Cursuri Dci

Cursuri dreptul comertului international 2016
04 februarie 16
Cursul 1
1. Definitie comert international (CI/ci)
Comertul international este susceptibil de 2 acceptiuni:
Una restransa/ stricto sensu, in care CI poate fi definit ca fiind totalitatea
operatiunilor de import si export, de marfuri, lucrari si servicii pe care le
desfasoara subiecte de drept de nationalitate romana cu subiecte de drept de
nationalitate straina sau raporturi juridice care privesc marfuri aflate in trafic
international
Rezulta ca prezinta doua elemente esentiale: intai, ca subiectele juridice de
comert international sa isi aiba sediile in state diferite (acesta este principalul
element de extraineitate care defineste notiunea de international in sensul
comertului international).
-
Acest criteriu al internationalitatii a fost preluat din Conventia de la Viena (1990)

privind vanzarea internationala de marfuri. Al doilea criteriu/element esential este ca
marfa (lucrare sau servicii) care face obiectul contractului se afla in trafic
international (adica de la o parte catre cealalta, de la vanzator catre cumparator, ea
trebuie sa treaca cel putin o frontiera).
Aceste elemente sunt specifice acestei ramuri de drept, asadar exista o deosebire
intre internationalitate, in sensul dreptului comertului international, si
internationalite, in sensul DIP (orice element de extraneitate din raportul juridic face
ca acel raport sa fie de DIP si deci sa declanseze mecanismul conflictual (conflictul
de legi, sa se aplice o norma conflictuala)). In comertul international nu toate
elementele de extraneitate sunt relevante, ci doar cele doua mentionate.
Sensul acesta stricto sensu este cel clasic.
Cummerx (lat.) operatiune cummerx = operatiune cu marfa
Dpdv juridic, pilonul este dat de catre contractul de vanzare internationala de
marfuri. Alaturi de acest contract insa, exista multe alte contracte: de intermediere,
de transport al marfii, de asigurare al marfii in traficul international, operatiuni de
creditare si de garantare a CI.
Alaturi de aceasta acceptiune restransa, mai exista o acceptiune lato sensu,
specifica timpurilor moderne, cand alaturi de opratiunile clasice cu marfa, au
aparut si operatiunile de cooperare economica internationala.
Acestea sunt acele relatii/raporturi de conlucrare intre persoane fizice/juridice
subiecte de drept din state diferite care implica punerea in comun de catre
participanti a unor valori economice in vederea realizarii unor operatiuni de regula
complexe aducatoare de profit, lucrative asadar, pentru ca scopul comerciantilor este
lucrul, si finalizate prin impartirea beneficiilor obtinute.
-
Esenta nu este asupra faptului ca o marfa se transmite, ci in ideea de cooperare intre

parti.
Romania este parte la numeroase conventii de cooperare economica, in acestea sunt
enumerate diferitele forme de cooperare economica internationala. Cea mai
frecventa forma de cooperare economica internationala este aceea de societati cu
capital mixt sau strain (cu participare straina).
2. Forma de cooperare econ internationala.
Aceste forme sunt insa multiple: operatiuni bancare comune, operatiuni comune de
garantare a comertului etc.
Dpdv juridic, contractul specific care acopera aceste operatiuni este contractul de
cooperare economica internationala. Aici intra si operatiunile de contrapartida,
operatiuni complexe, caracterizate prin faptul ca un import in Romania este
compensat de un export. Aceasta operatiune de compensare imbraca forme foarte
complexe in CI, mergand de la o relatie intre doua subiecte de drept, la relatii
triunghiulare cu 4,5..n participanti, pana la operatiuni de compensare la nivel global
intre state.
3. Caracteristicile politicii Romaniei in domeniul relatiilor de CI
1. Principiul libertatii comertului
- este un principiu constitutional, este prevazut de asemenea si intr-o serie
intreaga de acte normative
- este principiul care guverneaza relatiile comerciale ale Romaniei dupa 1990
Perioada 1945-1989 este guvernata de principiul monopolului de stat: numai
intreprinderile de stat (de comert exterior) puteau sa faca operatiuni de CI,
persoanele fizice/juridice de drept privat nu aveau aceasta posibilitate. Acest
principiu este unul dintre primele principii care au fost eliminate dupa revolutie prin
Decretul-lege nr.54/1990 privind desfasurarea unor activitati economice pe baza
liberei initiative, Decretul-lege nr.96/1990 privind unele masuri de atragere a
investitei de capital in Romania. Acesta din urma a fost inlocuit prin Legea
nr.35/1991 privind regimul investitiilor straine care a fost abrogata ulterior.
Acest pincipiu nu este nelimitat. Exista exceptii de la acest principiu, ce se
manifesta in forme diverse, exista un control si o supraveghere a statului.
4. Comertul in UE si intre UE si statele terte
Ca tara membra, Rom a cedat o parte din atributele sale de suveranitate inclusiv din
domeniul CI catre organismele europene.
-
Intre statele membre ale UE, guverneaza acelasi principiu al libertatii comertului.
Art 26 din TFUE: piata interna europeana cuprinde un spatiu fara frontiere interne
in care libera circulatie a marfurilor, a persoanelor, a serviciilor si a capitalurilor este
asigurata in conformitate cu tratatele constitutive ale UE.
Principiul liberei circulatii a marfurilor: UE este o uniune vamala care interzice
intre statele membre orice taxe vamale la import si la export si orice alte masuri cu
efect echivalent (art 28-30 TFUE). Intre statele membre sunt interzise restrictiile
2
cantitative la import/export (numite contingente) indiferent de forma in care s-ar

aplica.
Libera circulatie a persoanelor si a serviciilor prevede interzicerea oricaror
dicriminiari pe motiv de cetatenie sau nationalitate (art 49 TFUE: sunt interzise
restrictiile privind libertatea de stabilire a resortisantilor unui stat membru pe
teritoriul altui stat membru, libertatile de a se stabili filiale, sucursale, agentii,
oricare alte forme de reprezentare comerciala intre statele membre).
Libera circulatie a capitalurilor si platilor: art 63 TFUE: sunt interzise orice
restrictii privind circulatia capitalurilor si platile intre statele membre. Aceasta
libertate este pe deplin aplicabila intre statele mem care au aderat la moneda
euro (T Maastricht 1992 moneda euro a devenit o moneda de fond de la 1 ian.
1999, si o moneda de plata de la 1 ian. 2002).
Moneda euro este administrata de Banca Centrala Economica, subiect de CI
financiar.
Relatiile cu statele terte ale UE
UE este subiect de drept, are personalitate juridica (Art 47 TUE). Rezulta ca
incheie tratate, conventii, contracte direct cu statele terte. (Practica bogata a
CJUE care a validat aceste aspecte ale Uniunii ca subiect de drept.)
Sunt cateva instrumente esentiale ale politicii comerciale comune ale UE cu
statele terte.
a) Regulile vamale comune: UE are un tarif vamal comun, prevazut in art 28
TFUE. Regimul vamal comun are 3 piloni esentiali:
1. Regulamentul nr. 450/2008 al PE si al Consiliului de stabilire al codului
vamal comunitar
2. Tariful integrat al Comunitatilor Europene (TARIC) care face parte din
Regulamentul nr. 2658/1987 privind nomenclatura tarifara si statistica si
tariful vamal comun
3. Conventia privind sistemul armonizat de denumire si codificare a marfurilor
(Bruxelles, 1983) sub egida Consiliului de Cooperare Vamala, conventie pe
care UE o aplica din 1987 si la care Romania a aderat prin Legea nr.
98/1996.
b) Regimul comun al importurilor si exporturilor
1. Regulamentul nr. 260/2009 priv regimul comun aplicabil importurilor
2. Regulamentul nr. 1061/2009 priv regimul comun aplicabil exporturilor
c) Participarea/ cooperarea cu Organizatia Mondiala a Comertului (OMC)
(fostul GATT). OMC este principala organizatie mondiala al carei scop este
eliminarea pe cat posibil a tarifelor vamale care impiedica libera circulatie a
marfurilor. UE a aderat la OMC ca subiect de drept distict in 1994, asadar si
prin acest lucru Romania este membru al OMC (a aderat si individual).
d) Incheierea de acorduri comerciale cu state terte. Aceasta a fost preluata
de UE dupa aderarea tarii la UE (fosta prerogativa a statului). Dintre
principalele acroduri comerciale internationale la care UE e parte mentionam:
a. Acordul privind Spatiul Economic European (Porto, 1992) In momentul
3
de fata in SEE mai sunt Liechtenstein, Norvegia si Islanda (?).

b. Tratatul econcomic si de comert cu Canada (CETA) in 2013;
c. TTIP (Transatlantic Trade and Investment Partnership).
5. Regimul investitiilor straine in Romania
Investitia straina este o expresie a libertatii comertului, o forma de manifestare;
accesul investitorilor straini este liber pe piata romana.
Decretul-lege nr. 96/1990;
Legea nr. 35/1991 care a aprobat decretul nr. 96/1990, abrogata prin
OUG nr.31/1997, abrogata la randul ei prin
OUG nr.92/1997 privind stimularea investitiilor directe, care a fost aprobata
prin Legea nr. 241/1998 cu unele modificari esentiale.
S-au desprins doua forme de investitii straine, cele directe si cele de portofoliu.
-
Investitia straina Notiune

Investitia straina directa, potrivit OUG nr. 92/1997 implica 3 forme principale de
investire;
a) Participarea investitiorilor straini la constituirea sau extinderea unei societati
in Romania
b) Dobandirea de catre investitorii straini de actiuni la o societate romaneasca
c) Infiintarea de catre investitorii straini a unei filiale sau a unei sucursale pe
teritoriul Romaniei
Definitie: Regulamentul BNR nr. 4/2005 privind regimul valutar prevede ca o
investitie directa este caracterizata prin faptul ca are ca scop crearea unei legaturi
economice durabile intre investitor si societatea in care investeste. Prin legatura
economica durabila se intelege ca e vorba in primul rand de o participare
substantiala a investitorului strain, min 10% din capitalul societatii romanesti la care
participa, si participarea directa a investitorului strain in organele de conducere si
control a societatii (consiliul de administratie, directorat, organe de control) acesta
e elementul definitoriu.
Investitia directa e de 2 feluri:
a) Investitia directa in forma societara la aceasta se refera de fapt OUG nr.
92/1997
Este o investitie care are ca finalitate crearea sau extinderea unei societati
comerciale.
b) Investitia directa in forma exclusiv contractuala investitia directa nu are ca
efect nasterea unei societati sau extinderea ei, ci e pur si simplu un contract.
Exista acte normative foarte importante care o reglementeaza: Legea
petrolului nr. 238/2004, Legea minelor nr. 85/2003, Legea energiei electrice si
a gazelor naturale nr. 123/2012, Legea privind parteneriatul public privat nr.
178/2010.
Investitiile de portofoliu
OUG nr. 92/1997 le defineste ca fiind dobandirea de valori mobiliare pe pietele

organizate si reglementate si care nu se materializeaza printr-o legatura economica
durabila intre investitor si societate.
Acestea sunt de asemenea reglementate in Legea nr. 297/2004 privind piata de
capital.
Ele sunt investitiile cu scop speculativ care se fac atunci cand investitorul strain
cumpara participatii cu scop speculativ, de a vinde acele titluri de valoare/actiuni.
Cumpararea de titluri de stat: Romania, ca stat, si diferitele entitati statale (judete,
orase) lanseaza pe piata titluri de valoare de stat, atat pe piata interna, cat si pe
piata internationala. Se emit titluri de stat in valuta, ele dau ratingul economic al
Romaniei pentru ca ele sunt o forma de imprumut pe care statul o lanseaza pe piata
internationala, si in functie de dobanda platita, cu cat e mai mare, cu atat ratingul
este mai slab.
Investitorul strain
OUG nr. 92/1997 si Regulamentul BNR nr. 4/2005, Codul fiscal intr-o anumita masura
(financiara) definesc investitorul strain ca fiind acea persoana juridica sau fizica
nerezidenta care investeste in tara in oricare din formele prevazute de lege.
Elementul de extraneitate relevant pentru a defini notiunea de investitor strain este
sediul in strainatate pt persoana juridica, respectiv domiciliul in strainatate
pentru persoana fizica. => nu cetatenia e relevanta, ci localizarea obiectiva.
Principiile care guverneaza regimul investitiilor straine in Romania
1. Principiul libertatii formelor si modalitatilor de investire in tara
Principiul libertatii formelor inseamna ca un investitor strain poate investi in tara in
forme societare, indiferent de tipul de societate (colectiv, de persoane, SRL) sau in
asociatiile in participatie, care desi nu nasc o noua persoana juridica, totusi ele sunt
incadrate in categoria formelor asociative.
Principiul libertatii modalitatilor de investire in Romania se refera la felurile de
aporturi pe care investitorul strain le poate varsa in Romania.
Aporturile in numerar = fie aporturi in valuta (moneda straina), fie aporturi

in lei. Cele in lei pot proveni din dividende in lei obtinute de investiorult strain
din alte investitii straine in tara sau din preturi pe care le primeste ca urmarea
a unui contract sau din orice alta sursa. (Liberalizarea leului sept 2006,
atunci s-a permis investitorilor straini de a cumpara titluri de stat, de a
participa la piata romaneasca in lei, si atunci leul a devenit o moneda
convertibila)
Aporturile in bunuri corporale, fie bunuri mobile (regimul national aplicabil
de principiu), fie imobile.
Aportul in drepturi (bunuri incorporale): brevete, inventii, licente, marci,
know-how, drepturi de autor, de traducator orice drept de proprietate
5
intelectuala
Aportul in alte drepturi si valori economice: orice valoare economica/
evaluabil in bani poate constitui un aport aportul in servicii (in cunostinte si
metode de organizare si functionare a societatii = management), aportul in
surse de materii prime, in piete de desfacere, in clientela, in informatii de
marketing, in public relations, in retele de aprovizionare si desfacere. Exsta si
aporturi in obligatii de non-facere: de a nu face cumulenta de anumite
societati. Exista aport si in simplul nume comercial firma.
2. Principiul liberului acces al investitorilor straini in toate domeniile vietii
economice in Romania (industrie, agricultura, explorarea resurselor naturale,
transporturi, insfrastructura, comert, turism, servicii bancare si asigurari,
cercetare stiintifica si tehnologica etc.)
3. Principiul egalitatii de tratament / al nediscriminarii aplicabil investitorilor
straini
Curs 2
Principiul egalitatii de tratament are doua aspecte:
1. Egalitatea de tratament intre investitorii romani si cei straini: nu a fost un
drept castigat de legislatia de dupa 90, legea 35/1991 prevedea un regim mai
favorbail aplicabil investitorilor straini fata de cei romani. Din 1997 insa, de la
aparitia OUG 92/1997 s-a instituit principiul egalitatii intre investitorii straini si
cei romani, sau altfel spus investitorii straini beneficiaza de regimul national.
2. Egalitatea de tratament intre inverstitorii straini intre acestia exista
principiul nediscriminarii, cu anumite exceptii aplicabile prin acorduri
bilaterale pe care UE sau Romania le-a incheiat cu state terte, prin care s-a
acordat unor state un regim mai favorabil decat regimul general. O exceptie
exista si in cazul legii mai favorabile, in sensul ca in cazul in care legislatia din
momentul in care o investitie straina este facuta acorda acelui investitor un
regim mai favorabil, acel regim se va mentine pe durata cat el a fost acordat.
Garantiile de care beneficiaza investitorii straini in Romania
1. Garantia impotriva indisponibilizarii investitiei: aceasta garantie este
constitutionala, prevazuta in art. 44 alin. (3) din CTO, care se refera la
interdictia oricarei exproprieri alta decat pentru cauza de utilitate publica si,
mai nou, odata cu revizuirea CTO din 2003, s-a prevazut explicit si interzicerea
nationalizarii sau luarii altor masuri de trecere in proprietate publica a unor
bunuri pe criterii discriminatorii. La nivelul legislatiei ordinare, OUG 92/1997
prevede ca investitiile straine nu pot fi nationalizate, expropriate sau supuse
altor masuri cu efect similar, cu exceptia situatiilor in care aceste masuri sunt
necesare pentru cauza de utilitate publica, sunt nediscriminatorii, se
efectueaza in conditiile exprese ale legii si sunt insotite de plata unor
despagubiri prealabile, adecvate si efective. Dispozitiile acestea se coroboreaza
cu legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica.
Despagubirile in cazul in care pentru ratiuni de utilitate publica investitia straina
este expropriata:
6
despagubirea trebuie sa fie echivalenta cu valoarea de piata (principiul

dezdaunarii integrale), valoarea de piata se va calcula la momentul
imediat anterior expropierii sau anterior momentului cand exproprierea a
devenit publica, deoarece este cunoscut faptul ca daca avem un teren si
se zvoneste ca acolo ca se va construi o autostrada ii scade valoarea de
piata;
despagubirea trebuie sa fie prealabila, adica anterioara masurii de
indisponibilizare;
sa fie adecvata, adica sa fie adaptat naturii jur a investitiei, poate fi

platita in numerar sau in natura;
sa fie efectiva, adica sa fie platita efectiv si investitorul sa aiba
posibilitatea sa transfere emolumentul despagubirii in straintate.
Competenta in stabilirea despagubiri in cazul in care partile nu se inteleg revine
instantei de contencios administrativ sau poate reveni unei instante internationale
atunci cand acest lucru este prevazut in contract sau in tratatul dintre Romania si
tara de nationalitate a investitorului strain; de cele mai multe ori e vorba de
competenta ICSID (centrul international pentru solutionarea diferendelor referitoare
la investitii intre state si resortisantii altor state, a se vedea speta cu fratii Micula),
se intampla frecvent sa se apeleze la arbitraj international, OUG 92/1997 incurajeaza
apelarea la arbitraj.
2. Garantia stabilitatii regimului juridic al investitiilor straine in tara: stabilitatea
regimului juridic inseamna tempus regit actum, cu alte cuvinte investitia este
guvernata de legea in vigoare la momentul in care este efectuata si daca ar
interveni o lege care ar desfiinta anumite facilitati, ele trebuie sa ramana in
vigoare pe timpul cat au fost acordate. Au fost si exceptii de la aceasta situatie,
legiuitorul a intervenit cu privire la facilitatile in vigoare. Daca legea noua este
mai favorabila, ea trebuie sa se aplice si investitiilor in curs.
Drepturile speciale de care beneficiaza investitorii straini in tara
Acestia sunt supusi regimului national, asadar urmeaza soarta investitorilor romani,
dar cu toate acestea ei au si niste drepturi specifice. Cele prezentate mai sus
formeaza regimul investitiilor in tara.
1. Drept de asistenta privind parcurgerea formalitatilor administrative de
efectuare
investitiei in tara. Exista agentii specializate in componenta
Guvernului in competenta carora intra acordarea, la cerere, de asistenta
investitorilor straini, programe de asistenta, exista si o organizatie mondiala,
agentie de promovare a investitiilor, cu sediul la Geneva, la care Romania este
parte din 2004.
2. Dreptul investitorilor straini la conversia in valuta si la transferul in strainatate
a tuturor profiturilor obtinute in tara. Asadar, profiturile sub orice forma, fie
dividende, fie preturi pe care le obtin din contractele incheiate in tara, fie ca
este vorba de despagubiri, fie beneficii de lichidare sunt liber convertibile si
transferabile in strainatate.
3. Problema privind dreptul de proprietate asupra bunurilor din tara. In ceea ce
priveste bunurile mobile, constructiile, cladirile ca imobile, este aplicabil
regimul national. A existat o evolutie legislativa si exista anumite particularitati
7
cu privire la dreptul strainilor asupra terenurilor din tara. CTO din 1991 nu
permitea strainilor si apatrizilor sa dobandeasca dreptul de proprietate asupra
terenurilor din tara, prevedea o incapacitate de folosinta; cu ocazia revizuirii in
2003, s-a modificat textul art. 44, in sensul ca cetatenii straini si apatrizii pot
dobandi drepturi de proprietate asupra terenurilor din tara numai in conditiile
rezultate din aderareaa Romaniei la UE si din alte tratate internationale la care
Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege
organica, precum si prin mostenire legala. Aceasta noua reglementare a
conferit investitorilor straini capacitate de folosinta de a dobandi drepturi de
proprietate asupra terenurilor din tara, dar in conditiile de mai sus. Din aceste
conditii se desprind doua mari regimuri juridice: prin mostenire legala, caz in
care nu exista nici un fel de restrictie; la dobandirea prin acte juridice inter
vivos si mortis causa conditiile sunt: aptitudinea sa rezulte din aderarea
Romaniei la UE sau din alte tratate, sa existe reciprocitate (reciprocitatea
poate fi legislativa cand exista norme juridice, diplomatica cand exista un acord
international sau de fapt cand autoritatile aplica acest regim de facto). A fost
adoptata legea organica L 312/2005 privind dobandirea drepturilor de
proprietate privata asupra terenurilor de catre cetatenii straini si apatrizi,
precum si de catre persoanele juridice straine. Legea a intrat in vigoare la
momentul aderarii Romaniei la UE si a instituit in esenta doua pachete de
reglementari: unul pentru statele membre si unul pentru statele terte. Pentru
statele membre a fost prevazuta o reglementare generala si au fost prevazute
si o serie de reglementari speciale pentru anumite categorii de investitii.
Reglementarea generala este regimul national, investitorii straini nu se mai
numesc straini. Au fost stabilite regimuri speciale pentru doua categorii de
investitii, in sensul ca s-au acordat moratorii, Romania putand sa amane
aplicarea legii o anumita perioada pentru anumite categorii de terenuri:
a) Pentru terenurile avand ca scop constituirea de sedii sociale - termen
moratoriu de 5 ani, pana la 1 ian 2012
b) Investitiile in terenuri agricole, paduri si terenuri forestiere pentru care a
existat un moratoriu de 7 ani pana la 1 ian 2014. Dupa aceasta data a fost
adoptata legea 17/2014 privind unele masuri de reglementare a vanzarii
cumpararii terenurilor agricole situate in extravilan, lege prin care s-a
stabilit un regim unitar de obtinere a drepturilor de proprietate asupra
terenurilor agricole situate in extravilan; este aplicabila atat cetatenilor
romani, cat si resortisantilor din Spatiul Economic European si din
confederatia Elvetiana. Aceste pers pot dobandi drepturi de proprietate
asupra terenurilor agricole din extravilan in conditiile din tratatele
internationale, pe baza de reciprocitate si cu indeplinirea anumitor conditii
de amanunt prevazute de lege. Este una dintre cele mai liberale legi din UE
in acest domeniu.
Pentru investitorii din state terte, dobandirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor din tara se poate face numai prin intermediul unui acord bilateral si
pe baza de reciprocitate. Nu se poate acorda investitorului dintr-un stat tert un
regim mai favorabil decat cel acordat celor din statele membre.
4. Un drept care priveste operatiunile valutare: Regulamentul 4/2005 al BNR,
precedat de alte regulamente care au prevazut o deschidere pas cu pas a
regimului valutar aplicat investiorilor straini; procesul a continuat pana in
septembrie 2006, cand investitorii straini au dobandit dreptul de efectua
tranzactii pe piata financiara si valutara fara sa fie necesara niciun fel de
8
autorizare din partea BNR, ceea ce a echivalat cu liberalizarea totala a leului,

devenind o moneda liber convertibila. Se refera mai ales la investitii de
portofoliu.
5. Un alt drept priveste angajarea personalului strain: OUG 92/1997 a pus capat
unor disciminari care erau facute pana atunci, in sensul ca investitorii straini
din tara nu puteau angaja cetateni straini decat pe posturi de conducere sau de
specialitate, fiind protejata astfel forta de munca locala, insa din 1997 s-a
acordat libertate totala in ceea ce priveste anagajrea cetatenilor straini.
6. Ultimul drept priveste solutionarea litigiilor pe care investitorii straini le au cu
autoritatile romane: cu statul, cu ministere sau agentii guvernamentale, regii
autonome, companii nationale si alte entitati publice. Cu privire la aceste litigii,
art. 11 din OUG 92/1997 prevede ca investitorii straini au dreptul de a alege
intre o procedura interna, asta inseamna legea 554/2004, completata cu
dispozitiile CPC privind procesul civil international. O a doua optiune este
aceea de a merge pe calea arbitrajului international, care poate fi
institutionalizat (ICSID constituit prin conventia de la Washington sau alte curti
de arbitraj, se merge foarte des la Curtea Internationala de Arbitraj de pe
langa Camera Internationala de Comert de la Paris, ICC, sau la Curtea de
Arbitraj de pe langa Camera de Comert a Romaniei) sau arbitraj ad hoc, vom
discuta mai mult la ultimele cursuri; cea mai frecventa forma de arbitraj ad hoc
la care se recurge este regulamentul UCITRAL, un organism specializat al
ONU, regulamentul este din 1976, revizuit in 2010.
Facilitatile acordate investitorilor straini
Sunt intr-o clasificare teoretica doua categorii de facilitatii: facilitati cu caracter
normativ, se aplica cu caracter general si impersonal si facilitati individuale
acordate anumitor investitori straini.
Facilitatile cu caracter normativ au fost multe si importante pana la aderarea
Romaniei la UE; dupa aderare a fost adoptata OUG 85/2008 privind stimularea
investitiilor, singura facilitate esentiala care mai poate fi acordata o reprezinta
ajutoarele de stat; se acorda extrem de greu si numai cu acordul Comisiei
Europene.
Facilitatile cu caracter individual au fost, de asemenea, foarte importante, chiar
dupa anul 1990, au primit facilitati investitia Coca Cola in 1991, apoi investitia
Continental, Dacia Pitesti. In momentul de fata aceste facilitati nu se mai acorda.
Activitatea unei agentii internationale Agentia multilaterala de garantare a
investitiilor, constituita printr-o Conventie, adoptata la Seul in 1985, la care
Romania a aderat in 1992. Agentia are sediul la Washington, iar ratiunea ei este
aceea de a acorda garantii investitiilor straine pentru anumite categorii de riscuri
eligibile. Sunt eligibile riscurile de schimb valutar, atunci cand investitorul se
trezeste ca i se interzice repatrierea profitului sau i se ingreuneaza repatrierea
profitului prin masuri administrative, riscul de expropriere sau alte masuri
similare, riscul incalcarii contractului de catre autoritatile publice, riscul pentru
razboi si tulburari civile grave ce ar interveni in tara unde investitia este
efectuata. Aceasta agentie a fost foarte mult timp importanta pentru investitorii
9
straini in Romania in conditiile in care existau restricitii sau limitari ale unor
masuri, mai ales cu privire la schimbul valutar. Romania este o tara stabila din
punct de vedere economic, asa ca Agentia e devenit importanta mai mult pentru
cetatenii romani care investesc in strainatate.
Regimul general al importurilor si exporturilor - autorizatiile de import si export

