1

Întâlnirea preşedinţilor secţiilor de contencios administrativ şi fiscal

de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi curţile de apel

30-31 mai 2016

Curtea de Apel Oradea
La îîntaî lnire au participat preșș edintși ai șectșiilor de contencioș adminiștrativ șș i fișcal, precum șș i
judecaă tori din cadrul acelorașș i șectșii, reprezentaî nd 13 curtși de apel.
Din partea ÎÎnaltei Curtși de Cașatșie șș i Juștitșie au participat la lucraă ri domnul judecaă tor Îonel
BARBAĂ , Preșș edintele Sectșiei de contencioș adminiștrativ șș i fișcal șș i doamna judecaă tor Gabriela
BOGASÎU, care a moderat lucraă rile, îîn calitate de formator ÎNM.
La îîntaî lnire a participat șș i doamna judecaă tor Alina Nicoleta GHÎCA, membru aleș al Conșiliului
Superior al Magiștraturii.
Moderator al îîntaî lnirii din partea Curtșii de Apel Oradea a foșt domnul judecaă tor Alin
VAĂ SONAN.
ÎÎn deșchiderea îîntaî lnirii, domnul judecaă tor Îonel BARBAĂ a șubliniat neceșitatea organizaă rii
mai multor îîntaî lniri îîn aceaștaă materie.
Doamna judecaă tor Alina GHÎCA a mentșionat, îîn cuvaî ntul șaă u, rolul ÎÎnaltei Curtși de Cașatșie șș i
Juștitșie îîn unificarea practicii judiciare, șubliniind importantșa prezentșei la acește îîntaî lniri a
reprezentantșilor inștantșei șupreme.
ÎÎn cuvaî ntul șaă u, doamna judecaă tor Gabriel BOGASÎU a șubliniat importantșa alocaă rii îîn șchema
de perșonal a Înștitutului Natșional al Magiștraturii a unui poșt de formator cu normaă îîntreagaă șș i
pentru dișciplina dreptului adminiștrativ.

I. LEGEA CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV NR. 554/2004

1. Titlul problemei de drept: Competenţa materială a instanţei de contencios

administrativ, în funcţie de criteriul valoric al creanţei fiscale, în cazul acţiunilor în contencios
îndreptate împotriva actului administrativ fiscal. Competenţa soluţionării în fond a litigiului în
favoarea tribunalului, în cazul actelor administrative care privesc creanţe fiscale principale
sub valoarea de 1.000.000 lei. Situaţia accesoriilor. Situaţia actelor de impunere prin care sunt
stabilite mai multe creanţe principale diferite. Situaţia contestării numai a unor creanţe
(Curtea de Apel Suceava)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: contencioș adminiștrativ
Obiect ECRÎS:conteștatșie act adminiștrativ fișcal cod 5050
Acte normative incidente: art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; art. 98 alin. (2) C.pr.civ.
Cuvinte cheie: competentșaă materialaă

Soluții identificate la nivelul Tribunalului Suceava

Orientarea jurișprudentșialaă la nivelul Tribunalului Suceava șub imperiul Codului de proceduraă

civilaă anterior, a foșt îîn șenșul determinaă rii aceștei competentșe prin raportare la nivelul tuturor
creantșelor, faă raă defalcarea lor îîn principale șș i acceșorii.
ÎÎn prezent, șe conștataă opinii diferite privind interpretarea art. 10 alin. (1) din Legea nr.
554/2004, coroborat cu regulile enuntșate îîn Noul Cod de proceduraă civilaă .

• Într-o primă opinie, șe conșideraă caă aplicarea criteriului valoric trebuie faă cutaă prin îînșumarea
tuturor creantșelor îînșcrișe îîn actul conteștat, ataî t principale, caî t șș i acceșorii.
ÎÎn motivarea opiniei ș-a argumentat caă nu șe poate conșidera caă litigiul ar contșine mai multe
capete de cerere diștincte, unele principale, iar altele acceșorii, șș i care ar privi creantșe diștincte –
principale șau acceșorii, ci actșiunea trebuie privitaă ca avaî nd un obiect unic, decurgaî nd din cererea îîn
anularea actului adminiștrativ fișcal, aștfel îîncaî t șș i valoarea obiectului șaă u trebuie faă cutaă prin

2
raportare la valoarea îîntreagaă a actului conteștat, indiferent de natura creantșelor contșinute, mai aleș
caă , îîn ipoteza admiterii actșiunii, șolutșia pronuntșataă de inștantșaă îîn acord cu art. 18 alin. (1) din Legea
nr. 554/2004 ește de anulare a actului adminiștrativ fișcal, îîn tot șau îîn parte, iar nu a creantșei fișcale
conteștate.

• În cea de-a doua opinie, șe conșideraă caă la ștabilirea competentșei trebuie avut îîn vedere
nivelul fiecaă rei creantșe fișcale principale conteștate, iar nu îînșumarea tuturor creantșelor principale, șș i
nici a acceșoriilor, îîntrucaî t numai o așemenea interpretare a textului art. 10 alin. (1) din Legea nr.
554/2004 ar fi îîn acord cu regulile din art. 98 șș i art. 99 C. proc. civ.
S-a motivat caă , din formularea textului alin. (1) al art. 10 rezultaă caă obiectul litigiului ește taxa,
impozitul, contributșia șș .a.m.d., așș adar creantșa fișcalaă conteștataă , aștfel îîncaî t ește fireașcaă ștabilirea
competentșei îîn functșie de nivelul reșpectivei creantșe, fiind așș adar faă raă relevantșaă caă aceașta ește
ștabilitaă printr-un act adminiștrativ care contșine mai multe creantșe de naturaă diferitaă , unele
principale, altele acceșorii. ÎÎntrucaî t prin actșiune pot fi conteștate doar o parte din creantșe, iar nu
toate, îînșumarea creantșelor nelitigioașe, evident, nu șș i-ar avea șenșul.
ÎÎn șprijinul aceștei a doua opinii ș-a invocat practica recentaă a Sectșiei de contencioș
adminiștrativ șș i fișcal din cadrul ÎÎnaltei Curtși de Cașatșie șș i Juștitșie (decizia nr. 1986/13.05.2015,
pronuntșataă îîn doșarul nr. 2289/88/2014), conform caă reia, pentru ștabilirea competentșei inștantșei de
fond trebuie avute îîn vedere numai creantșele principale, potrivit regulii cuprinșe îîn dișpozitșiile art. 98
alin. (2) C. proc. civ., așș adar cu aplicarea regulii generale de determinare a competentșei îîn functșie de
valoarea obiectului cererii araă tataă îîn capaă tul principal de cerere, faă raă a șe avea îîn vedere acceșoriile
pretentșiei principale, precum dobaî nzile, penalitaă tșile, fructele, cheltuielile șau altele așemenea,
indiferent de data șcadentșei.

Opinia formatorului INM

Conform art. 10 alin. (1) LCA, criteriul valoric ește aplicabil îîn cauzele ”care privesc taxe şi impozite,
contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora” (contencioșul fișcal), delimitaî nd competentșa materialaă a
tribunalului șș i a curtșii de apel îîn functșie de șuma îîn litigiu.
Din modul de formulare a textului, rezultaă caă are îîn vedere obligatșiile fișcale principale (taxe, impozite,
contributșii, datorii vamale) șș i obligatșiile acceșorii aceștora (majoraă ri, penalitaă tși, dobaî nzi ștabilite de
autoritaă tșile fișcale), privite îîn mod cumulativ, aștfel caă , atunci caî nd șuma conteștataă cuprinde ataî t debite
principale, caî t șș i debite acceșorii ștabilite prin acte adminiștrative fișcale, criteriul valoric șe aplicaă îîn
raport cu îîntreaga șumaă îîn litigiu, iar nu doar îîn raport cu debitul fișcal principal.
Pentru ștabilirea inștantșei competente nu șe poate recurge la diștinctșiile pe care art. 98 din Codul de
proceduraă civilaă le face îîntre ”valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere” șș i
”accesoriile pretenţiei principale”, pentru caă obiectul principal al actșiunii îîn contencioș fișcal rezidaă îîn actul
adminiștrativ fișcal conteștat ( care poate include șș i obligatșii fișcale principale șș i obligatșii fișcale acceșorii),
iar nu îîntr-o ”pretentșie” adreșataă direct inștantșei de judecataă .
ÎÎn cazul îîn care perșoana care șe conșideraă vaă taă mataă nu conteștaă îîn îîntregime obligatșia ștabilitaă prin
actul adminiștrativ atacat, pragul valoric are îîn vedere numai șuma îîn litigiu (șuma conteștataă ), iar nu
cuantumul integral al taxelor șș i impozitelor, contributșiilor, datoriilor vamale șș i obligatșiilor acceșorii
ștabilite prin actul reșpectiv.
Paî naă îîn aceșt moment, nu ește conturataă o jurișprudentșaă conșolidataă a Sectșiei de contencioș
adminiștrativ șș i fișcal din cadrul ÎÎnaltei Curtși de Cașatșie șș i Juștitșie îîn șenșul deciziei identificate de
Tribunalul Suceava.

În unanimitate, participanții și-au însușit soluția expusă în punctul de vedere al formatorului

INM.
În cadrul dezbaterilor s-a argumentat, în plus, că soluţia reţinută este susţinută şi de modalitatea în
care Codul de procedură fiscală anterior a reglementat obligaţiile fiscale.
Pentru opinia în sens contrar celei exprimate în materialul înaintat de Tribunalul Suceava a fost
indicată decizia Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.
4699/5 decembrie 2014 (dosarul nr. 1279/46/2013).

3
2. Titlul problemei de drept: Competenţa materială a soluţionării cererilor având ca obiect
anulare proces-verbal de constatare a neregulilor şi decizie de soluţionare a contestaţiei, în
condiţiile în care procesul-verbal de constatare a neregulilor este emis de un centru
regional, care este o autoritate locală (de ex: cauzele în care pârâţii sunt Agenţia pentru
Finanţarea Investiţiilor Rurale şi un Centru Regional al acesteia, Agenţia de Plăţi pentru
Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi un Oficiu Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare şi Pescuit
(Curtea de Apel București)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: contencioș adminiștrativ
Obiect ECRÎS: conteștatșie act adminiștrativ fișcal cod 5050
Acte normative incidente: art. 10 alin. (1) șș i alin. (1 1) din Legea nr. 554/2004; art. 51 din O.U.G. nr.
66/2011
Cuvinte cheie: competentșaă materialaă

• Într-o orientare a practicii judiciare (doșarele nr 4378/2/2015, 7449/2/2015, 1771/2/2015,

7559/2/2015), a foșt retșinutaă competentșa tribunalului, cu motivarea caă actul adminiștrativ îîn functșie
de care șe determinaă competentșa materialaă ește proceșul-verbal de conștatare a neregulilor, iar nu
decizia de șolutșionare a conteștatșiei.
Cum proceșul-verbal de conștatare a neregulilor ește emiș de un centru regional, iar nu de
autoritatea centralaă , competentșa materialaă apartșine tribunalului, centrul regional fiind o autoritate
localaă .
S-a mai retșinut caă , din moment ce prevederile art. 10 alin. (1 1) din Legea nr. 554/2004 îîșși
gaă șeșc aplicare îîn cazul cererilor privind toate actele adminiștrative emișe de autoritaă tșile centrale,
rezultaă caă toate cererile privind actele emișe de autoritaă tși locale șunt de competentșa tribunalului.

• În alte soluţii identificate la nivelul Curţii de Apel Bucureşti ș-a apreciat caă revine curtșii de apel
competentșa materialaă a șolutșionaă rii cauzei, fatșaă de rangul autoritaă tșii emitente a deciziei de
șolutșionare a conteștatșiei.

• La nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ș-au identificat șolutșii neunitare îîn șolutșionarea
conflictelor de competentșaă intervenite îîntre tribunale șș i curtși de apel:
șolutșii îîn care ș-a ștabilit competenţa soluţionării cauzei în favoarea tribunalului, retșinaî ndu-
șe, îîn eșentșaă, caă actul conteștat ește proceșul-verbal de conștatare a neregulii care ește emiș de o
autoritate localaă (doșarele nr. 7776/3/2014, 124/35/2014, 1077/59/2013, 441/35/2014 șș i nr.
128/59/2014). Aștfel, îîn doșarul nr. 441/35/2014, ș-a retșinut, îîn argumentarea șolutșiei, caă ceea ce șe
conteștaă îîn cauzaă ește un act emiș de o autoritate adminiștrativaă localaă , reșpectiv Oficiul Judetșean de
Plaă tși pentru Dezvoltare Ruralaă șș i Peșcuit Satu Mare, aștfel îîncaî t competentșa șolutșionaă rii cauzei revine
tribunalului. S-a retșinut caă decizia de șolutșionare a conteștatșiei emișaă de Agentșia de Plaă tși pentru
Dezvoltare Ruralaă șș i Peșcuit reprezintaă doar raă șpunșul autoritaă tșii la conteștatșia formulataă , șș i nu poate
fi analizat decaî t din aceaștaă perșpectivaă .

 șolutșii îîn care ș-a ștabilit competenţa soluţionării cauzei în favoarea curţii de apel, retșinaî ndu-
șe caă actul conteștat ește decizia de șolutșionare a conteștatșiei, care ește emișaă de o autoritate centralaă
(doșarele nr. 564/59/2014, 342/35/2014, 22638/3/2015, 341/35/2014, 1086/46/2014). Aștfel, îîn
doșarul nr. 341/35/2015 ș-a retșinut caă prezintaă relevantșaă pentru ștabilirea competentșei actul care
poate fi atacat îîn inștantșaă, reșpectiv decizia de șolutșionare a conteștatșiei, iar cum aceașta a foșt
pronuntșataă de o autoritate centralaă , fatșaă de prevederile art. 10 alin. (1) 1 din Legea nr. 554/2004, ș-a
retșinut caă revine curtșii de apel competentșa de șolutșionare a cauzei.

 La nivelul ÎÎCCJ ș-a adoptat îîn șș edintșa judecaă torilor Sectșiei din 19 octombrie 2015
urmaă toarea soluţie de principiu:
,, Litigii privind acte administrative emise de APDRP și/sau un centru regional al APDRP
având ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene
În litigiile având ca obiect refuzul nejustificat de încheiere a contractului de finanțare,
instanţa competentă se determină în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în

4
funcţie de emitentul actului contestat, prin care se constată/comunică neeligibilitatea proiectului, după
cum urmează:
o în cazul în care emitentul este o autoritate publică centrală (cum este Agenţia de Plăţi pentru
Dezvoltare Rurală şi Pescuit), competenţa de soluţionare în fond aparţine curţii de apel, secţia de
contencios administrativ şi fiscal;
o în cazul în care emitentul este o autoritate publică locală (cum sunt centrele regionale ale
Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit), competenţa de soluţionare în fond aparţine
tribunalului, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În litigiile având ca obiect deciziile de soluționare a contestațiilor, atacate în temeiul art. 51

alin. (2) din O.U.G. nr.66/2011, instanţa competentă se determină în raport cu prevederile art. 10 alin.
(1) şi (11) din Legea nr. 554/2004, după cum urmează:
o conform art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise
de autorităţile publice centrale, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţia de contencios
administrativ şi fiscal a curţii de apel;
o conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise
de autorităţile publice locale, se soluţionează în fond de secţia de contencios administrativ şi fiscal a
tribunalului.”

• Opinia redactorului referatului înaintat de Curtea de Apel Bucureşti ește îîn șenșul ștabilirii
competentșei materiale de șolutșionare îîn primaă inștantșaă a cauzei îîn favoarea tribunalului, actul
adminiștrativ care conștataă neregula fiind proceșul-verbal de conștatare emiș de centrul regional, care
ește o autoritate localaă .
ÎÎn ceea ce priveșș te șolutșia de principiu mai șuș-enuntșataă , șe apreciazaă caă aceașta nu ește foarte
claraă cu privire la cheștiunea controverșataă , reșpectiv dacaă îîn litigiile îîn dișcutșie, competentșa șe
ștabileșș te prin raportare la actul adminiștrativ emiș de centrul regional, reșpectiv proceșul-verbal de
conștatare a neregulii șau la cel emiș de autoritatea centralaă , reșpectiv decizia de șolutșionare a
conteștatșiei.

Opinia formatorului INM

O.U.G. nr. 66/2011 reglementeazaă o proceduraă șpecialaă de conteștare a notelor șau proceșelor-
verbale de conștatare a neregulilor șș i de ștabilire a corectșiilor financiare, finalizataă printr- o decizie de
șolutșionare a conteștatșiei adminiștrative. Conform art. 51 din actul normativ mentșionat, ”(1) Decizia
de șolutșionare a conteștatșiei ește definitivaă îîn șiștemul caă ilor adminiștrative de atac. (2) Deciziile
pronuntșate îîn șolutșionarea conteștatșiilor pot fi atacate de caă tre conteștatar la inștantșa judecaă toreașcaă
de contencioș adminiștrativ competentaă , îîn conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu
modificaă rile șș i completaă rile ulterioare.”
Dacaă îîn regimul general reglementat îîn Legea nr. 554/2004, competentșa inștantșei ește atrașaă de
rangul central șau local al autoritaă tșii emitente a actului adminiștrativ vaă taă maă tor, act care a produș efecte
juridice șș i a conștituit punctul de plecare al litigiului, indiferent dacaă îîmpotriva lui a foșt exercitat un recurș
gratșioș șau unul ierarhic, reglementarea șpecialaă a procedurii adminiștrative de conteștare șș i a obiectului
actșiunii judiciare formulate îîn temeiul O.U.G. nr. 66/2011 deplașeazaă aplicarea criteriului de ștabilire a
competentșei caă tre actul prin care a foșt șolutșionataă conteștatșia adminiștrativaă .
Prin urmare, competentșa revine curtșii de apel, dacaă decizia de șolutșionare a conteștatșiei
adminiștrative apartșine unei autoritaă tși centrale.
Așș a cum rezultaă din extrașul citat mai șuș, îîn dezbaterile care au avut loc îîn Sș edintșa din 19
octombrie 2015 a judecaă torilor ÎÎCCJ-SCAF ș-a faă cut o diștinctșie îîntre litigiile având ca obiect refuzul
nejustificat de încheiere a contractului de finanţare șș i litigiile având ca obiect deciziile de soluţionare a
contestaţiilor, atacate în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, aștfel caă opinia exprimataă nu
contravine șolutșiei de principiu, dar neclaritatea șemnalataă ar impune reluarea dișcutșiei, pentru a
evita perpetuarea divergentșelor de jurișprudentșaă.

Referitor la ipoteza pusă în discuție, în unanimitate participanții au agreat soluția

expusă în opinia formatorului INM.
De asemenea, în unanimitate, s-a adoptat interpretarea conform căreia alin. (1 1) al art.
10 din Legea nr. 554/2004 instituie o competență materială exclusivă în favoarea curților de

5
apel pentru litigiile privind actele administative emise de autoritățile publice centrale, în
această materie nefiind aplicabil criteriul valoric.
În acest sens, s-a arătat că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabileşte regulile generale în
ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a litigiilor privind acte administrative, cu trimitere la
criteriile rangului autorităţii emitente şi cel valoric, în timp ce alin. (1 1) al aceluiaşi articol prevede o
excepţie de la aceste reguli generale, aplicabilă litigiilor privind actele administrative emise de
autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţare nerambursabilă din partea
Uniunii Europene.

3. Titlul problemei de drept: Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 24 din Legea nr.
554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 1

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: contencioș adminiștrativ
Obiect ECRÎS: amendaă pentru neexecutarea hotaă raî rii judecaă toreșș ti ; cod 4845
Acte normative incidente: art. 24 din Legea nr. 554/2004; art. 427 alin (1), art. 892, art. 906 C.pr.civ.;
art. 58 lit. g) șș i h) din Regulamentul de ordine interioaraă al inștantșelor judecaă toreșș ti
Cuvinte cheie: amendaă , penalitaă tși de îîntaî rziere, deșpaă gubiri

3.1. Intervalul şi condiţiile în care debitorul poate fi obligat la plata amenzii,

penalităţilor şi despăgubirilor, în situaţia neexecutării obligaţiilor prevăzute în titlul
executoriu (Curtea de Apel Craiova)

Solutșiile juridice propușe au vizat douaă ipoteze: șituatșia îîn care debitorul nu șș i-a executat
obligatșia îîn termenul de 3 luni prevaă zut de art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 (a) șș i aceea îîn care
debitorul șș i-a executat obligatșia îîn aceșt termen, dar dupaă îîmplinirea termenului de 30 de zile
prevaă zut de alin. (1) (b).
a) Debitorul nu a executat obligaţia cuprinsă în titlul executoriu în termenul de 3 luni prevăzut
de art. 24 LCA
• Într-o primă opinie, ș-a apreciat caă amenda șș i penalitaă tșile vor fi calculate de la expirarea
termenului de 30 de zile prevaă zut la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 șș i paî naă la pronuntșarea
hotaă raî rii.
Argumente îîn șuștșinerea aceștui punct de vedere:
- dișpozitșiile art. 24 alin. (1) șș i (2) din Legea nr. 554/2004 prevaă d dreptul creditorului de a
obtșine executarea șilitaă a titlului, dupaă expirarea termenului de 30 de zile de la data raă maî nerii
definitive a hotaă raî rii.
- textul de lege are ca finalitate conștraî ngerea debitorului la îîndeplinirea obligatșiei tocmai prin
preșiunea exercitataă așupra aceștuia, prin aplicarea amenzii/plata penalitaă tșilor șș i deșpaă gubirilor, care

1
„(1) Dacaă îîn urma admiterii actșiunii autoritatea publicaă ește obligataă șaă îîncheie, șaă îînlocuiașcaă șau șaă modifice actul
adminiștrativ, șaă elibereze un alt îînșcriș șau șaă efectueze anumite operatșiuni adminiștrative, executarea hotaă raî rii definitive
șe face de bunaă voie îîn termenul prevaă zut îîn cuprinșul aceșteia, iar îîn lipșa unui aștfel de termen, îîn termen de cel mult 30 de
zile de la data raă maî nerii definitive a hotaă raî rii.
(2) ÎÎn cazul îîn care debitorul nu executaă de bunaă voie obligatșia șa, aceașta șe duce la îîndeplinire prin executare șilitaă ,
parcurgaî ndu-șe procedura prevaă zutaă de prezenta lege.
(3) La cererea creditorului, îîn termenul de preșcriptșie a dreptului de a obtșine executarea șilitaă , care curge de la expirarea
termenelor prevaă zute la alin. (1) șș i care nu au foșt reșpectate, inștantșa de executare, prin îîncheiere definitivaă dataă cu citarea
paă rtșilor, aplicaă conducaă torului autoritaă tșii publice șau, dupaă caz, perșoanei obligate o amendaă de 20% din șalariul minim brut
pe economie pe zi de îîntaî rziere, care șe face venit la bugetul de ștat, iar reclamantului îîi acordaă penalitaă tși, îîn conditșiile art.
905 din Codul de proceduraă civilaă .
(4) Dacaă îîn termen de 3 luni de la data comunicaă rii îîncheierii de aplicare a amenzii șș i de acordare a penalitaă tșilor debitorul nu
executaă obligatșia prevaă zutaă îîn titlul executoriu, inștantșa de executare, la cererea creditorului, va fixa șuma definitivaă ce șe va
datora ștatului șș i șuma ce i șe va datora lui cu titlu de penalitaă tși, prin hotaă raî re dataă cu citarea paă rtșilor. Totodataă , prin aceeașș i
hotaă raî re, inștantșa va ștabili, îîn conditșiile art. 891 din Codul de proceduraă civilaă , deșpaă gubirile pe care debitorul le datoreazaă
creditorului pentru neexecutarea îîn naturaă a obligatșiei.
(5) ÎÎn lipșa cererii creditorului, dupaă îîmplinirea termenului prevaă zut la alin. (4), compartimentul executaă ri civile al inștantșei
de executare va șolicita autoritaă tșii publice relatșii referitoare la executarea obligatșiei cuprinșe îîn titlul executoriu șș i, îîn cazul îîn
care obligatșia nu a foșt integral executataă , inștantșa de executare va fixa șuma definitivaă ce șe va datora ștatului prin hotaă raî re
dataă cu citarea paă rtșilor”.

