baza de date care arata dispozitiile legale aplicabile pentru un anumit produs, sau
categorie de produse, atunci cand acesta face obiectul schimburilor comerciale dintre UE si un
stat tert.

1.3 Politica de import

In cazul importului, legislatia este diferita in functie de importul produselor liberalizate sau a
produselor supuse unor contingente( cantitate limitata de import a unor produse sau categorii de
produse- ex: caviarul). Regimul de import presupune intrarea definitiva a unor marfuri in tara,
adica in urma acordurilor contractuale intre parti, marfurile respective primesc statut de marfa
indigena dupa efectuarea formalitatilor vamale si comerciale. Regimul de import este cel mai
complex dpdvr al importantei si al aplicarii formalitatilor vamale, precum si a masurilor de
politica comerciala si fiscala.

In ceea ce priveste importul, dupa efectuarea formalitatilor de vamuire, autoritatile incaseaza

datoria vamala ce tine de drepturile de import(taxa vamala, comision vamal, TVA, accize unde
este cazul, suprataxa vamala.

Pentru perceperea corecta a tarifului vamal, este necesara stabilirea originii marfurilor.

Valoarea in vama se poate stabili dupa mai multe reguli, insa cea mai importanta regula o
reprezinta VALOAREA DE TRANZACTIE a marfurilor importate.
1.4 Exportul de bunuri
Exportul cuprinde exportul de marfuri si exportul invizibil, iar regimul de export presupune
iesirea definitiva a marfurilor nationale de pe teritoriul tarii si vanzarea acestora pe o piata
externa.

1.5 Masurile de aparare comerciala

In cadrul acestui instrument, se regasesc masurile antiDumping( vanzarea sub pretul pietei, mai
ieftin decat concurenta- concurenta neloiala) si masurile antisubventie(daca statul cumpara fara
licitatie publica se spune ca este subventie-concurenta neloiala).

2 Masurile de aparare comerciala

Masuri de protectie impotriva practiciulor neloiale. In tratatul de la Maastricht, sunt

mentionate in mod expres doua categorii de masuri de protectie comerciala. In caz de dumping si
in caz de subventie.

2.1 Masuri antiDumping

Dumpingul apare atunci cand un exportator vinde catre statele Uniunii Europene la
preturi mai mici decat valoarea produsului pe piata autohtona. Pentru luarea masurilor de
protectie antidumping, nu este suficient sa existe un pret de Dumping ci trebuie sa existe si un
prejudiciu.

Stabilirea existentei prejudiciului, presupune examinarea obiectiva a doua criterii:

 Volumul importurilor ce reprezinta obiectul Dumpingului si efectul acestor importuri asupra

produselor similare din cadrul uniunii
 Efectul acestor importuri asupra industriei din statele membre.
 Probele privind dumpingul si prejudiciul, sunt examinate concomitent pentru a se decide daca
se deschide sau nu, o ancheta. O plangere ester respinsa atunci cand probele sunt insuficiente
pentru a justifica declansarea procedurilor. Taxele antidumping se impun sub forma unor taxe Ad
valorem, dar pot fi aplicate si taxe specifice sau constrangeri prin pret.

2.2 Masuri antisubventii

Subventiile pot fi utilizate pentru mai multe scopuri, cum ar fi urmarirea politicilor interne
si sociale, promovarea productiei sau exportului, crearea de locuri de munca, etc.

Cand o industrie din UE considera ca importul unui produs dintr-o tara terta este
subventionat si aduce un prejudiciu industriei in cauza, poate depune o plangere la Comisia
Europeana, iar comisia trebuie sa deschida o ancheta antisubventie atunci cand plangerea este
insotita si de dovezi. Cand comisia constata dovada existentei subventiei, va impune masuri
compensatorii provizorii respectiv lansarea de obligatiuni pe importurile in cauza in termen de 9
luni de la lansarea anchetei.