Principiul care guverneaza comertul international al Romaniei este principiul
libertatii comertului, tranzactiile sunt libere, nu exista autorizatii prealabile
pentru import sau export. Totusi in anumite situatii autorizarea unor autoritati
publice este necesara, cand e vorba de produse strategice (arme, munitii), cand e
vorba despre bunuri care au un regim de circulatie supravegheat pe piata
internationala ( deseurile, produsele periculoase pentru sanatatea popultatiei sau
a mediului, bunuri din patrimoniul cultural, tutun, bauturi alcoolice, produse
chimice, metale si pietre pretiose, substante stupefiante si psihotrope, produse
medicale sau farmaceutice). Cine are dreptul sa emita autorizatii, pentru ca
trecerea peste frontiera a acestor produse necesita autorizatia uneii autoritati
publice. Cea mai importatnta dinte autoritati este asa numita ANCEX, Agentia
Nationala pentru controlul exporturilor, care este in subordinea MAE. Exista insa
agentii guvernamentale pentru fiecare categorie de produse.
Autorizatiile emise de aceste autoritati publice au cateva caractere juridice:
1. Caracter intutitu personae, nu se emit decat in considerarea unui anumit
utilizator, nu sunt transmisibile
2. Au caracter termporar, se emit pe perioada limitat, de regula 1 an
3. Au caracter spatial, se emit pentru o anumita tara sau un grup de tari
4. Caracter material, se refera la o anumita marfa sau la un grup de marfuri
inrudite; nomeclatorul de marfuri este prevazut in tariful vamal integrat
comunitar, Regulamentul Consiliului 2658/1987 si sistemul armonizat de
denumire si codificare a marfurilor.
Situatia in care autorizatia este refuzata:
atunci cand solicitantul nu indeplineste conditiile legale pentru a obtine

autorizatia,
cand, cu caracter de sanctiune, acel agent economic a pierdut dreptul de a

desfasura operatiuni de comert international, cand a incalcat regimul
autorizatiei,
cand marfurile sunt contingentate ( exista un contingent cantitate - anual
stabilit de autoritatile publice pentru protejarea marfurilor locale),
cand marfa este supusa supravegherii si controlului pe plan international si nu
indeplineste conditiile legale, ori
cand marfa este interzisa la import sau export.
Intr-o asemenea situatie, investitorul caruia i se refuza autorizatia, poate sa apeleze
la contenciosul administrativ, cu o plangere prealabila, apoi se poate adresa instantei
10
competente, sectia de contencios a Curtii de Apel pentru ca se contesta acte ale unor
autoritati publice centrale, este vorba despre instanta de la sediul solicitantul sau de
la sediul autoritatii parate. Instanta are puteri depline, ea poate sa admita cererea,
sa oblige autoritatea sa emita autorizatia si poate acorda despagubiri pentru
prejudiciul cauzat de refuz.
Exista un acord international care guverneaza regimul autorizatiilor de import,
adoptat la Geneva in 1979, sub egida GATT, actualmente OMC, in prezent se numeste
acordul privind acordarea autorizatiilor la export si import care stabileste principiile
obligatorii pentru statele membre :
a) Principiul egalitatii de tratament intre investitorii solicitanti; principiul
nedescriminarii
b) Principiul simplificarii procedurilor procedurile de emitere a autorizatiilor de
import trebuie sa fie simple pentru a nu deregla schimburile economice
internationale; trebuie sa fie neutre in acordarea lor, administrate in mod just
si echitabil
c) Autorizatiile trebuie sa fie publice; sa existe termene rezonabile intre
momentul publicarii si momentul intrarii in vigoare pentru a nu-i surprinde pe
investitori
d) Principiul unitatii autoritatii emitente; competenta de emitere sa apartina unei
singure autoritati
e) Principiul potrivit caruia autorizatia nu poate fi refuzata pentru erori minore in
documentatie si nici nu se pot aplica amenzi sau penalitati pecuniare
exagerate; acordul spune ca aceste penalitati nu trebuie sa depaseasca suma
necesara pentru a fi doar un simplu avertisment, cu exceptia fraudei sau a
neglijentei grave
Aspecte legate de natura juridica a autorizatiilor
Curs 3
18.02.2016
Autorizatiile de export/import
Ca natura juridica, licentele si alte autorizatii de export/import prezinta
trasaturile unor acte administrative cu caracter administrativ.
Sub aspectul fortei lor juridice, dispozitiile legale privind autorizatiile au, in
principiu, un caracter imperativ, fiind, in esenta, norme de drept administrativ.
Dpdv al DIP, aceste dispozitii legale constituie, de regula, norme de aplicatie
imediata, care inlatura orice conflict de legi, fiind obligatorii pentru toate partile din
contractele comerciale internationale care au ca obiect marfuri supuse autorizatiilor,
deci inclusiv pentru partea straina la raportul juridic respectiv.
Cui ii revine aceasta obligatie de a obtine autorizatia?
De principiu, aceasta obligatie ii revine partii romane. Nu este insa obligatoriu
sa fie asa. Este posibil ca partile sa prevada obligatia in sarcina partii straine.
11
Avem si regulile INCOTERMS In cazul in care contractul stipuleaza ca

cealalta parte are obligatia de a obtine autorizatia legala, partea care isi are sediul in
statul in care se solicita autorizatia are obligatia de cooperare. Astfel, de exemplu,
daca partile au inclus in contractul lor termenul EXW (Ex Works) INCOTERMS 2000,
care impune obligatii largi pentru cumparator, vanzatorul este obligat sa furnizeze
cumparatorului, "la cererea, pe riscul si pe cheltuiala acestuia din urma, orice
asistenta in obtinerea oricarei licente de export sau altor autorizatii oficiale necesare
pentru exportul bunurilor" (INCOTERMS 2000, A 2)
Natura juridica a obligatiei de obtinere a autorizatiilor de import/export
De principiu, sunt obligatii de mijloace persoana obligata trebuie sa
depuna toate diligentele necesare. Daca nu obtine autorizatia si totusi a depus aceste
diligente, se asimileaza unui caz de forta majora (operand astfel exonerarea de
raspundere pentru neexecutarea obligatiei)
Partile pot sa prevada in contractul incheiat caracterul de obligatie de
rezultat. (Ex: in cazul licitatiilor publice pentru achizitiile publice unde in caietul de
sarcini se prevede aceasta obligatie de rezultat)
Daca obligatia este de rezultat, neeliberarea autorizatiei de catre autoritatea
competenta atrage raspunderea contractuala a partii obligate care va plati
despagubiri.
Izvoarele Dreptului Comertului International
Izvoare interne, inclusiv Constitutia, precum si alte legi interne.
Aspecte specifice:
Uzanele: ele pot fi i codificate de anumite instituii de specialitate (spre
exemplu de ICC- Camera de Comert Internationala din Paris). O codificare de
uzane des ntlnit: principiile contractelor comerciale internaionale- ele sunt
codificate de Institutul Internaional pentru Unificarea Dreptului privat cu
sediul la Roma (UNIDROIT), nfiinat n perioada interbelic; Romnia este
parte aproape de la constituire. A elaborat diferite proiecte de convenii
internaionale etc. Cea mai important lucrare este aceea a codificrii
principiilor (prima etapa n 1994, a doua n 2004 i ultima variant n 2010).
n acest moment principiile sunt ntr-un cod care cuprinde 211 articole.
Cuprind reglementari
privind toata materia contractelor internationale:
ncepnd cu ncheierea
inclusiv prin ageni), condiii de valabilitate,
interpretarea contractului, coninutul contractului, drepturile tertilor,
executarea contractului (inclusiv prin echivalent), modalitile de transmitere,
transformare i stingere a obligaiilor, prescripia extinctiv, pluralitatea de
debitori i de creditori.
Rolul principiilor:
a) Principiile pot constitui legea contractului in doua imprejurari
Nu reprezint o convenie internaional, nu sunt o lege (nu au for juridic
obligatorie/nu se impun partilor). Ele se aplic ca lege a contractului cnd prile
trimit la ele n mod expres sau implicit.
o Dac se trimite n mod expres, mecanismul juridic este acela al
recepiunii contractuale, principiile sunt ncorporate contractual.
12
o Este posibil ca ele s se aplice i printr-o voin tacit a prilor.

b) Principiile aplicate ca lex mercatoria
In cazul in care partile au inserat in contract o clauza conform careia contractul va fi
guvernt de "principiile generale de drept", de "uzantele din comertul international",
de
"lex
mercatoria"
su
orice
alta
formula
echivalenta,
instantele
judecatooresti/arbitrale competente sa solutioneze un litigiu cu privire la acel
contract, pot considera ca partile au inteles sa se refere, implicit, la aceste Principii.
c) Principiile pot constitui un substitut al legii nationale
Ele pot fi aplicate ca un substitut al legii naionale, atunci cnd legea naional nu
rspunde la o problem de drept.
d) Principiile pot fi utilizate pentru a interpreta si completa DCI
Sunt un mijloc de interpretare i de completare a dreptului comerului internaional.
Sunt utiizate pentru clarificarea prevederilor din contract (legi interne sau conveii
internaionale)
e) Principiile reprezinta un model pentru legiuitorii nationali si
internationali
Au fost i sunt un model de reglementare pentru legiuitorul naional. Unele state au
preluat mai mult sau mai putin. Romania nu a facut asta la momentul redactarii NCC.
Unificarea dreptului comertului international in cadrul UE: Principiile
Dreptului European al Contractelor
La nivel european a existat o tentativ de a crea astfel de principii (n 1998- primele

doua parti fiind adoptate in acest an i n a fost adoptata a treia parte in 2002). Se
numeau Principiile Dreptului European al Contractelor. Comisia s-a numit Comisia
Lando, dupa numele presedintele sau. Aceste Principii au mers destul de strans dupa
Principiile UNIDROIT.
Acum se lucrez la un cod european al vnzrii care s fie pus la dispozitia
partilor, alternativ cu legea nationala.
Ce nseamn uzane?
Codul civil romn: pn la 1 oct. 2011, dreptul romn nu a recunoscut for
obligatorie uzanelor. Codul comercial romn de la 1887 a avut ca model codul
comercial italian (1882) i spre deosebire de acesta din urm nu a recunoscut for
obligatorie uzanelor. Totui, uzanele au fost recunoscute ca izvor de drept n mod
punctual n materia burselor, n materia titlurilor de valoarea [legea privind cambia,
biletul la ordin trimite la uzante] i n materia porturilor.
Noul Cod civil din 2011, a inclus uzanele n categoria izvoarelor de drept,
conferindu-le la nivel general caracter normativ.
Art. 1
Izvoarele dreptului civil
13
(1) Sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanele i principiile generale ale
dreptului.
(2) n cazurile neprevzute de lege se aplic uzanele, iar n lipsa acestora,
dispoziiile legale privitoare la situaii asemntoare, iar cnd nu exist
asemenea dispoziii, principiile generale ale dreptului.
(3) n materiile reglementate prin lege, uzanele se aplic numai n msura
n care legea trimite n mod expres la acestea.
(4) Numai uzanele conforme ordinii publice i bunelor moravuri sunt
recunoscute ca izvoare de drept.
(5) Partea interesat trebuie s fac dovada existenei i a coninutului
uzanelor. Uzanele publicate n culegeri elaborate de ctre entitile sau
organismele autorizate n domeniu se prezum c exist, pn la proba
contrar.
(6) n sensul prezentului cod, prin uzane se nelege obiceiul (cutuma) i
uzurile profesionale.
Convenia european de arbitraj comercial internaional de la Geneva (1961):
trimite explicit la uzane i Regulile Curii de Arbitraj de pe lng Camera de Comer
a Romniei au trimis n mod tradiional la uzane ("arbitri vor aplica contractul si
uzantele").
Definitia Uzantei
Uzanele sunt practici sociale, adic atitudini, comportri, prin natura lor
nescrise, care au un anumit grad de vechime, repetabilitate i stabilitate, stabilite
ntre un numr nedefinit de parteneri comerciali, de regul pe o zon geografic sau
ntr-un anumit domeniu de activitate comercial i care constituie izvor de drept, ele
fiind aplicate n temeiul legii sau n temeiul voinei prilor din contractele
comerciale internaionale.
Elemente definitorii/esentiale:
1. Uzanele au un element obiectiv. Ele sunt practici sociale: ansamblu de acte
juridice i fapte materiale, atitudini, comportari care capt un caracter de
practic datorit aplicrii lor repetate ntre participanii la comerul
internaional. Elementul timp este de esena uzanei i respectiv elementul de
repetabilitate, de stabilitate i de continuitate
2. Au un caracter de colectivitate. Ele se aplic ntre un numr nedefinit de
parteneri comerciali. Din acest punct de vedere, ele se aseamn cu legea-sunt
generale i impersonale, numai c legea este expresia suveranitii statului, iar
uzanele sunt opera comercianilor.
3. Ca for juridic, ele au caracter normativ i sunt izvor de drept atunci
cnd legea romn este lex causae. Condiia necesar i specific pentru ca
o uzan s aib caracter normativ este aceea a elementului subiectiv: s se
aplice de cei care intr sub incidena lor cu, convingerea c ele sunt obligatorii
14
ntocmai ca i legea. Elementul subiectiv se exprima prin sintagma opinio juris

sive necessitatis.
Comparaie ntre uzane i obinuinele stabilite ntre pri
Obinuintele sunt ca i uzanele practice stabilite ntre pri, dar nu au un

caracter impersonal precum uzanele
i obinuinele trebuie s aib o anumit vechime (ele nu se creeaz n
contractele uno ictu), ci se stabilsc n contractele ncheiate pe termen mediu
i lung.
Codul comercial uniform al SUA (sunt parte la acesta toate statele federate
cu excepia Louisiana): distincie ntre usages of trade (uzane) i course of
dealing (obinuine ale prilor). Obinuinele sunt o serie de activiti ntre
pri, fie anterioare, fie ulterioare ncheierii contractului care pot fi
considerate n mod rezonabil ca stabilind ntre ele o baz comun de
interpretare a expresiilor i actelor lor. Rolul obinuinele este
esenialmente interpretativ i completiv al contractului. Nu tinem seama
numai de litera contractului (ex: dac cinci ani am livrat brnz depozitata
in butoaie de stejar i dup nu o mai fac, chiar dac nu scrie n contract sunt
n culp pentru ca insasi schimbarea constituie o culpa)
Clasificarea uzantelor:
Dpdv al domeniului de aplicare:
a) Uzane Locale care se aplic ntr-o anumita zon geografic, regiune, pe o
anumit pia (de ex: uzanele porturilor)
b) Uzane Specifice: - uzane dintr-un anumit domeniu de activitate
comercial (ex: uzanele comeului cu cereale [ex: cum ambalez sacii cu
cereale], cu blanuri, cu fructe)
- uzane dintre diferii profesioniti. Aici intr mai ales
uzanele burselor.
c) Uzane Generale: la nivelul comertului international sunt mai putine, dar
majoritatea a fost legiferat (ex: solidaritatea pasiv prezumat; curgerea
dobnzilor de la scaden, nepunerea in intarziere a debitorului comercial,
principiul colaborrii ntre pri obligaia comercianilor de a-i limita
pierderea atunci cnd cealalt parte se afl n dificultate.
Rolul uzanelor
Rolul juridic al acestora este acela de a determina drepturile i obligaiile
partilor.
a) Uzanele pot reglementa raporturile juridice ale prilor pe care legea nu le
prevede (consuetudo praeter legem -uzante in lipsa legii)
b) Au un rol interpretativ i completiv al contractelor (consuetudo secundum
15
legem) ofera o baza comuna de interpretare a acelor/faptelor partilor

c) Consuetudo contra legem: uzane care se aplic atunci cnd exist o lege
care nu este imperativ (o lege supletiv, atunci uzanele devin contract i
se aplic ntre pri). Aici uzanta devine contract si contractul se aplica cu
prioritate.
d) Uzanele se pot manifesta n orice moment: uzane n legtur cu
negocierea, cu ncheierea contractului, continutul contractului, cu modul de
executare/de incetare, cu sanciunile aplicabile contractului.
Modul de aplicare al uzanelor:
1. Prin efectul legii: [art. 1 alin. (3) NCC] exist o for juridic delegat de
catre legiuitor (norma trimite la uzane, fora juridic a acelor uzane este
delegat de legiuitor). Daca legea nu trimite la uzane, ele se aplic cu
caracter de izvor de dret dac ndeplinesc condiiile explicate anterior n
curs (ex: caracterul colectiv)
Uzanele normative sunt n numeroase cazuri uzane generale (ex: anatocismul
conturilor bancare, efectul suspensiv al forei majore).
Uzanele normative constituie un element de drept i sunt prezumate cunoscute de
judector (curia novit iura).
2. Prin vointa partilor Exist i situaii n care uzanele se aplic prin
voina prilot: uzanele convenionale.
Uzanele convenionale au temeiul aplicrii lor n voina prilor, adic ele se aplic
n cazul n care prile trimit prin contract la uzane n mod expres sau tacit.(actualul
art. 1270 din NCC, fostul 969 VCC).
Cum trimit la uzante?
Cnd prile trimit n mod expres, cel mai adesea trimit la uzane
codificate (INCOTERMS, Principii UNIDROIT, la contracte-cadru, la
contracte-tip)
Cnd prile trimit tacit, exist indicii pe care judectorul arbitru
trebuie s le interpreteze.
n materia uzanelor convenionale: art. 9 Convenia de la Viena din 1980
privind vnzarea internaional de mrfuri.
Articolul 9 CISG
1. Prile sunt legate prin uzanele la care ele au consimit i de obinuinele
care s-au stabilit ntre ele.
2. n afar de convenia contrar a prilor, acestea sunt considerate c s-au
referit n mod tacit n contract i pentru formarea sa, la orice uzan pe care
o cunoteau sau ar fi trebuit s o cunoasc i care, n comerul internaional,
este larg cunoscut i n mod regulat respectat de ctre prile la contracte
de acelai tip n ramura comercial avut n vedere.
Uzanele convenionale au acelai rol ca uzanele normative: interpreteaz i
completeaz contractul, dar pot completa lacunele contractului sau pot veni chiar
mpotriva legii daca ea nu este imperativ.
Cauzele care explic rolul uzanelor:
Dinamica rapid a relaiilor comerciale internaionale care l las n urm
pe legiuitorul naional: uzanele acoper lacunele legislative.
Legile naionale de foarte multe ori nu sunt adaptate comerului
16
internaional i uzanele dau acele nuane de adaptare comerului

internaional
Uzanele prin natura lor sunt practici nescrise. Cum dovedim c exist i cum
dovedim c sunt uzane?
Modaliti de fixare:
Clauze prestabilite (se regasesc in conditiile generale, contractecadru/tip) elaborate de comercinaii nsui. De multe ori sunt codificate
de organisme internaionale (UNCITRAL, ICC), de asociaiile profesionale
(ex: condiiile generale FIDIC) (GAFCA: asociaia cu cereale i nutreuri)
Prin hotrri judectoreti/arbitrale
Prin certificate de cutum: sunte emise de ctre camerele de comert,
de asociaiile profesionale, burse
Uzanele se probeaz prin expertiz.
Subiectele dreptului comerului internaional