6
șe calculeazaă pe îîntreaga perioadaă de neexecutare, dișpozitșii așemaă naă toare exiștaî nd șș i îîn procedura
civilaă , reșpectiv art. 906 C. proc. civ.
- îîn abșentșa unei alte modalitaă tși de executare șilitaă șș i îîn lipșa unui text de lege care șaă prevadaă
îîn mod expreș perioada pentru care șe aplicaă amenda, penalitaă tșile șș i deșpaă gubirea, creditorul ș-ar
vedea îîn șituatșia de a nu putea obtșine aplicarea amenzii, penalitaă tșilor șș i deșpaă gubirilor pe un interval
mai mare de 3 luni, iar autoritatea șau inștitutșia publicaă , avaî nd îîn vedere conșecintșele limitate îîn timp
ale inactșiunii șale, ar putea refuza punerea îîn executare a titlului.
• Într-o altă opinie, ș-a apreciat caă amenda de 20% caă tre bugetul de ștat șș i penalitaă tșile caă tre
reclamant vor fi calculate de la momentul formulaă rii cererii potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr.
554/2004 șș i paî naă la pronuntșarea hotaă raî rii, cu motivarea caă legea nu prevede un alt termen pentru
punerea îîn îîntaî rziere.

b) Debitorul şi-a executat obligaţia în termenul de 3 luni prevăzut de art. 24 alin. (4) din Legea
nr. 554/2004 dar după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de alin. (1)
• Într-o primă opinie ș-a apreciat caă , îîn aceaștaă șituatșie, nu șe va mai aplica amenda finalaă șș i nu
șe vor mai acorda penalitaă tși șș i deșpaă gubiri, cu motivarea caă textul art. 24 alin. (4) din Legea nr.
554/2004 conditșioneazaă ștabilirea șumei finale a amenzii, penalitaă tșilor șș i deșpaă gubirilor șș i, implicit,
șuportarea aceștora de caă tre debitor, de neîîndeplinirea obligatșiei ștabilite îîn titlul executoriu îîn
termenul de 3 luni de la comunicarea îîncheierii de aplicare a amenzii șș i ștabilire a penalitaă tșilor. S-a
apreciat caă , îîn conditșiile executaă rii obligatșiei îîn interiorul termenului de 3 luni, cererea creditorului
ește raă mașaă faă raă obiect.
• Într-o a doua opinie ș-a conșiderat caă ește lipșit de relevantșaă faptul caă executarea obligatșiei
intervine îîn termenul de 3 luni, inștantșa urmaî nd șaă aplice amenda șș i șaă oblige la plata penalitaă tșilor șș i
deșpaă gubirilor îîncepaî nd cu data expiraă rii termenului de 30 de zile prevaă zut de art. 24 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004, paî naă la data executaă rii, pentru urmaă toarele argumente:
- îîn baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, autoritatea publicaă avea obligatșia șaă execute
hotaă raî rea judecaă toreașcaă îîn termen de 30 de zile de la data raă maî nerii definitive (șau îîn termenul
prevaă zut de caă tre inștantșaă îîn cuprinșul aceșteia). Dupaă aceșt moment, autoritatea publicaă ește
conșiderataă ca fiind îîn culpaă îîn caz de neexecutare, fiind șușceptibilaă de aplicare a amenzii îîn cuantum
de 20% din șalariul minim brut pe economie pe zi de îîntaî rziere, pe tot intervalul neexecutaă rii
obligatșiei, îîn conformitate cu dișpozitșiile alin. (3) al aceluiașș i articol, indiferent dacaă a executat șau nu
aceaștaă obligatșie îînainte de șeșizarea inștantșei, conform alin. (4) șș i (5) ale art. 24 din Legea nr.
554/2004;
- inștituirea prin lege a unui termen de 3 luni de la data comunicaă rii îîncheierii de aplicare a
amenzii șș i de acordare a penalitaă tșilor, îîn raport de expirarea caă ruia inștantșa de executare fixeazaă șuma
definitivaă ce șe va datora ștatului șș i șuma ce i șe va datora creditorului cu titlu de penalitaă tși, nu are
șemnificatșia acordaă rii unui nou termen de gratșie îîn favoarea autoritaă tșii publice pentru îîndeplinirea
obligatșiei, de vreme ce aceșteia îîi fușeșe deja aplicataă amenda de 20 % din șalariul minim brut pe
economie pe zi de îîntaî rziere, îîn conformitate cu dișpozitșiile art. 24 alin. (3), prezentaî nd importantșaă
doar perioada pentru care aceașta ește datorataă .
- o altfel de interpretare ar lipși total de eficientșaă îîncheierea inștantșei de obligare a autoritaă tșii
la amenda de 20% din șalariul minim brut pe economie pe zi de îîntaî rziere, îîn șituatșia îîn care
autoritatea ar îîntșelege șaă execute obligatșia doar cu putșin timp îînainte de expirarea celor 3 luni de la
data comunicaă rii îîncheierii de aplicare a amenzii șș i de acordare a penalitaă tșilor.
• Într-o a treia opinie, ș-a apreciat caă nu șe va mai aplica conducaă torului autoritaă tșii publice șau,
dupaă caz, perșoanei obligate o amendaă de 20% din șalariul minim brut pe economie pe zi de
îîntaî rziere, îînșaă vor fi acordate deșpaă gubiri șș i penalitaă tși caă tre creditor.

3.2. În sarcina debitorului obligaţiei neexecutate există o prezumţie absolută de culpă? În caz
contrar, care este situaţia cheltuielilor de judecată solicitate de părţile litigante, în ipoteza în
care demersul iniţiat în baza art. 24 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 este respins. (Tribunalul
Suceava - Curtea de Apel Suceava)

3.3. Aspecte practice ce derivă din aplicarea prevederilor art. 24 alin. (5) din Legea nr. 554/200
(Tribunalul Suceava - Curtea de Apel Suceava)

7
 -modalitatea îîn care urmeazaă șaă fie îînveștitaă inștantșa care urmeazaă șaă facaă aplicarea
dișpozitșiilor art. 24 alin. (5) din Legea nr. 554/2004: prin referatul îîntocmit de grefierul delegat
pentru activitatea de executare îîn materia contencioșului adminiștrativ șau prin referatul îîntocmit de
judecaă torul delegat șau prin referatul preșș edintelui șectșiei? șe formeazaă un nou doșar șau unul
așociat?
- completul competent, primind documentatșia îîntocmitaă conform art. 58 lit. h) din
Regulamentul de ordine interioaraă al inștantșelor judecaă toreșș ti, procedeazaă direct la ștabilirea
termenului de judecataă șș i citarea paă rtșilor șau exiștaă obligatșia parcurgerii procedurii prevaă zute de art.
201 C. proc. civ.?

Opinia formatorului INM

ÎÎn cazul îîn care autoritatea publicaă debitoare nu executaă de bunaă voie obligatșia îîn termenul prevaă zut îîn
art. 24 alin. (1) LCA, procedura de executare silită se declanşează la cererea creditorului, care poate actșiona
îîn cadrul termenului de preșcriptșie a executaă rii șilite cu durata de 3 ani, conform art. 706 alin. (1) din
Codul de proceduraă civilaă , îîncepaî nd șaă curgaă de la data ștabilitaă îîn hotaă raî re pentru executarea aceșteia,
șau, îîn lipșa unei aștfel de dișpozitșii, îîn 30 de zile de la data raă maî nerii definitive a hotaă raî rii, șș i cuprinde
douaă etape:
- art. 24 alin. (3) - Prin îîncheiere dataă cu citarea paă rtșilor, inștantșa de executare aplicaă
conducaă torului autoritaă tșii publice șau, dupaă caz, perșoanei obligate o amendaă de 20% din șalariul minim
brut pe economie pe zi de îîntaî rziere, care șe face venit la bugetul de ștat, iar reclamantului îîi acordaă
penalitaă tși, îîn conditșiile art. 906 alin. (2) șș i (3) din Codul de proceduraă civilaă . Penalitaă tșile nu au doar școpul
reparaă rii prejudiciului șuferit prin îîntaî rziere, ci șunt concepute ca un veritabil mijloc de conștraî ngere
pentru obtșinerea executaă rii hotaă raî rii. Amenda șș i penalitaă tșile vor fi calculate de la expirarea termenului
ștabilit îîn hotaă raî rea care conștituie titlul executoriu șau a termenului de 30 de zile prevaă zut la art. 24
alin. (1) din Legea nr. 554/2004 șș i paî naă la pronuntșarea îîncheierii.
- art. 24 alin. (4) - Dacaă îîn termen de 3 luni de la data comunicaă rii îîncheierii de aplicare a amenzii șș i
de acordare a penalitaă tșilor, debitorul nu executaă obligatșia prevaă zutaă îîn titlul executoriu, inștantșa de
executare, la cererea creditorului, va fixa șuma definitivaă ce șe va datora ștatului șș i șuma ce i șe va datora lui
cu titlu de penalitaă tși, prin hotaă raî re dataă cu citarea paă rtșilor.
Totodataă , prin aceeașș i hotaă raî re, inștantșa va ștabili, îîn conditșiile art. 892 din Codul de proceduraă
civilaă , deșpaă gubirile pe care debitorul le datoreazaă creditorului pentru neexecutarea îîn naturaă a obligatșiei.
ÎÎn aplicarea art. 892 din Codul de proceduraă civilaă , dacaă îîn titlul executoriu nu ș-a ștabilit șuma
ce urmeazaă a fi plaă titaă ca echivalent al deșpaă gubirilor datorate îîn cazul neexecutaă rii obligatiei de a
face ce implica faptul perșonal al debitorului, inștantșa de executare, la cererea creditorului, va ștabili
aceaștaă șumaă prin hotaă raî re dataă cu citarea paă rtșilor, îîn termen șcurt. ÎÎn toate cazurile, la cererea
creditorului, inștantșa va avea îîn vedere șș i prejudiciile ocazionate prin neexecutarea de bunaă voie a
obligatșiei, îînainte ca aceașta șaă devinaă impoșibil de executat.
Înterpretarea art. 24 alin. (4) LCA îîn corelatșie cu prevederile art. 892 alin. (1) șș i art. 906 alin.
(4) din Codul de proceduraă civilaă conduce la urmaă toarele concluzii: art. 24 alin. (4) LCA devine
incident numai dacaă debitorul nu executaă obligatșia îîn termenul de trei luni de la data comunicaă rii
îîncheierii pronuntșate îîn temeiul alin. (3); ștabilirea șumelor definitive nu șe poate face îînaintea
termenului de 3 luni, chiar dacaă debitorul ar șolicita aceașta; amenda șș i penalitaă tșile cu titlu definitiv
trebuie șaă acopere îîntreaga perioadaă cuprinșaă îîntre momentul expiraă rii termenului prevaă zut pentru
executarea de bunaă voie șș i paî naă la data pronuntșaării hotaă raî rii; penalitaă tșile conștituie reparatșia
prejudiciului produș creditorului prin îîntaî rziere, iar deșpaă gubirile șe datoreazaă pentru neexecutarea
îîn naturaă a obligatșiei, dacaă aceașta a devenit impoșibil de executat.
Sanctșiunile juridice prevaă zute îîn art. 24 LCA șunt fundamentate pe premișa neexecutaă rii
culpabile a hotaă raî rii judecaă toreșș ti îîn termenul prevaă zut de lege. Prezumtșia de culpaă nu are caracter
abșolut, conducaă torul autoritaă tșii avaî nd poșibilitatea șaă facaă dovada exiștentșei unor motive temeinice
pentru care obligatșia nu a foșt executataă , total șau îîn parte, îîn termenul legal. Jurișprudentșa CEDO nu
exclude, de plano, luarea îîn conșiderare a unor circumștantșe care șaă juștifice neexecutarea îîn naturaă șau
executarea cu îîntaî rziere a unei hotaă raî ri judecaă toreșș ti, eșentșialaă fiind reșpectarea tuturor drepturilor șș i
garantșiilor proceșuale ale paă rtșilor (e.g., cauza Ruxandra Trading SRL c. României, hotaă raî rea din 12 iulie
2007) (ÎCCJ, s. cont. adm. fisc., dec.nr. 1597 din 20 martie 2009).
Articolul 24 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 conferaă inștantșei de executare o șerie de atributșii pe
care trebuie șaă le exercite din oficiu, îîn șenșul caă , îîn lipșa cererii creditorului, dupaă îîmplinirea termenului

8
prevaă zut la alin. (4), compartimentul executaă ri civile al inștantșei de executare va șolicita autoritaă tșii publice
relatșii referitoare la executarea obligatșiei cuprinșe îîn titlul executoriu șș i, îîn cazul îîn care obligatșia nu a foșt
integral executataă , inștantșa de executare va fixa șuma definitivaă ce șe va datora ștatului prin hotaă raî re dataă
cu citarea paă rtșilor.
Potrivit art. 58 lit. g) șș i h) din Regulamentul de ordine interioaraă al inștantșelor judecaă toreșș ti,
grefierul delegat pentru activitatea de executare îîn materia contencioșului adminiștrativ șș i fișcal ește
cel care are atributșia de a efectua adreșele referitoare la executarea obligatșiei cuprinșe îîn titlul
executoriu șș i de a prezenta doșarul preșș edintelui completului de judecataă , îîn cazul îîn care devine
incident art. 24 alin. (5) din Legea nr. 554/2004. Deșș i nu șe prevede expreș, conșider caă grefierul
delegat trebuie șaă îîntocmeașcaă un referat cu privire la neexecutarea totalaă șau partșialaă a hotaă raî rii, îîn
baza caă ruia preșș edintele completului șaă fixeze termenul, cu citarea paă rtșilor. Fiind vorba deșpre o a
doua etapaă a executaă rii declanșș ate conform alin. (3), la cererea creditorului, cu rolul de a definitiva
procedura, problema șuportaă rii cheltuielilor de judecataă aferente șe pune îîntre debitorul șș i creditorul
obligatșiei neexecutate.

 În ceea ce privește problema de drept menționată la pct. 3.1., în unanimitate, au fost adoptate
următoarele puncte de vedere:
 Încheierea pronunțată în condițiile alin. (3) al art. 24 are un caracter de sine stătător,
dispozițiile alin. (4) ale aceluiași articol reglementând o etapă distinctă, de definitivare a procedurii.
 Dacă debitorul execută obligația, în intervalul cuprins între comunicarea încheierii și
expirarea termenului de 3 luni, amenda și penalitățile vor fi acordate până la data executării
obligației de către debitor.
 Pentru ipoteza în care debitorul nu execută obligația, are loc definitivarea procedurii, în
condițiile alin. (4) al art. 24, instanța urmând să pronunțe o hotărâre prin care va fixa
cuantumul definitiv al amenzii și al penalităților. Cu majoritate, participanții au achiesat la
soluția expusă în punctul de vedere al formatorului INM, în sensul că amenda și penalitățile
stabilite cu titlu definitiv trebuie să acopere întreaga perioadă cuprinsă între momentul
expirării termenului prevăzut pentru executarea de bunăvoie și până la data pronunțării
hotărârii.
Referitor la acest aspect a fost exprimat și punctul de vedere în conformitate cu care, în
această etapă nu mai poate fi repus în discuție cuantumul penalităților și al amenzii stabilit prin
încheierea la care face referire alin. (3) al art. 24, modificarea celor statuate cu autoritate de
lucru judecat prin prima încheiere neputându-se realiza decât pe căile prevăzute de lege.
 În măsura în care suma stabilită definitiv cu titlu de penalități nu acoperă prejudiciul
suferit de creditor prin neexcutarea obligației, instanța poate face aplicarea dispozițiilor art. 24
alin. (4) ultima teză și poate obliga debitorul la plata de despăgubiri, în condițiile art. 892
C.pr.civ.

 În ceea ce privește problema de drept menționată la pct. 3.2., în unanimitate, participanții la

întâlnire au achiesat la punctul de vedere exprimat de formatorul INM, apreciind că antrenarea
răspunderii este condiționată de stabilirea culpei, în sarcina conducătorului autorității operând o
prezumție relativă de culpă.
În ceea ce priveşte motivele temeinice care pot justifica, din perspectiva conducătorului autorităţii publice
debitoare, neexecutarea hotărârii, s-a menţionat că Secţia de contencios administrativ şi fiscal a ÎCCJ a fost
sesizată de unul dintre completurile instanţei supreme cu o cerere de dezlegare a problemei de drept privind
efectele termenelor prevăzute în art. 32 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea
procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada
regimului comunist în România, raportat la procedura prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr.
554/2004.

Notă: Prin decizia nr. 35 din 31 octombrie 2016, ÎÎnalta Curte de Cașatșie șș i Juștitșie – Completul pentru
dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă a admiș șeșizarea privind pronuntșarea unei
hotaă raî ri prealabile, formulataă de ÎÎnalta Curte de Cașatșie șș i Juștitșie – Sectșia de contencioș adminiștrativ
șș i fișcal, prin îîncheierea din 22 martie 2016, pronuntșataă îîn doșarul nr. 24103/3/2013 șș i, îîn conșecintșaă,
a ștabilit caă :

9
„ÎÎn interpretarea șș i aplicarea dișpozitșiilor art. 24 alin. (1) din Legea contencioșului adminiștrativ nr.
554/2004, cu modificaă rile șș i completaă rile ulterioare, trebuie șaă șe tșinaă șeama de termenele prevaă zute
de aceșt articol, nu șș i de cele reglementate de art. 32 din Legea nr. 165/2013 privind maă șurile pentru
finalizarea proceșului de reștituire, îîn naturaă șau prin echivalent, a imobilelor preluate îîn mod abuziv
îîn perioada regimului comunișt îîn Romaî nia, cu modificaă rile șș i completaă rile ulterioare”.

 Referitor la problema de drept menționată la pct. 3.3., în unanimitate, participanții la

întâlnire au agreat, în acord cu punctul de vedere exprimat de formatorul INM, că, în lipsa cererii
creditorului, revine grefierului delegat pentru activitatea de executare în materia contenciosului
administrativ și fiscal sarcina de a redacta referatul care va constitui act de sesizare al instanței
de executare.
În ceea ce priveşte modalitatea de repartizare a dosarului, s-a menţionat că în practica instanţelor
judecătoreşti se procedează la repartizarea manuală, fiind însă evocată şi practica unei curţi de apel, în
sensul că, şi în acest caz, referatul urmează calea repartizării aleatorii.
În ceea ce privește modalitatea concretă de repartizare, s-a agreat de către participanți că
aceasta se realizează de către președintele de secție sau de către judecătorul delegat potrivit
dispozițiilor art. 32 din Regulamentul cu aplicarea prevederilor art. 24 alin. (5) din Legea nr.
554/2004.
Referitor la completul căruia urmează să îi fie repartizat dosarul, s-a apreciat că acesta este
completul inițial învestit, care a pronunțat încheierea neexecutată, dispozițiile Legii nr.
554/2004 și ale Regulamentului fiind concordante în acest sens.

 În cadrul dezbaterilor s-a ridicat problema caracterului executoriu al încheierii prevăzute de

art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în ipoteza în care împotriva acesteia a fost exercitată calea
de atac a recursului – în aplicarea celor statuate în Decizia Curții Constituționale nr. 898/2015 –
respectiv dacă termenul de 3 luni prevăzut de dispozițiile art. 24 alin. (4) începe să curgă de la data
comunicării încheierii pronunțate conform alin. (3) al art. 24 sau de la momentul rămânerii
definitive a încheierii prin soluționarea căii de atac.
În unanimitate, participanții la întâlnire au agreat soluția conform căreia, având în vedere
Decizia Curții Constituționale nr. 898/2015 și făcând aplicarea dispozițiilor art. 427 alin (1) C.pr.civ. -
care prevăd obligația comunicării din oficiu a hotărârii chiar dacă aceasta este definitivă – în
situația în care împotriva încheierii de stabilire a amenzii și penalităților a fost exercitată calea de
atac, termenul de 3 luni curge de la comunicarea către conducătorul autorității publice a hotărârii
definitive prin care a fost soluționată calea de atac. În situația în care calea de atac nu a fost
exercitată în termenul prevăzut de lege, cu consecința definitivării încheierii de stabilire a amenzii și
penalităților, termenul de 3 luni curge de la data comunicării încheierii neatacate.

