Experimente cu un singur

factor
 Experimente cu un singur factor
• reprezinta una dintre cele mai simple tipuri de scheme al proiectarii
experimentale;
• Obiectivul:
– il constituie masurarea efectului a 2 sau mai multe niveluri ale unui factor
experimental asupra a 2 sau mai multor grupuri experimentale;
– un etalon care serveste la masurarea eficientei acestora.

• se folosesc in ipoteza ca variabilele “din afara” influenteaza asupra

grupurilor testate, eroarea experimentala este exagerat de mare,
slabind astfel capacitatea schemei experimentale de a evidentia
deosebirile semnificative dintre efectele factorului experimental
asupra diferitelor grupuri experimentale;
• 2 scheme de proiectare a experimentelor cu un singur factor:
1. Proiectarea complet aleatoare - PCA
2. Proiectarea cu ajutorul blocurilor aleatoare - PBA
 Experimente cu un singur factor

Nivelurile factorului experimental

Unitatea experimentala Total Medii
1…………………..j..…………………k

1 X11………………X1j……………….X1k T1· ΔX1·

………………………… …………………………………………… ………………………………. ……………………………………..
i Xi1……………….Xij………………..Xik Ti· ΔXi·
………………………… …………………………………………… ………………………………. ……………………………………..
n Xn1………………Xnj……………….Xnk Tn· ΔXn·

Total T·1……………….T·j………………..T·k T··

Medii ΔX·1……………. ΔX·j……………. ΔX·k ΔX··
Suma patratelor X²·1 …………......X²·j…………….. .X²·k

Matricea de organizare a datelor intr-o proiectare experimentala

 1. Proiectarea complet aleatoare - PCA

• permite compararea catorva grupuri experimentale aflate sub

actiunea diferitelor niveluri ale unui singur factor experimental;
• denumirea este asociata modului in care unitatile experimentale
sunt repartizate;
• ipoteza: factorul experimental are o influenta semnificativa asupra
variabilei dependente cu ajutorul analizei variatiei;
• datele cu care se opereaza pe parcursul experimentului se
organizeaza matriceal;
 1. Proiectarea complet aleatoare PCA - cont

• Utilizarea acestei scheme experimentale presupune

respectarea urmatoarelor conditii:
– Fiecarei unitati experimentale trebuie sa-I corespunda numai o
singura valoare a variabilei dependente;
– Nr unit experim din fiecare coloana trebuie sa fie acelasi, de obicei,
fiecare grup cuprinzand 10 -15 unitati experimentale;
– Numarul nivelurilor factorului experimental poate sa fie arbitrar;
totusi, acesta nu este, de obicei, mai mare de 5.

• Avand datele culese si organizate astfel, se parcurg

urmatorii pasi in organizarea experimentului:
a) Se formuleaza ipoteza Ho: factorul experimental nu are o influenta
semnificativa asupra variabilei dependente;
b) Se organizeaza experimentul asupra unitatii experimentale;
 1. Proiectarea complet aleatoare PCA - cont
c) Analiza influentelor asupra variabilei dependente se
determina cu ajutorul analizei variatiei;

Variatia totala SST

Variatia datorata Variatia datorata

Factorului experimental SSA erorii experimentale SSE

Variatia in interiorul
Variatia intre grupuri
grupului

d) Verificarea semnificatiei statistice se face cu ajutorul testului F(Fisher);

 1. Proiectarea complet aleatoare PCA - cont

e) Organizarea rezultatelor si tabloul final al analizei de variatie;

Sursa variatiei SS Grade de MS F P

libertate
TOTAL SST N-1 - - -
•Intre grupuri SSA K-1 nSA NSA/nSe α<t1
•In cadrul grupurilor SSE N-k nSE - -
 1. Proiectarea complet aleatoare PCA - cont

• Exp: Testarea efectului intensitatii publicitatii asupra vanzarilor unui

TV color;
• Ipoteza: reclama nu are o influenta semnificativa asupra vanzarilor
de TV color;
• In acest scop se selectioneaza in mod aleator cate 12 unitati
comerciale (de acelasi tip, deci compatibile) prin care se
comercializeaza produsul in fiecare cartier din Bucuresti;
• Fiecarui grup de unitati din fiecare cartier i se administreaza timp de
o luna factorul experimental= reclama si care consta in variatia
intensitatii reclamei. In primul cartier nu se face reclama, iar in
celelalte va avea intensitati diferite (in ordine crescatoare);
 1. Proiectarea complet aleatoare PCA - cont