I.
Subiecte de naionalitate romn:

Societile cu participaie strin de naionalitate romn
Ele reprezint o subcategorie de societi constituita cu participare
straina. Se subsumeaz noiunii largi de societate. Se aplic acestora regulile
generale ale societii, dar ele prezint i particulariti.
Definiia:
Element de extraneitate relevant: participarea strin la capital (poate s
apar la nceput sau mai trziu). Nu luam in considerare alte elemente (ex:
participarea strainilor in organele de conducere, nationalitatea cenzorilor)
Art. 286 legea nr. 31/1990
Constituirea de societi comerciale cu participare strin, n asociere cu persoane
juridice sau persoane fizice romne, sau cu capital integral strin se efectueaz cu
respectarea dispoziiilor prezentei legi i ale legii privind regimul investiiilor
strine.
II.
Subiecte de naionalitate strin care fac acte i fapte pe

teritoriul rii
Dreptul comertului international curs 4
Capacitatea acestor persoane de a efectua acte juridice in materia comertului

este reglementata de legea romana, asadar ele pot, pentru ca sunt persoane juridice
de nationalitate romana, face toate actele si faptele juridice permise de legea
romana, chiar daca legea investitorului strain ar avea o alta reglementare. In
17
obiectul de activitate al societatilor cu participare straina pot intra toate activitatile

mentionate la partea referitoare la investitorii straini, cu precizarea ca este
recomandabil ca in obiectul de activitate sa fie mentionata in mod explicit
posibilitatea de a efectua operatiuni de comert international, pentru ca potrivit
dreptului roman exista principiul specialitatii capacitatii de folosinta a persoanelor
juridice.
In ceea ce priveste constituirea societatilor cu participatie straina, ele
urmeaza regimul general, insa exista si reglementari specifice, cum ar fi Normele
metodologice intocmite de Ministerul Justitiei in anul 2008 si care reglementeaza in
detaliu aspectele care intereseaza societatile cu participare straina, documentele pe
care trebuie sa le prezinte investitorii straini. Este vorba de Ordinul MJ 2594/2008.
Societatile cu participare straina sunt persoane juridice romane, ele trebuie sa
aiba o denumire, iar nationalitatea lor este data de criteriul sediului, care este
criteriul de drept comun. Exista insa si criterii specifice, cum ar fi de pilda criteriul
controlului, care este cuprins in art. 25 din Conventia de la Washington din 1965.
In ceea ce priveste schimbarea nationalitatii, principiul este ca pentru ca
schimbarea nationalitatii sa fie valabila, trebuie indeplinite in mod cumulativ
conditiile prevazute de ambele legi in prezenta.
In ceea ce priveste capitalul social, o distinctie se face la modul general,
intre:
1. Capitalul social subscris;
Subscrierea trebuie facuta in moneda nationala. Aceasta este cerinta Legii
contabilitatii nr. 82/1991
2. Capitalul social varsat;
Varsarea capitalului social este o obligatie de a face, o obligatie de a varsa in
viitor un aport. Varsarea efectiva este o alta operatiune si poate fi facuta in moneda
nationala, in valuta de catre investitorul strain. Romanul, fie ca e persoana fizica, fie
ca e persoana juridica, trebuie sa verse aportul in moneda nationala, pentru ca, spre
deosebire de subscriptie, varsarea este o obligatie de a da, ea are ca efect transferul
dreptului de proprietate de la investitor catre societate, iar in ceea ce-l priveste pe
national, Regulamentul BNR nr. 4/2005 prevede ca platile intre rezidenti se fac in
moneda nationala, or acordul romanului este o plata intre rezidenti.
In ceea ce priveste marimea aportului strainului, poate fi de la un procent
foarte mic pana la 100%, ceea ce inseamna practic ca devine asociat unic intr-o
societate cu personalitate juridica romana.
In ceea ce priveste patrimoniul societatilor cu participare straina (drepturile
pe care le poate avea asupra patrimoniului), se aplica, in ceea ce priveste bunurile
mobile si in ceea ce priveste bunurile imobile, altele decat terenurile, regimul
national, iar in ceea ce priveste dobandirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor, a ramas neaprobata o reglementare din art. 6 din OUG 92/1997, care
18
prevede ca o persoana juridica rezidenta poate dobandi dreptul de proprietate

asupra terenurilor in masura necesara derularii activitatii sale, potrivit obiectului
social.
In ceea ce priveste functionarea societatilor cu participare straina, acestea
desfasoara, in cea mai mare parte, operatiuni valutare, Regulamentul BNR definind
aceste operatiuni valutare in doua moduri:
a) Dupa un criteriu material, in rem: operatiunea care se efectueaza cu o
monenda straina, deci cu valuta;
b) Dupa un criteriu personal, in personam: operatiunea care este efectuata de un
strain cu moneda nationala (leu)
Regimul juridic al operatiunilor valutare reglementat de Regulamentul BNR
imbraca haina normelor de aplicatie imediata, deci se aplica indiferent de legea
aplicabila contractului.
Operatiunile valutare sunt de doua feluri:
1. Operatiuni valutare curente: cele care implica o contraprestatie imediata
(chiar daca este afectata de un termen). Ele nu au niciun fel de regim
controlat, ci sunt libere.
2. Operatiuni valutare de capital: se efectueaza cu instrumente financiare,
cum ar fi de pilda titlurile de valoarea. Pentru acestea, foarte mult timp, pentru
a fi efectuate de straini pana in septembrie 2016 s-au cerut aprobari din partea
BNR. Acum sunt libere, dar sunt reglementate prin norme specifice ale BNR.
Desi sunt libere, in momentul in care sunt efectuate, bancile comerciale solicita
intocmirea anumitor declaratii specifice, datorita riscurilor care exista in ceea
ce priveste spalarile de bani, traficul de arme etc. Sunt masuri de securitate,
salvgardare.
Aspectele de munca si de personal
Dupa 2007, a intervenit o liberalizare, in sensul ca strainii pot incheia
contracte de munca in tara in toate domeniile, dar, in momentul de fata, exista
distinctii majore in ceea ce priveste forta de munca din state ale UE sau din state
terte.
In ceea ce priveste personalul din celelalte state membre ale UE, sunt
reglementari speciale care au fost adoptate in anul 2007, si anume OUG 56/2007.
Notiunea de strain a fost atunci eliminata pentru persoanele venind din celelalte
state membre ale UE. A fost modificata cu aceasta ocazie si Legea 194/2002 privind
regimul strainilor in Romania.
Asadar, pentru persoanele din celelalte state membre ale UE, din SEE si din
Elvetia exista acces neingradit pe piata muncii din Romania. Exista si un act
normativ, si anume OUG 102/2005 privind libera circulatie pe teritoriul Romaniei a
cetatenilor statelor membre ale UE si SEE.
In ceea ce priveste personalul din statele terte, regimul acestuia este
reglementat de OUG 56/2007 privind incadrarea in munca si detasarea strainilor pe
19
teritoriul Romaniei. Aceasta prevede obligatia denumita autorizatie (permis) de

munca, care se emite in limita cotei anuale stabilita de Guvernul Romaniei privind
accesul strainilor pe piata muncii din Romania. Se emit anual ordonante de guvern.
In acea limita, Oficiul Roman pentru Imigrari emite autorizatii de munca. Conditiile
sunt destul de drastice.
In ceea ce priveste salarizarea personalului, o distinctie a ramas intre
personalul roman si cel strain:
Pentru personalul roman, principiul este ca salariul se plateste in moneda
nationala, pentru ca este o plata intre rezidenti. Exista totusi doua exceptii
importante de la acest principiu:
o Regimul zonelor libere (Legea 84/1992). Sunt organizate mai multe zone
libere, unde plata poate fi facuta si in valuta.
o Personalul reprezentantelor societatilor comerciale straine, agentiilor
(HG 1222/1990, care priveste, printre altele, si drepturile si obligatiilor
reprezentantelor legate de salarizarea personalului roman). Se prevede
posibilitatea platii si in valuta.
Personalul strain poate fi platit in valuta sau in lei, pentru ca nu este o plata
intre rezidenti.
In ceea ce priveste dizolvarea si lichidarea, sunt aplicabile dispozitiile Legii
31/1990 pentru lichidarea voluntara si cele ale Legii 85/2016 pentru situatia
insolventei. Ceea ce este specific este in materia insolventei transfrontaliere. Dpdv al
legii aplicabile, avem Regulamentul Consiliului nr. 1346/2000 privind procedurile de
insolvabilitate. Pentru raporturile cu statele terte, se aplica partea care a mai ramas
in vigoare (Titlul I) din Legea 637/2002 privind reglementarea raporturilor de drept
international privat in domeniul insolventei. Se mai aplica, de asemenea, Legea
model a UNCITRAL privind insolvabilitatea internationala din 1997.
In ceea ce priveste solutionarea litigiilor la care participa societatile cu
participare straina, acestea pot sa apeleze la instantele de judecata ordinare, iar
daca se intampla asa, aspectele privind competenta, recunoasterea si executarea
sunt reglementate de Regulamentul 44/2001 privind competenta, recunoasterea si
executarea hotararilor in materie civila si comerciala (Bruxelles I) sau, dupa 10
ianuarie 2015, Regulamentul 1215/2015.
Pentru relatiile cu alte subiecte de drept in afara UE sunt aplicabile prevederile
NCPC in materie de competenta, recunoastere si executare. Cel mai frecvent insa,
investitorii straini apeleaza la arbitraj, fie ca este vorba de arbitraj institutionalizat
(Curtea de Arbitraj International de pe langa Camera de Comert si Industrie a
Romaniei, ICC), fie ca este vorba de arbitraj ad-hoc (cel mai frecvent se apeleaza la
regulile de arbitraj ale UNCITRAL din 1976, modificate in 2010).
Formele de participare
comerciale in tara
Sunt trei forme:
ale
comerciantilor
1. Prin constituirea de filiale;

20
straini
la
activitati
2. Prin constituirea de sucursale;

3. Prin deschiderea de reprezentante.
Filialele sunt definite de Legea 31/1990 ca fiind persoane juridice romane.
Notiunea de filiala implica, insa, mult mai multe aspecte.
Astfel, filiala unei societati comerciale straine in Romania este acea societate
comerciala, persoana juridica romana, care este distincta de societatea-mama din
strainatate, dar care se afla sub controlul acesteia.
Din aceasta definitie rezulta doua elemente esentiale:
Filiala are personalitate juridica proprie, distincta de societatea-mama din
strainatate. Asadar, este un subiect de drept de sine statator, este persoana
juridica de sine statatoare, de unde decurg toate consecintele unei
personalitati juridice proprii si, in primul rand, faptul ca ea are un patrimoniu
propriu, distinct de cel al societatii-mama, si participa, in nume propriu si pe
seama ei insasi, la raporturile juridice de comert international. Pe planul
dreptului international privat, legea organica a filialei este legea sediului ei
social, deci legea romana.
Ceea ce este specific filialei este controlul pe care societatea-mama il exercita
asupra filialei. Controlul pe care societatea-mama il exercita asupra filialei
este, de fapt, si explicatia etimologica a cuvantului filiala. Acest control se
materializeaza prin faptul ca societatea-mama detine majoritatea capitalului
social al filialei, de regula, putand merge pana la 100%. Controlul poate fi
exercitat, asadar, in primul rand, prin capitalul social, dar poate fi exercitat si
prin componenta organelor de conducere (adunarea generala, consiliu de
administratie, directorat), prin componenta organelor de control (a cenzorilor).
Relatia dintre filiala si societatea-mama se manifesta sub doua planuri:

a) Pe plan juridic: filiala are personalitate juridica proprie, dar se afla sub
controlul societatii-mama.
b) Pe plan economic: filiala are aspecte de dependenta si aspecte de autonomie
fata de societatea-mama. Dependenta economica este data de faptul ca, fiind
sub controlul societatii-mama, intreaga activitate a filialei este stabilita si
efectuata ca urmare a coordonatelor stabilite de societatea-mama, deci
functioneaza in limitele pe care societatea-mama le impune. Are, insa, si
importante elemente de autonomie economica, in sensul ca are o viata
economica si financiara proprie, intocmeste documente financiar-contabile
proprii (bugete de venituri si cheltuieli, bilanturi contabile), care trebuie sa se
inregistreze in mod obligatoriu la autoritatile fiscale de la sediul filialei.
Filiala se constituie prin decizia societatii-mama. Conditiile pentru deschiderea
filialei in Romania sunt prevazute in Ordinul Ministrului Justitiei nr. 2594/2008. Ceea
ce este specific este faptul ca in actul constitutiv si in denumire trebuie mentional
caracterul de filiala.
In ceea ce priveste functionarea sa in tara, dpdv valutar este socotita
rezidenta. In consecinta, societatea-mama este socotita rezidenta, cu toate
21
consecintele care decurg de aici: dpdv al operatiunilor valutare, dpdv al

contabilitatii. Filiala este totodata o forma de investitie straina in tara, pentru ca ea
implica capital strain si, in consecinta, i se aplica intregul pachet de acte normative
care privesc regimul investitiilor straine.
Sucursala unei societati comerciale straine in Romania este un sediu
secundar al societatii-mama din strainantate, lipsita de personalitate juridica proprie
si care beneficiaza de un capital care ii este afectat in intregime de catre societateamama si care poseda o anumita autonomie juridica si economica fata de societateamama.
Doua elemente sunt definitorii si pentru sucursala:
Nu are personalitate juridica proprie, nu este, asadar, subiect de drept distinct
de societatea-mama din strainatate. In consecinta, nu are un patrimoniu
propriu, in sensul juridic al notiunii, dar beneficiaza de un capital propriu,
adica de o masa de bunuri, care ii este afectata in exclusivitate, dar care, dpdv
juridic, apartine societatii-mama.
Sucursala efectueaza operatiuni juridice numai pe seama societatii-mama,
asadar, intotdeauna, efectele patrimoniale ale actelor sucursalei se reflecta in
patrimoniul societatii-mama, deci pe seama acesteia, de regula in numele societatiimama (ca un mandatar), insa poate actiona si in nume propriu si pe seama societatiimama, intr-o forma specifica de tip comision societar.
Dpdv al dreptului international privat, lex societatis pentru sucursala este
legea societatii-mama. Are, asadar, nationalitatea societatii-mama.
Sucursala este dependenta dpdv juridic si economic fata de societatea-mama,
fara insa a lipsi anumite elemente de autonomie.
Relatia dintre sucursala si societatea-mama:
Sucursala este dependenta de societatea-mama, intrucat capitalul sucursalei
este 100% capitalul societatii-mama. In consecinta, societatea-mama stabileste
prin actul constitutiv obiectul de activitate al sucursalei, bunurile care sunt
afectate, modul de organizare, functionare etc.
Pe de alta parte, ea beneficiaza de anumite elemente de autonomie juridica si
economica. Dpdv juridic, doua elemente sunt esentiale:
o Sucursala are o capacitate de subiect de drept limitata, in sensul ca ea
poate fi actionata in justitie (deci are calitate procesuala pasiva) la sediul
sau din tara, ceea ce prezinta un avantaj major pentru cocontractantul
roman. In ceea ce priveste calitatea procesuala activa, sucursala
actioneaza in numele si pe seama societatii-mama.
o Sucursala poate da faliment propriu, distinct de cel al societatii-mama.
Este ceea ce se numeste o procedura de insolventa secundara, care
merge dupa legea sediului sucursalei. Reciproca nu este insa valabila,
astfel ca daca societatea-mama da faliment, toate sucursalele vor resimti
afectele acestuia.
Dpdv economic, sucursala are ceea ce se numeste autonomie gestionara, in
limitele stabilite de societatea mama, intocmeste documente financiarcontabile proprii, pe care trebuie sa le depuna la autoritatile fiscale romane,
22
dar care, totodata, intra in bilantul consolidat al societatii-mama.

Sucursala se constituie prin vointa societatii-mama, deschiderea de catre o
societate straina a unei sucursale in Romania este supusa conditiei reciprocitatii,
daca si o societate romana are dreptul sa deschisa o sucursala romana acolo.
Constituirea sucursalei urmeaza legea romana, in sensul ca formalitatile trebuie
indeplinite potrivit legii romane si sunt prevazute in detaliu in Ordinul MJ nr.
2594/2008.
Sunt anumite aspecte care merg totusi dupa legea societatii-mama. De pilda,
sucursala nu trebuie sa respecte minimul de capital social prevazut de legea romana
pentru tipul respectiv de societate comerciala, ci merge dupa legea straina.
Firma sucursalei trebuie obligatoriu sa mentioneze numele societatii-mama si
sediul ei din strainatate.
Probleme specifice se pun in ceea ce priveste capacitatea de folosinta a
sucursalei, continutul acesteia (aptitudinea generala si abstracta de a incheia acte
juridice, de a-si asuma drepturi si obligatii). Spunem ca pe capul sucursalei se
intrunesc doua legi: legea straina, lex societatis, pentru ca ea are personalitate
juridica straina si, pentru ca isi desfasoara activitatea in Romania, ea trebuie sa
respecte conditia juridica a strainului persoana juridica, care inseamna un intreg
pachet de acte normative de drepturi si obligatii. Fiecare din cele doua laturi atrage
consecinte juridice importante.
A. Astfel, consecintele faptului ca sucursala are capacitatea de folosinta
determinata de legea straina sunt:
a) Sucursala nu poate face in Romania mai multe acte si fapte de comert decat
poate face societatea-mama in propria ei tara. Chiar daca legea romana ar fi
mai permisiva, nu se aplica decat capacitatea de folosinta data de legea
nationala;
b) Activitatea sucursalei inceteaza in cazul in care capacitatea de folosinta a
societatii-mama inceteaza, deci capacitatea de folosinta a sucursalei este
dependenta de cea a societatii-mama.
B. Pe de alta parte, i se aplica pachetul de acte normative care creeaza, care
configureaza conditia juridica a strainului in Romania, cu urmatoarele consecinte:
a) Dpdv contabil, sucursala este supusa Legii contabilitatii romane, Legii
182/1991, cu unele exceptii pentru sucursale. De pilda, anul fiscal poate fi
diferit de cel romanesc.
b) Dpdv al regimului valutar, Regulamentul BNR le socoteste rezidente, desi nu
sunt persoane juridice romane. Pentru ca societatea straina are o sucursala
pe teritoriul Romaniei, societatea straina este rezidenta, cu consecinte pe
planul TVA-ului, de exemplu (daca incheie un contract cu o persoana
juridica romana si cumpara un bun, nu este vorba de un export si nu se
aplica principiul reversed payment).
c) Dpdv al drepturilor cu privire la terenuri, sucursala urmeaza regimul
strainului;
d) Dpdv al regimului fiscal, sucursala este ceea ce se numeste un sediu
23
permanent al societatii-mama in Romania. In consecinta, se inregistreaza in

mod obligatoriu la autoritatile fiscale romanesti si plateste impozit potrivit
legii romane pentru toate veniturile dobandite in tara.
Reprezentanta societatii comerciale straine in Romania este un sediu
secundar al societatii-mama din strainatate, lipsita de personalitate juridica proprie,
care nu are un capital distinct de cel al societatii-mama si poate efectua numai
operatiuni de reprezentare a societatii-mama fata de partenerii ei comerciali din
tara.
Elementele definitorii ale reprezentantei:
Reprezentantele nu au personalitate juridica proprie, ele constituie o
prelungire a personalitatii juridice a societatii-mama din strainatate. Lex
societatis este legea straina. Din acest punct de vedere, ele se deosebesc de
filiale, care au personalitate juridica proprie, si se aseamana cu sucursalele;
Reprezentantele
actioneaza
intotdeauna
pe
seama
societatii-mama,
asemanandu-se cu sucursalele, dar, spre deosebire de ele, reprezentantele
actioneaza intotdeauna in numele societatii-mama (nominae aliena). Actele
reprezentantei sunt actele societatii straine insasi;
Reprezentanta nu are un capital propriu si prin asta se deosebeste major de
sucursala. Sucursala are o masa de bunuri afectata de societatea-mama, motiv
pentru care sucursala este si o forma de investitie straina in Romania.
Reprezentanta, insa, nu este o forma de investitie straina in tara.
De asemenea, spre deosebire de sucursale si filiale, care se inregistreaza in
Recom, reprezentanta nu se inregistreaza, are o alta forma de inregistrare.
3 martie 2016
Curs 5
Regimul juridic al reprezentantelor
Art. 44 din Legea 31/1990

Decretul lege nr. 122/1990 privind autorizarea si functionarea in Romania
reprezentantelor societatilor comerciale si organizatiilor economice straine
HG 1222/1990 privind regimul impozitelor si taxelor applicabile
reprezentantelor din Romania ale societatilor comerciale sau organizatiilor
economice straine precum si drepturile si obligatiile legate de salarizarea
personalului roman
Din punct de vedere terminologic, notiunea de reprezentanta este o notiune
generica, se intalneste si notiunea de reprezentanta, dar si notiunea de agentii sau
birouri.
Procedura de constituire si autorizare a unei reprezentante
24
Pentru ca o societate straina sa deschida o reprezentanta pe teritoriul tarii, care

nu e persoana juridica in Romania, trebuie intrunita conditia reciprocitatii.
Procedura incepe desigur cu o cerere din partea societatii mama din strainatate.
In acea cerere se mentioneaza:
atributele de identificare ale societatii mama din strainatate
denumire, sediu, obiectul de activitate pe care urmeaza sa il aiba reprezentanta
durata de functionare
numarul si functiile persoanelor care urmeaza sa se incadreze in reprezentanta
La cerere se ataseaza:
documente privind existenta legala a societatii mama (actul constitutiv)

doctument de inregistrare la Registrul Comertului sau o institutie similara
atestare din partea Camerei de Comert si Industrie din tara de sediu a societatii
mama prin care sa se ateste existenta ei legala
- un certificat de bonitate, un document emis de catre o banca ce deserveste acea
societate, din care sa rezulte ca isi desfasoara normal activitatea, nu e in stare
de insolventa sau de incetare in fapt a platilor
- imputernicirile pe care societatea mama le da viitorilor reprezentanti din tara
Competenta de solutionare a cererii revine Ministerului pentru Comert, care
trebuie sa se pronunte in 30 de zile de la data cand este sesizat cu cererea. Solutii
posibile:
-
admite cererea: situatia regula

refuza cererea motivat
Autorizatia emisa contine, in afara de datele de identificare ale societatii mama,
obiectul de activitate al reprezentantei, conditiile de exercitare a activitatii in tara,
sediul reprezentantei din tara si durata pentru care se emite autorizatia. In termen
de 15 zile de la data cand autorizatia este emisa, reprezentanta trebuie sa se
inregistreze la Administratia financiara locala de la sediul sau, pentru ca este subiect
de impunere, iar inregistrarea fiscala este esentiala pentru existenta legala a
reprezentantei.
-
Pana in anul 1997 se prevedea, prin Decretul lege 122/1990 obligatia ca

reprezentanta sa se inregistreze si la Camera de Comert si Industrie a Romaniei, cu
scop de publicitate comerciala, nu cu scop constitutiv fiscal, cum e cazul inregistrarii
la autoritatile fiscale. Dupa 1997 nu a mai existat aceasta obligatie, dar, prin inertie,
multe din reprezentante continua sa se inregistreze la Camera de Comert si Industrie
care tine evidenta lor si publica si o brosura speciala.
Ele nu se inregistreaza in Registrul Comertului pentru ca nu sunt o forma de
investitie straina in tara, pentru ca nu au un capital propriu, asa cum au sucursalele
si filialele.
Obiectul de activitate al reprezentantelor trebuie mentionat in autorizatie. De
regula, ele fac urmatoarele acte si fapte:
-
emit si primesc oferte si comenzi

25
negociaza si incheie contracte in numele si pe seama societatii mama din

strainatate
fac informare comerciala si reclama
fac asistenta tehnica si service pentru produsele societatii mama care se vand
in Romania prin intermediul reprezentantei (toate service-urile pentru
produsele de larg consum, frigidere, TV, toate sunt reprezentante, care fac si
asistenta tehnica si service pentru produsele respective dupa vanzare)
presteaza servicii similare celor prestate de societatea mama (mai ales in
domeniul transporturilor si expeditie internationala, companii de shipping)
agentiile companiilor aviatice sunt tot reprezentante
fac operatiuni in domeniul turismului, agentii de turism straine
reprezentantele agentiilor de presa straine (associated press writers)
orice alte activitati comerciale in numele si pe seama societatii mama pentru
promovarea ei pe piata romaneasca
Capacitatea de folosinta a reprezentantelor si conditia lor juridica in tara