4. Titlul problemei de drept: Admisibilitatea acţiunilor directe promovate în temeiul

dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 554/2004, în ipoteza în care, prin legi speciale
[de ex. art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 281 alin. (2) din Noul Cod de procedură
fiscală, art. 218 alin. (2) din Codul de procedură fiscală anterior], numai decizia dată în
soluţionarea contestaţiei administrative prealabile poate fi contestată la instanţă (Curtea de
Apel Suceava)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: contencioș adminiștrativ
Obiect ECRÎS: actșiuni îîmpotriva ordonantșelor guvernului; cod 4830
Acte normative incidente: art. 9 alin. (1) șș i alin. (4) din Legea nr. 554/2004
Cuvinte cheie: actșiune directaă

• Într-o primă opinie, pentru categoria de actșiuni reglementataă de alin. (1) al art. 9 din Legea
nr. 554/2004, perșoana vaă taă mataă poate introduce actșiune directaă la inștantșa de contencioș
adminiștrativ avaî nd ca obiect, de exemplu, anulare act adminiștrativ, obligarea autoritaă tșii publice la

10
emiterea unui act adminiștrativ, la efectuarea unei operatșiuni adminiștrative etc., precum șș i acordarea
de deșpaă gubiri - îînșotșitaă de exceptșia de neconștitutșionalitate.
Potrivit dișpozitșiilor art. 7 alin. (5) teza a ÎÎ-a din Legea nr. 554/2004, pentru aceaștaă categorie
de actșiuni nu ește obligatorie plaî ngerea prealabilaă , iar potrivit dișpozitșiilor art. 11 alin. (4) teza Î,
actșiunea directaă adreșataă inștantșei poate fi îînregiștrataă oricaî nd.
Pentru categoria de actșiuni promovate îîn temeiul șș i conditșiile prevaă zute de art. 9 alin. (4) din
Legea nr. 554/2004 pot fi identificate argumente juridice conșiștente care șaă conducaă la aplicarea
unui tratament procedural diștinct fatșaă de cel aplicabil actșiunilor promovate îîn conditșiile alin. (1),
numai dacaă legiuitorul a indicat expreș șș i explicit elemente diștinctive (de ex., un termen de decaă dere
explicit de 1 an îîn limitele caă ruia șe poate promova actșiunea; exiștentșa unei decizii a Curtșii
Conștitutșionale de declarare a neconștitutșionalitaă tșii șș i a unei legaă turi directe, obiectivaă îîntre ștarea de
neconștitutșionalitate șș i actul/prevederile din actul adminiștrativ șupuș analizei). ÎÎn abșentșa altor
prevederi expreșe derogatorii, șunt aplicabile dișpozitșiile vizaî nd promovarea actșiunii directe la
inștantșaă, nefiind obligatorie procedura prealabilaă .
Legiuitorul a îîntșeleș șaă facaă o diștinctșie îîntre tratamentul juridic aplicabil - șub așpectul
conditșiilor de șeșizare a inștantșei de contencioș adminiștrativ - actșiunilor care îîșși au izvorul îîn ștarea
de neconștitutșionalitate care influentșeazaă îîn mod direct legalitatea partșialaă /integralaă a unui act
adminiștrativ șș i ștarea de nelegalitate care impune identificarea elementelor de dizarmonie a actului
adminiștrativ îîn raporturile cu legea pe care o executaă îîn concret [art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004]
șș i nedeclarataă neconștitutșionalaă .
Diferit de aceașta, îîn contextul aceștor actșiuni, procedura prealabilaă nu-șș i mai juștificaă
ratșiunile pentru care a foșt reglementataă , ceea ce conteazaă fiind protejarea intereșului public conștaî nd
îîn așanarea tuturor efectelor vaă taă maă toare ale ștaă rii de neconștitutșionalitate, prin reglementarea unei
proceduri directe la inștantșaă, derulataă cu celeritate.

•Potrivit celei de-a doua opinii, îîn ipoteza îîn care prin legi șpeciale șe prevede îîn mod expreș caă
decizia dataă îîn șolutșionarea conteștatșiei adminiștrative prealabile poate fi atacataă la inștantșa de
contencioș adminiștrativ competentaă , îîn lipșa unei atare decizii, actșiunile promovate direct la inștantșa
de contencioș adminiștrativ îîn temeiul dișpozitșiilor art. 9 alin. (1) șau alin. (4) din Legea nr. 554/2004
șunt inadmișibile.
ÎÎn șuștșinerea aceștei opinii au foșt invocate: minuta îîntaî lnirii reprezentantșilor Conșiliului
Superior al Magiștraturii cu preșș edintșii șectșiilor de contencioș adminiștrativ șș i fișcal de la ÎÎnalta Curte
de Cașatșie șș i Juștitșie șș i curtșile de apel (Bucureșș ti 26-27 martie 2015) șș i jurișprudentșa ÎÎnaltei Curtși de
Cașatșie șș i Juștitșie – Deciziile nr. 4812/2013, 2180/2014 șș i 3203/2014.
Diferit de aceașta, ș-a șuștșinut caă aplicarea dișpozitșiilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004
vine îîn conflict cu prevederile art. 147 alin. (4) din Conștitutșie (”Deciziile Curtșii Conștitutșionale a
Romaî niei șe publicaă îîn Monitorul oficial al Romaî niei de la data publicaă rii, deciziile șunt general
obligatorii șș i au putere numai pentru viitor”) îîn ipoteza îîn care obiect al actșiunii promovate îîn temeiul
art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 îîl conștituie anularea unui act adminiștrativ emiș anterior datei
publicaă rii îîn Monitorul Oficial al Romaî niei a deciziei de neconștitutșionalitate a ordonantșei de Guvern
îîn baza caă reia a foșt emiș actul adminiștrativ ce șe șolicitaă a fi anulat.

Opinia formatorului INM

Articolul 9 din Legea nr. 554/2004, intitulat ”Actșiunile îîmpotriva ordonantșelor Guvernului”,
conștituie concretizarea, îîn plan legișlativ, a principiului conșacrat îîn art. 126 alin. (6) din Conștitutșia
Romaî niei, potrivit caă ruia inștantșa de contencioș adminiștrativ ește competentaă șaă șolutșioneze cererile
perșoanelor vaă taă mate prin ordonantșe șau, dupaă caz, prin dișpozitșii din ordonantșe ale Guvernului
declarate neconștitutșionale.
Reglementarea aceștui tip de cereri derogaă , îîn mare maă șuraă , de la tiparul actșiunii îîn contencioș
adminiștrativ șau îîn contencioș fișcal, îîn ceea ce priveșș te termenele, conditșiile de exercitare șș i obiectul
ce poate fi deduș judecaă tșii:
”Art. 9
(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii
din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de
neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii
ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. [...]

11
 (3) După pronunţarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios administrativ repune cauza pe
rol şi dă termen, cu citarea părţilor. Dacă ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost declarată
neconstituţională, instanţa soluţionează fondul cauzei; în caz contrar, acţiunea se respinge ca
inadmisibilă.
(4) În situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate
în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în
limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
(5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru
prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza
acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la
realizarea unei anumite operaţiuni administrative.
Art. 7
(5) În cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională
a Funcţionarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau
dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 4 nu este obligatorie
plângerea prealabilă.
Art. 11
(4) Ordonanţele sau dispoziţiile din ordonanţe care se consideră a fi neconstituţionale, precum şi
actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând.”
Prevederile normative citate oferaă argumente șuficiente îîn șenșul opiniei potrivit caă reia , chiar
îîn ipoteza îîn care prin legi șpeciale șe prevede îîn mod expreș caă decizia dataă îîn șolutșionarea
conteștatșiei adminiștrative prealabile poate fi atacataă la inștantșa de contencioș adminiștrativ
competentaă , primeazaă caracterul derogatoriu al conditșiilor de exercitare a actșiunii îîntemeiate pe art. 9
din Legea nr. 554/2004, actșiune al caă rei școp ește îînlaă turarea efectelor vaă taă maă toare produșe de
ordonantșa de guvern neconștitutșionalaă .
Aceaștaă concluzie șe degajaă șș i din jurișprudentșa Curtșii Conștitutșionale, care a retșinut caă
procedura reglementataă îîn art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintaă o facilitate acordataă juștitșiabilului
care, îîn cazul admiterii exceptșiei de neconștitutșionalitate, are poșibilitatea de a-i fi șolutșionataă
problema litigioașaă îîntr-un termen mult mai șcurt (decizia nr. 479 din 18 iunie 2015, decizia nr. 618
din 8 octombrie 2015).

Cu unanimitate, a fost însușit punctul de vedere exprimat de formatorul INM.

5. Titlul problemei de drept: Natura juridică a raportului de control întocmit de

structurile de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate (Casele de
asigurări de sănătate) la cabinetele medicale individuale aflate în relaţie contractuală cu Casa
de Asigurări de Sănătate, în raport de modificările Ordinului Preşedintelui Casei Naţionale de
Asigurări de Sănătate nr. 1012/2013 - varianta în vigoare începând cu data de 11 noiembrie
2014.
Înţelesul sintagmei ”Raportul de control (…) poate fi contestat în condiţiile legii” -
(art.5.2.3.5 – 5.2.4.2 din Ordin). Posibilitatea atacării în instanţă a proceselor-verbale încheiate
de comisiile de soluţionare a contestaţiilor. Instanţa competentă (Curtea de Apel Suceava)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: contencioș adminiștrativ
Obiect ECRÎS: anulare act adminiștrativ; cod 4850
Acte normative incidente: Ordinul Preșș edintelui Cașei Natșionale de Așiguraă ri de Saă naă tate nr.
1012/2013; art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004
Cuvinte cheie: raport de control

• Într-o primă opinie, raportul de control are natura unui act preparatoriu, care prin el îînșușș i
șș i prin propunerile de maă șuri corective cuprinșe îîn contșinutul șaă u nu produce efecte juridice de
natura celor prevaă zute de dișpozitșiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

12
 Procedura de control, tipurile de control, conștituirea echipelor de control, ștatutul
perșonalului cu atributșii de control șș i obligatșiile echipei de control șș i ale entitaă tșilor auditate pe durata,
caî t șș i ulterior controlului șunt expreș reglementate prin Ordinul nr. 1012/2013 șș i îîn Contractul cadru.
Actșiunea de control ește definitaă prin art. 1 lit. h) din Ordinul nr. 1012/2013 șș i șe finalizeazaă
prin îîntocmirea raportului de control îîn conditșiile art. 5.2.3 din Ordin.
ÎÎn ipoteza îîn care entitatea auditataă nu îîndeplineșș te de bunaă voie maă șurile corective propușe
îîn raportul de control, Cașa de așiguraă ri de șaă naă tate poate șaă introducaă îîmpotriva entitaă tșii auditate o
actșiune la inștantșa civilaă , îîntemeiataă pe raă șpunderea contractualaă (contractul îîncheiat îîntre cabinetele
medicale șș i Cașa de Așiguraă ri de Saă naă tate ește un contract privat de naturaă civilaă ) șș i, totodataă , poate
șaă procedeze șș i la aplicarea unor șanctșiuni adminiștrative [de ex., art. 39 din Contractul cadru pe
2013: avertișment, diminuarea valorii minime garantate a unui punct per capita] ce pot fi conteștate
la inștantșa competentaă .
Procedura de conteștare a raportului de control (art. 5.2.3.6 – 5.2.4.0), inștituitaă ca urmare a
modificaă rii Ordinului nr. 1012/2013 îîncepaî nd cu data de 11.11.2014 (Ordinul nr. 692/2014) nu
conferaă aceștuia natura de act adminiștrativ îîn șenșul definit de dișpozitșiile art. 2 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 554/2004. ÎÎn conșecintșaă, actșiunile formulate la inștantșa de contencioș adminiștrativ de
cabinetele medicale auditate, avaî nd ca obiect conteștarea raportului de control îîntocmit fie șub
imperiul Ordinului nr. 1012/2013 (forma îîn vigoare paî naă la data de 11.11.2014), fie șub imperiul
Ordinului nr. 1012/2013 (forma îîn vigoare îîncepaî nd cu data de 11.11.2014) șș i, reșpectiv, a proceșului-
verbal îîncheiat de comișiile de șolutșionare a conteștatșiilor adminiștrative, șunt inadmișibile.

• Potrivit celei de-a doua opinii, șpre deoșebire de redactarea Ordinului nr. 1012/2013, îîn
forma îîn vigoare paî naă la modificarea din 11.11.2014, potrivit caă reia rapoartele de control îîntocmite
de ștructurile de control abilitate nu puteau fi conteștate, aștfel de actșiuni promovate pe rolul
inștantșelor de contencioș adminiștrativ fiind inadmișibile, modificarea Ordinului nr. 1012/2013,
intervenitaă la data de 11.11.2014, aduce prevederi expreșe cu privire la poșibilitatea perșoanelor
vaă taă mate [art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004] de a conteșta raportul de control.
Aștfel, potrivit dișpozitșiilor art. 5.2.3.7 din Ordinul modificat, îîmpotriva raportului de control,
perșoana vaă taă mataă poate formula conteștatșie, ce șe șolutșioneazaă la nivelul entitaă tșii care a efectuat
controlul, de caă tre o comișie conștituitaă prin ordin/decizie a preșș edintelui Cașei Natșionale de
Așiguraă ri de Saă naă tate/preșș edintelui director-general al Cașei de Așiguraă ri de Saă naă tate.
ÎÎn șolutșionarea conteștatșiei, comișiile aștfel conștituite îîntocmeșc un proceș-verbal îîn
conditșiile art. 5.2.4.0 din Ordin.
Deșș i Ordinul nu contșine reglementaă ri explicite, șe poate interpreta caă , prin reglementarea unei
proceduri de conteștare a raportului de control (care, îîn eșentșaă, reprezintaă o proceduraă prealabilaă
adminiștrativaă , îîn șenșul dișpozitșiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004) ș-a dorit șaă i șe confere natura de
act adminiștrativ îîn îîntșeleșul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, aștfel îîncaî t
prevederea cuprinșaă îîn art. 5.2.3.6 (”Raportul de control îîntocmit îîn conformitate cu prevederile
prezentelor norme metodologice poate fi conteștat îîn conditșiile legii …”) urmeazaă a fi interpretataă îîn
șenșul îîn care, dupaă parcurgerea procedurii prealabile adminiștrative, raportul de control poate fi
conteștat la inștantșa de contencioș adminiștrativ competentaă , îîn functșie de rangul emitentului [art. 10
alin. (1) din Legea nr. 554/2004].

Opinia formatorului INM

Potrivit dișpozitșiilor pct. 5.2.3.6.- 5.2.4.4. din Normele metodologice privind activitatea
structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, aprobate prin Ordinul nr.
1012/2013, modificat prin Ordinul nr. 692/2014, ambele emișe de Preșș edintele Cașei Natșionale de
Așiguraă ri de Saă naă tate, raportul de control îîntocmit îîn conformitate cu prevederile normelor
metodologice poate fi conteștat îîn conditșiile legii, iar conteștatșia șe depune la șediul entitaă tșii care a
dișpuș efectuarea controlului. Conteștatșiile șe șolutșioneazaă , la nivelul entitaă tșii care a efectuat
controlul, de caă tre o comișie de șolutșionare a conteștatșiilor conștituitaă prin ordin/decizie a
preșș edintelui CNAS/preșș edintelui-director general al cașei de așiguraă ri de șaă naă tate. Comișia de
șolutșionare a conteștatșiilor șe conștituie din perșonalul DGMCA/ștructurilor teritoriale de control, cu
participarea expertșilor cooptatși din alte ștructuri ale CNAS/cașelor de așiguraă ri de șaă naă tate, cu
aprobarea preșș edintelui CNAS/preșș edintelui-director general al cașei de așiguraă ri de
șaă naă tate. Conteștatșiile formulate îîn conditșiile șubpct. 5.2.3.7 șe șolutșioneazaă îîn conditșiile legii de la

13
data îînregiștraă rii aceștora la șediul entitaă tșii la care ș-a depuș conteștatșia. Conteștatșiile formulate la
rapoartele de control îîntocmite la nivelul cașelor de așiguraă ri de șaă naă tate, îînșotșite de proceșele-
verbale de șolutșionare, aprobate de preșș edintele- director general al cașei de așiguraă ri de șaă naă tate, șe
tranșmit îîn copie îîn termen de 3 zile lucraă toare de la șolutșionare la DGMCA. Controlul se consideră ca
fiind încheiat după implementarea măsurilor din raportul de control. ÎÎn cazul îîn care entitatea
controlataă nu a tranșmiș îîn termenul ștabilit prin maă șurile aprobate ștadiul implementaă rii maă șurilor,
conducaă torul ștructurii de control va face o notificare îîn șcriș caă tre aceașta. Dacaă îîn termen de 3 zile
lucraă toare de la primirea notificaă rii entitatea controlataă nu tranșmite ștadiul implementaă rii maă șurilor,
conducaă torul ștructurii de control va notifica îîn șcriș aceșt fapt preșș edintelui CNAS șau, dupaă caz,
preșș edintelui-director general al cașei de așiguraă ri de șaă naă tate. Refuzul entităţilor controlate de a
transmite stadiul implementării măsurilor se sancţionează în conformitate cu prevederile legale în
vigoare. Refuzul punerii în aplicare a măsurilor atrage sancţiuni, conform prevederilor legale în vigoare.
Poșibilitatea conteștaă rii raportului șe referaă la o etapaă intermediaraă a procedurii
adminiștrative de control șș i nu conferaă , prin ea îînșaă șș i, natura de act adminiștrativ îîn șenșul definit de
dișpozitșiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Aptitudinea raportului de a produce efecte
juridice șș i natura juridicaă civilaă șau adminiștrativaă trebuie analizataă îîn functșie de contșinutul șaă u
concret, de tipurile de control reglementate la pct. 2.1 șș i de maă șurile impușe, îîn șenșul definitșiilor de
la pct. 1 din Norme (actșiune de control - activitatea delimitataă îîn timp, reglementataă prin lege șș i prin
prezentele norme metodologice, avaî nd ca școp conștatarea iregularitaă tșilor șș i dișfunctșionalitaă tșilor din
șiștemul așiguraă rilor șociale de șaă naă tate șș i conșemnarea lor, emiterea de propuneri pentru maă șuri
corective menite șaă le elimine șș i/șau propuneri de șanctșiuni șș i/ori aplicarea de șanctșiuni
contraventșionale, dupaă caz).

În unanimitate, a fost însușită soluția propusă în punctul de vedere exprimat de

formatorul INM, în sensul că simpla posibilitate a contestării raportului nu conferă acestuia
natura de act administrativ, aptitudinea acestuia de a produce efecte juridice și natura juridică
civilă sau, după caz, administrativă urmând a fi analizate în funcție de conținutul său concret.
S-a agreat, de asemenea, posibilitatea repunerii în discuție a problemei de drept, în
măsura în care o atare nevoie va rezulta în urma colectării unui eșantion reprezentativ de
practică judiciară în materie.
ÎÎn șuștșinerea șolutșiei agreate au foșt adușe urmaă toarele argumente, șuplimentar celor
mentșionate îîn punctul de vedere al formatorului ÎNM:
- îîn calificarea unui act juridic ca fiind act adminiștrativ trebuie avute îîn vedere dișpozitșiile art.
2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu trimitere la regimul de putere publicaă ;
- îîn ipoteza unor acte de control șimilare – proceșele-verbale îîntocmite ca urmare a
controalelor efectuate de inșpectoratele teritoriale de muncaă – inștantșele de contencioș adminștrativ,
îîntr-o practicaă îîndelungataă șș i conștantaă , au apreciat natura de act adminiștrativ de la caz la caz, îîn
functșie de contșinutul lor (de ex. proceșele-verbale care cuprindeau maă șuri concrete șș i care erau apte
de a produce efecte prin ele îînșele au foșt calificate acte adminiștrative).
ÎÎn cadrul dezbaterilor au foșt indicate șolutșii de practicaă judiciaraă îîn care aștfel de rapoarte de
control au foșt calificate acte adminiștrative (de ex. un raport de control care prevedea șumele
refuzate la decontare șș i care producea efecte juridice prin el îînșușș i).
S-a mai precizat caă , anterior modificaă rii șurvenite îîn anul 2014, prevederile Ordinului
Preșș edintelui Cașei Natșionale de Așiguraă ri de Saă naă tate nr. 1012/2013 erau clare, fiind reglementataă îîn
mod expreș o proceduraă de conteștare adminiștrativaă , șub forma obiectșiilor la raportul de control.
Raportul de control era așimilat, îîn aceșt context, unui audit intern, al caă rui rol principal era
precizarea prejudiciului pe care cabinetul medical urma șaă îîl recupereze, raportul putaî nd fi valorificat
ulterior de cașa de așiguraă ri îîn eventualitatea unei actșiuni îîn raă șpundere civilaă contractualaă
îîntemeiataă pe contractul îîncheiat îîntre cabinetele medicale șș i Cașa de Așiguraă ri de Saă naă tate. Dupaă
modificarea șurvenitaă îîn anul 2014, au exiștat inștantșe care au interpretat procedura de conteștatșie îîn
fatșa comișiei de conteștatșii conștituitaă la nivelul entitaă tșii emitente ca o proceduraă adminiștrativaă
prealabilaă , cu conșecintșa caă șolutșia adoptataă de comișia de șolutșionare a conteștatșiei ește șușceptibilaă
de a fi atacataă îîn contencioș adminiștrativ.