Nr. unit Intensitatea reclamei

comerciale Nu se face lunar Saptamanal Zilnic
Berceni Militari Titan Centru
1. 30 9 57 69
2. 21 24 36 42
3. 27 21 48 48
Xij=vanzarile
4. 24 15 42 54 realizate intr-o luna
5. 45 18 21 36 la TV color
6. 9 30 24 39
7. 24 36 39 48
8. 27 12 30 51
9. 33 21 57 57
10. 27 18 27 42
11. 15 15 45 48
12. 51 45 42 51
 2. Proiectarea cu ajutorul blocurilor aleatoare PBA
• Are la baza principiul gruparii unitatilor experimentale in
blocuri, cu scopul de a crea o omogenitate mai mare in
reactia la influenta factorului experimental comparativ cu
situatia in care unitatile ar fi organizate pe baza regulilor
PCA;
• Diferenta principala intre PBA si PCA consta in
modalitatea de organizare a unitatilor experimentale;
• Scopul principal al utilizarii blocurilor il reprezinta
eliminarea influentei unei variabile care nu prezinta
interes, sporind astfel validitatea experimentului;
• Analiza variatiei conduce la descompunerea variatiei
totale a variabilei dependente in parti componente:
2. Proiectarea cu ajutorul blocurilor aleatoare PBA - cont

Variatia totala SST

Variatia intre Variatia in interiorul

blocuri SSB blocului

Variatia datorata factorului Variatia datorata

experimental SSA erorii experimentale SSE
 2. Proiectarea cu ajutorul blocurilor aleatoare PBA -
cont

• La baza calculului acestor variatii stau urmatoarele formule:

k n 2
T
SST   x ij  2 

j 1 i 1 nk
k
T2  j T2 
SSA   
j 1 n kn
n
T 2i  T 2  
SSB   
i 1 k kn
SSE  SST  SSB  SSA
 2. Proiectarea cu ajutorul blocurilor aleatoare PBA -
cont

Sursa variatiei Suma abaterilor Grade de libertate Media patratica MS F

patratelor

SSB MSB
Blocuri SSB n-1 MSB 
n 1 MSE

Factorul SSA K-1 SSA MSA

experimental MSA 
k 1 MSE

Eroarea SSE (n-1)(k-1) SSE

experimentala MSE 
(n  1)(k  1)

TOTAL SST nk-1

 3. Experimentele cu un singur factor si cu masuri
repetate ale acelorasi unitati experimentale

• Daca variabilitatea determinata de deosebirile dintre

indivizi nu poate sa fie estimata, ea ramane o parte a
erorii experimentale;
• Pentru a asigura un control asupra variabilitatii rezultate
din deosebirile dintre subiectii investigati se apeleaza la
schema experimentala in care aceluiasi individ i se
administreaza in mod succesiv fiecare nivel al
tratamentului experimental;
• Se considera ca esantioanele masurate in cazul
administrarii fiecarui nivel al factorului experimental sunt
dependente;
 3. Experimentele cu un singur factor si cu masuri
repetate ale acelorasi unitati experimentale - cont
• In cazul unui experiment cu un singur factor
experimental si cu masuri repetate ale acelorasi unitati
experimentale variatia totala a variabilei dependente se
descompune in parti componente astfel:

Variatia totala SST

Variatia intre Variatia caracteristicilor

persoane SSB fiecarei persoane

Variatia datorata factorului Variatia datorata

experimental SSA erorii experimentale SSE
 4. Cazul esantioanelor inegale
• Cerinta ca numarul unitatilor experimentale,
corespunzatoare fiecarui nivel al factorului experimental, sa
fie egale nu este absoluta;
• Din diferite motive, exista cazuri in care nu poate fi asigurat
un numar egal de unitati experimentale pentru fiecare nivel
al factorului experimental;
• Formulele de calcul vor fi in acest caz urmatoarele:
k nj 2
T
SST   x 2 ij 
j 1 i 1 N
k
T2j T2
SSA   
j 1 nj N
SSE  SST  SSA
 4. Cazul esantioanelor inegale - cont
• Numarul gradelor de libertate va fi k-1 pentru SST, N-k
pentru SSE si N-1 pentru SST;
• In cazul esantioanelor inegale trebuie verificat daca ipoteza
omogenitatii variantelor coloanelor este acceptata:
S 2 max
F max  2
S min

• Aceasta valoare se compara cu valoarea teoretica Fr, nj max-1;

• Daca Fmax<Fcalculat atunci ipoteza omogenitatii variantelor este
acceptata.