Din acest punct de vedere, reprezentantele se aseamana cu sucursalele, care
sunt si ele lipsite de personalitate juridica proprie, de aceea si pe capul
reprezentantei, ca si pe capul sucursalei, se intrunesc doua legi
1. Lex societatis, legea societatii mama care reglementeaza capacitatea de
folosinta a reprezentantei, adica aptitudinea generala si abstracta de a incheia
acte juridice
2. Pentru ca functioneaza pe teritoriul tarii, ele sunt supuse conditiei juridice a
strainului in Romania
Din fiecare din cele doua laturi, decurg o serie de consecinte:
Din faptul ca legea care le guverneaza este legea straina, legea societatii
mama
a. ele pot efectua acte si fapte in numele societatii mama
b. obiectul lor de activitate nu poate fi mai extins decat obiectul de activitate al
societatii mama din strainatate- nu poate face pe teritoriu Romaniei mai
multe acte decat face societatea mama in tara ei
c. reprezentanta se poate inchide fara vreun efect juridic asupra societatii
mama, dar reciproca nu este valabila, pentru ca incetarea functionarii
societatii mama duce la incetarea functionarii reprezentantelor ei din lume
Din faptul ca functionand pe teritoriul tarii e supusa legii romane
a. ele trebuie sa tina contabilitatea, potrivit legii romane, Legea 82/1991 cu
modificarile ei, le incardreaza in categoria subunitatilor fara
personalitate juridica de nationalitate straina
b. din punctul de vedere al regimului valutar, sunt rezidente, potrivit
regulamentului 4/2005 al BNR cu consecinte ca societatea mama devine
rezidenta si atunci sunt consecinte pe planul raporturilor cu alte subiecte de
drept romane, platile se fac in lei si, mai ales in materie de TVA nu este
socotit un export daca se cumpara, deci nu se aplica principiul reverse
credit
26
c. din punctul de vedere al impozitarii, ele sunt enumerate in Codul fiscal la

categoria impozitului pe reprezentanta, ele sunt supuse unui impozit anual
fix, au fost supuse mult timp unui impozit in functie de personalul pe care il
aveau, dar s-a renuntat, si acum sunt impozitate fix pe 4000 de euro.
In cazul in care insa ele desfasoara o activitate economica, cum ar fi de pilda ipoteza
in care fac service si incaseaaz un tarif sau vand bilete de transport aerian, maritim,
fluvial, in acest caz ele se incadreaza in categoria subunitatilor cu activitate
economica si platesc impozit proportional in functie de venitul pe care il incaseaza
in tara.
d. in ceea ce priveste personalul reprezentantelor, ele pot angaja personal
roman sau strain, in mod liber, din celelalte tari membre ale UE pe baza de
autorizatie de munca, din statele terte sau din fostul permis de munca.
Salariile pot fi platite si in valuta, exceptie de la regula potrivit careia platile se
fac in lei. Tot ceea ce tine de contractele de munca incheiate cu personalul roman
trebuie inregistrat la autoritatile fiscale romane, deci au toate obligatiile pe care le
au si angajatorii romani. Pentru personalul strain, legiuitorul lasa angajatorului
posibilitatea de a opta intre a inregistra sau a nu inregistra contractele de munca la
autoritatile fiscale Codul fiscal.
Raspunderea civila a reprezentantelor

Raspunderea civila a societatii mama pentru reprezentanta ei din tara
Decretul 122/1990 spune ca societatea mama raspunde pentru actele si faptele
reprezentantelor sale din tara. Asadar, toata activitatea reprezentantei este
activitatea societatii mama insesi.
Societatea mama raspunde solidar cu angajatii reprezentantei pentru faptele
ilicite savarsite de acesti angajati in exercitarea atributiunilor lor in legatura cu
reprezentanta in Romania (pentru daunele pe care acestia le-ar produce).
Competenta de solutionare a litigiilor: ele au, ca si sucursalele, o capacitate
procesuala, o calitate procesuala, ele pot actiona pe terti in numele si pe seama
societatii mama, pentru contractele incheiate in tara, dar pot fi actionate in judecata
in Romania de catre cocontractantii locali in asa fel incat nu sunt obligati sa se
adreseze instantelor straine de la sediul societatii mama.
CONTRACTELE COMERCIALE INTERNATIONALE
1. TEORIA GENERALA A CONTRACTELOR COMERCIALE

INTERNATIONALE
Contractele comerciale internationale sunt calificate prin cele doua elemente pe care
le au
27
a. elementul profesional /de comercialitate (parti sunt cel putin un comerciant,

profesionist)
b. elementul de internationalitate (subiectele trebuie sa aiba domiciliile sau
sediile in state diferite sau marfa care face obiectul contractului sa se afle in
trafic international)
n materia contractelor avem un foarte puternic soft law, reglementari care nu
sunt imperative, dar care nu putem sa spunem ca nu sunt importante si au rol de
reglementare a comertului international (principiile UNIDROIT care fac parte din
categoria soft law pentru ca nu sunt lege, nu sunt conventie internationala, dar se
impun fie ca legea trimite la ele, fie ca ele uniformizeaza uzante si uzantele
codificate sunt ele insele izvoare de drept).
Clauze standard, in mod traditional se numesc clauze prestabilite, standard
terms, conditiile generale, conditiile tip, contractele cadru sunt o serie intreaga de
contracte de adeziune.
In ceea ce priveste continutul contractelor comerciale internationale,
retinem ca in materia continutului functioneaza principiul libertatii comertului,
partile sunt libere sa stabileasca termenii, clauzele contractului de comert
international, dar, libertatea partilor nu este totala, exista limitari ale principiului
liberatii comertului ce tin de clauze, implied terms, clauze pe care contractele le
includ in puterea legii, este vorba mai ales in domeniul protectiei consumatorului,
disciplinei contractuale, reprimarii clauzelor abuzive, protectia impotriva
concurentei neloiale, uneori si controlul preturilor pentru anumite produse
energie electrica, gaze, care sunt la limita cu contractele administrative,
operatiuni valutare, reglementari privind autorizatiile de import si export-se
reflecta major in materia contractului.
In ceea ce priveste continutul, facem o clasificare a clauzelor din contractele
comerciale internationale
I.
CLAUZE GENERALE
- clauzele privind partile contractante
- clauzele privind obiecctul material al contractului (marfa lucrarea sau
serviciul)
- calauzele privind obiectul pecuniar al contractului (clauzele de pret sau alte
prestatii pecuniare, tarif, comision, navlu, dobanzi bancare)
II.
CLAUZE SPECIFICE SAU SPECIALE PENTRU ANUMITE TIPURI DE

CONTRACTE COMERCIALE INTERNATIONALE
Clauzele specifice contractelor comerciale internationale pe termen mediu
si lung
Se mai numesc si clauze asiguratorii impotrica riscurilor. Contractele comerciale

internationale, spre desoebire de cele civile, care sunt uno ictu sau se incheie pe
durata scurta, sunt incheiate pe termen mediu (3-5 ani) si lung (mai mult de 5 ani).
28
In aceste contracte care formeaza majoritatea in comertul international,

particularitatea care apare este aceea ca intre momentul incheierii contractului si
momentul executarii contractului pot aparea riscuri de natura a afecta echilibrul
contractual pe care partile l-au stabilit initial.
Riscurile sunt, in comertul international, evenimente posibile de a se produce
dupa incheierea contractului, independent de culpa vreuneia dintre parti si care,
daca se realizeaaza, fac imposibila sau sensibil mai oneroasa prestatia uneia sau
chiar a ambelor parti contractante.
Elementele esentiale ale riscurilor

sunt evenimente, caci sunt fapte materiale
sunt posibil de a se produce, asadar sunt evenimente viitoare si nesigur ca se
vor produce, din acest punct de vedere se aseamana cu conditia ca modalitate
a actului juridic
riscul, pentru a produce efecte juridice in sensul in care ne intereseaza, trebuie
sa se produca dupa momentul incheierii contractului, in principiu intre
incheierea si finalizarea executarii, pe durata vietii contractului
riscul trebuie sa fie un eveniment independent de culpa unor parti, daca e
culpa, nu e risc, e raspundere pentru culpa, deci riscul exclude culpa.
Riscul trebuie sa indeplineasca asadar conditia de imprevizibilitate, pentru a nu fi
culpabil, imprevizibilitatea se analizeaza in abstracto, adica dupa cum s-ar fi
comportat un comerciant rezonabil si prudent aflat in aceeasi situatie, nu in
concreto, pentru ca poate pentru un comerciant rezonabil si prudent riscul trebuia
prevazut, dar in concreto un anumit comerciant nu l-a prevazut.
In fine, efectele riscului, conseintele producerii riscului, pot sa nu se produca
niciodata, dar daca se produc consecintele, acestea trebuie:
-
sa fie asupra contractului

sa fie substantiale asupra contractului, in sensul ca ele pot ingreuna
executarea obligatiei de catre una din parti, pot face obligatia unei parti mai
oneroasa sau chiar pot sa o faca imposibil de executat pentru una din parti, de
regula, dar e posibil ca riscul sa produca efecte chiar pentru ambele parti.
Comparatie risc si conceptul de forta majora
Conceptul de forta majora este de sorginte romanista, il intalnim in dreptul

romanist, inclusiv deci in dreptul romn, este cunoscut, dar sub o alta acceptiune in
dreptul anglo-saxon.
Asemanari
-
pentru a produce efecte trebuie sa se produca dupa incheirea contractului

29
evenimentul, riscul sau evenimentul de

independente de culpa vreuneia din parti
- elementul de imprevizibilitate e comun
Diferente
-
forta
majora,
trebuie
sa
fie
forta majora trebuie sa aiba un caracter de insurmontabilitate (eveniment

imprevizibil si insurmontabil) - chiar daca e prevazut, nu ii poti depasi efectele
riscul nu are caracterul de insurmontabilitate, de aceea riscurile in comertul
international sunt si infinit mai multe decat cazurile de forta majora in
conceptia romanista pentru ca riscul trebuie sa fie numai imprevizibil, nu
neaparat si insurmontabil
din punctul de vedere al efectelor, forta majora are, de regula, in conceptia ei
civilista de drept comun, un efect dirimant asupra contractului, contractul este
rezolvit, este desfiintat cu consecinta exonerarii de rapsundere a partii care a
suferit forta majora, in timp ce riscul, de regula, nu duce la desfiintarea
contractului, ci el are drept efect readaptarea contractului, in functie de noile
imprejurari.
riscurile produc, de regula, efectul suspensiv al contractului, efectul de
readaptare, trebuie reasezat, numai in mod exceptional e desfiintat, adica isi
inceteaza efectele
Clasificare riscuri in comertul international
a. riscuri comerciale sau economice

i.
riscuri valutare
Cele care tin de modificarea, schimbarea cursului de schimb de referinta al
monedei de plata (prevazuta in contract) si care, peste anumite limite, poate
influenta major echilibrul contractual.
ii.
riscuri nevalutare
O gama foarte larga de evenimente economice, cum ar fi, de pilda, schimbari
ale preturilor materiilor prime, cresteri sau scaderi, schimbari in pretul materialelor,
energiei, in preturile fortei de munca, adica in salarii, in tarifele de transport, in
primele de asigurare, comisioane bancare, dobanzi si schimbarea raportului cerereoferta este.
b. riscuri necomerciale
i.
riscuri politico-administrative
Tin, de regula, de evenimente care implica interventia statului sau autoritatilor
administrative, evenimente de tipul conflicte armate, embargou, blocade economice,
sanctiuni economice aplicate unui stat, cu consecinta blocarii navelor la granita cu
produse perissabile, modificari ale regimului politic, greve alte tulburari sociale
majore, refuzul eliberarii autorizatiei de import sau export, luarea de masuri vamale
restrictive, masuri antidumping.
ii.
calamitatile naturale
30
Sunt evenimente independente de vointa omului, ele joaca un rol mult mai
redus in comertul international, fata de dreptul civil in general, pentru ca in comertul
international marea majoritate a bunurilor care fac obiectul contractelor sunt bunuri
fungibile, care pot fi, asadar, inlocuite unele prin altele in execitare (iei flori din
Bulgaria daca nu ai in Romanaia si tot executi contractul, doar ca prestatia devine
mai oneroasa, dar nu inseamna ca nu pot executa).
Pentru a evita consecintele negative ale riscurilor, trebuie inserate in contracte
clauze asiguratorii impotriva riscurilor. Aceste riscuri se clasifica in functie de 3
criterii:
A. dupa criteriul riscului la care se refera
a. clauze asiguratorii impotriva riscurilor valutare
- clauza aur
- clauzele valutare
-
b. clauze asiguratorii impotriva riscurilor nevalutare

clauza de revizuire a pretului sau de ajustare a pretului
clauza de impreviziune sau hardship
c. clauzele de forta majora care acopera grosso modo riscurile politicoadministrative si calamitatile naturale
B. dupa criteriul obiectului clauzei

a. clauze de mentinere a valorii contractului
Au un obiect restrans la valoarea contractului, deci la prestatia monetara din
contract, prestatia pecuniara, rolul lor fiind acela de a preveni perturbarea
echilibrului contractual ca urmare a riscurilor valutare sau nevalutare.
-
clauza aur
clauzele valutare
clauzele de revizuire a pretului
b. clauzele de adaptare sau de readaptare a contractului

Spre deosebire de clauzele de mentinere a valorii au un obiect mai larg, de
aceea se numesc de adaptare a contractului pentru ca ele privesc intreaga econmie a
contractului nu numai prestatia montara, calitate cantitate marfa termene livrare
palta alte elemente decat cele monetare
-
clauza
clauza
clauza
clauza
ofertei concurete
clientului celui mai favorizat
de hardship sau impreviziune
de forta majora
C. dupa modul lor de a opera sau dupa modul cum isi produc efectele sunt
a. clauze cu actiune automata
31
Cele care se pot aplica unilateral, de catre oricare dintre partile contractante,
de partea interesata evident, fara sa fie nevoie de o renegociere a contractului, deci
fara sa fie nevoie sa se intalneasca cu cealalta parte pentru a renegocia contractul.
b. clauze care nu operaeza in mod automat
Ele implica prin natura lor renegocierea contractului, intalnirea partilor pentru
a renegocia. Singura clauza care prin natura ei implica renegocierea contractului
este clauza de impreviziune sau de hardship, totusi daca partile prevad altfel din
contract nu e imperativ, implica renegocierea. Toate celelalte pot fi ori cu efect
automat, ori cu efect prin negociere, dupa cum partile convin. Statistic se poate
spune ca de pilda clauzele de mentinere a valorii sunt de regula cu efect automat.
Prin clauza asiguratorie, partile isi reglementeaza exact ce riscuri doresc sa
previna si in ce coditii, deci ce efecte confera acelei clauze, deci clauzele asiguratorii
raman si in momentul de fata sub imperiul NCC absolut necesare.
CLAUZELE ASIGURATORII IMPOTRIVA RISCURILOR VALUTARE

1. Clauza aur
a. Clauza moneda aur (gold coin clause) in care pretul contractului este prevazut
intr-o anumita cantitate de aur si se plateste in lingouri de aur-asemenea
tranzactii exista, sunt stranzactii majore, in cea mai mare parte secrete, putine
lucruri transpar despre ele
b. Clauza valoare aur (glod value clause) prin care pretul contractual este exprimat
prin raportare la pretul aurului, fie pentru ca moneda respectiva are o anumita
paritate, adica are un anumit curs oficial in aur, fie pur si simplu prin raportare la
valoarea aurului pe piata internationala
Clauza aur a avut o perioada de maxima glorie in zona temporala 1944-1976,
adica dupa acordurile de la Breten Woods care au pus bazele FMI, au stabilit 2
principii majore ale sistemului monetar international
i.
Principiul paritatilor fixe in aur ale monedelor tarilor membre FMI, deci
cele cu economie de piata, nu tarile socialiste din timpul acela, care aveau
monede cu paritate fixa in aur ($ 888 mg aur fin o perioada lunga)
ii.
Principiul convertibilitatii in aur a monedelor in sensul ca te duceai cu 1$ la
banca si primeai 888mg aur fin
Raportul dintre ele se facea foarte simplu, prin simpla raportare la pretul aurului.
Aurul era pilonul sau denominatorul comun, avea un pret fix pe piata
internationala, stabilit de FMI. Aurul la timpul respectiv NU era o marfa, nu era
supus legii cererii si ofertei. Avea un pret fix pe piata internationala!!
Clauza aur era foarte simpla, pretul contractului e 1000$ in conditiile in care la
momentul incheierii 1$=888mg aur fin. Daca peste 15-20 de ani cand se executa
pretul in aur creste sau cade cu un anumit procent, pretul contractului se modifica
invers proportional. Daca $ se devalorizeaza si e 880 mg aur fin, pretul contractului
creste pentru a se acoperi marja de pierdere a unitatii monetare.
32
A functionat pana in anii `70 cand Franta in timpul lui de Gaulle a solicitat
conversia in aur, dar sistemul nu era conceput pentru asemenea socuri, dolarul era
moneda international recunoscuta ca mijloc de plata ca lider tender si dolarul
acoperea piata mondialarenuntare la principiul convertibilitatii si renuntarea si la
principiul paritatii fixe in 1976, prin acordurile de la Kingston Jamaica principiile de
la Bretton Woods au fost anulate. Aurul a devenit o marfa si a urmat perioada
cresterii cursului unciei de aur pe piata internationala si aurul si-a pierdut rolul de
instrument denominator valutar. In anii `80-`90 aurul nu a mai jucat rolul din acea
perioada. Clauza e reluata in zilele noastre, e mai putin fluctuant decat pretul
monedelor.
Curs 6
10.03.2016
In perioada de dupa 1976, dupa acordurile din Jamaica, aurul si-a pierdut calitatea,
apelandu-se la caluzele valutare.
1. Clauze monovalutare
2. Clauze plurivalutare
De asemenea, ele se subclasifica in:
a. Clauze intemeiate pe un cos valutar convenit de parti
b. Clauze intemeiate pe un cos institutionalizat
1. CLAUZELE MONOVALUTARE
Este acea clauza prin care partile convin cu privire la alegerea unei monede de plata
si a unei monede de cont care, spre deosebire de moneda de plata, care este
considerate, de principiu, moneda slaba, fluctuanta, moneda de cont este considerate
o moneda forte, stabile.
Prin urmare, trasatura caracteristica a clauzelor monovalutare consta in existenta
celor 2 monede:
1.1.
De plata
1.2.
De cont
Ex: la momentul incheierii contractului, pretul acestuia este de 100 euro. Avand in
vedere faptul ca, la data incheierii contractului, rata de schimb intre euro si leu este
33
de 4.5 lei aferent 1 euro, daca, la data platii, rata de schimb se va modifica in plus
sau in minus cu un anumit procent, pretul contractual se modifica in mod
corespunzator, adica in aceeasi pondere. Euro = moneda de cont. Leul = moneda de
plata.
Premisa pentru aplicarea clauzei valutare este ca, daca la data executarii
contractului, cursul leului se modifica fata de cursul euro cu un anumit procent
stabilit de catre parti, pretul contractului va creste sau va scadea in mod
proportional. Procentul fluctuatiei monedei de plata este stabilit in mod minimal de
catre parti, astfel incat NU orice fluctuatie va atrage aplicarea clauzei valutare. Ex:
daca se modifica cursul cu peste 20%, atunci pretul se va modifica. Orice modificare
sub 20% nu va atrage modificarea pretului. Euro nu are circulatie efectiva intre
parti, fiind considerate o simpla moneda de referinta.
In mod traditional, clauza monovalutara a folosit ca moneda de cont dolarul, inainte
de intrarea in circulatie a euro, era unica moneda de cont aplicata in mod practic. In
present, mai ales in arbitrajul international, euro e folosit ca moneda de cont.
Scopul clauzei valutare este acela de a elimina din contract riscurile produse de
fluctuatiile valutare. La randul sau, insa, clauza monovalutara prezinta un
dezavantaj, constand in faptul ca insasi moneda de cont, fiind o moneda cu circulatie
pe piata, are o fluctuatie proprie, nefiind o moneda stabile absolut. Cu toate acestea,
prin raportare la moneda de plata, pune la adapost contractual de schimbari
substantiale cauzate de fluctuatii in cursul de schimb al monedei de plata. Impotriva
acestui dezavantaj, o solutie a fost aceea de a introduce clauzele plurivalutare sau
multivalutare.
2. CLAUZE PLURIVALUTARE
Aceste clauze sunt intemeiate pe un cos valutar stabilit de catre parti, in sensul
ca moneda de plata se raporteaza nu la o singura moneda de cont, ci la media mai
multor monede incluse in cosul valutar, scopul fiind acela ca, desi una sau mai multe
dintre monedele din cos isi modifica rata de schimb, media lor reprezinta, totusi, o
rezultanta mult mai stabile decat fiecare moneda de cont in parte.
Problema practica, evidenta, consta in alegerea partilor privind care monede vor fi
introduce in cos.
In utlimii 10 ani, clauzele plurivalutare au suferit incercari de eliminare din piata,
pentru ca ridica dificultati mari dpdv contrabil.
O alta posibilitate este ca partile sa apeleze la un cos valutar institutionalizat. Un
asemenea cos poate fi reprezentat de DST (moneda fiduciara si poate fi folosita intrun mod mult mai sigur ca moenda de cont pentru ca este calculate in mod periodic
de catre FMI, in functie de cursul: dolar American, yen japonez, lira sterlina, euro,
34
intr-o pondere stabilita de catre FMI). De regula, ponderea cea mai mare a avut-o
dolarul (folosita in aprox 75% din tranzactiile internationale).
CLAUZE ASIGURATORII IMPOTRIVA RISCURILOR NEVALUTARE

Tipuri:
1. Clauze de revizuire a pretului
Este o clauza contractuala prin care partile stabilesc ca oricare dintre ele este
indreptatita sa procedeze la recalcularea pretului contractual in cazul in care, intre
momentul incheierii contractului si momentul executarii contractului, intervin
modificari semnificative ale unor elemente de natura nevalutara. De ex: pretul
materiilor prime, pretul combustibilului, energiei electrive, gazului, pretul fortei de
munca, valoarea comisioanelor bancare, costul navlului. Elemente care sunt
esentiale, fiind de natura sa perturbe substantial sau sa modifice echilibrul stabilit
initial de catre parti.
Clauzele de revizuire a pretului imbraca 3 forme:
1.1.
Clauzele de indexare unica sau clauze cu indexare speciala.
Partile aleg un singur element de referinta de care sa depinda pretul contractual,
care are cea mai mare pondere in valoarea contractului, element in sine nemonetar.
Ex: intr-un contract in care se vinde paine se indexeaza pretul contractului cu pretul
graului pe piata internationala. Raportarea se face, de regula, la pretul de referinta
stabilit la bursa caracteristica.
1.2.
Clauze cu indexare multipla sau clauze cu indexare complexa
Intervine atunci cand indexarea contractului se face prin raportare la mai multe
momente de referinta, care influenteaza substantial valoarea contractului. Asemenea
clauze se folosesc in special in contracte complexe. Ex: cand construiesc o cladire,
linie de metrou, autostrada, indexarea se poate face cu pretul materiei prime, cu
pretul mainii de lucru, cu pretul energiei electrice.
1.3.
Clauzele cu indexare generala
Pretul contractului e raportat la un indice statistic, comunicat sau stabilit de o
institutie de statistica, de regula, indicele inflatiei.
2. Clauza ofertei concurente
Este acea clauza prin care o parte contractanta asa-numitul beneficiar al clauzei
dobandeste dreptul ca, in cazul in care, pe parcursul executarii contractului, un tert
ii face o oferta de contractare in conditii mai avantajoase decat cele in contractul in
curs de executare, acea parte are dreptul, fie, pe de-o parte, sa obtina adaptarea
contractului in spiritual ofertei tertului, fie, daca cealalta parte (promitentul clauzei)
nu accepta, sa obtina suspendarea contractului sau rezilierea, fie direct de catre
parti, fie prin intermediul unui judecator sau arbitru.
35
Asemenea clauza asiguratorie este folosita in contractele de aprovizionare de

marfuri, in esenta, in contracte incheiate pe termen mediu sau lung si care implica
prestatii succesive din partea ambelor parti. Ar putea fi folosita in: contracte de
vanzare de gaze natural, de energie electrica, vanzare de carbune, vanzare de lemn;
in esenta, materii prime.
Conditia esentiala, declansatoare, a clauzei ofertei concurente este oferta mai
favorabila facuta uneia dintre parti de catre un tert. De exemplu: Ro cumpara de la
Rusia gaze natural de 20 de ani. Daca Turcia construieste o conducta noua prin care
ar obtine in conditii mai avantajoase gaze naturale, o asemenea oferta provenita de
la tert poate reprezenta un element declansator al clauzei ofertei concurente.
In ce consta oferta concurenta? Oferta se face in conditii mai avantajoase. In concret,
de regula, e vorba de un pret mai bun. Exista cazuri in care oferta concurenta ia in
considerare alte elemente: alta periodicitate a alimentarii, modalitati de plata mai
favorabile, calitate superioara.
Punctual slab al acestei clauze este data de seriozitatea ofertei tertului. Este de dorit
ca, in cuprinsul clauzei, partile sa prevada elemente, conditii care sa asigure
seriozitatea ofertei, pentru a fi inlaturat riscul ca tertul sa faca o oferta mincinoasa
sau de complezenta. De regula, partile stabilesc ca oferta tb sa provina de la un tert
concurrent pe piata, cu excluderea proveniriii de la o filiala, sucursala la care una
dintre parti are o participatie.
De regula, clauza are o actiune automata, insa acest lucru implica si un mare grad de
incredere intre participanti si un mechanism contractual de clacul, care sa permita
partilor adaptarea contractului in lipsa unor negocieri suplimentare.
Cu titlu exceptional, partile pot prevedea obligatia renegocierii contractului, cu
excluderea actionarii automate a clauzei. Renegocierea este declansata de catre
beneficiar care este, de altfel, partea care ar avea interes sa modifice contractul.
Aceasta caluza poate, de asemenea, sa actioneze si bilateral: ambele parti sa aiba si
calitatea de beneficiar, si calitate de promitent.
Odata declansata clauza, partea interesata transmite o notificare promitentului,
decurgand mai multe consecinte:
Promitentul poate accepta renegocierea contractului in spiritual ofertei