6. Titlul problemei de drept: Îndeplinirea condiţiei art. 1 şi urm. din Legea nr. 554/2004,
sub aspectul vătămării, în cazul persoanelor fizice – pacienţi – care acţionează în obligarea

14
CNAS, a Ministerului Sănătăţii şi a Guvernului României la includerea anumitor
medicamente expres nominalizate în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale
corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie
personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate,
precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se
acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate (Curtea de Apel București)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: contencioș adminiștrativ
Obiect ECRÎS: obligatșie de a face; cod 5240
Acte normative incidente: art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004; Directiva
89/105/CEE privind tranșparentșa maă șurilor care reglementeazaă ștabilirea pretșurilor
medicamentelor de uz uman șș i includerea aceștora îîn domeniul de aplicare al șiștemelor
natșionale de așiguraă ri de șaă naă tate
Cuvinte cheie: intereș legitim, pacient, medicament

• Într-o opinie (șentintșa civilaă nr. 1600 din 5 iunie 2015, pronuntșataă îîn doșarul nr. 3550/2/2014),
șe conșideraă caă perșoanele fizice – pacientși – juștificaă vaă taă marea unui intereș legitim pentru a putea
actșiona îîn fatșa inștantșei îîn obligarea CNAS, a Minișterului Saă naă taă tșii șș i a Guvernului Romaî niei la
includerea anumitor medicamente expreș nominalizate îîn Lișta cuprinzaî nd denumirile comune
internatșionale coreșpunzaă toare medicamentelor de care beneficiazaă așiguratșii, cu șau faă raă
contributșie perșonalaă , pe bazaă de preșcriptșie medicalaă , îîn șiștemul de așiguraă ri șociale de șaă naă tate,
precum șș i denumirile comune internatșionale coreșpunzaă toare medicamentelor care șe acordaă îîn
cadrul programelor natșionale de șaă naă tate.
ÎÎn motivarea șolutșiei, șe invocaă urmaă toarele argumente legale șș i jurișprudentșiale:
- dișpozitșiile art. 22 șș i 34 din Conștitutșia Romaî niei, care garanteazaă dreptul la ocrotirea
șaă naă taă tșii, dreptul la viatșaă, la integritate fizicaă șș i pșihicaă ale perșoanei;
- dișpozitșiile art. 2 din Conventșia europeanaă a drepturilor omului, precum șș i jurișprudentșa
CEDO dezvoltataă îîn aplicarea primei teze a art. 2 din Conventșie, îîn șpecial caî t priveșș te obligatșiile
pozitive care revin ștatelor șemnatare ale Conventșiei pe taă raî mul art. 2, îîntre care șș i aceea de a adopta
maă șurile neceșare pentru a apaă ra viatșa celor aflatși șub jurișdictșia lor (cauza L.C.B. c. Regatul Unit,
Hotaă raî rea din 9 iunie 1998, §36; cauza Panaitescu c. România, Hotaă raî rea din 10 aprilie 2012, §27);
- prevederile dreptului european relevante îîn materie - art. 6 din Directiva Conșiliului
89/105/CEE privind tranșparentșa maă șurilor care reglementeazaă ștabilirea pretșurilor medicamentelor
de uz uman șș i includerea aceștora îîn domeniul de aplicare al șiștemelor natșionale de așiguraă ri de
șaă naă tate2 șș i jurișprudentșa CJUE dezvoltataă îîn interpretarea aceștor dișpozitșii (hotaă raî rea din 20
ianuarie 2005, pronuntșataă îîn cauza C-245/03 Merck, Sharp & Dohme c. Belgia), conform caă reia:
 termenul ștabilit îîn primul șubparagraf al art. 6 din Directiva 89/105/CEE ește un
termen obligatoriu pe care autoritaă tșile natșionale nu au dreptul șaă îîl depaă șș eașcaă (pct. 1
din dișpozitiv, hotaă raî re afișș ataă pe www.curia.europa.eu);

2
„Urmaă toarele dișpozitșii șe aplicaă îîn cazul îîn care un medicament ește cuprinș îîn șiștemul natșional de așiguraă ri de șaă naă tate
numai dupaă ce autoritaă tșile competente au deciș șaă includaă medicamentul îîn cauzaă îîntr-o liștaă certaă a medicamentelor
cuprinșe îîn șiștemul natșional de așiguraă ri de șaă naă tate.
(1) Statele membre așiguraă adoptarea de decizii cu privire la cererile depușe îîn conformitate cu cerintșele ștabilite îîn ștatul
membru îîn cauzaă , de caă tre titularii autorizatșiilor de comercializare, privind includerea unor medicamente pe lișta
medicamentelor cuprinșe îîn șiștemul de așiguraă ri de șaă naă tate, precum șș i caă acește decizii șunt comunicate șolicitantșilor îîn
termen de 90 de zile de la primirea cererilor. ÎÎn cazul îîn care o cerere îîntemeiataă pe dișpozitșiile prezentului articol poate fi
formulataă îînainte ca autoritaă tșile competente șaă fi convenit pretșul care trebuie perceput pentru produșul reșpectiv îîn
conformitate cu articolul 2 șau îîn cazul îîn care o decizie privind pretșul unui medicament șș i o decizie privind includerea șa îîn
lișta produșelor cuprinșe îîn șiștemul de așiguraă ri de șaă naă tate șunt luate îîn urma unei șingure proceduri adminiștrative,
termenul limitaă șe prelungeșș te cu îîncaă 90 de zile. Solicitantul furnizeazaă autoritaă tșilor competente informatșiile adecvate. Dacaă
informatșiile care șuștșin cererea nu șunt adecvate, termenul limitaă șe șușpendaă șș i autoritaă tșile competente informeazaă imediat
șolicitantul cu privire la informatșiile șuplimentare detaliate care șunt neceșare.
ÎÎn cazul îîn care un ștat membru nu permite formularea unei cereri conform prezentului articol îînainte ca autoritaă tșile
competente șaă fi caă zut de acord așupra pretșului care poate fi perceput pentru produș îîn conformitate cu articolul 2, ștatul
membru îîn cauzaă șe așiguraă caă perioada totalaă de timp neceșaraă celor douaă proceduri nu depaă șșeșș te 180 de zile. Aceșt termen
limitaă poate fi prelungit îîn conformitate cu articolul 2 șau șușpendat îîn conformitate cu dișpozitșiile paragrafului precedent.
(…)”.

15
  textul art. 6 parag. 1 nu impune o includere automataă a medicamentelor îîn lișta ce intraă
șub incidentșa șiștemului așiguraă rilor de șaă naă tate atunci caî nd a foșt depaă șș itaă durata
minimaă a termenului prevaă zut de Directivaă ;
 „dreptul comunitar nu retrage Statelor Membre dreptul de a-șș i organiza șiștemele lor de
așiguraă ri șociale (…) șș i îîn lipșa armonizaă rii la nivelul Comunitaă tșii, revine șiștemului
legișlativ intern al Statelor Membre șaă ștabileașcaă circumștantșele îîn care șe acordaă
beneficiul șiștemului de așiguraă ri de șaă naă tate (…)” (§28).
Fatșaă de reglementarea Directivei Conșiliului 89/105/CEE, aștfel cum a foșt interpretataă îîn
jurișprudentșa inștantșei din Luxemburg, obligatșia care șe impune fiecaă rui ștat membru al Uniunii
Europene ește aceea de a adopta o decizie îîn termen de 90 de zile de la primirea cererilor privind
includerea unor medicamente pe lișta celor cuprinșe îîn șiștemul de așiguraă ri de șaă naă tate, termen ce
poate fi prelungit, îîn anumite conditșii, cu cel mult 90 de zile, faă raă îînșaă ca nereșpectarea aceștui termen
șaă dea nașș tere unui drept la includerea automataă a acelor medicamente îîn liștaă , ștatele paă ștraî ndu-șș i,
potrivit jurișprudentșei europene îîn materie, marja de apreciere. Cu toate aceștea, îîncaă lcarea
termenului mentșionat nu poate raă maî ne faă raă efect juridic, îîntrucaî t, îîntr-un aștfel de caz, norma
europeanaă îînșaă șș i raă maî ne faă raă efect juridic.
Directiva nu șe adreșeazaă direct reșortișantșilor, nu daă nașș tere direct îîn patrimoniul lor la
drepturi șș i obligatșii, ci are ca deștinatari unici ștatele membre, care au șarcina tranșpunerii adecvate șș i
îîn termen3.
- îîn cauzaă , termenul de 90 de zile, ce poate fi prelungit exceptșional cu îîncaă 90 de zile – termen
care șe calculeazaă îîncepaî nd cu data formulaă rii cererii de includere îîn liștaă șș i paî naă la data emiterii
deciziei prin care medicamentul ește efectiv incluș îîn liștaă șau ește îîn mod cert reșpinș - a foșt depaă șș it
(cererile de includere îîn liștaă au foșt formulate de detșinaă torii autorizatșiilor de punere pe piatșaă îîn luna
augușt 2014, paî naă la data șolutșionaă rii doșarului nefiind adoptataă o decizie de includere șau
neincludere definitivaă șub așpectul liștei aprobate prin H.G. nr. 720/2008);
- deșș i reclamantșii nu au un drept de a șolicita includerea moleculelor / medicamentelor indicate
îîn Lișta aprobataă prin H.G. nr. 720/2008, aceșș tia au un intereș legitim cert de a șolicita obligarea
autoritaă tșilor publice la definitivarea procedurii reglementate îîn implementarea Directivei
89/105/CEE, dat fiind caă , îîn șpetșaă, termenul obligatoriu inștituit îîn aceșt șenș a foșt depaă șș it.
Calitatea pacientșilor de perșoane direct intereșate rezultaă din beneficiile de care șe bucuraă ca
așiguratși, de medicamentele care li șe pot preșcrie îîn tratamentul afectșiunilor de care șuferaă , context
îîn care orice abatere a autoritaă tșilor publice competente de la procedurile reglementate îîn legaă turaă cu
includerea noilor medicamente îîn liștele anume prevaă zute, ește de naturaă a le determina o vaă taă mare a
intereșelor legitime, conferindu-le poșibilitatea de a actșiona îîn fatșa inștantșei de contencioș
adminiștrativ.

• Într-o a doua opinie (șentintșa civilaă nr. 2047 din 14 iulie 2015, pronuntșataă îîn doșarul nr.
1445/2/2015), șe conșideraă caă perșoanele fizice nu juștificaă vaă taă marea unui drept șau a unui intereș
legitim.
ÎÎn motivarea opiniei șe arataă urmaă toarele:
- ește neceșar a diștinge îîntre drept șubiectiv – intereș legitim - intereș proceșual. ÎÎn
acceptșiunea Legii nr. 554/2004, intereșul legitim privat vizeazaă o notșiune de drept șubștantșial
[legiuitorul adminiștrativ defineșș te intereșul legitim privat ca fiind poșibilitatea de a pretinde o
anumitaă conduitaă îîn conșiderarea realizaă rii unui drept șubiectiv viitor șș i previzibil, prefigurat - art. 2
alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004]; îîn acelașș i șenș, al prefiguraă rii dreptului șubiectiv, ește definit
intereșul legitim șș i îîn art. 1359 C. civ.
Exiștentșa unui intereș proceșual (orice pacient are intereșul proceșual îîn promovarea unui
proceș îîn care șaă îîșși vadaă realizataă decontarea, îîn tot șau îîn parte, a unui medicament util terapeutic
pentru afectșiunea șa) nu echivaleazaă cu juștificarea intereșului legitim, aceșta din urmaă tșinaî nd de
fondul litigiului. Întereșul legitim nu poate fi conceput decaî t îîn conșiderarea unui drept șubiectiv, iar
îîn maă șura îîn care nu poate fi retșinutaă exiștentșa unui drept șubiectiv, cu ataî t mai putșin nu poate fi
retșinutaă nici exiștentșa unui intereș legitim.

3
Cu toate aceștea, jurișprudentșa Curţii de Juștiţie din Luxemburg a recunoșcut, îîn anumite circumștantșe, efect direct
directivei (hotaă raî rile Van Duyn, Tullio Ratti ) retșinaî nd caă dupaă ce termenul limitaă pentru tranșpunerea directivei ș-a îîmplinit,
iar ștatul nu şi-a îîndeplinit aceaștaă obligatșie, directiva, deșș i nu ește direct aplicabilaă , poate produce efecte șimilare
regulamentelor; dișpozitșiile directivei trebuie șaă fie, îînșaă , șuficient de clare şi precișe pentru a produce aceșt efect.

16
 - nu șe poate retșine exiștentșa unui drept/intereș legitim al reclamantului, recunoșcut de
legiuitorul natșional/european, de a șolicita includerea pe liștaă a unor medicamente compenșate,
pentru urmaă toarele motive:
 îîn cauza Panaiteșcu c. Romaî nia pacientul avea un drept recunoșcut de lege la gratuitatea
șerviciului de așiștentșaă medicalaă șș i la medicatșie, acceșul lui la așiștentșaă medicalaă gratuitaă fiind
îîmpiedicat de mai multe ori, deșș i hotaă raî rile judecaă toreșș ti definitive îîi conferișeraă dreptul de a primi
medicamentele preșcrișe îîn mod gratuit șș i prioritar, șituatșie care diferaă de cea îîn care perșoana nu are
un drept recunoșcut de lege la gratuitate (șau compenșare partșialaă ) pentru medicamentele indicate îîn
petitul actșiunii, ci aceașta tinde tocmai la obligarea autoritaă tșii șaă includaă medicamentele indicate pe
lișta celor de care beneficiazaă așiguratșii cu șau faă raă contributșie perșonalaă pe bazaă de preșcriptșie
medicalaă îîn șiștemul de așiguraă ri șociale de șaă naă tate. Or, din jurișprudentșa CEDO relevantaă îîn materie
(cauza Panaiteșcu c. Romaniei, cauza D c. Regatului Unit 1996, șș .a.) nu șe poate deduce concluzia caă
pacientul ar putea „determina” autoritatea publicaă competentaă șaă includaă un medicament șau altul pe
lișta celor decontate. Dimpotrivaă , ceea ce Curtea a recunoșcut ește neceșitatea ca ștatul șaă execute
obligatșia legalaă pe care o are pentru așigurarea gratuitaă tșii unui tratament, îîn maă șura îîn care ștatul
îînșușș i ș-a obligat la aceașta prin lege.
 includerea unui medicament pe lișta celor compenșate reprezintaă un așpect de oportunitate
a reglementaă rii, ce tșine de marja de apreciere a autoritaă tșii publice, așupra caă reia inștantșa nu poate
interveni; a impune șau trașa autoritaă tșii o conduitaă șau o obligatșie de a include medicamente indicate
nominal de reclamantaă ar echivala, pentru inștantșaă, cu îîncaă lcarea limitelor atributșiilor ștabilite de art.
8 șș i art. 18 din Legea nr. 554/2004.
- dreptul de a șolicita autoritaă tșilor publice de reșort includerea unor medicamente pe lișta
celor compenșate șau de a emite o decizie (de includere/neincludere) pe liștaă ește recunoșcut de
Directiva 89/105/CEE îîn mod expreș doar detșinaă torului autorizatșiei de punere pe piatșaă a
medicamentului, pacientșii neintraî nd îîn șfera de aplicare a Directivei (a șe vedea cauzele C 296/03
Glaxoșmithkline c. Begia; C 245/03 Merck șș .a. c. Belgia).
Un atare drept nu ește recunoșcut nici de legiuitorul natșional, dișpozitșiile Ordinului MS nr.
861/2014 limitaî ndu-șe la reglementarea unei proceduri natșionale ca modalitate de tranșpunere a art.
6 al Directivei 89/105/CEE, iar Ordinul MS/PCNAS nr. 3/1 din 5 ianuarie 2015 privind modelul de
contract, metodologia de negociere, îîncheiere șș i monitorizare a modului de implementare șș i derulare
a contractelor de tip coșt-volum/coșt-volum-rezultat prevede proceduri de
includere/neincludere/excludere a medicamentelor pe/de pe lișta, beneficiarii aceștor proceduri fiind
detșinaă torii autorizatșiilor de punere pe piatșaă.
- atunci caî nd ește vorba deșpre tranșpunerea îîn legișlatșia natșionalaă a unor norme europene,
notșiunea de „intereș legitim privat” din dreptul natșional nu poate fi privitaă decaî t îîn concordantșaă cu
dreptul Uniunii, îîn șpetșaă îîn lumina Directivei nr. 89/105/CEE șș i a jurișprudentșei CJUE îîn materie,
reșpectiv a legișlatșiei de tranșpunere, neputaî ndu-șe recunoașș te pacientșilor, pe cale jurișprudentșialaă ,
exiștentșa unui intereș legitim de a actșiona îîn nume propriu îîmpotriva taă cerii adminiștratșiei cu privire
la cererea unui tertș (detșinaă torului autorizatșiei de punere pe piatșaă) de includere a unor medicamente
pe lișta celor compenșate, îîn conditșiile îîn care nici Directiva, nici CJUE nu recunoșc pacientșilor un
atare drept șau intereș pe calea unei actșiuni formulate direct impotriva autoritaă tșii șș i îîn lipșa
conteștaă rii refuzului de caă tre DAPP.

Opinia formatorului INM

Perșoanele fizice – pacientși – pot invoca vaă taă marea unui intereș legitim pentru a actșiona îîn fatșa
inștantșei îîn obligarea CNAS, a Minișterului Saă naă taă tșii șș i a Guvernului Romaî niei la includerea
anumitor medicamente expreș nominalizate îîn Lișta cuprinzaî nd denumirile comune internatșionale
coreșpunzaă toare medicamentelor de care beneficiazaă așiguratșii, cu șau faă raă contributșie perșonalaă ,
pe bazaă de preșcriptșie medicalaă , îîn șiștemul de așiguraă ri șociale de șaă naă tate, precum șș i denumirile
comune internatșionale coreșpunzaă toare medicamentelor care șe acordaă îîn cadrul programelor
natșionale de șaă naă tate, îîn definitivarea procedurii reglementate îîn implementarea Directivei
89/105/CEE.
A ștabili dacaă , îîntr-adevaă r, a exiștat o vaă taă mare generataă de modul îîn care autoritatea
publicaă șș i-a exercitat dreptul de apreciere îîn ceea ce priveșș te includerea unor medicamente pe lișta
celor cuprinșe îîn șiștemul de așiguraă ri de șaă naă tate ește o cheștiune de fond, ce ar putea fi abordataă
de inștantșaă prin prișma elementelor definitorii ale exceșului de putere, reglementat îîn art. 2 alin.

17
(1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, luaî nd îîn conșiderare marja de apreciere conferitaă prin
prevederile dreptului european indicate mai șuș.

În unanimitate, a fost însușită soluția conform căreia se recunoaște persoanelor fizice

– pacienți un interes legitim de ordine privată, derivat din calitatea lor de destinatari ai Listei
cuprinzând denumirile comune internaționale, care le permite să promoveze acțiuni privind
obligarea CNAS, a Ministerului Sănătății și a Guvernului României la includerea anumitor
medicamente expres nominalizate în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale.

II. PROBLEME PRIVIND COMPETENŢA INSTANŢELOR

1. Titlul problemei de drept: Competenţa materială a instanţei în privinţa litigiilor având ca

obiect anularea hotărârilor de încadrare în grad de handicap adoptate de Comisia pentru
protecţia copilului din subordinea consiliului judeţean (Curtea de Apel Cluj – Tribunalul Cluj)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: alte tipuri de cauze
Obiect ECRÎS: refuz acordare drepturi protectșie șocialaă (perșoane cu handicap, protectșia
copilului); cod 5370
Acte normative incidente: art. 115 din Legea nr. 272/2004; art. 2, art. 10 din H.G. nr.
1437/2004; art. 87 șș i urm. din Legea nr. 448/2006
Cuvinte cheie: competentșaă materialaă , comișia pentru protectșia copilului

• Completurile de contencios administrativ din cadrul Secţiei mixte a Tribunalului Cluj au

apreciat că aparţine completurilor specializate pentru minori şi familie din cadrul Secţiei civile a
tribunalului competenţa de soluţionare a acestui tip de litigii, pentru argumentele ce succed:
- din analiza coroborataă a dișpozitșiilor care reglementeazaă îîncadrarea îîn grad șș i tip de
handicap a copiilor [art. 85 alin. (2) din Legea nr. 448/2008 privind protectșia șș i promovarea
drepturilor perșoanelor cu handicap], organizarea, functșionarea șș i atributșiile comișiei pentru
protectșia copilului [art. 115 din Legea nr. 272/2004; art. 2 din H.G. nr. 1437/2004], precum șș i regimul
juridic al actelor emișe de comișie [conform art. 10 din H.G. nr. 1437/2004, comișia emite hotaă raî ri
executorii, care pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copiilor, cauzele șupușe judecaă rii fiind
șolutșionate potrivit regulilor șpeciale de proceduraă prevaă zute de Legea nr. 272/2004] rezultaă caă
vointșa legiuitorului a foșt de a șupune toate litigiile privind hotaă raî rile adoptate de comișie unei
proceduri unice, prevaă zute de Legea nr. 272/2004.
- îîn conditșiile îîn care art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 conferaă îîn competentșa
tribunalului de la domiciliul copilului toate cauzele prevaă zute de lege privind ștabilirea maă șurilor de
protectșie șpecialaă , faă raă a șe face vreo diștinctșie cu referire la o anumitaă maă șuraă , o diferentșiere șub
așpectul competentșei materiale a inștantșei pentru unicul motiv caă litigiul are ca obiect conteștarea
legalitaă tșii hotaă raî rii comișiei prin care ș-a luat maă șura șpecialaă de protectșie a copilului ce vizeazaă
îîncadrarea îîn grad de handicap nu șe juștificaă . Dacaă legiuitorul ar fi urmaă rit șaă ștabileașcaă o
competentșaă șpecialaă îîn materia contencioșului adminiștrativ pentru un atare litigiu, ar fi trebuit șaă
prevadaă aceașta printr-o normaă șpecialaă , dupaă cum a ștabilit îîn materia procedurii de îîncadrare îîn
grad de handicap a adultșilor.
- deșș i hotaă raî rea comișiei pentru protectșia copilului are natura juridicaă a unui act adminiștrativ
unilateral cu caracter individual, competentșa de șolutșionare a litigiului avaî nd ca obiect conteștarea
legalitaă tșii aceștei hotaă raî ri poate fi deferitaă șș i altei inștantșe decaî t cea de contencioș adminiștrativ, îîn
conformitate cu prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

• Punctul de vedere al Secţiei a III-a contencios administrativ şi fiscal al Curţii de Apel Cluj

18
 În opinia majoritară a judecaă torilor șectșiei ș-a ajunș la concluzia caă cererea privind anularea
hotaă raî rii comișiei pentru protectșia copilului de îîncadrare îîn grad de handicap ește de competentșa
materialaă îîn primaă inștantșaă a șectșiei civile a tribunalului.
ÎÎn motivarea șolutșiei de excludere a competentșei materiale a jurișdictșiei de contencioș
adminiștrativ a tribunalului ș-a avut îîn vedere cadrul juridic diferit care reglementeazaă îîncadrarea îîn
grad de handicap a copiilor, reșpectiv a adultșilor.
ÎÎn pluș fatșaă de argumentele retșinute îîn șuștșinerea punctului de vedere exprimat de completurile
de contencioș adminiștrativ din cadrul Sectșiei mixte a Tribunalului Cluj șuș-mentșionate, șe retșine, îîn
eșentșaă, caă :
- Legea nr. 448/2006 șe preocupaă îîn mod șpecial de procedura de îîncadrare îîn grad de handicap
a adultșilor cu handicap, prevaă zaî nd, îîntre altele, regimul deciziilor emișe de comișia șuperioaraă , care
pot fi atacate, conform art. 902 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 modificat prin Legea nr. 2/2013, la
șectșia de contencioș adminiștrativ șș i fișcal a tribunalului, potrivit Legii contencioșului adminiștrativ
nr. 554/2004, cu modificaă rile șș i completaă rile ulterioare.
- vointșa legiuitorului a foșt aceea de a șupune toate cauzele litigioașe privind hotaă raî rile
adoptate de comișia pentru protectșia copilului unei proceduri unice prevaă zute de Legea nr. 272/2004,
faă raă vreo diștinctșie îîn functșie de luarea unei anumite maă șuri șș i faă raă a impune o anumitaă șpecializare a
inștantșei îîn materie, așș a cum o face Legea nr. 448/2006 îîn materia îîncadraă rii îîn grad șș i tip de handicap
a adultșilor.
- îîn practica judiciaraă ș-a obșervat caă hotaă raî rile comișiei prin care ș-au ștabilit maă șuri de
protectșie șpecialaă pentru minori conform Legii nr. 272/2004 coroborate cu H.G. nr. 1437/2004 au foșt
șolutșionate îîn primaă inștantșe de tribunale, completul șpecializat îîn materie de minori șș i familie.
- Legea nr. 272/2004 inștituie o proceduraă judiciaraă șpecialaă șș i unitaraă de conteștare a legalitaă tșii
hotaă raî rilor adoptate de comișia șpecialaă de protectșia copilului, derogatorie de la dreptul comun șș i,
implicit, derogatorie de la dișpozitșiile procedurale conșacrate de Legea contencioșului adminiștrativ
nr. 554/2004 (a șe vedea îîn aceșt șenș Cap. X din Legea nr. 272/2004 denumit Reguli speciale de
procedură).
Conform art. 138 din Legea nr. 272/2004, dișpozitșiile aceștei legi referitoare la procedura de
șolutșionare a cauzelor privind ștabilirea maă șurilor de protectșie șpecialaă șe completeazaă îîn mod
coreșpunzaă tor cu prevederile Codului de proceduraă civilaă .
Aștfel fiind, șe poate retșine caă îîn aceaștaă materie opereazaă norma șpecialaă conșacrataă de art. 5
alin. (2) din Legea nr. 554/2004, conform caă reia nu pot fi atacate pe calea contencioșului
adminiștrativ acte adminiștrative pentru modificarea șau deșfiintșarea caă rora șe prevede, prin lege
organicaă , o alta proceduraă judiciaraă .
Or, Legea nr. 272/2004 prevede o proceduraă judiciaraă derogatorie de la dreptul comun al
contencioșului adminiștrativ șș i, drept urmare, competentșa șș i procedura de șolutșionare a litigiilor
generate de ștabilirea maă șurilor de protectșie șpecialaă prevaă zute de aceaștaă lege, inclușiv îîncadrarea
îîn grad de handicap a copiilor minori, nu mai șunt compatibile cu contencioșul adminiștrativ.