In cazul in care masurile definitive sunt justificate, acestea sunt impuse de catre consiliul
UE in termen de 13 luni, pentru o perioada de 5 ani.

O masura compensatorie se aplica sub forma unei taxe si are rolul de a diminua efectele de
prejudiciu realizate de importurile subventionate si pentru a restabili concurenta loiala.

2.3 Masuri de salvgardare

Adoptarea acestor masuri se face in baza regulilor stabilite pe plan multilateral. In practia, o
implementare a unei masuri de salvgardare presupune:

 A retrage sau a modifica facilitatile pe care un stat membru le-a acordat in baza Acordului
privind marfurile din cadrul OMC;
 A suspenda total sau partial alte obligatii asumate prin Acordul privind marfurile din cadrul
OMC.

Masurile de salvgardare ce pot fi adoptate sunt:

  Masuri tarifare;
 Masuri netarifare;

3 Produsele liberalizate si neliberalizate la import si export

3.1 Produsele neliberalizate

Realizarea schimburilor comerciale presupune instituirea unui sistem de administrare a
contingentelor cantitative pentru toate produsele care nu au fost liberalizate. Regulile ce
reglementeaza contingentele cantitative pot fi fixate prin acorduri comerciale incheiate cu alte
state sau prin acte normative ale Uniunii Europene. Administrarea contingentelor la
import/export, necesita emiterea de licente in statele membre, conform unor criterii cantitative
stabilite la nivelul UE.

Procedura de administrare trebuie sa garanteze oricarui solicitant, conditii echitabile de

acces la contingente, iar documentele emise, trebuie sa poata fi utilizate pe intreg teritoriul UE.

Procedura incepe cu anuntul de deschidere a contingentelor care trebuie sa cuprinda

urmatoarele precizari:

- Metoda de distribuire;
- Conditiile de admisibilitate;
- Termenele de prezentare ale cererilor de licenta si lista autoritatilor nationale unde vor fi
depuse;

Orice importator/exportator, poate inregistra pentru fiecare contingent, o singura cerere de

licenta.

In prezent exista 3 metode de administrare a contingentelor care pot fi aplicate singure sau
impreuna, prevazandu-se in acelasi timp si posibilitatea aplicarii unei metode diferite, daca nici
una din metode nu corespunde cerintelor contingentului respectiv.
 Licentele pentru contingente sunt emise in termen de 10 zile lucratoare, de la notificarea
comisiei sau in termenele stabilite de aceasta. De regula, licentele pentru contingente, sunt
valabile timp de 4 luni.

3.2 Produsele liberalizate la import/export

Acestea nu necesita reglementari speciale, ele nefiind supuse unor restrictii cantitative sau
tarifare suplimentare fata de cele stabilite prin acordurile comerciale incheiate.

4 Acordurile comerciale ale UE

In 2018 Consiliul a adoptat regulamentul care stabileste principiile esentiale care stau la baza
negocierilor comerciale cu statele terte.

Relatiile comerciale ale Uniunii Europene cu statele terte, sunt gestionate prin intermediul
acordurilor comerciale care au rolul de acrea oportunitati comerciale mai bune si de a inlatura
barierele comerciale existente.

In functie de continutul lor, acordurile comerciale pot fi:

 Acordul de parteneriat economic (APE) care are rolul de a sprijini dezvoltarea economica
a partenerilor comerciali din tarile din Africa , zona Caraibelor si Pacific.
 Acordul de liber schimb (ALS)aceste acorduri permit deschiderea reciproca a pietelor cu
tarile dezvoltate si cu economiile emergente prin acordarea unui acces preferential la
piete.
 Acordul de asociere care are rolul de a impulsiona acordurile politice mai ample.