tertului.
Promitentul refuza reasezarea contractului. In aceasta ipoteza, de regula,
partile apeleaza la un tert: un expert sau o instanta judec sau arbitrala. Partile
confera tertului puterea de a decide si limitele in care acesta poate decide.
Rezultatele implicarii tertului ar putea fi:
o Tertul refuza readaptarea contractului (pe motiv ca oferta e neserioasa
sau conjuncturala, nereflectand o modificare a preturilor pe piata sau ca
modificarea survenita nu e una semnificativa in economia contractului)
o Tertul admite renegocierea, dispunand fie modificarea contractului in
36
spiritual ofertei tertului, NU in litera ofertei tertului, fie sa suspende

contractul in cazul in care considera ca o conjuncture temporara,
trecatoare, din piata, a condus la formularea acestei oferte mai
avantajoase sau poate suspenda contractul cand cresterea pretului e
cauzata de intervenirea unui razboi, a unei situatii economice
defavorabile temporare. Pe perioada suspendarii, partea interesata are
posibilitatea de a incheia contractul cu tertul care a facut oferta mai
avantajoasa
Rezilierea contractului, atunci cand conditiile din piata s-au modificat atat
de mult, incat NU se mai justifica pastrarea contractului. Contractul e deposit
de imprejurari.
3. CLAUZA CLIENTULUI CELUI MAI FAVORIZAT
O parte, numita promitent, se obliga ca, daca pe parcursul executarii contractului
incheiat pe T mediu sau lung, va acorda unui tert sau va incheia cu un tert un
contract in conditii mai avantajoase decat contractul in curs de executare, sa aplice
si in contractul in curs de executare conditiile mai favorabile, contractul fiind,
asadar, adaptat in mod corespunzator.
E expresia clauzei natiunii celei mai favorizate din DIPublic, in dreptul privat.
COMPARATIE INTRE 2 SI 3:
ASEMANARI
o Ambele reprezinta cause de readaptare contractului ca urmare a
modificarilor survenite pe piata caracteristica
o Ambele se folosesc in acelasi tip de contracte, putand fi bilaterale sau
unilaterale.
o Conditia declasatoare a mecanismului clauzei clientului celui mai
favorizat e acordarea unor conditii mai avantajoase, insemnand fie pret
mai bun, fie conditii mai avantajoase, de catre una dintre parti, unui tert
la contract.
DEOSEBIRI
o Natura elementului de referinte
Clauza ofertei concurente mecanismul e declansat atunci cand un
tert face o oferta mai favorabila uneia dintre partile contractante.
Initiativa porneste dinspre exterior.
Clauza clientului celui mai favorizat una dintre partile
contractante ofera conditiile mai favorabile unui tert. Initiativa
porneste dinspre interior.
Clauza clientului celui mai fav functioneaza fie automat, fie prin renegociere. Partea
care ofera conditiile tertului e obligata sa notifice beneficiarului clauzei si, din acel
moment, cel mai pbbil de la urmatoarea prestatie, sa ii aplice aceleasi conditii mai
favorabile. Ca si in cazul ofertei concurente, exista un punct sensibil: seriozitatea
partii contractante care acorda tertului conditii mai avantajoase, cu atat mai mult cu
cat majoritatea contractelor din DCI sunt confidentiale, fiind dificil de probat de
catre beneficiarul clauzei ca promitentul
a acordat asemenea conditii mai
avantajoase tertului. Din acest motiv, clauza e insotita si de penalitati, putand solicita
despagubiri pt ascuderea realitatii.
37
Efectele clauzei sunt similar celei de la pct 2, in sensul ca partea care a acordat
conditiile mai avantajoase poate refuza aplicarea lor beneficiarului, invocand ca are o
relatie de traditie, speciala, data de faptul ca vrea sa patrunda pe o anumita piata, cu
acel tert. Daca refuza, se poate apela la un tert expert, jud, arbitru care poate
refuza, admite modificarile sau sa suspende ori sa-l rezilieze. Explicatiile de la pct
2 sunt valabile si in aceasta situatie.
4. Clauza de hardship
Acestei clauze ii corespunde, pe planul dreptului romanist, teoria impreviziunii. Nu a
fost inclusa in multe conventii international. Conventia de la Viena privind vanzarea
international de marfuri nu face referire la clauza de hardship. Principiile UNIDROIT,
in varianta din 1994, nu a continut. A fost introdusa in 2004 si extinsa in 2010.
Clauza de impreviziune a fost, de asemenea, reglementata, intr-un model, intr-o
clauza-tip a Camerei de Comert din Paris, tocmai in scopul de a ajuta comerciantii. In
dreptul intern, NCC reglementeaza teoria impreviziunii in 1271.
Ca definitie, e acea clauza prin care se prevede obligatia partilor contractante de a
proceda la renegocierea contractului, in vederea readaptarii acestuia sau de a apela
la un expert sau la un arbitru in acelasi scop, de a readapta contractul, in cazul in
care, pe parcursul executarii contractului, apar imprejurari de orice natura,
independente de culpa oricareia dintre parti, care afecteaza substantial echilibrul
contractual, producand o ingreunare esentiala a executarii contractului de catre una
sau ambele parti, ingreunare ale carei consecinte negative sunt inechitabil a fi
suportate de o singura parte.
Elemente esentiale\conditii care trebuie sa fie intrunite:
1. Pe parcursul executarii contractului trebuie sa fi intervenit un risc.
Aspect specific clauzei de hardship e faptul ca riscul poate fi de orice natura: de
regula, riscuri nevalutare, insa mecanismul clauzei poate fi declansat si de riscuri
valutare. Acest aspect, faptul ca riscul poate fi de orice natura, e precizat si in
principiile UNIDROIT, si in caluza-tip.
2. Evenimentul de hardship trebuie sa fie independent de culpa uneia
dintre parti
Principiile UNIDROIT stabilesc ca evenimentul trebuie sa apara sau sa devina
cunoscut de catre una dintre partile contractante, adica cea care invoca
evenimentul, dupa incheierea contractului, sa nu fi putut fi avut in vedere in mod
rezonabil la momentul incheierii contractului, evenimentul sa fie in afara
controlului partii care il invoca, iar victim hardshipului sa nu isi fi asumat
riscul la momentul incheierii contractului.
Criteriul de apreciere al culpei este in abstracto, aprecierea facandu-se in functie de
comportamentul unui comerciant rezonabil si prudent, aflat in aceeasi situatie.
3. Evenimentul sa fi produs un prejudiciu
38
Prejudicial consta intr-o ingreunare substantiala pentru una dintre parti. Normal si
prudent ar fi ca partile insele sa stabileasca prin contract ce e o ingreunare
substantial si cum se cuantifica acesta.
De regula, potrivit principiilor UNIDROIT, evenimentul imprevizibil e apreciat ca
avand character substantial in 2 moduri:
Fie in baza unei cresteri majore a costului obligatiilor uneia dintre parti
Fie in baza unei scaderi substantiale a contraprestatiei.
Trebuie apreciat dupa criteria obiective si se materializeaza in scaderea profitului cu
un anumit procent, convenit de catre parti.
4. Trebuie sa fie inechitabil ca acel prejudiciu sau acele efecte negative sa
fie suportate de o singura parte
Se va pune problema balansarii pierderilor sau redistriburii pierderilor intre partile
contractante.
Efecte:
-
Nu are niciodata o actiune automata, ea intotdeauna implicand renegocierea

contractului. Orice demers in temeiul acestei clauze este initiat printr-o
notificare transmisa de partea care sufera consecintele impreviziunii, in
vederea intalnirilor pentru negociere.
Rezultatele pot fi:
o Fie partea adversa poate recunoaste impreviziunea si accepta
renegocierea contractului
o Fie, atunci cand negocierile esueaza, de regula, partile convin ca partea
interesata sa se adreseze unui expert sau arbitru, prevazand, de
asemenea, limitele competentei acestuia. Expertul sau arbitrul pot
decide:
Respingerea cererii de readaptare a contractului si pastrarea
acestuia in conditiile initiale
Admiterea cererii si adapatarea contractului in functie de noile
imprejurari, cu echilibrarea pierderilor
Suspendarea contractului pentru o anumita perioada, astfel incat
partea afectata sa aiba posibilitatea incheierii unui contract
compensatoriu sau de a limita pierderi suplimentare
Pronuntarea rezilierii contractului, in cazul in care acesta nu mai
corespunde noilor imprejurari
Clauza de forta majora
39
Regimul fortei majore in DCI este reglementat atat legal, cat si contractual. O
prevedere imp cu privire la forta majora gasim in Conventia de la Viena din 1980
privind vanzarea internationala de marfuri. La fel si in principiile UNIDROIT. Iccp
regimul conventional al fortei majore, aceasta clauza de forta majora este rpezenta
in toate contractele comerciale internationale. Se mai numeste si clauza de stil in
aceste contracte, pt ca oricat de simple ar fi acele contracte, partile u uita sa
reglementeze regimul fortei majore. Iccp regimul fortei majore exista o clauza model
pe forta majora edictata de Camera de comert internationala din Paris : Publicatia
650/2003. Este una dintre cele mai complete reglementari ale fortei majore.
Definitia conventionala a fortei majore

Forta majora este definita in 3 moduri. Este susceptibila de 3 tipuri de definitii.
Primul tip de definitie este definitia sintetica atuncic and forta majora este
reglemetata prin elementele ei esentiale, adica faptul ca este un eveniment care
itnervine dupa incheierea contractului, invincibil, insurmontabil, independent de
culpa partilor, ca partea care invoca forta majora sa nu fi fost pusa in intarziere.
Aceasta definitie specifica este caracteristica sistemelor de drepr oamniste (din care
face parte si dreptul roman). Aceeasi definitie sintetica se gaseste si in Covnentia de
la Viena si in principiile UNIDROIT, sub influenta asadar a sistemului de drept
umanist.
Sub influenta sistemului de drept anglo-saxon avem a doua definitie : definitia

analitica. In acest sistem nu exista conceptul de forta major, motiv pentru care ei
folosesc termenul force majeure din terminologia franceza. In sistemul de drept
anglo-saxon exista o alta institutie, exista hardship care se deosebeste de forta
majora prin cateva elemente, dar exista totodata in contractele de charter party
(transport international de marfuri) de ex. o insiruire de evenimente socotite ca fiind
forta majora. Ar fi urmatoarele categorii de evenimente : calamitati naturale
(cutremure, inundatii, incendii, epidemii), conflicte armate, stari de razboi, revolutie,
mobilizare, rechizitii, embargou, conflicte sociale grave, greve, acte ale puterii
publice cum ar fi de pilda refuzul de eliberare a autorizatiilor de import-export sau
refuzul de a permite transferul de valuta peste frontiera (deci schimburile valutare),
dar aici intra si evenimente precum dificultati in transpot, in aprovizionare. Ele sunt
insiruite in functie de tipul de contract. Ce deosebeste in mod esential definitia
analitica de cea sintetica este ca in definitia analitica daca nu se intampla un
eveniment din cele enumerate nu vei fi exonerat de raspundere, chiar daca din punct
de vedere al definitiei sintetice s-ar itnruni conditiile fortei majore. Acestea sunt
doua tipuri majore de definitie.
40
Un al treilea tip este definitia mixta definitia din clauza model a ICC cand forta
majora este definitia sintetic, dar urmeaza apoi o enumerare de evenimente care nu
este exhaustiva, dar care se prezuma, daca se produc, ca intrunesc conditiile fortei
majore cu posibilitatea de a face proba contrarie de la caz la caz. Enumerare are
caracter de prezumtie de indeplinire a conditiilor fortei majore.
Efectele fortei majore in comertul international

In mod specific, pentru comertul international, spre deosebire de dreptul intern,
tocmai pentru ca in comertul international contractele in marea lor majoritate sunt
pe termen mediu si lung, forta majora produce 2 efecte : in primul rand un efect
suspensiv de executare (efectul specific). Efectul suspensiv nu duce imediat la
rezolutiunea contractului, ci primul efect este de a suspenda efectele contractului pe
durata cat forta majora este in vigoare. De regula, in contracte se mentioneaza cat
poate fi de lunga forta majora pentru a produce efectul suspensiv. Se mentioneaza 3
luni/ 6 luni / 1 an max. partile pot prevedea oricat, dar in principiu, intre 3 si 6 luni
este media pe care partile o prevad ca posibil efect suspensiv al fortei majore, astfel
incat perioada contractuala se prelungeste cu perioada in care forta majora si-a
produs efectele. Acest efect suspensiv nu functioneaza in toate cazurile, de ex. atunci
cand contractele au termen ferm de executare cum ar fi contractele legate de un
eveniment (ex. comanda de brazi de craciun).
Cel de-al doilea efect al fortei majore in comertul international efectul general
este efectul extinctiv al fortei majore, adica ea duce la incetarea contractului si la
exonerarea de raspundere. Rezolutiunea contractului se poate produce fie ex lege,
adica de drept, sau pe cale judiciara sau arbitrala, in functie de sistemul de drept
aplicabil, in functie de lex causae.
Un aspect important legat de forta majora este anuntarea fortei majore. O
reglementare foarte buna din acest punct de vedere gasim in art. 79 din Conventia
de la Viena care, de fapt, a dat si linia in aceasta materia. Conventia de la Viena.
Persoana care a suferit forta majora este obligata sa anunte de indata ce acest lucru
este posibil cealalta parte contractanta cu privire la survenirea cazului de forta
majora si cu privire la efectele lui asupra capacitatii acelei parti de executare a
contractului. Anuntarea poate fi facuta prin orice mijloc care poate fi probat. Nu este
nevoie de o forma sacramentala, ci pur si simplu printr-un mijloc de comunicare care
sa poata fi probat. Sanctiunea care se aplica in cazul neanuntarii decaderea din
dreptuld e a invoca forta majora sau nu ? Solutia din Conventia de la Viena este ca
neanuntarea fortei majore nu decade partea din dreptul de a o invoca. Deci poate fi
pentru prima data invocata in fata arbitrului sau a judecatorului, dar acea parte care
nu a anuntat nu va fie exonerata de raspundere, ci va raspunde pentru acele
prejudicii pe care cealalta parte le-ar fi putut evita daca ar fi fost anuntata in timp.
41
Exista un principiu si in ceea ce priveste cocontractantul deci cealalta parte care a

suferit forta majora. Cocontractantul are obligatia sa coopereze pentru limitarea
prejudiciilor lui, adica nu trebuie sa lase ca acele prejudicii sa creasca si acest lucru
se intampla cel mai frecvent in cazul in care este, de regula, incheiata o regula FAS
sau o regula FOB care implica ca nava care incarca marfa sa fie adusa de
cumparator in porturile de incarcare si daca cumparatorul nu aduce nava la portul
de incarcare vanzatorul nu trebuie sa o lase sa se degradeze pe chei, ci trebuie sa
coopereze, sa ia toate masurile, sa o depoziteze de ex intr-un siloz pe cheltuiala
cumparaturi, caci altfel nu va putea sa invoce, deci nu va putea sa ceara daune
pentru acel prejudiciu pe care ar fi putut sa il evite. Totul depinde de proba in
arbitraj sau instanta daca este cazul.
Un alt aspect este cel legat de proba fortei majore. Ea se poate face printr-un
certificat de forta majora. Camerele de comert si industrie, bursele de marfuri,
asociatiile profesionale de diferite tipuri au, potrivit statutelor lor, competenta sa
emita astfel de certificate de forta majora in care atesta daca ea s-a intamplat si in
cea a constat. Si camera de comert si industrie a Romaniei potrivit legii 335/2007 are
o asemenea competenta. Foarte frecvent forta majora se dovedeste prin expertiza. Se
apeleaza la un expert, la un practician in acea problema, de obicei nu la juristi, ci la
experti tehnici care sa ateste, cerceteze si sa emita un raport cu privire la
imprejurarea respectiva. Atat certificatul de forta majora, cat si expertiza sunt
cenzurate de instanta de arbitraj care au o forta probanta relativa, putand fi
combatute prin proba contrara. In final, ele pot fi facute prin orice mijloc pentru ca
este vorba despre un eveniment, o situatie de fapt.
Comparatie intre hardship si forta majora

Ele se aseamana, desi au sorginte diferita. Hardshipul a intrat la noi in reglementare.
Ele sunt evenimente care afecteaza echilibrul contractual. Amandoua trebuie sa se
produca dupa incheierea contractului, sa aiba efecte substantiale asupra contractului
si sa fie imprevizibile, adica independente de culpa. Daca avem culpa nu este nici
hardhsip, nici forta majora. Deosebirile exista si principala deosebire este faptul ca
forta majora implica, cel putin in conceptia ei sintetica, romanista, nu numai
imprevizibilitatea, dar si insurmontabilitate. Asa este definita si in Conventia de la
Viena. Insurmontabilitatea = Chiar daca ar fi prevazuta, nu i s-ar putea evita
efectele.
42
Deosebire : scopul urmarit de parti in mom in care au prevazut in contract o clauza

de hardship sau de forta majora. La hardship scopul urmarit de parti este
readaptarea contractului la noile imprejurari, restabilirea echilibrului contractual pe
cand la forta majora scopul este de a suspenda contractul ep durata evenimentului
si, in extremis, rezolutiunea fara raspundere.
Si efectele sunt diferite. Hardshipul daca se produce face sensibil mai oneroasa
executarea contractului de catre una sau de catre ambele parti. Deci hardshipul
atrage readaptarea contractului, in timp ce forta majora duce la imposibilitatea de
executarea a contractului pe o perioada sau definitiv, ducand la rezolutiune in cazul
in care perioada de suspendare este depasita.
Regimul dobanzilor in Comertul international

OG 13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii
banesti. OG se refera la cele 2 categorii de dobanzi : la dobanda remuneratorie care
apare atunci cand este vorba de ex la un imprumut, la un credit bancar si la dobanda
penalizatoare, adica dobanda care se aplica in cazul intarzierii in plata a unei
obligatii banesti. Potrivit OG 13/2011 regimul dobanzii penalizatoare este
reglementat in mod liber de catre partile contractante, asadar este o dobanda
penalizatoare conventionala sau voluntara. Asadar partile sunt libere sa stabileasca
cuantumul si conditiile de aplicare a ei dupa cum doresc. Arbitrul are dreptul sa
cenzureze daca este un abuz de drept. Daca nu ne aflam in fata unei dobanzi
conventionale, in acest caz se va aplica dobanda legala. Dobanda legala este
reglementata in art. 4 din OG 13 care prevede ca in raporturile cu element de
extraneitate, atunci cand legea romana este aplicabila si cand s-a stipulat plata in
moneda straina, dobanda legala este de 6%/ an. Din text rezulta conditiile pentru ca
aceasta dobanda legala sa se aplice. n primul rand, sa existe un raport juridic cu
element de extraneitate, adica sa fie un raport juridic din comertul international, din
cooperarea economica internationala etc. n al doilea rand, legea romana trebuie sa
fie lex causae. n al treilea rand, trebuie sa fie vorba de o plata in moneda straina.
Contractele speciale in comertul international
Contractul de vanzare internationala de marfuri
43
Conventia de la Viena
A fost elaborata sub auspiciile UNICTRAL la Viena in 1980 si apoi a fost adoptata
printr-o rezolutie a AG ONU. Romania a aderat la aceasta Conventie prin legea
24/1991. Aceasta conventie este rodula peste 10 ani de negociere intre statele
participante la Conferinta de la Viena si ea a reprezentat un mare succes la timpul
respectiv deoarece ea a reusit sa asigure o armonizare intre cele 2 mari sisteme de
drept ale lumii, sistemul de drept romanist si cel anglo-saxon. Intr-adevar, cea de-a
doua parte a Conventiei care se refera la formarea contractului este masiv
influentata de sistemul de drept romanist pentru ca vom gasi institutii foarte aproape
de dreptul nostru pentru ca Romania a depus atunci la Viena (comisia era prezidata
de Tudor Popescu, fondatorul DCI in Romania) un raport si multe dintre propuneri au
fost insusite in partea privind formarea contractului. In cea de-a treia parte, cea
privind efectele contractului, influenta dreptului anglo-saxon a fost mai puternica.
Conventia are un caracter supletiv n sensul ca partile pot sa inlature prin contract
prevederile ei, pot sa adauge la dispozitiile Conventiei. Iccp domeniul de aplicare al
Conventiei retinem 3 aspecte :
1. aspectul temporal ratione temporis Conventia a intrat in vigoare la 1 ian
1988, are peste 60 de state parte la Conventie. SUA este parte, MB nu este.
Nesemnarea Conventiei de catre MB n ciuda compromisurilor care s-au facut
in acest sens reprezinta o pierdere.
2. Aspect personal ratione personae Conventia se aplica in primul rand intre
parti care isi au sediile in state contractante diferite. Cele doua parti trebuie sa
faca parte sau macar una din ele dintr-un stat parte la Conventie. Lex causae
trebuie sa fie legea unui stat contractant.
3. Aspect material ratione materiae se aplica pentru vanzarea internationala
de marfuri. Desi nu defineste nici ce inseamna vanzare si nici ce inseamna
marfa, Conventia reglementeaza elementele/institutiile/tipurile de vanzare la
care nu se aplica. De ex, nu se aplica la vanzarea prin licitatii pt ca ele au un
regim separat, special, nu se aplica la vanzarile sub sechestru, nu se aplica la
vanzarile de titluri de valoare, nu se aplica la schimbul valutar, nu se aplica la
vanzarea de nave si aeronave pentru ca ele au un regim cvasiimobiliar si nu se
aplica la vanzarile de marfuri nepalpabile/imateriale, cum ar fi de ex energia
electrica.
Conventia are 4 parti : in prima parte sunt dispozitii generale, in partea a doua se
reglementeaza formarea contractului, partea a treia efectele contractului
(drepturile si obligatiile partilor), ultima parte dispozitii finale.
Prima parte Probleme de interpretare a contractului