• În opinia Secţiei I civile, șolutșionarea actșiunilor avaî nd ca obiect anularea hotaă raî rii comișiei
pentru protectșia copilului, privind îîncadrarea îîn grad de handicap, ește de competentșa îîn primaă
inștantșaă a șectșiei de contencioș adminiștrativ a tribunalului, îîmpaă rtaă șș ind opinia minoritaraă a
Tribunalului Biștritșa-Naă șaă ud, care pleacaă de la juștificarea analogiei de tratament, cu șituatșia adultului
prevaă zutaă de art. 902 alin. (4) din Legea nr. 448/2006: „Deciziile emișe de Comișia șuperioaraă pot fi
atacate la secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, potrivit Legii contencioșului
adminiștrativ nr. 554/2004, cu modificaă rile șș i completaă rile ulterioare, cererile adreșate inștantșei fiind
șcutite de taxa judiciaraă de timbru”.

Opinia formatorului INM

Potrivit art. 115 din Legea nr. 272/2004 privind protectșia șș i promovarea drepturilor copilului,
îîn șubordinea conșiliului judetșean șș i, reșpectiv, a conșiliilor locale ale șectoarelor municipiului
Bucureșș ti functșioneazaă comișia pentru protectșia copilului, ca organ de șpecialitate al aceștora, faă raă
perșonalitate juridicaă , avaî nd urmaă toarele atributșii principale:
a) ștabilirea îîncadraă rii îîn grad de handicap șș i orientarea șș colaraă a copilului;
b) pronuntșarea, îîn conditșiile prezentei legi, cu privire la propunerile referitoare la ștabilirea
unei maă șuri de protectșie șpecialaă a copilului;

19
 c) șolutșionarea cererilor privind eliberarea ateștatului de așiștent maternal;
d) alte atributșii prevaă zute de lege.
Atributșiile Comișiei șunt reluate șș i detaliate îîn art. 2 din H.G. nr. 1437/2004 privind
organizarea șș i metodologia de functșionare a comișiei pentru protectșia copilului, iar art. 3 din
hotaă raî rea de guvern prevede urmaă toarele: „(1) ÎÎn exercitarea atributșiilor ce îîi revin Comișia emite
hotaă raî ri. (2) ÎÎn exercitarea atributșiilor privind îîncadrarea copiilor cu dizabilitaă tși îîntr-un grad de
handicap șș i orientarea șș colaraă a aceștora, Comișia elibereazaă certificate de îîncadrare a copilului îîntr-
un grad de handicap șș i certificate de expertizaă șș i orientare șș colaraă /profeșionalaă , conform modelelor
prevaă zute îîn anexele nr. 1 șș i 2. (3) Comișia elibereazaă certificatul de expertizaă șș i orientare
șș colaraă /profeșionalaă șș i pentru taî naă rul cu dizabilitaă tși care a îîmplinit vaî rșta de 18 ani șș i care a depaă șș it
cu mai mult de 3 ani vaî rșta coreșpunzaă toare clașei de șș colarizare.”
De așemenea, potrivit art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 1437/2004, „Hotaă raî rile Comișiei pot fi
atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, cauzele șupușe judecaă rii fiind șolutșionate potrivit
regulilor șpeciale de proceduraă prevaă zute de Legea nr. 272/2004”.
ÎÎn acelașș i timp, conform art. 85 din Legea nr. 448/2006 privind protectșia șș i promovarea
drepturilor perșoanelor cu handicap, încadrarea în grad şi tip de handicap a copiilor cu handicap se
face de comisia pentru protecţia copilului, iar încadrarea în grad şi tip de handicap a adulţilor cu
handicap se face de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, denumită în continuare
comisie de evaluare.
ÎÎn ceea ce priveșș te procedura de evaluare, maă șurile de protectșie (programe de reabilitare șș i
integrare șocialaă ) șș i procedura de conteștare a certificatelor, art. 87 șș i urmaă toarele din Legea nr.
448/2006 fac referire numai la șituatșia adultului cu handicap. Conform art. 87 alin. (5), certificatele
de îîncadrare îîn grad șș i tip de handicap pot fi conteștate de titularii aceștora, îîn termen de 30 de zile
calendariștice de la comunicare, la Comișia șuperioaraă de evaluare a perșoanelor adulte cu handicap,
denumitaă îîn continuare Comișia șuperioaraă , iar îîn temeiul art. 90 2 alin. (4), deciziile emișe de Comișia
șuperioaraă pot fi atacate la șectșia de contencioș adminiștrativ șș i fișcal a tribunalului, potrivit Legii
contencioșului adminiștrativ nr. 554/2004, cu modificaă rile șș i completaă rile ulterioare, cererile
adreșate inștantșei fiind șcutite de taxa judiciaraă de timbru.
Printr-o abordare șiștematicaă a tuturor prevederilor legale mentșionate, rezultaă caă , îîn pofida
unor imperfectșiuni de tehnicaă legișlativaă ce pot genera dificultaă tși de interpretare, toate actele
adoptate de comișia pentru protectșia copilului (iar nu doar cele privind maă șurile de protectșie șpecialaă
privite reștrictiv) șunt șupușe Legii nr. 272/2004 șș i intraă îîn competentșa șectșiei civile a tribunalul de la
domiciliul copilului, îîn timp ce șectșia de contencioș adminiștrativ șș i fișcal a tribunalului ește
competentaă șaă judece doar actșiunile prin care șunt atacate deciziile emișe de Comișia șuperioaraă de
evaluare a perșoanelor adulte cu handicap, potrivit Legii contencioșului adminiștrativ nr. 554/2004.

În unanimitate, a fost însușită opinia exprimată în punctul de vedere al formatorului INM,

în sensul că astfel de litigii sunt de competența secției civile a tribunalului de la domiciliul
copilului.
În completarea arrgumentelor menţionate în punctul de vedere al formatorului INM, au fost
reţinute următoarele:
- acţiunile întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 272/2004 se soluţionează cu participarea
obligatorie a procurorului, exigenţă care nu este prevăzută în cadrul procedurilor în faţa instanţei de
contencios administrativ;
- procedura contenciosului administrativ este o procedură specială, defavorabilă minorului aflat
în această situaţie;
- încadrarea într-un grad de handicap reprezintă o atribuţie a comisiei pentru protecţia
copilului, fiind tratată ca o măsură de protecţie specială a minorului, toate măsurile adoptate de
comisia pentru protecţia copilului fiind supuse Legii nr. 272/2004 şi intrând în competenţa secţiei civile
a tribunalului de la domiciliul copilului.

2. Titlul problemei de drept: Competenţa materială de soluţionare a cauzelor privind obligarea

casei judeţene de asigurări de sănătate la plata contravalorii serviciilor medicale achitate de
persoanele fizice în calitate de asigurat (Curtea de Apel Galați)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

20
 Subcategoria: alte tipuri de cauze
Obiect ECRÎS: deșpaă gubire; cod 5080
Acte normative incidente: art. 1 alin. (1) șș i art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; art. 230
(foștul 218), art. 875, art. 876 din Legea nr. 95/2006
Cuvinte cheie: competentșaă materialaă

Soluții identificate la nivelul Tribunalului Vrancea

• În opinia majoritară a judecaă torilor șectșiei a ÎÎ-a civilaă ș-a apreciat (șentintșa civilaă nr.
533/2014, pronuntșataă îîn doșarul nr. 6079/91/2013 ; șentintșa civilaă nr. 474/2014, pronuntșataă îîn
doșarul nr. 6026/91/2013 ; șentintșa civilaă nr. 1250/2014, pronuntșataă îîn doșarul nr. 945/91/2014 ;
șentintșa civilaă nr. 3620/2013, pronuntșataă îîn doșarul nr. 1777/91/2013) caă , îîn aceșt caz, competentșa
apartșine Tribunalul Vrancea - Sectșia a ÎÎ-a civilaă , de contencioș adminiștrativ șș i fișcal.
• Într-o altă opinie (șentintșa civilaă nr. 258/2015, pronuntșataă îîn doșarul nr. 62/91/2015 ;
șentintșa civilaă nr. 591/2015, pronuntșataă îîn doșarul nr. 1561/91/2015; șentintșa civilaă nr. 508/2015,
pronuntșataă îîn doșarul nr. 1223/91/2015) ș-a invocat exceptșia de necompetentșaă materialaă șș i ș-a
declinat șolutșionarea cauzelor îîn favoarea Judecaă toriei Focșș ani, retșinaî ndu-șe caă raportul juridic
litigioș – privind obligarea Cașei de Saă naă tate OPSNAJ la decontarea coșturilor aferente unor șervicii
medicale – ește o veritabilaă actșiune îîn pretentșii de drept comun. Se arataă caă dișpozitșiile legale invocate
de reclamantaă îîn cererea de chemare îîn judecataă [art. 34 din Conștitutșie, art. 2 din Legea nr. 46/2003,
art. 218 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 95/2006] reglementeazaă drepturi civile, iar îîn cauzaă nu șe
conteștaă un act adminiștrativ, care șaă fi dat nașș tere, șaă fi modificat șau șaă fi știnș raporturile juridice
dintre paă rtși. Dreptul la șervicii medicale gratuite ește conferit de lege șș i nu șe nașș te dintr-un act
adminiștrativ pentru a atrage competentșa de șolutșionare a inștantșei de contencioș adminiștrativ.
ÎÎn doșarul nr. 1561/91/2015, Judecaă toria Focșș ani a admiș exceptșia de necompetentșaă
materialaă șș i a conștatat conflict negativ de competentșaă, îînaintaî nd doșarul la Curtea de Apel Galatși îîn
vederea șolutșionaă rii conflictului negativ de competentșaă. Solutșia pronuntșataă de Curtea de Apel Galatși a
foșt îîn șenșul caă , îîn cauzaă , competentșa materialaă apartșine judecaă toriei.

Opinia formatorului INM

Competentșa apartșine inștantșei de contencioș adminiștrativ numai dacaă actșiunea ș-ar putea
îîncadra îîn prevederile art. 1 alin. (1) șș i art. 8 alin. (1), vizaî nd refuzul nejuștificat de rezolvare a cererii
adreșate cașei de așiguraă ri de șaă naă tate îîn vederea ramburșaă rii șumelor plaă tite de așigurat.
Drepturile de care beneficiazaă așiguratșii îîn temeiul art. 230 (foștul 218) din Legea nr. 95/2006
privind reforma îîn domeniul șaă naă taă tșii șș i al contractelor-cadru anuale privind conditșiile acordaă rii
așiștentșei medicale a medicamentelor șș i a dișpozitivelor medicale îîn cadrul șiștemului de așiguraă ri
șociale de șaă naă tate, au naturaă juridicaă civilaă , nefiind identificate prevederi care șaă califice raportul
juridic exiștent îîntre așigurat șș i cașa de așiguraă ri șaă naă tate șau preștatorul șerviciului medical ca fiind
unul de drept adminiștrativ.
ÎÎn temeiul contractelor – cadru care reglementeazaă conditșiile acordaă rii așiștentșei medicale, a
medicamentelor șș i a dișpozitivelor medicale îîn șiștemul așiguraă rilor șociale de șaă naă tate (ex. a rt. 98
din contractul- cadru pentru anii 2014-2015, aprobat prin HG nr. 400/2014), șpitalele șunt obligate
șaă șuporte din șuma contractataă pentru furnizarea de șervicii medicale șpitaliceșș ti pentru așiguratșii
internatși îîn regim de șpitalizare continuaă șș i îîn regim de șpitalizare de zi toate cheltuielile neceșare
pentru rezolvarea cazurilor reșpective, precum șș i pentru medicamente, materiale șanitare șș i
inveștigatșii paraclinice, îîn limita liștei prezentate la contractare.
ÎÎn șituatșia îîn care așiguratșii, pe perioada internaă rii îîn șpital, îîn baza unor documente medicale
îîntocmite de medicul curant din șectșia îîn care aceșș tia șunt internatși, șuportaă cheltuieli cu
medicamente, materiale șanitare șș i inveștigatșii paraclinice la care ar fi foșt îîndreptaă tșitși faă raă contributșie
perșonalaă , îîn conditșiile contractului-cadru, șpitalele ramburșeazaă contravaloarea aceștor cheltuieli la
cererea așiguratșilor. Ramburșarea cheltuielilor reprezintaă o obligatșie exclușivaă a șpitalelor șș i șe
realizeazaă numai din veniturile aceștora, pe baza unei metodologii proprii aprobate prin decizie a
conducaă torului inștitutșiei.
Numai îîn cazul refuzului rezolvaă rii cererilor formulate de așiguratși pentru rambursarea
contravalorii asistenţei medicale transfrontaliere, cu șau faă raă autorizare prealabilaă , art. 875 șș i 876 din
Legea nr. 95/2006 prevaă d derularea unei proceduri administrative prealabile. Ulterior comunicaă rii

21
raă șpunșului la conteștatșie șau la expirarea termenului de raă șpunș, asiguratul se poate adresa instanţei
de contencios administrativ, potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificaă rile șș i completaă rile
ulterioare.

A fost însușit, cu unanimitate, punctul de vedere exprimat de formatorul INM, în sensul că

instanța de contencios administrativ este competentă material numai în măsura în care
acțiunea s-ar putea încadra în prevederile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr.
554/2004, vizând refuzul nejustificat de rezolvare a cererii adresate casei de asigurări de
sănătate în vederea rambursării sumelor plătite de asigurat; în toate celelelalte situații,
raportul juridic dintre asigurat și casa de asigurări sănătate sau prestatorul serviciului medical
are natură juridică civilă.

ÎÎn cadrul dezbaterilor au foșt evocate șolutșii pronuntșate îîn practica judiciaraă îîn șolutșionarea
actșiunilor prin care ș-a șolicitat decontarea dișpozitivelor medicale șș i a cheltuielilor de șpitalizare:
- faă raă a fi îînveștite cu șolutșionarea exceptșiei de necompetentșaă materialaă a inștantșei de
contencioș adminiștrativ, unele inștantșe au apreciat caă actșiunea are ca obiect un act adminiștrativ
atipic, conștaî nd îîn refuzul cașei de așiguraă ri de șaă naă tate de a recunoașș te dreptul așiguratului de a
beneficia de tratamentul preșcriș;
- îîn șolutșionarea unei actșiuni privind obligarea unitaă tșii de parchet la reștituirea contravalorii
unui dișpozitiv medical, inștantșa a apreciat caă nu șe poate retșine exiștentșa unui act care producaă
efecte îîn șfera raporturilor juridice de drept adminiștrativ, raportul juridic deduș judecaă tșii fiind unul
șpecific așiguraă rilor șociale, motiv pentru care, faă caî nd aplicarea dișpozitșiilor art. 5 alin. (2) din Legea
nr. 554/2004, cauza a foșt șolutșionataă de inștantșa de litigii de muncaă șș i așiguraă ri șociale.

3. Titlul problemei de drept: Competenţa materială a instanţei în soluţionarea ordonanţelor de

plată având ca obiect contravaloarea serviciilor de salubrizare a localităţilor, cereri întemeiate
pe dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 101/2006 (Curtea de Apel Constanța)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: alte tipuri de cauze
Obiect ECRÎS: contract adminiștrativ; cod 5000
Acte normative incidente: art. 36 din Legea nr. 101/2006
Cuvinte cheie: competentșaă materialaă , ordonantșaă de plataă , șervicii de șalubrizare

Referitor la aceaștaă problemaă au foșt identificate șolutșii diferite la nivelul curtșilor de apel
Conștantșa șș i Bacaă u.

• Soluția indentificată la nivelul Curții de Apel Constanța

Solutșia ștatuataă pe calea regulatoarelor de competentșaă a foșt îîn șenșul caă aștfel de cauze intraă
îîn competentșa de șolutșionare a inștantșelor de contencioș adminiștrativ, reșpectiv îîn competentșa
tribunalelor ca primaă inștantșaă, cu urmaă toarea motivare:
- din dișpozitșiile art. 36 alin. (1) al Legii nr. 101/2006 („Solutșionarea litigiilor patrimoniale șș i
nepatrimoniale legate de îîncheierea șș i executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum
șș i a celor izvoraî te din neplata contravalorii șerviciilor furnizate/preștate ește de competentșa
inștantșelor de contencioș adminiștrativ șș i șe face, cu precaă dere, îîn proceduraă de urgentșaă”) rezultaă , faă raă
poșibilitate de interpretare, caă deșș i raporturile juridice dintre operatori șș i utilizatorii șerviciilor de
șalubrizare au foșt calificate ca fiind raporturi juridice de naturaă contractualaă , șupușe normelor de
drept privat, legiuitorul a îîntșeleș șaă dea îîn competentșa inștantșei de contencioș adminiștrativ toate
litigiile izvoraî te din neplata șerviciilor furnizate/preștate, faă raă a șe face vreo diștinctșie dupaă calitatea
operatorului șau utilizatorului;
- dișpozitșiile Legii nr. 101/2006 șunt dișpozitșii șpeciale îîn raport cu Legea nr. 51/2006 privind
șerviciile comunitare de utilitaă tși publice, iar completarea cu acește din urmaă norme ar putea fi faă cutaă
doar îîn șituatșia îîn care legea șpecialaă nu ar cuprinde dișpozitșii expreșe referitoare la competentșa
inștantșelor îîn șolutșionarea litigiilor izvoraî te din aplicarea ei.

22
 • Soluția indentificată la nivelul Curții de Apel Bacău (întâlnirea trimestrială de unificare
a practicii judiciare în materie civilă din decembrie 2015)

Cererile de ordonantșaă de plataă șș i cererile de valoare redușaă formulate de reclamanta SC S. SA

șunt de competentșa îîn primaă inștantșaă a Judecaă toriei Oneșș ti, pentru urmaă toarele argumente:
- litigiul ește unul civil, îîn șenșul art. 36 alin. (2) din Legea nr. 101/2006 („Solutșionarea
litigiilor civile șș i de muncaă izvoraî te din aplicarea prevederilor prezentei legi șe face de inștantșele de
judecataă competente, îîn conditșiile legii”);
- art. 36 alin. (1) din Legea nr. 101/2006 șe referaă doar la „șolutșionarea litigiilor patrimoniale șș i
nepatrimoniale legate de îîncheierea șș i executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum
șș i a celor izvoraî te din neplata contravalorii șerviciilor furnizate/preștate (...)”, șe șubîîntșelege, îîn baza
aceștor contracte reglementate tot de Legea nr. 101/2006. Or, Legea nr. 101/2006 reglementeazaă doar
contractele de delegare a geștiunii șerviciului de șalubrizare, nu șș i contractele de preștare a
șerviciului dintre operatorii șerviciului de șalubrizare șș i utilizatorii individuali, cum ește cazul
așociatșiilor de proprietari. Acește din urmaă contracte șunt doar mentșionate de Legea nr. 101/2006, nu
șș i reglementate. A reglementa îînșeamnaă a detalia elementele contractului, or Legea nr. 101/2006
îînșaă șș i prevede îîn mod expreș, îîn art. 13 alin. (3), caă „relatșiile dintre operatorii șerviciului de
șalubrizare șș i utilizatorii individuali șe deșfaă șș oaraă pe baze contractuale, cu reșpectarea prevederilor
regulamentului șerviciului de șalubrizare șș i ale contractului-cadru de preștare a șerviciului, adoptate
de autoritaă tșile adminiștratșiei publice locale pe baza legișlatșiei îîn vigoare, aplicabilaă aceștui șerviciu”.
Rezultaă , deci, caă acește contracte șunt reglementate îîn mod direct de regulamentul șerviciului de
șalubrizare șș i de contractul-cadru de preștare a șerviciului, adoptate de autoritaă tșile adminiștratșiei
publice locale, iar nu de Legea nr. 101/2006.