In acelasi timp, Uniunea Europeana, incheie si acorduri comerciale

nepreferentiale, de tipul acordurilor de parteneriat si cooperare( APC).
Printre acordurile de negociere ce se deruleaza in prezent intre UE si tarile terte se
numara:
  Acordul cu Japonia- este un acord de liber schimb (ALS) ce a intrat in vigoare la
01.02.2019
 Acordul cu Singapore- de tip ALS- a intrat in vigoare la 21.11.2019
 Acordul cu Vietnam de tip ALS- incheiat la 30.03.2020 si urmeaza sa fie ratificat de
Vietnam si sa intre in vigoare.
 Acordul cu Mercosur – ALS (format din statele Argentina, Brazilia, Paraguay, Uruguay)
s-au finalizat in 2019, dar nu a intrat in vigoare inca (trebuia sa intre in vigoare la sfarsitul
anului 2020, dar s-a amanat)
 Acordul cu Mexic –ASL- adoptat in 2018 si a intrat in vigoare in 2020.
In prezent sunt peste 50 de acorduri in renegociere care sunt in curs de incheiere.

4.1 Procedurile de Export/import

Realizarea activitatii de import/export este reglementata prin intermediul politicii vamale care
reprezinta o component a politicii comerciale.

Politica vamala prinde toate dispozitiile legale privind intrarea si iesirea in/din tara, a marfurilor
respectiv:

- Controlul marfurilor cu ocazia trecerii frontierei de stat;

- Controlul mijloacelor de transport atunci cand trec frontier de stat;
- Realizarea formalitatilor vamale;
- Plata taxelor vamale;

1. Export
reprezinta regimul vamal in care marfurile sunt scoase de pe teritoriul vamal al UE.
Marfurile sunt plasate in regimul vamal de export doar atunci cand sunt respectate
drepturile de export, masurile de politica economica si ale conditii referitoare la export,
marfuri produse pe teritoriul UE precum si marfuri importate anterior, dar ptr care s-au
intocmit toate formalitatile vamale de import (au fost puse in libera practica).
 Marfurile declarate pentru regimul de export, sunt supuse supravegherii vamale, din
momentul in care a fost acceptata declaratia vamala de export, pana in momentul in care
acestea parasesc teritoriul vamal ori sunt distruse, sau declaratia vamala este invalidata.
Pentru realizarea activitatii de export, se utilizeaza o serie de documente (13
documente-in suportul de curs). Factura externa se completeaza cel putin 3 exemplare,
si are rolul de a transmite dreptul de proprietate de la vanzator la cumparator, sintetizand
toate clauzele esentiale de contract.
Pentru tara noastra, cu toate ca o factura externa poate fi intocmita in limba oficiala a
statelor membre, trebuie asigurata traducerea acesteia in lb. Romana.

1.1 Facturarea serviciilor intracomunitare

In situatia in care si furnizorul si clientul, sunt platitori de TVA, si au un cod

valid, se factureaza fara TVA, cu mentiunea “neimpozabil in Romania”, si se admite
taxarea inversa.
In situatia in care prestatorul este platitor de TVA, si emite factura unei societati
neplatitoare de TVA, atunci se factureaza cu TVA.
De la aceasta regula se exclud serviciile de restaurant si catering, serviciile de
transport calatori, serviciile imobiliare, artistice si inchirierea unui mijloc de transport.

1.2 Facturarea ptr tarile terte (non UE)

Atunci cand prestatorul este din UE si beneficiarul din un spatiu non UE, se factureaza
fara TVA cu mentiunea “scutit de drept de deducere”.

In general exportul este liber si nu necesita licente, cu exceptia exportului de arme si

munitie si a marfurilor supuse restrictiilor cantitative.

2. Importul

La importul marfurilor, autoritatea vamala, realizeaza activitatea de vamuire, stabilind si

incasand drepturile vamale aferente importului respectiv, aplicand si masurile de politica
comerciala.
 In cazul importului, unele categorii de produse pot beneficia de un tratament tarifar
favorabil, potrivit reglementarilor vamale sau acordurilor comerciale existente. Prin tratament
favorabil, se intelege o reducere sa exceptare de la plata taxelor vamale, ce poaate fi aplicata si in
cazul unui contingent (restrictie cantitativa)tarifar.