44
Conventia reglementeaza cateva reguli de interpretare a contractului din Comertul

international. Prima regula este interpretarea Conventiei si implicit a contractului
tinandu-se seama de caracterul sau international, deci de faptul ca este vorba de o
conventie intre parti care isi au sediile in state diferite.
A doua regula de interpretare : trebuie sa se respecte buna-credinta in comertul

international. Doctrina si jurisprudenta au adaugat si principiul loialitatii comerciale
care este specific comertului. Principiul bunei-credinte este general.
Al treilea principiu se refera la interpretarea materiilor pe care Conventia nu le

reglementeaza in mod explicit : ,, Problemele privind materiile carmuite de
Conventie care nu sunt rezolvate in mod expres in ea vor fi rezolvate potrivit
principiilor generale din care Conventia se inspira sau, in lipsa acestora, in
conformitate cu legea aplicabila in temeiul normelor de drept international privat,
adica in temeiul lui lex causae . UNCITRAL are un program special de urmarire a
modului in care Conventia este aplicata in statele lumii care au aplicat la ea. n acest
caz particular al notiunii de principii din care Conventia se inspira au fost date
interpretari diferite.
Al patrulea principiu : manifestarile de vointa ale partilor se interpreteaza dupa

intentia partii care a avut acea manifestare de vointa cu conditia ca cealalta parte sa
fi cunoscut sau sa nu fi putut ignora acea intentie. Cu alte cuvinte, Conventia adopta
in interpretare principiul vointei interne, de sorginte romanista, nu principiul vointei
declarate. Judecatorul sua arbitrul trebuie sa incerce sa vada intentia partii in
momentul in care acea clauza a fost redactata. Reglementarea din Conventie mai
prevede insa si ca daca manifestarile de vointa ale partii nu pot fi interpretate in
functie de intentia ei, atunci vor fi intrepretate in functie de semnificatia care le-ar fi
acordata de catre o persoana rezonabila cu aceeasi pregatire ca si cealalta parte
aflata in aceeasi situatie. Aici ne aflam pe taramul dreptului anglo-saxon, teoria
reasonable man a comerciantului rezonabil. Pentru determinarea intentiei unei
parti sau pentru determinarea a ceea ce-ar fi facut persoana rezonabila se va tine
seama de circumstantele pertinente, imprejurarile pertinente, aceasta insemnand, de
pilda negocierile care au avut loc intre parti anterior incheierii contractului,
obisnuitele care s-au stabilit intre ele, uzantele din comertul international si
comportamentul lor ulterior incheierii contractului. Partile sunt legate prin uzantele
la care ele au consimtit si prin obisnuintele care s-au stabilit intre ele. Aceasta este
situatia uzantelor conventionale. art. 9 din Conventie prevede in alin. (2) ca partile
sunt de asemenea considerate ca s-au referit in mod tacit in contract la uzantele pe
care le-au cunoscut sau ar fi trebuit sa le cunoasca si care, in comertul international,
sunt larg cunoscute si in mod regulat respectate de catre partile la contracte de
acelasi tip in ramura comerciala avuta in vedere. Asadar, conventia acopera cele 2
45
modalitati de incorporare contractuala a uzantelor, fie ca este vorba de vointa

explicita, ca sunt coditicate sau nu si faptul ca partile sunt legate atat de uzantele
cunoscute, dar si de cele pe care ar fi trebuit sa le cunoasca
Forma si proba contractului
Art. 11 consacra principiul consensualismului. Contractului nu trebuie sa fie incheiat,

nici constatat in scris si nu este supus niciunei conditii de forma. Simetric, in art. 29
care se refera la modificare sau la rezilierea contractului, Conventia prevede ca
contractul poate fi modificat, reziliat prin acordul partilor, fara a fi nevoie de o
anumita forma. Pentru ca forma este libera proba trebuie sa fie libera caci daca nu
instituie nicio regula restrictiva de forma ca sa protejezi pe cineva nu poti nici sa
impui limitari de proba. Contractul poate fi probat prin orice mijloace, inclusiv prin
martori.
Partea a II-a Formarea contractulu
Implica doua aspecte majore, oferta de a cotracta si acceptarea ofertei. Mai este si
un aspect, respctiv cel privind momentul incheierii contractului.
Oferta de a contracta
Este reglementata in art 14 ca fiind propunerea de incheiere a unui contract

care pentru a fi valabil trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a) Sa fie adresata uneia sau mai multor persoane determinate. Oferta adresata
publicului reprezinta o invitatie la oferta, nu oferta.
b) Sa fie suficient de precisa, adica sa denumeasca urmatoarele lucruri: marfurile,
cantitatea si pretul, in mod express au implicit. Pt pret e suficient sa dea
indicatii sau indicii ca el sa fie determinat.
c) Sa denote vointa autorului ei de a se angaja in caz de acceptare (= sa fie data
in stare de angajament juridic, animo contrahendi negotium)
Retractarea si revocarea ofertei
46
Retractarea reprezinta retragerea ofertei inainte ca ea sa ajunga la destinatar

sau odata (simultan) cu ajungerea ei la destinatar. In aceasta situatie retractarea
este libera, poate fi facuta fara niciun fel de consecinta pt ofertantul care si-a
retractat oferta. Ratiunea: atat timp cat eu, ca destinatar, nu am primit-o sau nu am
facut cheltuieli pt a o analiza, nu am prejudiciu.
Situatia e diferita daca retragerea ofertei se produce dupa ce ea ajunge la
destinatar, atunci vorbim despre revocarea ofertei.
Regula stabilita de Conventie in ce priveste revocarea: oferta poate fi revocata
pana la incheierea contractului daca revocarea soseste la destinatie inainte ca
destinatarul ofertei sa fi expediat acceptarea. E o combinatie de solutii intre dreptul
romanist, care prevede teoria receptiunii pentru incheierea contractului, si dreptul
anglo-saxon, care prevede teoria expeditiunii pentru incheierea contractului.
Prin exceptie, oferta nu poate fi revocata in urmatoarele doua cazuri:
1. Daca oferta prevede in continutul ei un termen pentru acceptare sau daca
prevede ca este irevocabila.
2. Oferta este irevocabila atunci cand este rezonabil pentru destinatarul ei sa
considere ca oferta este irevocabila si sa fi actionat in consecinta (influenta
dreptului anglo-saxon, care pune mare pret pe comportamentul partii).
Notiunea de rezonabilitate se apreciaza in functie de circumstante, de
negocieri, obisnuinte si uzante.
Acceptarea ofertei
Este o declaratie sau o alta manifestare de vointa a destinatarului ofertei care

exprima acordul sau cu privire la oferta. Rezulta ca in conventie se acopera atat
acceptarea expresa, cat si cea tacita.
Conventia reglementeaza foarte corect regimul tacerii: tacerea sau inactiunea
(simpla tacere), prin ele insele, nu constituie acceptarea, dar, per a contrario, prin
ele insele se intelege ca tacerea poate produce efecte daca ele rezulta din lege, din
vointa partilor, din uzante sau obisnuinte.
Momentul cand acceptarea produce efecte Conventia face o distinctie intre
acceptarea expresa (A) si acceptarea tacita (B).
A. Acceptarea expresa comporta o subdistinctie:
a) In cazul contractelor incheiate intre persoane prezente, contractul se
socoteste inchieiat daca acceptarea este emisa imediat, cu exceptia cazului
cand din imprejurari rezulta contrariul.
47
S-a socotit ca inter presentes poate insemna si prin telefon sau orice alt mijloc
prin care persoanele sunt puse in contact direct.
b) Inter absentes, prin corespondenta:
Regula: acceptarea produce efecte, adica acel contract este incheiat, in
momentul in care ea parvine ofertantului, ajunge la ofertant (teoria receptiunii din
drept romanist).
Prin exceptie, acceptarea nu produce efecte daca ea nu parvine ofertantului in
termenul de acceptare stabilit prin oferta sau, in lipsa unei asemenea stipulatii, daca
nu ajunge intr-un termen rezonabil, tinand seama de imprejurari (prin asta
intelegand si natura mijlocului de comunicare folosit de acceptant).
B. Orice alta manifestare de vointa din partea manifestantului de oferta din
care rezulta acordul cu privire la oferta chiar daca nu este emisa o declaratie
explicita. Conventia spune ca trebuie sa se tina seama de termenii ofertei, care
pot stabili anumite conditii, de obisnuinte si uzante. Cel mai simplu exemplu
este expedierea marfii sau plata pretului, total sau partial, sau un inceput de
aprovizionare sau o garantie bancara.
Continutul ofertei
Regula: acceptarea trebuie sa fie pura si simpla, adica sa nu contina

completari, limitari sau alte modificari fata de continutul ofertei. Daca ea contine
asemenea modificari nu este o acceptare, ci este o contraoferta. Principiul este
recunoscut si in sistemul de drept romanist, si de sistemul anglo-saxon (Mirror
Image Rule)
Exceptie: constituie totusi acceptare un raspuns care tinde sa fie acceptarea
ofertei, dar care contine element completatoare sau diferite, dar care nu afecteaza in
mod substantial termenii ofertei.
Conventia enumera cu caracter exemplificiativ ce anume se considera ca
afecteaza in mod substantial termenii ofertei: modificarea privind pretul, plata,
cantitatea, calitatea marfurilor, locul si momentul predarii, conditiile / intinderea
raspunderii uneia dintre parti si rezolvarea litigiilor. Celelalte sunt nesubstantiale.
Exceptia la exceptie: un raspuns care nu altereaza in mod substantial termenii
ofertei poate fi totusi socotit ca o neacceptare de catre ofertant daca ofertantul
releva discrepantele fara intarziere nejustificata verbal sau in scris.
Acceptarea tardiva
48
Este acea acceptare care parvine ofertantului fie dupa expirarea termenului
stipulat in oferta, fie dupa expirarea unui termen rezonabil potrivit imprejurarilor,
obisnuintelor, uzantelor.
Conventia reglementeaza ca acceptarea tardiva, ca regula, nu produce
efecte. La expirarea termenului de acceptare, oferta devine caduca. Totusi
Conventia face o distinctie sau gradualizeaza acest efect negativ in functie de doua
situatii:
a) O acceptare tardiva poate produce efecte daca ofertantul il avizeaza pe
acceptant in acest sens, ca e de acord cu acceptarea tardiva, verbal sau in
scris. Aceasta e situatia care se poate produce in cazul in care tardivitatea
acceptarii este imputabila acceptantului. Asadar acceptatul e in culpa, deci
primirea acceptarii este la latitudinea ofertantului.
b) Tardivitatea acceptarii nu se datoreaza culpei acceptantului, ci unui tert
(carausul care transporta acceptarea catre ofertant (posta, curier etc.)). In
acesta situatie, ofertantul poate sa refuze acceptarea numai in cazul in care il
avizeaza imediat pe acceptant si dovedeste ca din motive obiective acceptarea
nu mai poate fi primita (de ex, daca a vandut marfa).
Efectele contractului
In partea a III-a a Conventiei sunt reglementate efectele contractului de

vanzare.
Daca in ceea ce priveste Titlul II privind formarea, influenta dreptului romanist
este predominanta, in ce priveste efectele contractului, predomina influenta anglosaxona.
Efectele contractului reprezinta obligatiile partilor.
In Conventie sunt reglementate intai obligatiile vanzatorului si apoi
raspunderea contractuala a vanzatorului (consecintele nerespectarii obligatiilor
sale), iar mai apoi obligatiile cumparatorului si apoi raspunderea lui contractuala.
49
Obligatiile vanzatorului (art. 30)
I. Obligatia de a preda marfurile

1. Locul predarii
Conventia reglementeaza patru ipoteze / locuri in care predarea se socoteste
efectuata care sunt aplicabile in scara/cascada:
A) Predarea marfurilor se face la locul stabilit in contract ea exprima
autonomia de vointa a partilor, ea are mereu prioritate.
B) Daca partile nu au prevazut in contract un loc special pt predare, daca
acel contract implica transportul marfurilor, marfa se socoteste predata
in momentul in care ea e remisa catre primul transportator.
C) Daca nu ne aflam nici in ipoteza de mai sus, iar contractul priveste un
bun individual determinat sau priveste un bun generic care trebuie
prelevat dintr-o masa de bunuri sau priveste un bun viitor care trebuie
fabricat/ produs si bunul este plasat intr-un anumit loc, predarea se face
atunci cand bunul este pus la dispozitia cumparatorului in acel loc. Ex:
daca se vinde graul si este situat intr-un siloz, predarea se face la locul
unde se afla silozul/depozitul.
D) Escape clause: marfa se socoteste predata la sediul vanzatorului din
momentul inchierii contractului. Asadar predarea marfii este cherabila,
iar nu portabila, adica cumparatorul trebuie sa vina la sediul vanzatorului
pentru a lua marfa ca ultima solutie.
2. Momentul predarii
Trei momente alternative in cascada:
a) vanzatorul trebuie sa predea marfurile;
a) la termenul stabilit in contract sau determinat prin referire la contract;
b) daca nu s-a prevazut nimic in contract, dar s-a prevazut o perioada de
timp in care marfa trebuie predata, predarea poate fi facuta in mod valabil
in orice moment in cadrul acelei perioade la alegerea vanzatorului (afara de
cazul cand din contract rezulta ca alegerea revine cumparatorului);
c) in toate celelalte cazuri, marfa trebuie predata intr-un termen rezonabil
din momentul incheierii contractului.
II. Obligatia de a transfera proprietatea este mentionata, dar nu e reglementata.
50
III.
Obligatia de a emite documentelor referitoare la marfa:
1. Vanzatorul e obligat sa remita documentele referitoare la marfa in

momentul, in locul si in forma prevazute in contract (autonomia de vointa a
partilor)
2. Daca nimic nu se prevede in contract, remiterea documentelor trebuie
facuta
potrivit
uzantelor,
la
data,
locul
si
forma
care
sa
permita
cumparatorului sa intre in posesia marfurilor sale, sa-si exercite dreptul cu

privire la marfuri.
IV. Obligatia de conformitate a marfurilor este o insumare de obligatii pe care in
general in dreptul romanist legea le reglementeaza separat.
In conceptia Conventiei de influenta anglo-saxona, conformitate inseamna cantitate,
calitate, tip, ambalaj, conditionare si alte elemente de acest tip prevazute in
contracte. Toate sunt supuse unui regim juridic unic, calificate prin sintagma
obligatie de conformitate.
Criteriu pentru indeplinirea obligatiei de conformitate:

1. Criteriul principal concordanta cu contractul: vanzatorul trebuie sa predea
marfurile in cantitatea, calitatea, tipul, ambalajul etc. potrivit prevederilor
din contract;
2. Criterii
subsidiare:
cand
contractul
nu
spune
nimic
cu
privire
la
conformitate:
a) Marfurile se vor socoti conforme daca ele sunt adecvate intrebuintarilor
la care servesc in mod obisnuit marfuri de acelasi tip;
b) Marfurile sunt conforme daca ele sunt adecvate unei intrebuintari
speciale, pe care cumparatorul a adus-o in mod expres sau implicit la
cunostinta vanzatorului. Ex: daca vreau grau de paine de o anumita
destinatie de paine, trebuie ii spun ca e pentru paine.
c) Daca marfa este conforma cu o mostra, cu un esantion sau cu un model
pe care cumpar la pus la dispozitia vanzatorului.
d) In ce priveste ambalajul si conditionarea, ele trebuie facute in modul
obisnuit pt marfuri de acelasi tip, iar daca nu exista un asemenea mod
obisnuit, trebuie facute in maniera adecvata pt ca marfa sa fie conservata
si protejata.
51
V. Obligatia de a preda marfurile libere de orice drept sau pretentie a unui

tert aceasta formula corespunde cu obligatia de garantie pentru evictiune din
dreptul romanist.
Remarcam ca aceasta obligatie se refera la conformitatea juridica a marfii
(pretentia juridica a unui tert) spre deosebirea de obligatia de conformitate care este
materiala, aici este vorba de o conformitate juridica.
Conventia reglementeaza aceasta obligatie in doua pachete de reglementari:
1. Obligatia de garantie pentru evictiune in general
Conventia spune: vanzatorul trebuie sa predea marfa libera de orice drept sau
pretentie a unui tert cu exceptia cazului in care cumparatorul accepta sa preia marfa
chiar si in aceste conditii. => In conceptia Conventiei marfa poate fi vanduta si
daca asupra ei exista un drept sau pretentie din partea unui tert, mergand pana la
solutia ultima cand se pune problma ca tertul sa invoce un drept real asupra marfii.
Vanzarea lucrului altuia nu e interzisa, se prezuma ca vanzatorul urmeaza sa
procure acea marfa pt a o vinde sau revinde pana in momentul cand contractul isi va
produce efectele.
2. Obligatia de garantie pentru evictiune bazata pe un drept de proprietate
intelectuala invocat de un tert
Conventia spune: vanzatorul trebuie sa predea marfurile libere de orice drept
sau pretentie a unui tert intemeiata pe proprietatea intelectuala, pe care le cunostea
sau nu putea sa le ignore in momentul incheierii contractului, cu conditia ca acel
drept sau pretentie a unui tert sa fie intemeiate:
a) Pe legea statului unde marfurile trebuie sa fie vandute sau utilizate,
b) In toate celelate cazuri, pe legea statului unde cumparatorul isi are sediul.
Raspunderea contractuala a vanzatorului (Mijloacele de care dispune

cumparatorul in cazul unei contraventii la contract savarsite de vanzator)
Art 45 din Conventie enumera mijloacele de care dispune cumparatorul in caz

de contraventie la contract de catre vanzator.
Daca vanzatorul nu-si executa oricare dintre obligatiile sale, cumpatarorul este
indreptatit sa exercite un pachet de drepturi pe care Conventia le reglementeaza
imediat si, de asemenea, sa ceara daune-interese (acestea sunt reglementate comun
(vanzator + cumparator)).
52
Pachetul de posibilitati de care dispune cumparatorul:

I.
Cumparatorul are dreptul de a cere executarea contractului de catre

vanzator.
Ne referim asadar la situatia in care contractul ramane in fiinta, nu este

rezolvit, mijloace care implica mentinerea contractului.
1. Cumparatorul poate cere executarea in natura a oricareia dintre obligatiile

vanzatorului.
Aceasta posibilitate se refera deci la toate obligatiile vanzatorului. Este o
posibilitate genearala indiferent de felul obligatiei vanzatorului care a fost incalcata.
Conventia reglementeaza posibilitatea cumparatorului de a acorda vanzatorului un
termen suplimentar pt executare pe o durata rezonabila.
Cumparatorul poate - aceasta este uzanta. Cumparatorul acorda vanzatorului
aflat in culpa pt neexecutarea oricareia dintre obligatii un termen suplimentar.
Acesta e un termen de gratie, conventional. Conventia spune ca termenul de gratie
judiciar e interzis => Judecatorul sau arbitrul nu poate acorda vanzatorului un
termen pt executare, numai cealalta parte.
2. Ipoteza in care vanzatorul nu a executat obligatia de conformitate a

marfurilor.
Nu mai vorbim despre toate obligatiile, ci doar de obligatia de conformitate
incalcata. In acest caz, cumparatorul are trei posibilitati de remediere a situatiei:
a) Cumparatorul poate cere vanzatorul predarea unor marfuri de inlocuire.

Aceasta posibilitate se poate aplica in cazul in care nu exista o contraventie
esentiala la contract (contravention au contrat = incalcare a contractului). Aceasta
notiune esentiala e definita in art. 25 din Conventie, unde se prevede ca este
contraventie esentiala la contract acea fapta care cauzeaza celeilalte parti un
prejudiciu prin care acea parte este privata in mod substantial de ceea ce era in
drept sa se astepte de la un contract privat, afara de cazul in care partea in culpa nu
a prevazut un astfel de rezultat, iar o persoana rezonabila, cu aceeasi pregatire si
aflata in aceeasi situatie, nu l-ar fi prevazut.
Notiunea de contraventie esentiala presupune patru conditii pt a exista o
incalcare esentiala la contract:
i.
Cealalta parte (cumparatorul) sa fi suferit un prejudiciu.
ii.
Acest prejudiciu sa constea in lipsirea acelei parti in mod substantial de

53
ceea ce era in drept sa se astepte de la contract (cauza nu e realizata).

iii.
Nu este incalcare esentiala in cazul in care partea in culpa (vanzatorul) nu a

prevazut producerea prejudiciului.
iv.
Nicio persoana rezonabila cu aceeasi pregatire si aflata in aceeasi situatie

nu l-ar fi prevazut nici ea.
b) Cumparatorul poate cere vanzatorului sa repare lipsa de conformitate afara de

cazul in care acest lucru ar fi nerezonabil tinand seama de imprejurari. Ex:
daca mi-ai vandut un utilaj si e defect, poti cere sa fie inlocuit (a)) sau sa fie
reparat (b)).
Reparatia trebuie ceruta intr-un termen rezonabil din momentul incheierii
contractului sau predarii marfii.
c) Reducerea pretului contractului: daca marfa nu e conforma, cumparatorul

poate cere reducerea proportionala a pretului cu defectul constatat la marfa
livrata (diferenta dintre pretul marfii corect librate si pretul marfii livrate
concret).
II.
Sa ceara rezolutiunea contractului.
CURS 9
Efectele Contractului potrivit Conveniei CISG
II. Rezoluiunea contractului posibilitatea cumprtorului de a solicita rezoluiunea
Spre deosebire de prima soluie, aceasta soluie presupune desfiinarea contractului.
Cumprtorul poate declara contractul ca rezolvit in doua situaii:
1. Daca vnztorul a nclcat oricare dintre obligaiile sale, iar aceasta nclcare
constituie o contravenie esenial la contract.
2. O situaie speciala, atunci cnd e nclcat principala obligaie a vnztorului,
anume obligaia de predare a mrfii. In acest caz cumprtorul poate acorda
vnztorului un termen special pentru executare, adic un termen de gratie
convenional. Dac nici n acest termen, vnztorul nu i ndeplinete obligaia
sau declar c nu i-o va ndeplini, atunci cumprtorul poate declara
rezoluiunea.
54
Regimul rezoluiunii din Convenia de la Viena este diferit de regimul rezoluiunii

din dreptul romanist, care este prin natura ei judiciara, rezoluiunea din
Convenia de la Viena este extrajudiciar, se declar de ctre parte. Este necesar
transmiterea unei notificri ctre vnztorul care nu i-a ndeplinit obligaia i al
treilea element este ca instana nu poate acorda vnztorului un termen de gratie,
nu exista termen de gratie judiciar.
Obligaiile cumprtorului i rspunderea contractual a cumprtorului

1. Obligaia de plat a preului: prin noiunea de obligaie de plat a preului
Convenia nelege ndeplinirea de ctre cumprtor a oricrei formaliti
necesare pentru plata preului, adic transferul sumei de bani de la el ctre
vnztor, potrivit legii, contractului sau uzanelor.
In legtur cu plata preului sunt cteva probleme:
- determinarea preului: Convenia de la Viena a ncercat sa mpace cele dou
sisteme de drept ale lumii principale, sistemul anglo-saxon i cel romanist,
motiv pentru care a revzut dou reglementri separate, una n art. 14 care
face parte din cea de-a doua parte a Conveniei i care prevede ca preul
trebuie s fie determinat sau cel puin determinabil, influena sistemul de drept
romanist. Art 55 care este introdus n partea a treia a Conveniei, o soluie
influenat de sistemul anglo-saxon, care permite ca n contract s nu fie
menionat preul, contractul fiind valabil. Art 55: In cazul n care prile nu au
prevzut preul in contract, prile sunt reputate ca s-au referit in mod tacit la
preul practicat in mod obinuit n momentul ncheierii contractul n ramura
comercial respectiv, pentru aceleai mrfuri vndute n mprejurri
comparabile. Exista o predeterminare legala a preului. Pentru ca aceste doua
articole sunt n aceeai Convenie, este permis statelor sa adere numai la
partea nti i a doua, sau numai la partea treia si a patra. Romania a aderat la
ntreaga Convenia, motiv pentru care cele dou articole trebuie mpcate. Vom
considera potrivit dreptului romn, ca in DCI caracterul determinat sau
determinabil al preului nu este de ordine public, deci nu duce la invalidarea
contractului.
-locul pltii: sunt trei soluii n scar.
a) Daca se prevede locul pltii in contract, preul trebuie pltit acolo
b)daca nu se prevede nimic in contract, preul trebuie pltit la sediul
vnztorului. Plata preului este portabila, nu cherabil, nu se socotete pltit
preul dect in momentul cnd suma ajunge in contul vnztorului.
c) cnd marfa se preda contra remiterii ei, deci in natura, sau contra remiterii
documentelor, plata trebuie fcut in momentul predrii mrfurilor sau a
documentelor.
- momentul pltii:
a) trebuie pltit in momentul determinat prin contract
b)daca in contract se prevede c plata se face contra marf sau documente,
cele dou trebuie sa se produc simultan.
2. Obligaia de preluare a mrfii predate:
a) Acel cumprtor este obligat sa ndeplineasc orice act care este rezonabil din
55
partea lui pentru a permite vnztorului s predea marfa, pentru c de multe

ori predarea necesit anumite pregtiri din partea cumprtorului.
b) Obligaia de a prelua efectiv marfa
Mijloacele de care beneficiaz vnztorul in cazul contraveniei la contract de ctre
cumprtor
Exist anumite msuri pe care vnztorul poate s le ia i s ceara daune-interese,
care sunt comune att pentru rspunderea vnztorului, ct i pentru rspunderea
cumprtorului.
I.
Vnztorul poate cere cumprtorului sa execute obligaia in natura este

soluia regul, care permite supravieuirea contractului i este preferata de
Convenie, cu excepia cazului cnd vnztorul a fcut un act incompatibil
II.
cu executarea n natur.
Vnztorul poate acorda i el un termen cumprtorului pentru executare si,
nici aici, judectorul sau arbitrul nu poate acorda cumprtorului un termen
judiciar de gratie.
Vnztorul are dreptul sa cear rezoluiunea contractului. Cnd are dreptul
s cear rezoluiunea:
a) In cazul in care cumprtorul nu a executat oricare dintre obligaiile
sale, iar nclcarea este o contravenie eseniala la contract.
b) In cazul in care cumprtorul nu i-a executat principala lui obligaie i
anume obligaia de plat a preului sau nu a preluat marfa, vnztorul
poate s i acorde un termen suplimentar pentru executare, nu este
obligatoriu, dar este ncurajat aceasta soluie, iar daca termenul
suplimentar este depit, atunci poate cere rezolut.
Regimul rezoluiunii este identic ca in cazul rspunderii contractuale a
vnztorului.
III.
Situaie special n care cumprtorul nu si-a executat obligaia de a

specifica elementele caracteristice ale mrfii. Sunt multe situaii in care
vnztorul produce pe baza de mostre, eantioane, indicaii tehnice stricte,
concrete din partea cumprtorului. Trebuie indicate forma, msura, sau
alte caracteristici ale mrfii. In cazul in care cumprtorul nu i
ndeplinete aceasta obligaie in termen rezonabil sau in termenul prevzut
in contract, Convenia spune ca vnztorul poate s efectueze singur acele
specificaii, potrivit cu nevoile cumprtorului, care i sunt cunoscute.
Dispoziii generale aplicabile obligaiilor ambelor pri