• În opinia Curții de Apel Constanța, deșș i șe conștataă o necorelare a dișpozitșiilor șpeciale ale
art. 36 din Legea nr. 101/2006 cu dișpozitșiile legii generale, aștfel cum au foșt modificate prin O.U.G.
nr. 13/20084 [textul anterior modificaă rii fiind șimilar celui cuprinș îîn art. 36 alin. (1) din Legea nr.
101/2006 - „Solutșionarea litigiilor patrimoniale șș i nepatrimoniale legate de îîncheierea, executarea
contractelor reglementate de prezenta lege, precum șș i a celor izvoraî te din neplata contravalorii
șerviciilor furnizate/preștate ește de competentșa inștantșelor de contencioș adminiștrativ șș i șe face, cu
precaă dere, îîn proceduraă de urgentșaă”], interpretarea dișpozitșiilor alin. (1) al art. 36 din Legea nr.
101/2006 potrivit caă reia prevederile care ștabileșc natura de contencioș adminiștrativ a litigiilor
izvoraî te din neplata contravalorii șerviciilor furnizate/preștate șe referaă la contractele de delegare a
geștiunii șerviciului de șalubrizare, nu șș i la contractele de preștare a șerviciului îîncheiate îîntre
operatorii șerviciului de șalubrizare șș i utilizatorii individuali nu poate fi primitaă .
ÎÎn motivarea aceștui punct de vedere șe arataă caă , potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr.
51/2006, „contractul de delegare a geștiunii ește un contract îîncheiat îîn formaă șcrișaă , prin care
unitaă tșile adminiștrativ-teritoriale, individual șau îîn așociere, dupaă caz, îîn calitate de delegatar,
atribuie, pe o perioadaă determinataă , unui operator licentșiat, îîn calitate de delegat, care actșioneazaă pe
rișcul șș i raă șpunderea șa, dreptul șș i obligatșia de a furniza/preșta integral un șerviciu de utilitaă tși publice
ori, dupaă caz, numai unele activitaă tși șpecifice aceștuia, inclușiv dreptul șș i obligatșia de a adminiștra șș i
de a exploata infraștructura tehnico-edilitaraă aferentaă șerviciului/activitaă tșii furnizate/preștate, îîn
șchimbul unei redeventșe, dupaă caz. Contractul de delegare a geștiunii ește așimilat actelor
adminiștrative șș i intraă șub incidentșa prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificaă rile șș i completaă rile
ulterioare.” Or, aștfel cum rezultaă din reglementarea contractului de delegare a geștiunii, nu șe poate
aprecia caă printre litigiile izvoraî te din executarea aceștuia ș-ar putea îîncadra șș i neplata contravalorii
șerviciilor furnizate/preștate, litigii care șunt șpecifice contractelor dintre operatori șș i utilizatori.
4
Dișpozitșiile generale cuprinșe îîn Legea nr. 51/2006 - Legea șerviciilor comunitare de utilitaă tși publice, reșpectiv art. 1 [„(1)
Prezenta lege ștabileșș te cadrul juridic șș i inștitutșional unitar, obiectivele, competentșele, atributșiile șș i inștrumentele șpecifice
neceșare îînfiintșaării, organizaă rii, geștionaă rii, finantșaării, exploataă rii, monitorizaă rii șș i controlului furnizaă rii/preștaă rii
reglementate a șerviciilor comunitare de utilitaă tși publice. (2) ÎÎn îîntșeleșul prezentei legi, șerviciile comunitare de utilitaă tși
publice, denumite îîn continuare șervicii de utilitaă tși publice, șunt definite ca totalitatea activitaă tșilor reglementate prin
prezenta lege șș i prin legi șpeciale, care așiguraă șatișfacerea nevoilor eșentșiale de utilitate șș i intereș public general cu caracter
șocial ale colectivitaă tșilor locale, cu privire la: (…) e) șalubrizarea localitaă tșilor;]”, art. 36 [„(1) Raporturile juridice dintre
operatorii șș i utilizatorii șerviciilor de utilitaă tși publice șunt raporturi juridice de naturaă contractualaă șș i șunt șupușe normelor
de drept privat.”] șș i art. 51 alin. (3) [„Solutșionarea litigiilor contractuale dintre operator șș i utilizator, inclușiv a celor izvoraî te
din neplata contravalorii șerviciilor furnizate/preștate, șe realizeazaă de inștantșele competente potrivit legii șș i șe judecaă îîn
proceduraă de urgentșaă.”].

23
 Opinia formatorului INM

ÎÎn raport cu obiectul de reglementare al Legii șerviciului de șalubrizare al localitaă tșilor nr.
101/2006, contractele la care șe referaă art. 36 alin. (1) șunt contractele de delegare a geștiunii
șerviciului de șalubrizare [art. 13 alin. (2)] șș i contractele de conceșiune șau de adminiștrare a
bunurilor proprietate publicaă a unitaă tșii adminiștrativ-teritoriale, utilizate pentru preștarea șerviciului
de șalubrizare [art. 16 alin. (1)], aceștea avaî nd natura juridicaă a unor contracte adminiștrative, care
atrag competentșa inștantșei de contencioș adminiștrativ șș i fișcal. Cu toate caă au o componentaă
reglementataă prin prevederile regulamentului șerviciului de șalubrizare șș i ale contractului-cadru de
preștare a șerviciului, adoptate de autoritaă tșile adminiștratșiei publice locale pe baza legișlatșiei îîn
vigoare, aplicabilaă aceștui șerviciu, contractele îîncheiate îîntre operatorii șerviciului de șalubrizare șș i
utilizatorii finali, conform art. 13 alin. (3) din Legea nr. 101/2006, șunt contracte de naturaă civilaă ,
nefiind definite drept contracte adminiștrative prin art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 șau
printr-o normaă șpecialaă .
De aceea, ele șunt șupușe prevederilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 101/2006 („Solutșionarea
litigiilor civile șș i de muncaă izvoraî te din aplicarea prevederilor prezentei legi șe face de inștantșele de
judecataă competente, îîn conditșiile legii”).

A fost însușit, cu unanimitate, punctul de vedere exprimat de formatorul INM.

4. Titltul problemei de drept: Competenţa materială a instanţei în privinţa litigiilor având ca

obiect acordarea ajutoarelor salariale de care beneficiază cadrele militare, poliţiştii şi
funcţionarii publici cu statut special la trecerea în rezervă sau direct în retragere în
temeiul art. 20 alin. (1) din Capitolul 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010 privind
salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (Curtea de Apel Cluj)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: alte tipuri de cauze
Obiect ECRÎS: refuz acordare drepturi; cod 5300
Acte normative incidente: art. 20 alin. (1) din Capitolul 2 al Anexei VÎÎ din Legea nr. 284/2010
Cuvinte cheie: competentșaă materialaă , cadre militare, ajutoare șociale

• Într-o primă opinie, ș-a șuștșinut caă jurișdictșia așiguraă rilor șociale ește competentaă îîn
șolutșionarea aceștor litigii, avaî nd îîn vedere caă , din interpretarea 20 alin. (1) din Capitolul 2 al Anexei
VÎÎ din Legea nr. 284/2010 privind șalarizarea unitaraă a perșonalului plaă tit din fonduri publice rezultaă
caă șumele șolicitate au natura juridicaă a unui ajutor șocial de care beneficiazaă categoriile profeșionale
enumerate îîn textul legal, iar nu a unor drepturi șalariale cuvenite unor functșionari publici îîn
activitate, pentru a deveni incidente prevederile art. 109 din Legea nr 188/1999.
Se retșine caă ÎÎnalta Curte de Cașatșie șș i Juștitșie a adoptat acelașș i punct de vedere îîn Decizia
SCAF nr. 2965 din 7 martie 2013.

• Potrivit celei de a doua opinii, compenșatșiile acordate la îîncetarea raporturilor de muncaă /de
șerviciu șau la concediere șunt drepturi naă șcute - îîn temeiul legii șau contractelor colective de muncaă -
din raporturile de muncaă șau de șerviciu, fiind aștfel judecate îîn raport de calitatea avutaă de șolicitant
- șalariat șau functșionar public - ca litigii de muncaă șau litigii de contencioș adminiștrativ.
Sș i îîn Normele metodologice de aplicare a dișpozitșiior Codului fișcal aprobate prin H.G. nr.
44/2004, la pct. 68, șe ștabileșș te caă : „Veniturile din salarii sau asimilate salariilor cuprind totalitatea
sumelor încasate ca urmare a unei relaţii contractuale de muncă, precum şi orice sume de natură
salarială primite în baza unor legi speciale (…)”, fiind inclușe îîn aceaștaă categorie șș i compenșatșii
baă neșș ti la concediere șau la trecerea îîn rezervaă .

• Punctul de vedere unanim al Secţiei a III-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Cluj
ește caă aceșt tip de litigii șunt de competentșa tribunalului, completul șpecializat îîn materia conflictelor
de muncaă șș i așiguraă ri șociale, cu urmaă toarea motivare:

24
 - șumele cuvenite au natura juridicaă a unui ajutor șocial de care beneficiazaă categoriile de
perșoane mentșionate de lege, șș i nu a unor drepturi șalariale ce ș-ar cuveni unor functșionari publici îîn
activitate, pe baza șș i ca efect al unui raport juridic de șerviciu, pentru a fi incidente aștfel dișpozitșiile
art. 109 din Legea nr. 188/1999, cu toate conșecintșele juridice ce decurg din aceaștaă calificare.
Acește șume șe acordaă categoriilor de perșoane prevaă zute de lege nu îîn baza unui raport juridic
de functșie publicaă , ci îîn baza unui raport juridic de așiguraă ri șociale, naă șcut ca urmare a aplicaă rii
nemijlocite a dișpozitșiilor art. 20 alin. (1) din Capitolul 2 al Anexei VÎÎ din Legea nr. 284/2010 privind
șalarizarea unitaraă a perșonalului plaă tit din fonduri publice.
- practica judiciaraă pertinentaă a ÎÎCCJ (decizia SCAF nr. 2965 din 7 martie 2013 5) ește îîn acelașș i
șenș: „Potrivit dișpozitșiilor de la pct. 2 alin. (1) din Anexa ÎV/2 la Legea nr. 330/2009, la trecerea îîn
rezervaă șau direct îîn retragere, reșpectiv la îîncetarea raporturilor de șerviciu, cu drept la penșie,
cadrele militare, politșișș tii șș i functșionarii publici cu ștatut șpecial din șiștemul adminiștratșiei
penitenciare pentru activitatea depușaă , îîn functșie de vechimea efectivaă ca militar, politșișt, functșionar
public cu ștatut șpecial din șiștemul adminiștratșiei penitenciare șș i perșonal civil îîn inștitutșiile publice
de apaă rare, ordine publicaă șș i șigurantșa natșionalaă beneficiazaă de un ajutor ștabilit îîn raport cu șolda
lunaraă netaă , reșpectiv șalariul de bazaă de îîncadrare net avut îîn luna șchimbaă rii pozitșiei de activitate
(…). Competentșa de șolutșionare a litigiilor izvoraî te din aplicarea aceștor dișpozitșii legale apartșine,
potrivit art. 2 lit. c) din Codul de proceduraă civilaă – 1865 șș i art. 153 lit. f) din Legea nr. 263/2010,
tribunalului, ca inștantșaă de litigii de muncaă șș i așiguraă ri șociale, șumele cuvenite îîn temeiul aceștora
avaî nd natura juridicaă a unui ajutor șocial de care beneficiazaă cadrele militare, politșișș tii șș i functșionarii
publici cu ștatut șpecial, la trecerea îîn rezervaă șau direct îîn retragere, iar nu a unor drepturi șalariale
cuvenite unor functșionari publici îîn activitate, pentru a fi incidente dișpozitșiile art. 109 din Legea nr.
188/1999.”

• Opinia Secţiei I civile ește îîn șenșul caă șolutșionarea litigiilor avaî nd ca obiect acordarea
ajutoarelor șalariale de care beneficiazaă cadrele militare, politșișș tii șș i functșionarii publici cu ștatut
șpecial la trecerea îîn rezervaă șau direct îîn retragere îîn temeiul art. 20 alin (1) din Capitolul 2 al Anexei
VÎÎ din Legea nr. 284/2010 apartșine șectșiei de contencioș adminiștrativ, avaî nd îîn vedere dișpozitșiile
art. 109 din Legea nr. 188/1999, potrivit caă rora: „Cauzele care au ca obiect raportul de șerviciu al
functșionarului public șunt de competentșa șectșiei de contencioș adminiștrativ șș i fișcal a tribunalului, cu
exceptșia șituatșiilor pentru care ește ștabilitaă expreș prin lege competentșa altor inștantșe.”

• Practica judiciară (șentintșa civilaă nr. 17 din 17 februarie 2014, pronuntșataă îîn doșarul nr.
170/33/2014) a retșinut, cu privire la problema pușaă îîn dișcutșie, urmaă toarele:
 compenșatșiile la îîncetarea raporturilor de muncaă /de șerviciu șau la concediere nu au foșt
calificate ca fiind ajutoare șociale, ci drepturi naă șcute îîn temeiul legii șau al contractelor colective de
muncaă , din raporturile de muncaă șau din raporturile de șerviciu, fiind aștfel judecate, îîn raport cu
calitatea avutaă de caă tre șolicitant - de șalariat șau de functșionar public - ca litigii de muncaă șau de
contencioș adminiștrativ;
 îîn practica judiciaraă , așemenea litigii nu au foșt șolutșionate niciodataă ca fiind unele de
așiguraă ri șociale; inștantșa șupremaă a ștabilit caă acește compenșatșii acordate la îîncetarea raporturilor
de muncaă șau de șerviciu șunt de naturaă șalarialaă șș i șe cuvin ataî t șalariatșilor, caî t șș i functșionarilor
publici, ca forme de remuneratșie, nu ca ajutoare șociale;
 legiuitorul a incluș acește drepturi îîn Legea nr. 284/2010 privind șalarizarea unitaraă a
perșonalului plaă tit din fonduri publice;
 îîn Normele metodologice de aplicare a dișpozitșiilor Codul fișcal, aprobate prin H.G. nr.
44/2004, la pct. 68 șe ștabileșș te caă : „Veniturile din șalarii șau așimilate șalariilor cuprind totalitatea
șumelor îîncașate ca urmare a unei relatșii contractuale de muncaă , precum șș i orice șume de naturaă
șalarialaă primite îîn baza unor legi șpeciale (…)”, fiind inclușe îîn aceaștaă categorie șș i compenșatșii
baă neșș ti la concediere șau la trecerea îîn rezervaă .
 îîn competentșa inștantșelor de așiguraă ri șociale intraă doar litigiile privind refuzul nejuștificat de
rezolvare a unei cereri privind drepturile de așiguraă ri șociale, cele privind modul de ștabilire șș i de
plataă a penșiilor șș i a altor drepturi de așiguraă ri șociale, precum șș i cele privind alte drepturi șș i obligatșii
de așiguraă ri șociale naă șcute îîn temeiul legii;

5
Acceșibilaă pe portal, la adreșa http://www.șcj.ro/1093/Detalii-jurișprudenta?cuștomQuery
%5B0%5D.Key=id&cuștomQuery%5B0%5D.Value=84780

25
  jurișprudentșa comunitaraă ește îîn șenșul caă drepturile îîn dișcutșie șunt elemente de
remuneratșie, aceștea fiind, pe laî ngaă șalariul propriu-ziș, ataî t cauzaă , caî t șș i obiect al raportului de
muncaă /de șerviciu.

Opinia formatorului INM

Articolul 20 alin. (1) din Capitolul 2 al Anexei VÎÎ din Legea nr. 284/2010 privind șalarizarea
unitaraă a perșonalului plaă tit din fonduri publice reglementeazaă un ajutor șocial de care beneficiazaă
cadrele militare, politșișș tii șș i functșionarii publici cu ștatut șpecial, la trecerea îîn rezervaă șau direct îîn
retragere, iar nu un drept șalarial cuvenit unor functșionari publici aflatși îîn activitate, îîn derularea unui
raport de șerviciu, pentru a fi incidente dișpozitșiile art. 109 din Legea nr. 188/1999. Aceașta ește
interpretarea dataă de ÎÎnalta Curte de Cașatșie șș i Juștitșie, Sectșia de contencioș adminiștrativ șș i fișcal, îîn
deciziile nr. 2965 din 7 martie 2013 șș i nr. 61 din 7 ianuarie 2011.

A fost însușită, cu unanimitate, soluția propusă în punctul de vedere al formatorului INM,

în sensul calificării drepturilor ca ajutoare sociale, litigiile privind aceste drepturi fiind supuse,
în consecință, jurisdicției asigurărilor sociale.

III. PROBLEME DE DREPT PROCESUAL CIVIL

1. Titlul problemei de drept: Interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 457 C. proc. civ.
Soluţia instanţei de control judiciar în ipoteza în care partea exercită o cale de atac greşită,
diferită de cea corect menţionată în dispozitivul hotărârii atacate (Curtea de Apel Brașov)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: alte tipuri de cauze
Obiect ECRÎS: alte cereri; cod 4840
Acte normative incidente: art. 457 C. proc. civ.
Cuvinte cheie: cale de atac greșș itaă

• O primă soluţie ește îîn șenșul reșpingerii ca inadmișibilaă a caă ii de atac declarate greșș it,
diferitaă de cea corect mentșionataă îîn dișpozitivul hotaă raî rii atacate (doșarul nr. 27/64/2016, doșarul
nr. 6128/62/2014, doșarul nr. 837/119/2015), pentru urmaă toarele argumente:
- dișpozitșiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevaă d caă hotaă raî rea judecaă toreașcaă ește șupușaă
caă ilor de atac prevaă zute de lege, indiferent de mentșiunile din dișpozitivul ei. Aștfel, îîn șituatșia
exercitaă rii unei caă i de atac neprevaă zute de lege, deșș i calea de atac legalaă a foșt corect mentșionataă îîn
dișpozitivul hotaă raî rii, ș-a opinat îîn șenșul reșpingerii ca inadmișibilaă a reșpectivei caă i de atac.
-alineatele (2), (3) șș i (4) ale art. 457 C. proc. civ. șunt aplicabile îîn ipoteza îîn care hotaă raî rea
atacataă prevede mentșiuni inexacte referitoare la calea de atac. Aștfel, dișpozitșiile art. 457 alin. (4) C.
proc. civ. reglementeazaă procedura de urmat îîn șituatșia recalificaă rii caă ii de atac incorect indicataă îîn
șentintșa atacataă , aceaștaă șolutșie fiind alternativaă fatșaă de cea reglementataă de art. 457 alin. (3) C. proc.
civ.
- dișpozitșiile art. 152 C. proc. civ. care permit calificarea caă ii de atac îîn conditșiile îîn care șe
poate retșine o eroare îîn denumirea cererii nu șunt aplicabile atunci caî nd din cuprinșul cererii nu
rezultaă nici un element care șaă conducaă la concluzia exiștentșei unei erori îîn ce priveșș te denumirea caă ii
de atac, nefiind indicat niciun element care șaă conducaă la concluzia caă , îîn realitate, ș-a intentșionat
exercitarea caă ii de atac legal șș i corect indicataă îîn cuprinșul hotaă raî rii atacate.
- partea îîșși va așuma conșecintșele declaraă rii unei caă i de atac neprevaă zute de lege, alta decaî t
cea indicataă corect îîn hotaă raî rea atacataă , aștfel caă , îîn ipoteza îîn care, de exemplu va declara apel îîn loc
de recurș, șș i nu-l va motiva îîn termen, inștantșa de control judiciar va aplica șanctșiunea anulaă rii
recurșului;
- aplicarea prevederilor art. 457 alin. (4) C. proc. civ. îîn cazul îîn care partea exercitaă o cale de
atac greșș itaă , diferitaă de cea corect mentșionataă îîn dișpozitivul hotaă raî rii atacate, ar conduce la

26
conșecintșa ca partea aflataă îîn culpa proceșualaă a de a nu fi exercitat calea de atac legalaă șș i corect
indicataă îîn hotaă raî rea atacataă șaă beneficieze de un nou termen pentru declararea șau motivarea caă ii de
atac prevaă zute de lege, fapt de naturaă șaă îîi creeze un avantaj nejuștificat îîn raport cu partea adverșaă .

• O a doua soluţie ește îîn șenșul recalificaă rii caă ii de atac greșș it formulate (doșarul nr.
3275/62/2013, doșarul nr. 2933/62/2014, doșarul nr. 2823/62/2015), cu motivarea caă prevederile
art. 457 alin. (4) C. proc. civ. nu îîngraă deșc dreptul judecaă torului de a recalifica calea de atac doar îîn
ipoteza prevaă zutaă de alin. (3) al aceluiașș i articol, reșpectiv atunci caî nd calea de atac a foșt greșș it
formulataă îîn conșiderarea mentșiunii inexacte din dișpozitivul hotaă raî rii atacate.
ÎÎn aceaștaă opinie, art. 457 alin. (4) C. proc. civ. reglementeazaă șituatșia exercitaă rii unei alte caă i
de atac decaî t cea prevaă zutaă de lege (indiferent dacaă aceașta a foșt șau nu corect indicataă îîn hotaă raî rea
atacataă ), inștantșa de control judiciar urmaî nd a recalifica calea de atac, legiuitorul prevaă zaî nd curgerea
unui nou termen de la pronuntșare, reșpectiv de la comunicarea îîncheierii de recalificare, pentru
motivarea, reșpectiv declararea caă ii de atac prevaă zute de lege.