La introducerea marfurilor pe teritoriul vamal al UE, acestea sunt supuse unui regim vamal
(cuprinde toate normele care se aplica in cadrul procedurii de vamuire in fct de scopul
operatiunii comerciale, sau de destinatia produselor).

Regimurile vamale sunt de 2 tipuri: suspensive si definitive.

 Regimurile vamale definitive

In cadrul acestor regimuri vamale, sunt incluse operatiunile de import si export in si din UE;
aceste regimuri se aplica numai schimburilor comerciale cu state terte.

 Regimul vamal definitiv la export: Cuprinde toate marfurile expediate in strainatate, pe

baze contractuale, care raman permanent in afara teritoriului vamal comunitar.
 Regimul vamal definitiv la import: Consta in intrarea pe teritoriul vamal al UE a
marfurilor provenite din state terte, si care urmeaza a fi comercializate pe teritoriul UE,
dupa efectuarea formalitatilor si taxelor vamale.

Autoritatea vamala realizeaza in cadrul regimului vamal de import definitv, 3 activitati:

- Vamuirea marfurilor;
- Incasarea taxelor vamale;
- Aplicarea masurilor de politica comerciala a UE;

 Regimurile vamale suspensive

Sunt operatiuni cu titlu temporar, care au ca efect suspendarea platii taxelor vamale catre
organele comunitare. Se acorda numai la solicitarea scrisa a titularului operatiunii de comert,
pentru o perioada determinata de timp.

Regimurile vamale suspensive ale UE sunt:

- Tranzitul vamal;
- Depozitul vamal;
- Admiterea temporara la import si la export;
- Regimul de suspensare;
- Transformare suportului vamal;

Regimul vamal suspensiv este considerat incheiat atunci cand marfurile primesc alt regim vamal.

Regimurile vamale suspensive se acorda pentru zonele libere, porturile libere si antrepozitele
vamale, dar si ptr alte operatiuni speciale cum ar fi reexportul, distrugerea sau abandonarea
bunurilor noncomunitare.

Daca bunurile aflate sub regim vamal suspensiv, sunt introduse definitiv pe teritoriul vamal
comunitar, ele vor fi supuse unui regim vamal definitiv si vor fi vamuite.

La trecerea prin pct vamal al UE, bunurile care sunt supuse unui regim vamal suspensiv, vor fi
controlate fizic iar lucratorii vamali vor solicita 2 tipuri de garantii vamale:

- Garantii fizice;
- Garantii financiare;

Regimul suspenziv de tranzit consta in transportul marfurilor straine de la un birou vamal al UE

la un alt birou vamal comunitar, fara a se cere plata taxelor vamale si fara a fi supuse masurilor
de politica comerciala.

Min 35-46

Se introduc unele marfuri in circuitul economic al UE, cu conditia ca acestea sa fie reexportate in
aceeasi stare, corporate in alte marfuri sau transformate in alte produse.

Regimul de perfectionare pasiva ce permite exportul temporar de marfuri comunitare in afara

teritoriului vamal al UE, in vederea supunerii acestora, unor operatiuni de transformare/
prelucrare si ulterior, importul produselor astfel rezultate cu exonerarea partiala sau totala de taxe
vamale. Acest regim este reglementat de mai multe directive si este rezervat doar firmelor care
isi au sediul in teritoriul vamal al UE.
 5 Organizatia Mondiala a Comertului

OMC a fost infiintata prin adoptarea acordului de la Marrakech in 1984.

Activitatea OMC se bazeaza pe urmatoarele principii:
1) Principiul tratamentului national;
2) Principiul tratamentului natiunii celei mai favorizate;
3) Principiul transparentei;