1. Regimul daunelor-interese, care nsoesc toate celelalte mijloace: sunt dou
56
I.
pachete de reglementari
Regulile generale privind
ntinderea
daunelor-interese:
sunt
dou
reglementri in Convenia de la Viena identice cu cele din dreptul romanist:

a) Daunele interese trebuie s acopere pierderea efectiv suferit (damnum
emergens) i ctigul nerealizat (lucrum cesans)
b) Partea in culpa nu rspunde dect pentru daunele previzibile, pe cele pe
II.
care l
Exista modaliti specifice de calcul al daunelor interese:
a) Situaia aa numitei cumprri de nlocuire sau vnzare compensatorie
(executare curativa) textul spune cnd contractul este rezolvit, iar
cumprtorul a procedat ntr-o maniera rezonabil i ntr-un termen
rezonabil la o cumprare de nlocuire sau vnztorul a procedat in
aceleai condiii la o vnzare compensatorie, daunele interese vor fi
egale cu diferena dintre preul din contract si preul cumprrii de
nlocuire sau al vnzrii compensatorii. Se pot cere si alte daune
interese.
b) Situaia in care contractul este rezolvit, prile nu au procedat la o
vnzare compensatorie sau o cumprare de nlocuire, dar mrfurile au un
pre curent pe pia, daunele interese vor fi egale cu diferena dintre
preul contractual si preul curent pe pia din momentul rezoluiunii
contractului. Se pot cere i alte daune interese

2. Transferul riscurilor de la vnztor ctre cumprtor: Convenia de la Viena nu
reglementeaz transferul proprietii
I.
Ipoteza in care contractul presupune transportul mrfurilor
a) Cnd contractul implica transportul mrfii si potrivit contractului,
vnztorul este obligat sa remit mrfurile ctre transportator ntr-un
loc determinat prin contract, riscurile se transfera de la vnztor ctre
cumprtor, n momentul remiterii n acel loc.
b) Cnd vnztorul nu este inut s predea ntr-un loc determinat,
riscurile
se
transfer
cnd
marfa
este
predat
ctre
primul
transportator.
II.
Ipoteza cnd nu implic transferul mrfii
a) Cnd cumprtorul este inut sa preia mrfurile, vnztorul este inut
s predea mrfurile ntr-un alt loc dect la sediul vnztorului, loc
determinat, riscurile sunt transferate cnd predarea este fcut si
mrfurile sunt puse la dispoziia cumprtorului n acel loc.
b) In toate celelalte ipoteze (escape clause) riscurile se transfer n
momentul predrii mrfii, Convenia spune n momentul prelurii
57
mrfii de ctre cumprtor. Sistemul acesta este de esen anglosaxon, potrivit dreptului romanist riscurile se transfer n momentul
ncheierii contractului, chiar dac nu s-a pltit preul i nu s-a preluat
marfa. Amendament: momentul prelurii mrfii de ctre cumprtor
trebuie s se produc la termenul contractual dac e dat fix sau n
termenul contractual dac este o perioad. Dac cumprtorul nu
preia marfa din culpa lui la acea dat, riscurile se transfer oricum n
momentul cnd marfa ar fi trebuit preluat.
n toate cazurile, pentru a opera transferul riscurilor, marfa trebuie s
fie individualizat ca fiind pentru acel cumprtor.
Consecina transferului riscurilor, regula este aceea c transferul
riscurilor are drept consecin faptul c pierderea, pieirea sau
deteriorarea mrfii survenita dup momentul transferului riscurilor nu
l elibereaz pe cumprtor de obligaia de plata a preului. Situaie de
excepie: cnd pieirea sau deteriorarea este totui datorat unui fapt
culpabil al cumprtorului. In acest caz, nu se pune problema plii
preului sau cel puin nu a plii integrale.
3. Exonerarea de rspundere regimul forei majore: art. 79, care este si
expresie a uzanelor reglementeaz exonerarea de rspundere in parametrii
forei majore, dar nu folosete termenul de for majora, pentru c nu este
cunoscut in dreptul anglo-saxon. Art 79: partea este exonerat de rspundere
pentru neexecutarea oricreia dintre obligaiile sale, daca dovedete ca
neexecutarea este consecina unei piedici care ndeplinete urm condiii
cumulative:
a) S fie independent de voina acelei pri
b) S fie fortuit, s se fi produs pe neateptate, partea s nu se fi ateptat n
mod rezonabil s se produc.
c) S fie imprevizibil i insurmontabil
Convenia de la Viena reglementeaz i regimul anunrii forei majore, partea
care a suferit fora major trebuie s avertizeze pe cealalt parte despre
mpiedicare i despre efectele ei asupra contractului, imediat ce acest lucru
este posibil. In cazul n care avertizarea nu este fcut, partea care a suferit
fora majora nu este deczut din dreptul de a o invoca, dar va suporta acele
prejudicii pe care cealalt parte le-ar fi putut evita daca ar fi fost anunata din
timp.
58
Convenia de la New York din 1974 asupra prescripiei n materie de vnzare

internaional de mrfuri
Este anterioar Conveniei de la Viena, dar in 1980 s-a adoptat i un protocol
modificator al Conveniei de la NY, amndou sunt adoptate sub egida ONU, pentru a
armoniza cele dou Convenii. Iccp domeniul de aplicare, aceasta este identic.
Romnia a aderat in 1992.
Problema duratei termenului de prescripie: potrivit acestei Convenia termenul de
prescripie este de 4 ani, motiv pentru care Convenia NY nu a fost aa populara,
pentru c termenul a fost considerat prea scurt. Convenia NY prevede o limitare
generala a termenului de prescripie de 10 indiferent ce cauze de suspendare sau
ntrerupere ar interveni.
nceputul cursului termenului de prescripie:
Convenia NY adopt o regula general i reguli speciale care nu sunt derogri de la
regula general, ci sunt aplicaii ale regulii generale in anumite cazuri speciale. Din
acest punct de vedere Convenia NY este foarte apropiata de decretul lege 167/1958
si NCC.
Regula generala: termenul ncepe sa curg de la data cnd aciunea poate fi
exercitata, deci din momentul naterii aciunii.
Regulile speciale se refer la principalele situaii de drept cnd prescripia poate
aprea in legtur cu contractul de vnzare.
1. Prescripia aciunii in rspundere contractuala: o aciune ntemeiat pe o
nclcare a contractului poate fi exercitata ncepnd cu data la care acea
nclcare s-a produs.
2. Prescripia aciunii ntemeiat pe neconformitatea lucrului vndut cnd nu s-a
acordat un termen d e gratie ncepe sa curg din momentul in care lucrul a fost
efectiv remis cumprtorului sau oferta de remitere a fost refuzat de
cumprtor.
3. Prescripia aciunii ntemeiate pe neconformitatea lucrului vndut cnd s-a
acordat o garanie expres. Daca vnztorul a dat privitor la lucrul vndut o
garanie expres, valabil pe o durata determinat, termenul de prescripie a
aciunii cumprtorului sprijinit pe acea garanie ncepe s curg de la data
cnd cumprtorului a notificat vnztorului neconformitatea lucrului vndut,
cnd a fcut reclamaia de neconformitate, dar termenul ncepe sa curg cel
mai trziu de la data expirrii garaniei.
4. Situaia dolului o aciune sprijinit pe dol, termenul ncepe s curg de la
data cnd dolul a fost cunoscut sau n mod raional ar fi trebuit s fie cunoscut.
59
Dou momente alternative de cnd ncepe s curg prescripia, un moment

subiectiv cnd dolul a fost cunoscut si un moment obiectiv, cnd dolul ar fi
trebuit s fie cunoscut prin raportare la ce ar fi fcut o persoan rezonabil
aflat n aceeai situaie.
5. Situaia rezoluiunii contractului Convenia reglementeaz dou ipoteze:
a) Cnd este vorba despre o rezoluiune anticipat, adic atunci cnd
declaraia de rezoluiune este fcut nainte de data fixat pentru executare.
In aceast situaie, termenul de prescripie ncepe s curg de la data
declarrii rezoluiunii, de la data notificrii rezoluiunii ctre cealalt parte.
b) Cnd rezoluiunea este simultan sau ulterioar termenului de executare
prescripia ncepe sa curg de la data prevzut n contract pentru
executare.
ntreruperea si suspendarea prescripiei noiuni diferite ncetare a curgerii
termenului de prescripie
Convenia reglementeaz trei cazuri de ncetare a curgerii termenului:
1. Curgerea prescripiei se ntrerupe n momentul ndeplinirii de ctre creditor a
oricrui act introductiv al oricrei proceduri mpotriva debitorului. O situaie
similar celei din dreptul romn. Convenia expliciteaz prin act introductiv al
oricrei proceduri se nelege introducerea unei proceduri judiciare, arbitrale
sau a unei proceduri administrative mpotriva debitorului.
2. Prescripia se ntrerupe in cazul ndeplinirii de ctre creditor a oricrui act de
procedur care are efect ntreruptiv de prescripie, potrivit legii statului unde
debitorul i are sediul. Aceasta reglementare are rolul de a satisface acele
sisteme de drept care prevd si late cauze de ntrerupere a prescripiei dect
cele pe care le prevede Convenia.
3. Al treilea caz de ntrerupere este recunoaterea de ctre debitor a obligaiei pe
care o are fata de creditor. Recunoaterea poate fi expres, n scris, dar poate
fi tacit, i d exemple de situaii de recunoatere tacit: plata dobnzilor,
executarea parial a obligaiei de ctre debitor.
Suspendarea prescripiei prelungirea termenului de prescripie
Convenia reglementeaz la modul general suspendarea prescripiei printr-un singur
caz care este cel al forei majore, deci se suspend pe durata forei majore. Nu este
folosit termenul de for major, ci spune termenul de prescripie se prelungete
cnd naintea expirrii sale au intervenit mprejurri care ndeplinesc urmtoarele
condiii:
a) Nu sunt imputabile creditorului
b) Nu poate fi nici evitata, nici nvins
60
c) mprejurarea l aduce pe creditor n imposibilitatea de a face sa nceteze cursul

prescripiei
Caracterul dispoziiilor din con NY privind termenul de prescripie: exista o regul i
o excepie.
Regula: termenele de prescripie sunt imperative, prin excepie, debitorul poate
oricnd, n cursul termenului de prescripie sa prelungeasc acest termen printr-o
declaraie scris adresat creditorului.
Efectul expirrii termenului de prescripie: nici un drept nu este recunoscut si nici nu
devine executoriu in nicio procedura dup expirarea termenului de prescripie.
Efectul mplinirii termenului de prescripie este ca dreptul nu mai poate fi
recunoscut si nici nu mai poate fi pus in executare in cadrul unei proceduri.
Convenia reglementeaz i efectul prescripiei asupra dreptului subiectiv i asupra
obligaiei corelative: prescripia nu duce la dispariia dreptului subiectiv, aa nct
Convenia prevede c dac debitorul execut obligaia sa dup expirarea termenului
de prescripie el nu poate s ceara restituirea prestaiei, chiar daca a ignorat sau nu
a cunoscut n momentul executrii c termenul de prescripie era expirat. Aadar, n
concepia Convenia, dup expirarea termenului de prescripie, dreptul subiectiv al
creditorului nu se stinge, dar el nu mai poate fi exercitat pe cale de aciune, ci numai
pe cale de excepie, n sensul c, n cazul n care debitorul execut, creditorul i va
invoca excepia titlului su i va paraliza astfel o eventual aciune n repetiiune.
Obligaia debitorului devine imperfect.
Efecte speciale:
a) Problema prescripiei dobnzilor: expirarea termenului de prescripie cu
privire la capital duce la prescrierea dobnzilor aferente
b) Cnd executarea este cu prestaii succesive, ealonate n timp pentru fiecare
prestaie curge un termen separat. Dreptul la aciune al creditorului cu privire
la fiecare dintre prestaiile succesive se stinge printr-o prescripie distinct.
c) Calculul termenului de prescripie: n Convenia de la NY sunt numai termene
pe ani, 4 si 10, avem o reglementare adaptat acestei situaii. Termenul de
prescripie este calculat astfel nct s expire la miezul nopii al zilei a crei
dat corespunde celei n care termenul a nceput s curg. Daca prescripia
ncepe s curg pe 31.03.2016, expira la 31.03.2020, ora 24:00.
Dreptul comertului international curs 10
61
Regulile INCOTERMS
INCOTERMS: in = international; co = commercial; terms = terms, clauze).
Vom analiza varianta din 2010, care a intrat in vigoare in 2011. Regulile
INCOTERMS sunt o lucrare care a cunoscut o lunga evolutie istorica. Ele sunt
elaborate de ICC Paris. Prima varianta a fost in 1953. Apoi in anii 2000 au avut loc
modificari succesive.
Natura juridica. Sunt uzante codificate in materia continutului contractului
de vanzare internationala de marfuri. Obiectul regulilor INCOTERMS il reprezinta
vanzarea internationala de marfuri. In mod tangential, acestea se refera si la
contracte adiancente vanzarii (mai ales contractul de transport si contractul de
asigurare a marfii in tranzit international).
Regulile sunt o codificare de uzante. Au pornit, asadar, de la studiul practicii in
relatiile dintre comercianti, vanzatori si cumparatori, iar procesul continua. Exista o
comisie specializata la ICC Paris care analizeaza permanent semnalele care vin din
practica si, periodic, se elaboreaza noi variante ale regulilor.
Sunt uzante codificate pe zona europeana. Camera de Comert de la
Washington a facut si ea, la un anumit moment, o codificare de uzante pe zona
americana si a rezultat ceea ce se numeste Revised American Foreign Trade
Definitions (RAFTD, ultima varianta 1941). Nu s-au mai facut modificari la aceste
reguli. Au recomandat ca si comerciantii americani sa foloseasca tot INCOTERMS.
Prin urmare, la momentul actual, ele au aplicabilitate universala.
Forta juridica. Regulile INCOTERMS nu constituie o conventie internationala,
nu constituie o lege, nu sunt aplicabile prin propria lor forta juridica. Ele se aplica cu
caracter facultativ, atunci cand partile trimit la ele in mod expres sau implicit. Cea
mai frecventa situatie este aceea in care partile trimit la regulile INCOTERMS printro clauza explicita. In general, formula este simpla, se refera la obligatia principala a
vanzatorului, respectiv cea de livrare a martfii (FOB Constanta INCOTERMS). In
INCOTERMS 2010 sunt 11 reguli. In momentul in care intr-un act exista o asemenea
clauza, respectivul pachet de reguli din INCOTERMS aferent acelei clauze, asadar
pachetul care reglementeaza drepturile si obligatiile partilor, sunt incorporate
contractual, devin clauza contractuale. Mecanismul acesta juridic de incorporare
contractuala a unor reglementari de acest tip se numeste receptiune contractuala
sau per relationem. Este posibil ca partile sa se refere la INCOTERMS in mod
implicit,
punandu-se
problema
interpretarii
vointei
partilor
de
catre
judecator/arbitru.
Regulile acopera in momentul de fata 70-80% din vanzarea internationala de
marfuri. Ele sunt prezente si in viata noastra zilnica, conditia de livrare fiind
prevazuta in contract.
62
Importanta regulilor INCOTERMS. Acestea prezinta cel putin doua mari

avantaje pentru comercianti:
1. In primul rand, ele asigura o semnificativa economie de timp contractul si de
spatiu contractual;
a. De timp pentru ca partile nu mai trebuie sa negocieze fiecare clauza a
contractului in parte, ci ele vor negocia numai regula INCOTERMS. Cand
au cazut de acord asupra regulii, intregul pachet de reguli respective e
incorporat contractual;
b. De spatiu in era digitala, nu mai exista contracte fluviu, cum erau pe
vremuri. Contractul se incheie pe o pagina, in care se trec numai
elementele variabile. Obligatiile partilor sunt prestabilite in regulile
INCOTERMS.
2. Sporirea semnificativa a securitatii circuitului comercial, a certitudinii juridice.
Regulile INCOTERMS sunt elaborate de experti, de specialisti, iar riscul de a
exista discrepante intre diferitele clauze este practic zero, pentru ca practica a
demonstrat ca principala sursa de litigii dintre parti o constituie eventuala
interpretare a clauzelor contractului. regulile INCOTERMS nu se pot exprima
imperfect. Ele sunt traduse in toate limbile, in asa fel incat nu pot exista
asemenea probleme de interpretare. Mai mult decat atat, au si ghiduri de
interpretare.
Clasificarea se poate face dupa mai multe criterii. Cel mai important este insa
criteriul modalitatii de transport la care respectiva regula se refera. Din acest
punctde vedere, sunt doua mari categorii de reguli INCOTERMS:
1. Reguli care se aplica pentru toate categoriile de transporturi (7);
2. Reguli care se aplica numai pentru transporturile maritime si fluviale
(4);
De asemenea, regulile se pot clasifica si dupa criteriul momentului cand are loc
livrarea marfii, in 4 grupe. Fiecare grupa incepe cu o litera:
Grupa E;
Grupa F;
Grupa C;
Grupa D.
Cum se alege una din cele 11 reguli? Alegerea unei reguli este o problema
de negociere a partilor, dar nu este aleatorie. Regulile din grupele E si F contin mai
putin obligatii pentru vanzator si mai multe pentru cumparator. Regulile din grupele
C si D contin mai multe obligatii pentru vanzator si mai putine pentru cumparator.
De fapt, pe masura ce inaintam in analiza regulilor, vom vedea ca obligatii ale
cumparatorului se transfera de la cumparator la vanzator, se echilibreaza undeva pe
la grupa C, pentru ca la grupa D sa fie cele mai multe obligatii pentru vanzator si
cele mai putine pentru cumparator. Alegerea uneia sau alteia dintre reguli e o
problema de piata, de forta economica. Daca este o piata a vanzatorului, o sellers
market, acesta va impune o clauza favorabila lui. Daca este o buyers market, exista
marfa multa si sunt cumparatori putini, atunci cumparatorul va fi cel care va impune
o regula mai favorabila lui.
1.
2.
3.
4.
63
Care sunt obligatiile pe care le reglementeaza fiecare regula? Regulile

INCOTERMS sunt concepute matematic. Asa se explica si faptul ca ele se impart pe
categorii. In fiecare regula gasim aceleasi obligatii (dpdv al naturii lor), insa ele se
impart diferit. Regulile reglementeaza obligatiile vanzatorului cu codurile A1-A10,
si obligatiile cumparatorului cu codurile B1-B10. Astfel:
A1 obligatii generale;
A2 obligatii privind licentele, autorizatiile cu privire la marfa;
A3 problema contractului de transport si a celui de asigurare; nu contin
prevederi de natura contractului de transport/asigurare, ci numai cui ii revine
obligatia sa incheie un asemenea contract;
A4 obligatia de livrare a marfii (data si locul unde marfa se socoteste a fi
livrata);
A5 transferul riscurilor;
A6 repartizarea cheltuielilor;
A7 obligatiile de notificare a cumparatorului;
A8 obligatiile privind documentele de livrare;
A9 obligatiile privind verificarea, ambalarea si marcarea marfii;
A10 obligatiile de asistenta pentru obtinerea de informatii legate de contract
(cooperarea);
Obligatiile cumparatorului sunt simetrice. B1, B2, B3 sunt identice, la B4 este
obligatia de preluare a marfii, iar in rest sunt in general aceleasi.
Analiza Regulilor INCOTERMS
I.
Regula EXW (ex works se completeaza cu numele locului de livrare a

marfii; ex: exw + place of delivery; in limba romana, se numeste franco
fabrica, franco uzina etc.)
Regula ex works e prima, cu cele mai putine obligatii pentru vanzator si cele
mai multe pentru cumparator. Impartirea lor este urmatoarea:
1. Momentul livrarii marfii si transferul riscurilor
Are loc cand marfa este pusa de vanzator la dispozitia cumparatorului la locul
de livrare convenit, la sediul vanzatorului. Cumparatorul ia, asadar, marfa de la
sediul vanzatorului (sediul de productie).
2. Obligatiile de export si import
Vanzatorul nu are nicio obligatie. Este o vanzare interna pentru el. Toate
obligatiile revin cumparatorului. Cumparatorul este cel care trebuie sa se ocupe de
export, de tranzit, eventual, si de import in tara de destinatie.
3. Obligatiile privind contractul de transport
Vanzatorul nu are nicio obligatie. Cumparatorul este cel care trebuie sa aduca
mijlocul de transport potrivit, in functie de natura marfii, la sediul vanzatorului.
4. Obligatiile privind contractul de asigurare
Vanzatorul nu are nicio obligatie. Nici cumparatorul nu are vreo obligatie, insa,
in mod normal, cumparatorul, daca vrea sa se asigure, el va trebui sa faca acest
lucru.
64
II.
Regula FCA (free carrier se completeaza cu numele locului de livrare

convenit; in limba romana, franco transportator)
1. Livrarea marfii si tranferul riscurilor