Notă
Problema a foșt șupușaă dezbaterii cu ocazia Întâlnirii preşedinţilor secţiilor civile ale curţilor
de apel, deșfaă șș urataă la Îașș i, îîn perioada 7-8 mai 20156.
Participantșii la îîntaî lnire au îîmbraă tșișș at, îîn unanimitate, punctul de vedere al catedrei de drept
civil din cadrul ÎNM, conform caă ruia, îîn interpretarea șș i aplicarea dișpozitșiilor art. 457 C. proc. civ.
urmeazaă a fi operate urmaă toarele diștinctșii:
1. ÎÎn ipoteza îîn care hotaă raî rea atacataă contșine îîn dișpozitivul șaă u o mentșiune inexactaă cu
privire la calea de atac, iar partea declaraă calea de atac prevaă zutaă de lege, nu șe impune nici calificarea
caă ii de atac, prevaă zutaă de art. 152 C. proc. civ., nici recalificarea aceșteia, mentșionataă la art. 457 alin.
(4) C. proc. civ. șș i nici aplicarea art. 457 alin. (3) C. proc. civ. vizaî nd reșpingerea caă ii de atac ca
inadmișibilaă , ci inștantșa va proceda la șolutșionarea aceșteia îîn conșecintșaă.
2. ÎÎn ipoteza îîn care hotaă raî rea atacataă contșine îîn dișpozitivul șaă u o mentșiune inexactaă cu
privire la calea de atac, iar partea declaraă acea cale de atac indicataă greșș it de inștantșa care a pronuntșat
hotaă raî rea, inștantșa de control judiciar are douaă poșibilitaă tși, a caă ror exiștentșaă poate fi dedușaă avaî nd îîn
vedere urmaă toarele conșiderente:
– modalitatea de redactare a textului art. 457 alin. (3) C. proc. civ. („dacaă inștantșa reșpinge ca
inadmișibilaă calea de atac neprevaă zutaă de lege”) denotaă caă inștantșa are șș i poșibilitatea șaă nu reșpingaă
aștfel calea de atac, ci șaă o recalifice, potrivit art. 457 alin. (4) C. proc. civ.;
– textul art. 457 alin. (4) C. proc. civ. nu ar mai avea aplicabilitate șș i juștificare pertinentaă .
Aștfel, dacaă ș-ar conșidera caă art. 457 alin. (4) C. proc. civ. ește incident îîn șituatșia îîn care partea
declaraă o cale de atac neprevaă zutaă de lege, deșș i prima inștantșaă a indicat corect calea de atac îîn
dișpozitivul hotaă raî rii atacate, iar inștantșa de control judiciar ar trebui șaă -i acorde un nou termen
pentru declararea șș i motivarea caă ii de atac prevaă zute de lege, aceașta ar echivala cu o prelungire
nejuștificataă a termenului legal (de pildaă , partea ar avea tot intereșul ca îîn mod intentșionat șaă declare
o cale de atac neprevaă zutaă de lege pentru a beneficia de o prelungire a termenului de motivare a
aceșteia).
ÎÎn conșecintșaă, îîn ipoteza îîn dișcutșie, inștantșa de control judiciar va putea opta pentru una
dintre urmaă toarele douaă șolutșii:
– șaă reșpingaă calea de atac ca inadmișibilaă , potrivit art. 457 alin. (3) C. proc. civ., cu conșecintșa
comunicaă rii, din oficiu, a hotaă raî rii pronuntșate de inștantșa de control judiciar tuturor paă rtșilor care au
luat parte la judecata îîn care ș-a pronuntșat hotaă raî rea atacataă ;
– șaă recalifice calea de atac, potrivit art. 457 alin. (4) C. proc. civ., cu conșecintșa comunicaă rii
îîncheierii de recalificare caă tre paă rtșile lipșaă .
Raportat la aceaștaă ultimaă ipotezaă , dacaă partea declaraă apel, cale de atac incorect indicataă de
prima inștantșaă îîn dișpozitivul hotaă raî rii atacate, inștantșa de control judiciar poate proceda la
recalificarea caă ii de atac exercitate din apel îîn recurș, prin îîncheiere, cu punerea îîn prealabil a aceștui
așpect îîn dișcutșia contradictorie a paă rtșilor. Aceaștaă îîncheiere ește șupușaă comunicaă rii caă tre paă rtșile
care au lipșit de la termenul de judecataă îîn care ș-a dișpuș recalificarea. Din aceaștaă prevedere legalaă
șe deduce, implicit, obligatșia îîn șarcina inștantșei de amaî nare a cauzei șș i de citare a paă rtșilor cu calitaă tșile

6
Minuta îîntaî lnirii ește dișponibilaă pe pagina web a ÎNM, la șectșiunea Așiștentșaă documentaraă pentru magiștratși - http://inm-
lex.ro/fișiere/d_1164/Întalnirea%20președintilor%20șectiilor%20civile,%20Îași,%207-8%20mai%202015.pdf

27
proceșuale nou dobaî ndite îîn urma recalificaă rii caă ii de atac (șpre exemplu, recurent-reclamant, îîn loc
de apelant-reclamant).
De la data pronuntșaării aceștei îîncheieri, reșpectiv de la data comunicaă rii șale, dupaă caz, va
curge termenul pentru motivarea caă ii de atac a recurșului. Solutșia ește una fireașcaă șș i echitabilaă
(tșinaî nd cont de eroarea inștantșei care a pronuntșat hotaă raî rea atacataă ), îîn caz contrar, recalificarea caă ii
de atac, îîn ipoteza dataă , faă raă repunerea paă rtșii îîn termenul de motivare a caă ii de atac, ar fi foșt de naturaă
șaă atragaă nulitatea recurșului, potrivit art. 486 alin. (3) C.proc.civ.. Ește de mentșionat faptul caă partea
nu trebuie șaă formuleze cerere de repunere îîn termenul de motivare a caă ii de atac recalificate, îîn
conditșiile art. 186 NCPC, incidentșa art. 457 alin. (4) NCPC fiind șuficientaă prin ea îînșaă șș i șaă determine
aceșt efect.
3. ÎÎn ipoteza îîn care hotaă raî rea atacataă indicaă îîn dișpozitivul șaă u îîn mod corect calea de atac
prevaă zutaă de lege, îînșaă partea declaraă o altaă cale de atac, nelegalaă , șunt aplicabile dișpozitșiile art. 152
C. proc. civ. vizaî nd calificarea caă ii de atac. ÎÎn aceșt caz, partea îîșși va așuma conșecintșele declaraă rii unei
caă i de atac neprevaă zute de lege, alta decaî t cea indicataă corect îîn hotaă raî rea atacataă , aștfel caă , îîn ipoteza
îîn care, de pildaă , va declara apel îîn loc de recurș șș i nu-l va motiva îîn termen, inștantșa de control
judiciar va aplica șanctșiunea anulaă rii recurșului.

Opinia formatorului INM ește îîn șenșul interpretaă rilor adoptate cu ocazia Întâlnirii
preşedinţilor secţiilor civile ale curţilor de apel, deșfaă șș urataă la Îașș i, îîn perioada 7-8 mai 2015, cu
precizarea șuplimentaraă caă inștantșa de contencioș adminiștrativ șș i fișcal poate recalifica o cale de atac
prin prișma prevederilor art. 28 din Legea nr. 554/2004, retșinaî nd incompatibilitatea reglementaă rii
generale din Codul de proceduraă civilaă cu șpecificul procedurii contencioșului adminiștrativ- ex. art.
64 alin. (4), pentru îîncheierea de reșpingere ca inadmișibilaă a cererii de interventșie.

A fost însușită, cu unanimitate, interpretarea adoptată cu ocazia Întâlnirii președinților

secțiilor I civile, desfășurată la Iași, în perioada 7-8 mai 2015, cu precizarea suplimentară
menționată în punctul de vedere al formatorului INM referitoare la posibilitatea instanței de
contencios administrativ de a recalifica o cale de atac, ca urmare a constatării incompatibilității
procedurii contenciosului administrativ cu prevederile Codului de procedură civilă.

2. Titlul problemei de drept: Posibilitatea de invocare direct în recurs a jurisprudenţei

Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sau a principiilor dreptului Uniunii, în ipoteza în care
partea nu a formulat apărări în acest sens la fond (Curtea de Apel Suceava)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: alte tipuri de cauze
Obiect ECRÎS: conștatare nulitate act; cod 4823
Acte normative incidente: art. 148 din Conștitutșia Romaî niei; cauza C- 106/77, Simmenthal ÎÎ, §
22
Cuvinte cheie: recurș, principiul prioritaă tșii dreptului Uniunii Europene

• Într-o opinie șe conșideraă caă , fiind vorba de argumente invocate omisso medio direct îîn
recurș, aceștea șunt inadmișibile, iar inștantșa de recurș nu șe poate șeșiza din oficiu pentru a le pune
îîn dișcutșia contradictorie a paă rtșilor.

• Fatșaă de prevederile art. 148 din Conștitutșia Romaî niei șș i pornindu-șe de la îîmprejurarea caă
dreptul adminiștrativ ește o ramuraă de drept public, șe conșideraă caă îîncaă lcarea dreptului U.E., inclușiv
a principiilor conșacrate (de ex. îîn materie fișcalaă : a principiului prevalentșei șubștantșei așupra
fondului, a principiului proportșionalitaă tșii, a certitudinii fișcale) poate fi invocataă direct îîn recurș, mai
aleș caî nd șe pune problema îîncaă lcaă rii manifește a jurișprudentșei conștante a C.J.U.E. ÎÎn aceaștaă opinie
șe șuștșine șș i poșibilitatea de invocare din oficiu a unor aștfel de îîncaă lcaă ri, dupaă prealabila punere îîn
dișcutșia paă rtșilor, faă raă ca aceașta șaă echivaleze, îînșaă , cu o obligatșie a inștantșei de recurș.

28
 Opinia formatorului INM

Principiul prioritaă tșii dreptului Uniunii Europene, prevaă zut îîn art. 148 din Conștitutșia
Romaî niei, pe de o parte, șș i jurișprudentșa conșolidataă a CJUE, pe de altaă parte, impun inștantșelor
natșionale obligatșia de a interpreta dreptul natșional îîn conformitate cu dreptul Uniunii, aștfel caă
jurișprudentșa Curtșii de Juștitșie a Uniunii Europene șau principiile dreptului Uniunii ar putea fi
invocate șș i direct îîn recurș. Așș a cum a ștabilit Curtea de la Luxemburg îîn cauza C- 106/77, Simmenthal
ÎÎ, par. 22 ar fi incompatibilaă cu cerintșele inerente ale îînșeșș i naturii dreptului comunitar orice
dispoziţie dintr-o ordine juridică naţională sau orice practică legislativă, administrativă sau judiciară, ce
ar avea ca efect diminuarea eficientșei dreptului comunitar prin faptul de a nega inștantșei competente
șaă aplice aceșt drept prerogativa de a face, chiar îîn momentul aceștei aplicaă ri, tot ceea ce ește neceșar
pentru a îînlaă tura dișpozitșiile legișlative natșionale care ar conștitui eventual un obștacol îîn calea
eficientșei depline a normelor comunitare.

3. Titlul problemei de drept: Posibilitatea de invocare direct în recurs a unor aspecte de

nelegalitate a actelor administrative în ipoteza în care partea nu le-a formulat şi la fond
(Curtea de Apel Suceava)

• Într-o opinie șe conșideraă caă , fiind vorba de argumente invocate omisso medio direct îîn
recurș, aceștea șunt inadmișibile. Solutșia contraraă ar conduce la eludarea efectelor decaă derii tșinaî nd
șeama de termenele care trebuie reșpectate pentru promovarea unei actșiuni îîn temeiul art. 1 șș i 8 din
Legea nr. 554/2004, reșpectiv art. 218 alin. (2) raportat la art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 [art.
281 alin. (2) raportat la art. 270 alin. (1) din Legea nr. 207/2015]. Din acește conșiderente, inștantșa
nu șe poate șeșiza nici din oficiu.

• În opinia contrară șe conșideraă caă neregularitaă tșile care atrag îîn mod evident nulitatea actului
(șpre exemplu, act emiș cu exceș de putere, prin îîncaă lcarea competentșei autoritaă tșii adminiștrative șau
îîncaă lcarea unei dișpozitșii prevaă zute de lege șub șanctșiunea explicitaă a nulitaă tșii) șe pot invoca direct îîn
recurș șau pot fi pușe îîn dișcutșie din oficiu de caă tre inștantșaă, motivat de caracterul de ordine publicaă al
normelor de drept adminiștrativ.

Opinia formatorului INM

Actșiunea îîn contencioș adminiștrativ ește șupușaă unor termene șș i conditșii prevaă zute îîn Legea
nr. 554/2004 șau îîn legi șpeciale îîn materie, aștfel caă , de regulaă , inștantșa de recurș nu poate examina
motive noi de nelegalitate a actelor adminiștrative, invocate direct îîn calea de atac. Se pot face
nuantșaări îîn cazul îîn care șe pune problema îîncaă lcaă rii dreptului Uniunii Europene, îîn șenșul celor
mentșionate la punctul precedent, șau a efectului general obligatoriu al unei decizii de
neconștitutșionalitate ori al unei hotaă raî ri judecaă toreșș ti de anulare a unui act adminiștrativ cu caracter
normativ, intervenite dupaă declanșș area litigiului. Exiștaă argumente puternice șș i îîn șenșul celei de-a
doua opinii expușe mai șuș, pentru caă îîn caz contrar șe permite mentșinerea îîn ordinea de drept a unui
act adminiștrativ afectat de nereșpectarea unei conditșii de validitate, dar ocolirea rigorilor procedurii
judiciare poate afecta principiul șecuritaă tșii juridice.

Referitor la punctele 2 și 3, au fost însușite, cu unanimitate, interpretările propuse în

punctele de vedere exprimate de formatorul INM, în sensul că:
- de regulă, instanța de recurs nu poate examina motive noi de nelegalitate a actelor
administrative, invocate direct în calea de atac;
- având însă în vedere că instanțele naționale au obligația de a interpreta dreptul național în
conformitate cu dreptul Uniunii, jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene sau
principiile dreptului Uniunii pot fi invocate și direct în recurs, în măsura în care acestea se
subsumează unor motive de ordine publică, dacă motivele astfel invocate nu duc la schimbarea
cadrului procesual deja existent din punctul de vedere al obiectului sau al cauzei.

29
 Reprezentantul Agentului Guvernamental pentru Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a subliniat că
jurisprudenţa CJUE este constantă în sensul că dreptul Uniunii Europene nu impune instanţelor
naţionale să invoce din oficiu motive de nelegalitate care s-ar întemeia pe încălcări ale dreptului Uniunii,
dacă în acest fel s-ar depăşi cadrul procesual al litigiului, astfel cum a fost stabilit de părţi. Doar în
măsura în care dreptul naţional permite invocarea unor motive de nelegalitate întemeiate pe norme
naţionale obligatorii, de ordine publică, aceeaşi obligaţie se impune şi pentru normele din dreptul UE.
Pentru a da eficienţă principiului preeminţei dreptului UE (Comisia c. Italia, 1998), instanţa ar putea
invoca din oficiu, chiar în recurs, jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sau principiile
dreptului Uniunii, fără ca prin aceasta să se realizeze o lărgire a cadrului procesual, pentru a asigura
interpretarea legii naţionale într-un sens care să concorde cu interpretarea consacrată în jurisprudenţa
CJUE. În acest context, a fost exprimată opinia că nu se poate exclude de plano posibilitatea subsumării
jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sau principiilor dreptului Uniunii unor motive
prevăzute de legea internă, de ordine publică, care pot fi invocate de instanţă din oficiu chiar pentru
prima dată în calea de atac extraordinară a recursului.
În ceea ce priveşte problema de drept menţionată la pct. 3, în sensul soluţiei expuse în punctul de
vedere al formatorului INM şi însuşită de participanţi, respectiv că în calea de atac nu pot fi invocate
motive noi, a fost indicată jurisprudenţă ÎCCJ - SCAF în sensul neanalizării unora dintre motivele de
legalitate a actului adminstrativ (decizia nr. 2630/24 iunie 2015, dosar nr. 5809/2/2013).

IV. DREPT FISCAL ŞI PROCESUAL FISCAL

1. Titlul problemei de drept: Modalitatea de punere în aplicare a Hotărârii pronunţate

de CJUE la data de 9 iulie 2015, în cauza C - 183/14, Salomie şi Oltean

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: financiar fișcal
Obiect ECRÎS: conteștatșie act adminiștrativ fișcal; cod 5050
Acte normative incidente: cauza C- 183/14, Salomie șș i Oltean
Cuvinte cheie: TVA, principiul proportșionalitaă tșii

1.1. Valorificarea dreptului de deducere a TVA (Curtea de Apel Brașov)

Soluții identificate la nivelul Curții de Apel Brașov și ÎCCJ ca instanță de control judiciar

• Simplele afirmatșii referitoare la deducerea TVA, îîn lipșa unei cereri reale de deducere TVA îîn
conteștatșia adminiștrativaă ori cererea introductivaă , precum șș i a lipșei dovezilor, invocarea îîn recurș
pentru prima dataă a aceștui așpect nu pot conduce la acordarea dreptului de deducere (decizia ÎÎCCJ nr.
3389/29.10.2015, pronuntșataă îîn doșarul 562/64/2013 al Curtșii de Apel Brașș ov).
• - Deductibilitatea TVA valorificataă îîn recurș îîn baza raportului de expertizaă adminiștrat la
fondul cauzei, cu diminuarea acceșoriilor îîn conșecintșaă (decizia ÎÎCCJ nr. 1200/2015, pronuntșataă îîn
doșarul 2440/62/2014 al Curtșii de Apel Brașș ov)
- Deductibilitatea TVA valorificataă de prima inștantșaă șș i mentșinutaă îîn recurș, cu acceșorii
ajuștate îîn conșecintșaă (decizia nr. 1075/2015, pronuntșataă îîn doșarul 158/119/2014 al Curtșii de Apel
Brașș ov).

Opinia formatorului INM

ÎÎn par. 58-60 ale hotaă raî rii pronuntșate îîn C- 183/14, Salomie șș i Oltean, CJUE a faă cut referire la
jurișprudentșa șa anterioaraă , îîn șenșul caă principiul fundamental al neutralitaă tșii TVA impune ca
deducerea taxei îîn amonte șaă fie acordataă dacă cerinţele de fond sunt îndeplinite, chiar dacaă anumite
cerintșe de formaă au foșt omișe de perșoanele impozabile.

30
 ÎÎn conșecintșaă, îîn cazul îîn care administraţia fiscală dispune de informaţiile necesare pentru a stabili
că cerinţele de fond sunt îndeplinite, aceașta nu poate impune, îîn ceea ce priveșș te dreptul perșoanei
impozabile de a deduce aceaștaă taxaă , conditșii șuplimentare care pot avea ca efect anihilarea exercitaă rii
aceștui drept.

ÎÎnregiștrarea îîn școpuri de TVA prevaă zutaă la art. 214 din Directiva 2006/112, precum șș i obligatșia
perșoanei impozabile de a declara caî nd îî șși îîncepe, caî nd îîșși modificaă șau caî nd îî șși îînceteazaă activitatea,
prevaă zutaă la art. 213 din aceaștaă directivaă , nu conștituie decaî t cerintșe de formaă îîn școpul controlului,
care nu pot pune îîn dișcutșie îîn șpecial dreptul de deducere a TVA-ului, îîn maă șura îîn care șunt
îîndeplinite conditșiile materiale care dau nașș tere aceștui drept. Altfel șpuș, CJUE a ștabilit caă o
perșoanaă impozabilaă îîn școpuri de TVA nu poate fi îîmpiedicataă șaă îî șși exercite dreptul de deducere
pentru motivul caă nu ar fi îînregiștrataă îîn școpuri de TVA îînainte de a utiliza bunurile dobaî ndite îîn
cadrul activitaă tșii șale taxabile, dar trebuie șaă facaă dovada îîndeplinirii conditșiilor de fond, prezentaî nd
facturi șș i alte documente juștificative cu privire la achizitșiile deștinate operatșiunilor șale taxabile.

ÎÎn practica Sectșiei de contencioș adminiștrativ șș i fișcal a ÎÎnaltei Curtși de Cașatșie șș i Juștitșie ș-a
retșinut, îîn eșentșaă, caă pentru exercitarea dreptului de deducere trebuie șaă fi exiștat un demerș adreșat
îîn aceșt șenș autoritaă tșii fișcale, fie șș i șub forma unei apaă raă ri îîn conteștatșia adminiștrativaă exercitataă
îîmpotriva deciziei de impunere, șș i șaă șe facaă dovada conditșiilor de fond, cu documente juștificative (ex.
deciziile nr. 3385 șș i 3389 din 29 octombrie 2015), șolutșiile fiind pronuntșate îîn functșie de probatoriul
adminiștrat îîn fiecare dintre cauze.

În unanimitate, participanții au achiesat la punctul de vedere exprimat de formatorul INM.

Problema pușaă îîn dișcutșie vizeazaă limitele cenzurii inștantșei de contencioș adminiștrativ, reșpectiv
dacaă aceașta șe limiteazaă la a verifica legalitatea deciziei autoritaă tșii fișcale conteștate șau poate
cenzura ea îînșaă șș i cuantumul TVA ștabilitaă îîn șarcina perșoanei impozabile, prin deducerea din aceșt
cuantum al TVA de la plata caă reia perșoana impozabilaă ar fi trebuit șaă fie șcutitaă dacaă un atare drept la
șcutire i-ar fi foșt recunoșcut de autoritaă tșile fișcale.
ÎÎn cadrul dezbaterilor au foșt evocate șolutșii de practicaă judiciaraă îîn care, chiar anterior cauzei
CJUE citate, a foșt conșacrataă poșibilitatea recunoașș terii de caă tre inștantșe a dreptului de deducere a
TVA îîn școpul clarificaă rii tuturor conșteștatșiilor formulate îîn legaă turaă cu raportul juridic de drept
material fișcal (prin valorificarea expertizei fișcale din doșarul inștantșei de fond, probe privind
achizitșiile faă cute îîn amonte pentru care ș-a plaă tit TVA).
S-a araă tat caă o atare cenzuraă a inștantșei poate opera numai îîn maă șura îîn care a exiștat un demerș
al perșoanei impozabile îîn fatșa autoritaă tșii fișcale avaî nd ca obiect șcutirea de plata TVA, cerere care a
foșt reșpinșaă pentru șingurul motiv al neîînregiștraă rii perșoanei îîn școpuri de TVA șș i dacaă , pe baza
probelor, șe poate ștabili cuantumul TVA achitat îîn amonte.

S-a șubliniat caă dișpozitșiile art. 310 alin. (6) C.fișc. reglementeazaă o proceduraă ce permite
recunoașș terea dreptului de deducere a TVA de caă tre organul fișcal din oficiu.

1.2. Posibilitatea cenzurării accesoriilor în materie de TVA (Curtea de Apel Brașov)

Soluții identificate la nivelul Curții de Apel Brașov și ÎCCJ ca instanță de control judiciar
a) acceșorii îîn materie de TVA îînlaă turate anterior Cauzei C 183/14 Salomie șș i Oltean (decizia
ÎÎCCJ nr. 5806/R/2013, pronuntșataă îîn doșarul 2211/62/2012 al Curtșii de Apel Brașș ov; decizia nr.
2571/R/2014, pronuntșataă îîn doșarul 6782/62/2013 al Curtșii de Apel Brașș ov).

• ÎÎn motivarea șolutșiei de îînlaă turare a acceșoriilor ș-a retșinut caă :

- pentru a fi aplicabile dișpozitșiile legale privind calcularea de dobaî nzi, majoraă ri de îîntaî rziere
șș i penalitaă tși de îîntaî rziere, ește neceșar șaă exiște un termen de șcadentșaă, termen ce are rolul de a
permite contribuabilului șaă fie îîncunoșș tintșat, șaă poataă plaă ti șau, eventual, șaă poataă conteșta impunerea
șumei. Reclamantului nu i-au foșt reșpectate acește drepturi la informare șș i la beneficiul termenului
de șcadentșaă, aștfel caă ește nelegalaă calcularea aceștora îînainte de comunicarea deciziei ce contșine
debitul principal.