Are loc in momentul cand marfa este pusa la dispozitia primului transportator,
la locul si la data convenite prin contract. Momentul livrarii marfii si tranferului
riscurilor e impins putin mai departe. Vanzatorul poate duce marfa pana la un loc
convenit (poate fi un terminat de transport, un doc etc.), nu la sediul cumparatorului.
Esential este ca livrarea marfii se face in momentul in care marfa este data in
custodia carasului;
2. Obligatiile de export si import
Daca se livreaza catre un transportator dincolo de frontiera (ex: daca marfa se
incarca pe un vas in portul Constanta), exportul revine vanzatorului. Tranzitul si
importul revin cumparatorului.
3. Obligatii privind contractul de transport
Transportul poate sa nu fie in sarcina vanzatorului. Poate fi daca vanzatorul
transfera in alt loc decat la sediul sau. In principiu, revine cumparatorului.
4. Obligatii privind contractul de asigurare
Revine cumparatorului.
III.
Regula CPT (carriage payed to + locul de destinatie convenit; in limba

romana, transport platit pana la);
1. Livrarea marfii si transferul riscurilor

Vanzatorul este obligat sa predea marfa transportatorului sau transportatorilor
succesivi, pentru a fi transportata pana la locul de destinatie convenit. Se foloseste
pentru toate celelalte tipuri de transport.
2. Exportul si importul
Exportul revine vanzatorului, iar tranzitul si importul cumparatorului.
3. Contractul de transport
Vanzatorul plateste transportul marfii.
4. Contractul de asigurare
INCOTERMS nu prevede vreo obligatie in sarcina vreunei parti. In principiu, o
suporta cumparatorul.
IV.
Regula CIP (carriage and insurance payed to + locul livrarii)

Deosebirea majora fata de regula CPT este ca vazatorul suporta si asigurarea,
restul sunt in principiu la fel ca la CPT.
V.
Regula DAT (delivered at terminal cu aratarea terminalului, ex: port, loc

de destinatie convenit in contract)
Regula DAT schimba in mod esential momentul livrarii marfii si transferul
riscurilor, care are loc in momentul in care marfa este pusa la dispozitia
65
cumparatorului la terminalul convenit, deci nu in momentul in care a fost predata

transportatorului.
Exportul si tranzitul pana la terminal revin vanzatorului. Importul in tara de
destinatie revin cumparatorului.
Transportul pana la terminal revine vanzatorului, iar asigurarea depinde de
conventia partilor, poate reveni oricareia dintre ele.
VI.
Regula DAP (delivered at place cu aratarea locului de destinatie

convenit)
Vanzatorul este obligat sa livreze marfa cumparatorului in mijlocul de transport
gata pentru descarcare la locul de destinatie convenit.
Exportul si tranzitul revin vanzatorului, iar importul ii revine
cumparatorului. Transportul revine vanzatorului, iar asigurarea oricareia dintre
parti.
VII. Regula DPP (delivered duty payed cu aratarea locului de destinatie
convenit)
Regula DPP este la polul opus regulii ex works, cu cele mai multe obligatii
pentru vanzator si cele mai putine pentru cumparator.
Marfa trebuie pusa la dispozitia cumparatorului la locul de destinatie convenit.
Vanzatorul suporta totul: export, tranzit, import.
Transportul este suportat de vanzator, iar asigurarea de oricare dintre parti, in
principiu tot de catre vanzator.
Regulile de mai sus vizeaza transporturile de orice natura, mai putin cele
maritime si fluviale.
Urmeaza patru reguli din transporturile maritime si fluviale:

I.
Regula FAS (free alongside ship liber de-a lungul vasului; se

completeaza cu portul de incarcare convenit)
Ex: vanzator roman, cumparator american. Vanzatorul are sediul la Bucuresti,
marfa este incarcata pe vas in portul Constanta, este transportata in portul Istanbul,
este incarcata si dusa pana la destinatie in portul american. Regula FAS se
completeaza cu numele portului de incarcare convenit. Partile spune asa: livrarea
marfii se face FAS Constanta INCOTERMS 2010.
Regula FAS implica cele mai putine obligatii pentru vanzator si cele mai multe
pentru cumparator.
Vanzatorul este obligat sa puna marfa la dispozitia cumparatorului de-a lungul
vasului pe cheiul portului de incarcare convenit, dupa uzanta portului, la data sau in
perioada stabilita in contract.
66
In legatura cu exportul, pana la INCOTERMS 2000, obligatia de export din tara

vanzatorului revenea cumparatorului. Reglementarea era perfect coerenta, pentru ca
livrarea se face pe cheiul portului Constanta, care face parte din teritoriul Romaniei,
deci nu trece frontiera. Trece frontiera cand se afla in custodia cumparatorului, deci
era firect ca acel cumparator sa suporte exportul.
In INCOTERMS 2000, regula FAS era o vanzare interna, ca si cum ar fi vandut
la Satu Mare. S-a constatat insa ca practic au avut loc multe probleme. Pentru
cumparatorul american era foarte greu sa se ocupe de formalitatile de export din
Romania. Din acest motiv, INCOTERMS 2010 a schimbar regula si a facut vanzarea
FAS o vanzare externa exportul revine vanzatorului.
Tranzitul si importul revin cumparatorului.
Vanzatorul este obligat sa transporte marfa pana in portul de incarcare (de la
Bucuresti la Constanta) si sa o depuna pe chei la dispozitia cumparatorului.
Contractul international de transport revine cumparatorului. Cumparatorul
trebuie sa incheie un contract de navlosire (charter party), in sensul ca trebuie sa
navloseasca un vad apt pentru a incarca marfa care face obiectul contractului si sa
aduca acel vas in portul de incarcare convenit (Constanta), la data stabilita in
contract si vasul sa fie capabil sa preia intreaga marfa de pe chei.
In primul rand, cumparatorul navloseste, incheie contractul charter party.
Vasul trebuie sa soseasca la data stabilita in contract. Daca vasul nu soseste la data
stabilita in contract, vanzatorul are obligatia, in temeiul principiului colaborarii, sa
depoziteze marfa, sa n-o lase pe chei, intr-un loc in incinta portului, pe cheltuiala
cumparatorului.
Momentul livrarii marfii si transmiterii riscurilor este insa data din
contract cand vasul trebuia sa soseasca. Daca marfa piere in acel depozit,
cumparatorul va trebui sa suporte riscul.
Trebuie incarcata intreaga marfa de pe chei, altfel riscurile sunt ale
cumparatorului. De asemenea, trebuie sa incarce in timp, daca nu incarca in timp,
este raspunzator pentru daune pentru intarzierea incarcarii vasului.
In ceea ce priveste asigurarea, INCOTERMS nu stabileste o obligatie, dar, in
principiu, asigurarea apartine cumparatorului.
II.
Regula FOB (free on board liber la bordul vasului; se completeaza cu

numele portului de incarcare convenit)
Ex clauza: livrarea marfii se face FOB Constanta INCOTERMS 2010.
Momentul livrarii marfii este impins un pas mai departe, si anume

momentul in care marfa este livrata la bordul vasului, potrivit uzantei portului, la
data convenita in contract.
Si obligatia de a incarca marfa pe vas revina vanzatorului.
67
Exista si o varianta a regulii FOB, care se numesteste FOB stivuit (stowed),

cand momentul livrarii marfii este impins la stivuirea marfii in vas.
Exportul revine vanzatorului, pentru ca marfa trece frontiera in momentul in
care este incarcata pe vas. Tranzitul si importul revin cumparatorului.
Transportul revine cumparatorului si se aplica mutatis mutandis ce am spus
la FAS. Asigurarea revine, in principiu, cumparatorului.
III.
Regula CFR (cost freight [navlu] cost si navlu; se completeaza cu locul

de destinatie al marfii).
CFR = FOB + F
Vanzatorul navloseste vasul; se va introduce in pretul marfii si navlul).

Asigurarea ramane la cumparator.
IV.
Regula CIF (Cost insurance freight - cost, asigurare si navlu).

CIF = FOB + I + F
Vanzatorul suporta si pretul contractul de transport maritim si asigurara

marfa. Nu suporta cheltuielile de conservare a marfii pe parcursul drumului, ci sunt
suportate de cumparator.
Exportul revine vanzatorului, tranzitul si importul revin cumparatorului.
Cele mai folosite sunt FOB (sellers market) si CIF (buyers market), insa nu
intotdeauna este asa, pentru ca, la regula CIF, de exemplu, care este cea mai
oneroasa pentru vanzator, daca acesta are in propria lui tara si amatori de la care sa
navloseasca vasul pe plan intern si societati de asigurare care sa asigure marfa, este
mai convenabil uneori sa inchei un contract CIF decat FOB pentru vanzator.
Operaiunile de contrapartid n comerul internaional

Operaiuni contractuale complexe: au n structura lor 2 sau mai multe
contracte n sensul de negotium, autonome, dar pe care prile le consider prin
voina lor ca fiind interdependente, n vederea realizrii unei finaliti juridice i
economice comune i anume, compensarea total sau parial a importurilor cu
exporturile.
Ex: utilizate de autoriti publice, fie c este vorba de societi cu capital de
stat, fie de instituii de stat, pentru c ele au obligaia de a asigura o compensare
atunci cnd cumpr a importurilor cu exporturile.
O firm romn A cumpr de la firma strin B o anumit marf (import), iar
ntre acelai pri, se ncheie un contract de export cu privire la un alt produs, n aa
fel nct importul i exportul s se compenseze total sau parial: contrapartid
bilateral n care att contractul de import i exprot se desfoar ntre A i B
68
Contrapartid trilateral:import ntre A i B, iar exportul fcut de C lui B.

Posibilitatea ca partea din strintate, cumprrtorul, s nu fie acelai cu B:
contrapartid cvadrilaterale: import ntre A i B, export ntre C i D.
n principiu operaiunile de contrapartid sunt complexe.
Temeiul economic juridic dintre contractele care formeaz contrapartida:
Temei economic: compensarea importurilor cu exporturile

Temei juridic: acordul de voin al prilor, principiul autonomiei de
voin, iar dpdv al consimmntului, al elementelor de valabilitate a
actului putem spune c, cauza contrapartidei este unic, anume,
compensarea importurilor cu exporturile. Dac nu exist un scop juridic
comun, contractele sunt distincte. Legtura este dat de acest scop unic,
juridic, care le leag i le d o configuraie aparte.
Formele contrapartidei:
Contrapartida axat pe contractul de vnzare-cumprare: cea ai des

ntlnit. Poate mbrca la rndul su dou forme:
1. Cntrapartid prin dou sau mai multe contracte paralele; n principiu
ele se ncheie concomitent, sau la interval scurt i sunt corelate n
executarea lor. Executarea unui din contracte este nsoit de
principiu, de o tran de executare n cellat contract.
2. Contrapartida care presupune un contract cadru de export urmat de
unul sau mai multe contracte de import care se ncheie n temeiul
contractului cadru. Se ncheie un contract cadru, de obicei acesta este
de export, se ncheie contracte cadru de import, iar acestea sunt
urmate de contracte de export ntemeiate pe contractul cadru. n
acest caz, importul este asigurat de la nceput, nsoit de un contract
cadru de export, iar contractele de export propriu-zise se ncheie
ulterior n temeiul contractului cadru.
Contrapartida axat pe contractul de schimb: importul i exportul se
realizeaz n natur, se ncheie dou sau mai multe contracte de schimb
succesive, ntre doi sau mai muli parteneri din ri diferite, decontrile
n numerar fiind excluse sau foarte reduse. De obicei, este utilizat atunci
cnd este vorba de produse specifice, strategice i nu are o extindere
mare.
Contrapartida
axat
pe
contractul
de
cooperare
economic
internaional: presupune un contract de imort de vnzare-cumprare,
nsoit de un contract de un contract de cooperare internaional n
cadrul cruia se realizeaz un contract de export compensator.
Ex: Contract de import de materie prim ntre A i B. Acesta este nsoit
de ncheierea ntre acelai pri sau i cu altele, de un contract de
constituire a unei societi care este o form de cooperare, societatea
avnd ca scop prelucrarea acelei materii prime care va fi vndut
(export), realizndu-se o compensare.
Contractul cadru de export:
69
Acesta nu d natere la obligaii de a da, de a transmite un drept real. Acesta

d natere numai la obligaii de a face, in contrahendo, respectiv, obligaia de a
ncheia n viitor, contractele de export propiu-zise. Acestea din urm sunt contracte
care dau natere la obligaii de a da pentru c ele transfer proprietatea i asigur
compensarea exporturilor cu importurile,
Contractele de export se ncheie pe baza contractului cadru, contractul cadru
stabilind elementele de baz, ale viitoarelor contracte de export.
Contractul cadru de export conine anumite elemente pe baza crora se vor
ncheia contractele de export. Ele vor stabili tranele de mrfuri i condiiile de
livrare. Este de reinut c n contrapartid, tranele de mrfuri i condiiile din
contract sunt concordante cu cele de import. n acest caz, exist posibilitatea ca n
cazul n care o parte de nu execut obligaiile din contractul de export, importatorul
romn A s invoce neexecutarea contractului de export, iar ntre C i D i s invoce
excepia de neexecutare a contractului i n felul acesta s nceteze executarea n
contractul de import. Spre deosebire de dreptul comun, unde excepia de
neexecutare este un efect specific al contractelor sinalagmatice i se invoc n cadrul
aceluiai contract, n contrapartid, excepia de neexecutare poate fi invocat ntre
dou contracte distincte deoarece acestea sunt legate printr-o cauz juridic unic.
Contractul cadru trebuie n mod obligatoriu s prevad constituirea unui
comitet de coordonare a contractelor pentru c operaiunea fiind complex
presupune o contabilitate dificil. Se constituie un comitet ad-hoc. Se constituie i un
cont martor, un cont de eviden a executrii contractelor.
n cazul n care contrapartida mbrac forma trilateral sau mai mult, una din
pri, de ex: A, este obligat s numeasc pe exportatorul C. Este posibil ca B, firma
strin, s fie obligat s desemneze partea numit D pt a ncheia contractul cu C. n
aceast situaie, obligaia lui A sau lui B, de a aduce un contractant pt operaiunile
de export n contrapartid mbrac forma unei promisiuni pentru fapta altuia.
Aceast promisiune pt fapta altuia poate s antreneze rspunderea lui A i B.
Trebuie s conin termenele n care se vor ncheia contractele de export
subsecvente. Trebuie s determine cel puin generic mrfurile care vor face obiectul
exportului. n ceea ce privete mrfurile, exist mai multe posibiliti: posibilitatea
stabilirii unei liste limitative din care s se fac exportul, sau s fie libre choix a lui D
din strintate de a cumpra orice marf de pe piaa rom.
O alt prevedere: criteriile de determinare a preului. Se folosete de obicei o
formul generic: n contractele de export subsecvente mrfurile rom. Vor fi vndute
n condiii de competitivitate.
Un alt element: coniiile de plat a peului: ex.moneda. De obicei, partea
romn importatoare este interesat s existe o corelaie ntre contractele din
contrapartid.
70
Garaniile bancare sau de alt natur pe care partenerul strin trebuie s le

aduc pt a garanta executarea obligaiilor sale n contractele de export n
contrapartid. Se emite de obicei o scrisoare de garanie.
Sanciunile aplicabile partenerului strin n cazul nendeplinirii obligaiilor din
contractul cadru i cele subsecvente. Ex. O clauz penal.
Este posibil s se prevad excepia de neexecutare: dr. Partenerului rom. De a
nu face importul n care partenerul strin, sau persoana desemnat nu face exportul.
n ceea ce privete desemnarea importatorului n contrapartid, este posibil ca
n contractul cadru s se prevad clauza libre tiers ( libertatea de alegere a terului)
sau se pot prevedea anumite restricii (ex: persoane din state care prezint risc de
corupie, sau cu care partea rom. Are restricie de a face comer)
Trebuie s conin i prevederi privind condiiile i zonele n acre vor fi
vndute mai departe mrfurilor rom. (ex: interzicerea exporturilor pe diverse piee)
Poate prevedea dispoziii privind soluionarea litigiilor: clauze compormisorii pt
ntreaga operaiune de contrapartid.
Ca meniune final se precizeaz c el face corp comun cu contractele de
import i cu contractele de export subsecvente.
Arbitrajul comercial internaional

Modalitatea cea mai frecvent se soluionare a litigiilor.
Def: Este o jurisdicie/ pentru soluionarea litigiilor comerciale
internaionale/ arbitrabile/ ntre persoane de drept privat sau ntre acestea i
persoane de drept public acionnd de jure gestionis/ jurisdicie efectua de
un tribunal arbitral/ compus din persoane nenvestite cu autoritate public
denumite arbitrii/ tribunal a crui competen izvorte din voina prilor
sau n cazuri excepionale din convenii internaionale/ jurisdicie
desfurat pe baza unei proceduri speciale/ care se poate finaliza prinr-o
hotrre definitiv i obligatorie pentru prile litigante.
1. Arbitrajul este o jurisdicie
Este o justiie, arbitrii avn competena de a judeca potrivit legii. Arbitrajul se
aseamn cu instana de judecat. Judectorul este abilitat s spun legea.
Astfel, arbitrajul i instanele de dr. Comun sunt dou forme de jurisdicie.
Arbitajul se deosebete de ceea ce se numete conciliere, mediere, expertiz,
forme alternative de soluionare a litigiilor care sunt nejurisdicionale (exportul
nu poate pronuna o hot. Care s poat fi pus n executare prin fora
coercitiv a statului)
2. Jurisdicie pentru soluionarea litigiilor comerciale internaionale
Acesta este obiectul arbitrajului internaional. Denumirea de arbitraj este dat
de obiectul su, exist multiple forme de arbitraj (de drept public: litigii ntre
71
state ca puteri suverane; n dreptul muncii). Trebuie s fie un litigiu comercial

i internaional ( cu element de extraneitate).
3. Arbitrajul nu poate soluiona orice litigiu
Litigiul trebuie s fie arbitrabil. Trebuie s fie un litigiu cu privirela care prile
s poat ncheia o tranzacie, s poat s dispun. Sunt domenii nearbitrabile:
dreptul familiei, contestaia mpotriva unei hot. De adunri generale a unei
societi.
4. Prile litigante
Particip persoane de drept privat n principal ( societi sau pers. Fizice).
Totui, este de competena acestui arbitraj s soluioneze litigiile ntre pers. De
drept public i pers de drept privat cnd statul acioneaz nu de juri imperium,
ci de jure gestionis, adic pe picior de egalitate juridic cu cealalt parte.
Litigiile mixte sunt frecvente. ICSID-ul judec litigii, de regul ntre stat i
pers. De drept privat (ex: investitor c Romnia).
5. Efectuat de un tribunal arbitral
Tribunalul arbitral este compus din arbitrii, unul sau mai muli. Tribunalul
arbitral nu se confund cu instituia de arbitraj n cadrul creia se formeaz: de
ex, Curtea de Arbitraj Internaional de pe lng camera de Comer a Romniei
nu se confuns cu Tribunalul arbitral. Se poate crea i un tribunal ad-hoc.
6. Este compus din arbitrii
Arbitrii sunt persoane particulare nenvestite cu autoritate statal, aa cum
sunt judectorii. Judectorul este un demnitar, funcionar public, face parte din
organele puterii judectoreti. Arbitrii sunt persoane private care sunt
desemnate ca atare datorit calitilor lor.
Arbitrajul este o justiie privat.
7. Izvorul competenei arbitrilor
Dac competena izvorte din lege, a arbitrilor izvorte din voina prilor n
imensa majoritate a cazurilor.
n mod excepional este posibil ca prin convenii internaionale s se prevad
competena arbitral n litigii de drept privat.
Sunt tratate bilaterale care prevd obligaia de a merge n arbitraj.
8. Se desfoar pe baza unei proceduri speciale
Este prevzut dac este vorba de un arbitraj instituionalizat n regulamentele
de procedur ale respectivei instituiei de arbitraj.
Exist reguli de procedur ale arbitrajului ad-hoc (UCITRAL).
Aceast procedur este special, derogatorie de la procedura de drept comun a
instanelor de judecat. n codurile de procedur exist dispoziii de drept
comun, acestea completeaz regulile de procedur ale instituiilor. De regul,
procedura este stabilit de arbitrii mpreun cu prile i arbitrii sunt liberi s
stabileasc regulile de procedur pe baza crora se va desfura procesul.
9. Arbitrajul se finalizeaz printr-o hotrre care este definitiv i
obligatorie pentru prile litigante
Arbitrajul pornete prin a avea o baz convenional (convenia de arbitraj) i
sfrete prin a avea o baz instituional (o hotrre definitv i obligatorie).
De aceea, s-a ajuns la concluzia c arbitrajul are o natur juridic mixt: baz
major convenional i o finalitate major jurisdicional. Esenial este c hot.
Arbitral este susceptibil de a fi executat prin fora coercitiv a statului.
NCPC a prevzut c hot arbitral este i executorie. Dup modificarea din
2014, hot trebuie nvestit cu formul executorie.
72

Cursuri Dci

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursuri Dci

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursuri dreptul comertului international 2016

Acest criteriu al internationalitatii a fost preluat din Conventia de la Viena (1990)

Cursuri dreptul comertului international 2016

Esenta nu este asupra faptului ca o marfa se transmite, ci in ideea de cooperare intre

Cursuri dreptul comertului international 2016

cantitative la import/export (numite contingente) indiferent de forma in care s-ar

Cursuri dreptul comertului international 2016

de fata in SEE mai sunt Liechtenstein, Norvegia si Islanda (?).

Investitia straina Notiune

Cursuri dreptul comertului international 2016

OUG nr. 92/1997 le defineste ca fiind dobandirea de valori mobiliare pe pietele

Aporturile in numerar = fie aporturi in valuta (moneda straina), fie aporturi

Cursuri dreptul comertului international 2016

Cursuri dreptul comertului international 2016

despagubirea trebuie sa fie echivalenta cu valoarea de piata (principiul

sa fie adecvata, adica sa fie adaptat naturii jur a investitiei, poate fi

Cursuri dreptul comertului international 2016

Cursuri dreptul comertului international 2016

autorizare din partea BNR, ceea ce a echivalat cu liberalizarea totala a leului,

Cursuri dreptul comertului international 2016

Regimul general al importurilor si exporturilor - autorizatiile de import si export

atunci cand solicitantul nu indeplineste conditiile legale pentru a obtine

cand, cu caracter de sanctiune, acel agent economic a pierdut dreptul de a

Cursuri dreptul comertului international 2016

Cursuri dreptul comertului international 2016

Avem si regulile INCOTERMS In cazul in care contractul stipuleaza ca

Cursuri dreptul comertului international 2016

o Este posibil ca ele s se aplice i printr-o voin tacit a prilor.

La nivel european a existat o tentativ de a crea astfel de principii (n 1998- primele

Cursuri dreptul comertului international 2016

Cursuri dreptul comertului international 2016

ntocmai ca i legea. Elementul subiectiv se exprima prin sintagma opinio juris

Obinuintele sunt ca i uzanele practice stabilite ntre pri, dar nu au un

Cursuri dreptul comertului international 2016

legem) ofera o baza comuna de interpretare a acelor/faptelor partilor

Cursuri dreptul comertului international 2016

internaional i uzanele dau acele nuane de adaptare comerului

Subiectele dreptului comerului internaional

Subiecte de naionalitate romn:

Subiecte de naionalitate strin care fac acte i fapte pe

Capacitatea acestor persoane de a efectua acte juridice in materia comertului

Cursuri dreptul comertului international 2016

obiectul de activitate al societatilor cu participare straina pot intra toate activitatile

Cursuri dreptul comertului international 2016

prevede ca o persoana juridica rezidenta poate dobandi dreptul de proprietate

Cursuri dreptul comertului international 2016

teritoriul Romaniei. Aceasta prevede obligatia denumita autorizatie (permis) de

1. Prin constituirea de filiale;

Cursuri dreptul comertului international 2016

2. Prin constituirea de sucursale;

Relatia dintre filiala si societatea-mama se manifesta sub doua planuri:

Cursuri dreptul comertului international 2016

consecintele care decurg de aici: dpdv al operatiunilor valutare, dpdv al

Cursuri dreptul comertului international 2016

dar care, totodata, intra in bilantul consolidat al societatii-mama.

Cursuri dreptul comertului international 2016

permanent al societatii-mama in Romania. In consecinta, se inregistreaza in

Art. 44 din Legea 31/1990

Procedura de constituire si autorizare a unei reprezentante

Cursuri dreptul comertului international 2016

Pentru ca o societate straina sa deschida o reprezentanta pe teritoriul tarii, care

documente privind existenta legala a societatii mama (actul constitutiv)

admite cererea: situatia regula

Pana in anul 1997 se prevedea, prin Decretul lege 122/1990 obligatia ca