31
 - îîn acelașș i șenș, potrivit art. 153 alin. (8) Cod fișcal (îîn vigoare la data reșpectivaă ), îîn cazul îîn
care o perșoanaă ește obligataă șaă șe îînregiștreze îîn școpuri de TVA șș i nu șolicitaă îînregiștrarea, organele
fișcale competente vor îînregiștra perșoana reșpectivaă din oficiu. Prin urmare, indiferent de atitudinea
contribuabilului, paî raî ta trebuia șaă procedeze la îînregiștrarea din oficiu a aceștuia șș i șaă îîi comunice
obligatșiile pe care le are.
- caî taă vreme legiuitorul nu a elaborat o normaă legalaă concișaă , claraă , pentru ca un contribuabil
șaă cunoașcaă preciș șș i exact care șunt obligatșiile șale șș i caî taă vreme ește neceșaraă o interpretare a
normelor legale, îîn șenșul de a șe ștabili dacaă a exiștat șau nu, din partea reclamantului, școpul
obtșinerii de venituri cu caracter de continuitate, nu i șe poate imputa aceștuia necunoașș terea legii.
- potrivit art. 12 din O.G. nr. 92/2003, relatșiile dintre contribuabili șș i organele fișcale trebuie șaă
fie fundamentate pe bunaă -credintșaă, îîn școpul realizaă rii cerintșelor legii, iar art. 7 din acelașș i act
normativ ștabileșș te o șerie de obligatșii îîn șarcina organului fișcal 7.
Prin urmare, organul fișcal nu poate imputa reclamantului faptul caă nu șș i-a achitat obligatșiile
fișcale, deoarece aceșta nu avea cunoșș tintșaă de exiștentșa șș i de cuantumul lor. Paî raî ta avea obligatșia
ștabilirii din oficiu a obligatșiilor fișcale. Ea a raă maș îîn pașivitate îîn raport de obligatșiile șale paî naă la
data la care a emiș decizia de impunere, îîn care a calculat șș i incluș îîn mod nelegal majoraă ri de
îîntaî rziere. Termenul de șcadentșaă putea fi calculat doar îîn raport de aceaștaă decizie de impunere
deoarece șuma de plataă , la care au foșt calculate acceșoriile, a foșt ștabilitaă doar o dataă cu decizia de
impunere conteștataă .
Decizia șe comunicaă contribuabilului pentru ca aceșta șaă poataă cunoașș te debitul șș i șcadentșa
aceștuia, fiind evident caă , îîn lipșa îînșș tiintșaării șale cu privire la ambele așpecte, ește îîn impoșibilitate de
a face plata, chiar dacaă ar dori.

• ÎÎn șuștșinerea soluţiei contrare, ș-a argumentat caă dișpozitșiile legale imperative cuprinșe îîn
art. 119 șș i 120 din O.G. nr. 92/2003 ștabileșc cadrul legal al acceșoriilor ștabilite de organul fișcal îîn
baza declaratșiilor fișcale ale reclamantei, fiind faă raă relevantșaă reaua șau buna credintșaă ataî t a
reclamantei, caî t șș i a organelor fișcale (decizia ÎÎCCJ nr. 1664/27.03.2012 pronuntșataă îîn doșarul
45/45/2011; decizia ÎÎCCJ nr. 7713/12.12.2013, pronuntșataă îîn doșarul 6800/121/2011; decizia ÎÎCCJ
nr. 1386/25.03.2015, pronuntșataă îîn doșarul nr. 49/64/2013 al Curtșii de Apel Brașș ov ).

b) acceșorii mentșinute îîn materie de TVA ulterior Cauzei C 183/14 Salomie șș i Oltean (decizia
ÎÎCCJ nr. 3389/29.10.2015, pronuntșataă îîn doșarul nr. 562/64/2013 al Curtșii de Apel Brașș ov).

ÎÎn practica Curtșii de Apel Brașș ov nu au foșt identificate șolutșii contrare de diminuare a
obligatșiilor acceșorii îîn aplicarea jurișprudentșei CJUE amintite.

1.3. Aplicarea principiului proporţionalităţii în ce priveşte accesoriile stabilite persoanelor

fizice plătitoare de TVA pentru tranzacţiile cu imobile (Curtea de Apel Alba Iulia)

• Într-o opinie, plecaî nd, pe de o parte, de la interpretarea dataă de CJUE îîn cauza șuș-
mentșionataă , conform caă reia îîn șituatșia îîn care majoraă rile au caracter de șanctșiuni fișcale, aceștea
trebuie șaă reșpecte principiul proportșionalitaă tșii iar pe de altaă parte, de la definitșia dataă de Codul de
proceduraă fișcalaă dobaî nzilor/majoraă rilor de îîntaî rziere, reșpectiv penalitaă tșilor de îîntaî rziere, șe
concluzioneazaă caă numai penalitaă tșile de îîntaî rziere ar putea fi redușe îîn cazul îîn care nu reșpectaă
principiul proportșionalitaă tșii.
Poșibilitatea nu exiștaă îîn cazul dobaî nzilor/majoraă rilor de îîntaî rziere, aceștea neavaî nd caracter
de șanctșiune fișcalaă , școpul lor fiind acela de a repara prejudiciul cauzat ca urmare a neîîndeplinirii
7
„(1) Organul fișcal îînştiinţeazaă contribuabilul așupra drepturilor şi obligaţiilor ce îîi revin îîn deșfaă şurarea procedurii potrivit
legii fișcale.
(2) Organul fișcal ește îîndreptaă ţit șaă examineze, din oficiu, ștarea de fapt, șaă obţinaă şi șaă utilizeze toate informaţiile şi
documentele neceșare pentru determinarea corectaă a șituaţiei fișcale a contribuabilului. ÎÎn analiza efectuataă organul fișcal va
identifica şi va avea îîn vedere toate circumștanţele edificatoare ale fiecaă rui caz.
(3) Organul fișcal are obligaţia șaă examineze îîn mod obiectiv ștarea de fapt, precum şi șaă îîndrume contribuabilii pentru
depunerea declaraţiilor şi a altor documente, pentru corectarea declaraţiilor șau a documentelor, ori de caî te ori ește cazul.
(4) Organul fișcal decide așupra felului şi volumului examinaă rilor, îîn funcţie de circumștanţele fiecaă rui caz îîn parte şi de
limitele prevaă zute de lege.
(5) Organul fișcal îîndrumaă contribuabilul îîn aplicarea prevederilor legișlaţiei fișcale. ÎÎndrumarea șe face fie ca urmare a
șolicitaă rii contribuabililor, fie din iniţiativa organului fișcal”.

32
obligatșiei principale de plataă , așiguraî nd punerea creditorului îîn șituatșia patrimonialaă îîn care ș-ar fi
aflat dacaă obligatșia debitorului ar fi foșt executataă îîntocmai.
• Într-o altă opinie (Curtea de Apel Alba Îulia, decizia nr. 3412/20.11.2015 pronuntșataă îîn
doșarul nr. 645/57/2015), ș-a retșinut caă acceșoriile aferente debitului principal, reprezentaî nd TVA
șuplimentar de plataă la bugetul ștatului, reșpectiv majoraă rile de îîntaî rziere care au natura juridicaă a
unor dobaî nzi pentru lipșa de foloșintșaă a șumelor reprezentaî nd debit principal datorat ștatului,
trebuie apreciate prin raportare la criteriul relevat de caă tre CJUE, reșpectiv cel al proportșionalitaă tșii îîn
raport cu gravitatea îîncaă lcaă rii de caă tre perșoana impozabilaă a obligatșiei de îînregiștrare îîn școpuri de
TVA.
ÎÎn cauzaă , inștantșa a apreciat caă dimenșiunea majoraă rilor de îîntaî rziere, aștfel îîncaî t aceștea șaă
reflecte gravitatea îîncaă lcaă rii de caă tre reclamantaă a obligatșiilor șale, prin raportare la atitudinea
organului fișcal de a efectua controlul doar la limita îîmplinirii termenului de preșcriptșie, îîn pofida
claritaă tșii șș i preciziei normei fișcale privind definirea activitaă tșii economice șș i conditșiile șupunerii
aceșteia TVA-ului, nu poate depaă șș i nivelul debitului principal.
Nu aceeașș i ește șituatșia penalitaă tșilor de îîntaî rziere, care au natura unei șanctșiuni fișcale cu școp
dișuașiv, pentru neîîndeplinirea obligatșiilor fișcale de caă tre contribuabil, șenș îîn care, vaă zaî nd șș i
cuantumul aceștora, rezultat îîn urma deciziei pronuntșate îîn recurș, urmeazaă a fi mentșinute.

Opinia formatorului INM

Potrivit conșiderentelor retșinute de CJUE îîn par. 50-53 ale hotaă raî rii pronuntșate îîn C-183/14,
Salomie șș i Oltean, îîn ceea ce priveșș te conformitatea cu dreptul Uniunii a majorărilor aplicate îîn șpetșaă
de adminiștratșia fișcalaă , trebuie amintit caă , îîn lipșa unei armonizaă ri a legișlatșiei Uniunii îîn domeniul
șanctșiunilor aplicabile îîn caz de nereșpectare a conditșiilor prevaă zute de un regim inștituit prin aceaștaă
legișlatșie, statele membre rămân competente să aleagă sancţiunile care le par adecvate. Aceștea șunt
îînșaă obligate șaă îîșși exercite competentșele cu reșpectarea dreptului Uniunii șș i a principiilor șale
generale șș i, îîn conșecintșaă, cu respectarea principiului proporţionalităţii.
Aștfel, deșș i, pentru așigurarea colectaă rii îîn mod corect a taxei șș i pentru prevenirea evaziunii,
ștatele membre au, printre altele, poșibilitatea legalaă șaă prevadaă îîn propriile legișlatșii natșionale
șanctșiuni coreșpunzaă toare care șaă urmaă reașcaă șanctșionarea penalaă a nereșpectaă rii obligatșiei de
îînșcriere îîn regiștrul perșoanelor impozabile îîn școpuri de TVA, așemenea șanctșiuni nu trebuie șaă
depaă șș eașcaă ceea ce ește neceșar pentru atingerea aceștor obiective. Revine instanţei naţionale sarcina
de a verifica dacă cuantumul sancţiunii nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor
care constau în asigurarea colectării în mod corect a taxei şi prevenirea evaziunii, având în vedere
împrejurările speţei şi în special suma impusă în mod concret şi eventuala existenţă a unei evaziuni sau
a unei eludări a legislaţiei aplicabile imputabile persoanei impozabile a cărei neînregistrare este
sancţionată.
Aceleaşi principii sunt valabile în cazul majorărilor, care, dacă au caracter de sanc ţiuni fiscale,
aspect a cărui verificare revine instanţei de trimitere, nu trebuie să fie excesive în raport cu gravitatea
încălcării de către persoana impozabilă a obligaţiilor sale.
Prin urmare, hotaă raî rea a reafirmat aplicabilitatea principiului proportșionalitaă tșii îîn materie
fișcalaă șș i a trașat, totodataă , caî teva repere de care urmeazaă șaă tșinaă șeama inștantșa natșionalaă îîn
verificarea reșpectaă rii aceștui principiu.
- CJUE ș-a referit la șanctșiunile fișcale, iar nu la obligatșiile fișcale acceșorii îîn îîntregime; nu
au caracter de șanctșiuni dobaî nzile, ci doar penalitaă tșile de îîntaî rziere șș i, partșial, îîn functșie de
modul îîn care au foșt definite îîn evolutșia reglementaă rilor, majoraă rile de îîntaî rziere.
- Înștantșa natșionalaă are atributșia de a analiza natura juridicaă a majoraă rilor.
- Proportșionalitatea nu vizeazaă aplicarea îîn șine a șanctșiunilor fișcale, ci cuantumul lor, care
nu trebuie șaă depaă șș eașcaă ceea ce ește neceșar pentru atingerea obiectivelor care conștau
îîn așigurarea colectaă rii îîn mod corect a taxei șș i prevenirea evaziunii.
- Teștul de proportșionalitate șe face de la caz la caz, îîn functșie de îîmprejuraă rile fiecaă rei
șpetșe, prezentaî nd relevantșaă îîn șpecial șuma impușaă îîn mod concret șș i eventuala exiștentșaă
a unei evaziuni șau a unei eludaă ri a legișlatșiei aplicabile imputabile perșoanei impozabile.
Un reper valoric îîn aprecierea proportșionalitaă tșii șanctșiunilor fișcale (șau a acceșoriilor fișcale
îîn îîntregul lor, dacaă nu ește agreataă diștinctșia mentșionataă mai șuș) ar putea fi cuantumul obligatșiei
fișcale principale, care nu trebuie șaă fie depaă șș it de obligatșiile acceșorii.

33
 Referitor la problemele menționate la punctele 1.2. și 1.3., a fost însușit, în unanimitate,
punctul de vedere exprimat de formatorul INM.

În cadrul dezbaterilor s-a subliniat că practica instanţelor a fost în sensul opiniei exprimate de
formatorul INM, sub aspectul distincţiei între dobânzi – care nu împărtăşesc natura juridică a
sancţiunilor fiscale – şi penalităţi de întârziere.
Referitor la cuantumul penalităţilor de întârziere, s-a arătat că reperele statistice ale practicii
judiciare relevă un cuantum al acestora care corespunde exigenţei de proporţionalitate raportat la
valoarea nominală a creanţei.
Practica Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a instanţei supreme este majoritară în
sensul menţinerii accesoriilor fiscale, fiind indicate, în acest sens, decizia nr. 3539/10.11.2015 (dosarul
nr. 1297/57/2011*) şi decizia nr. 3385/29.10.2015.
Fără a exista soluţii pronunţate în acest sens, în cadrul discuţiilor purtate la nivelul SCAF –ÎCCJ
cu privire la raportarea proporţionalităţii accesoriilor fiscale la cuantumul obligaţiei fiscale principale,
a fost exprimată opinia că, în funcţie de conduita persoanei impozabile, nivelul accesoriilor poate fi
coborât chiar sub nivelul obligaţiei fiscale principale.

2. Titlul problemei de drept: Obligativitatea colectării TVA la subvenţiile acordate de la bugetul

local pentru furnizarea de energie termică (Curtea de Apel Ploiești)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: financiar fișcal
Obiect ECRÎS: conteștatșie act adminiștrativ fișcal; cod 5050
Acte normative incidente: art. 137 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003; pct. 18 din Normele
metodologice aprobate prin H.G. nr. 44/2004
Cuvinte cheie: TVA, șubventșii energie termicaă

Problema invocataă vizeazaă șubventșiile de la bugetul local acordate furnizorilor de energie termicaă ,
pentru care nu ș-a evidentșiat de caă tre autoritatea localaă TVA șș i pentru care beneficiarul nu a
evidentșiat șș i colectat TVA. Subventșiile au foșt ștabilite, calculate șș i acordate ca diferentșaă dintre pretșul
energiei termice practicat de producaă tor șș i cel la care aceașta a foșt livrataă efectiv populatșiei.

• Un prim tip de soluţii (decizia nr. 3290/15.05.2014, pronuntșataă îîn doșarul nr. 5433/114/2012)
evidentșiate la nivelul practicii judiciare a foșt îîn șenșul caă , deșș i îîn mod aparent perșpectiva
dișpozitșiilor art. 137 alin. (1) lit. a) Cod fișcal 8 impune incidentșa TVA așupra diferentșei de pretș la
pretșul energiei termice, totușș i, la pct. 18 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 44/2004,
privind aplicabilitatea art. 137, șe prevede că „nu se cuprind în baza de impozitare a taxei subvenţiile
sau alocaţiile primite de la bugetele locale, subvenţiile care sunt acordate pentru atingerea unor
parametri de calitate, subvenţiile acordate pentru acoperirea unor cheltuieli sau alte situaţii similare”.
De așemenea, îîn motivarea șolutșiei șe mai retșine faptul caă nu șe poate dișpune reștituirea șumei
aferente TVA, caî taă vreme aceaștaă taxaă nu a foșt inclușaă îîn șubventșie.
• Într-o altă orientare a practicii judiciare (decizia nr. 2838/11.11.2015, pronuntșataă îîn doșarul nr.
1739/114/2014; șentintșa nr. 23/28.01.2016, pronuntșataă îîn doșarul nr. 175/42/2013), îîmbaă tșișș ataă șș i
de redactorii referatului îînaintat de Curtea de Apel Ploieșș ti, ș-a retșinut caă șunt pe deplin aplicabile
dișpozitșiile art. 137 alin. (1) lit. a) Cod fișcal, care impun obligativitatea colectaă rii TVA, pentru
urmaă toarele argumente:
- șubventșia ește, îîn mod evident, legataă de pretșul energiei termice livrate populatșiei, aceașta fiind
calculataă șș i acordataă ca diferentșaă dintre valoarea energiei termice practicataă de producaă tor șș i cea
impușaă de autoritatea publicaă localaă șș i comercializataă caă tre populatșie;

8
“(1) Baza de impozitare a taxei pe valoarea adaă ugataă ește conștituitaă din: a) pentru livraă ri de bunuri șș i preștaă ri de șervicii,
altele decaî t cele prevaă zute la lit. b) șș i c), din tot ceea ce conștituie contrapartida obtșinutaă șau care urmeazaă a fi obtșinutaă de
furnizor ori preștator din partea cumpaă raă torului, beneficiarului șau a unui tertș , inclușiv șubventșiile direct legate de pretșul
aceștor operatșiuni (…)”.

34
 - îîn abșentșa oricaă ror referiri la cheltuielile de tranșport, așigurarea parametrilor de calitate șș i alte
cheltuieli șimilare, nu șunt incidente dișpozitșiile legale privind șcutirea de TVA - pct. 18 alin. (2) din
H.G. nr. 44/2004;
- îîmprejurarea primirii șubventșiei faă raă îîncașarea de la autoritatea publicaă localaă a TVA ește lipșitaă
de relevantșaă, îîn conditșiile îîn care nu exiștaă vreun temei juridic care șaă conditșioneze obligatșia colectaă rii
TVA de faptul evidentșierii șș i plaă tșii lui îîn amonte.
- șolutșia ește șuștșinutaă șș i de practica inștantșei șupreme îîn materie (deciziile ÎÎCCJ-SCAF nr.
1541/17.03.2010 șș i nr. 2830/2007).

Opinia formatorului INM

Din prevederile art. 137 alin. 1 lit.a) din Legea nr. 571/2003 ( aplicabil șpetșelor evocate), baza
de impozitare a TVA pentru livraă ri de bunuri șș i preștaă ri de șervicii altele decaî t cele prevaă zute la
literele b) șș i c), ește conștituitaă din tot ceea ce conștituie contrapartida obtșinutaă șau care urmeazaă a fi
obtșinutaă de furnizor ori preștator din partea cumpaă raă torului, beneficiarului șau a unui tertș , inclusiv
subvenţiile direct legate de preţul acestor operaţiuni.
Normele de aplicare prevaă zute la pct. 17 alin. (1) din H.G. nr. 44/2004 defineșc șubventșiile
legate direct de pretș dacaă îîndeplineșc cumulativ urmaă toarele conditșii: a) preţul livrării/tariful
prestării pe unitatea de măsură al bunurilor şi/sau al serviciilor este impus prin lege sau prin decizii ale
consiliilor locale, inclusiv sau exclusiv taxa pe valoarea adăugată; b) subvenţia acordată este concret
determinabilă în preţul bunurilor şi/sau al serviciilor, reșpectiv ește ștabilitaă pe unitatea de maă șuraă a
bunurilor livrate șș i/șau a șerviciilor preștate, îîn șume abșolute șau procentual.
Subventșiile ștabilite, calculate șș i acordate ca diferentșaă dintre pretșul energiei termice practicat
de producaă tor șș i cel la care aceașta a foșt livrataă efectiv populatșiei șe îîncadreazaă îîn aceaștaă categorie,
pentru caă prin O.U.G. nr. 162/1999, privind inștituirea pretșului natșional de referintșaă pentru energia
termicaă furnizataă populatșiei prin șișteme centralizate, precum șș i pentru acordarea de ajutoare baă neșș ti
pentru categoriile defavorizate ale populatșiei, îîn aplicarea caă reia a foșt adoptataă H.G. nr. 1254/2005 a
foșt ștabilit un nivel al pretșului natșional de referintșaă pentru energia termicaă furnizataă populatșiei prin
șișteme centralizate, îîn școpul îîncaă lzirii locuintșelor șș i al preparaă rii apei calde 107,50 lei/Gcal, inclușiv
TVA.
ÎÎncepaî nd cu 1 șeptembrie 2006 a intrat îîn vigoare O. G. nr. 36/2006, privind unele maă șuri
pentru functșionarea șiștemelor centralizate de alimentare cu energie termicaă a populatșiei, care îîn art.
3 prevede caă pretșurile locale ale energiei termice facturate populatșiei șe aprobaă de autoritaă tșile
adminiștratșiei publice locale implicate. Autoritaă tșile adminiștratșiei publice locale pot aproba pretșuri
locale ale energiei termice facturate populatșiei mai mici decaî t pretșul de producere, tranșport,
diștributșie șș i furnizare a energiei termice livrate populatșiei. ÎÎn șituatșia îîn care autoritaă tșile
adminiștratșiei publice locale aprobaă pretșuri locale ale energiei termice facturate populatșiei mai mici
decaî t pretșul de producere, tranșport, diștributșie șș i furnizare a energiei termice livrate populatșiei,
aceștea așiguraă din bugetele locale șumele neceșare acoperirii diferentșei dintre pretșul de producere,
tranșport, diștributșie șș i furnizare a energiei termice livrate populatșiei șș i pretșul local al energiei
termice facturate populatșiei, șumele reșpective fiind șș i ele concret determinabile îîn pretș .
Nu se cuprind în baza de impozitare a taxei șubventșiile șau alocatșiile primite de la bugetele
locale, acordate pentru atingerea unor parametri de calitate, subvenţiile acordate pentru acoperirea
unor cheltuieli sau alte situaţii similare - cum ar fi cele deștinate modernizaă rii șș i retehnologizaă rii
șiștemelor de producere, tranșport, diștributșie șș i furnizare a energiei termice.

În unanimitate, a fost însușit punctul de vedere exprimat de formatorul INM.

În completarea jurisprudenţei SCAF – ÎCCJ citată în materialul înaintat de Curtea de Apel Ploieşti
a fost indicată decizia nr. 6963/29.10.2013 (dosar nr. 450/46/2012), în care, pe lângă obligaţia de plată
a TVA, s-a pus problema momentului de la care obligaţia de plată a TVA a devenit exigibilă.

3. Titlul problemei de drept: Compensarea cu deconturi negative de TVA. Data la care operează
compensarea creanţelor fiscale rezultate din cesiunea de creanţă notificată, prin raportare la
dispoziţiile art. 116 alin. (5 1) şi art. 30 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
(Curtea de Apel Ploiești - Tribunalul Prahova)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

35
 Subcategoria: financiar fișcal
Obiect ECRÎS: conteștatșie act adminiștrativ fișcal; cod 5050
Acte normative incidente: art. 30, art. 116 alin. (5 1) din O.G. nr. 92/2003
Cuvinte cheie: TVA, compenșare creantșe fișcale

• Într-o primă opinie, data la care opereazaă compenșarea creantșelor fișcale rezultate din
ceșiunea de creantșaă notificataă potrivit prevederilor art. 30 ește data notificaă rii ceșiunii.
Opinia ește îîmbraă șș ișș ataă șș i de redactorii referatului îînaintat de Curtea de Apel Ploieșș ti, pentru
urmaă toarele argumente:
-prin compenșare, potrivit art. 116 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, șe șting creantșele ștatului șau
unitaă tșilor adminiștrativ-teritoriale ori șubdiviziunilor aceștora reprezentaî nd impozite, taxe,
contributșii șș i alte șume datorate bugetului general conșolidat cu creantșele debitorului reprezentaî nd
șume de ramburșat, de reștituit șau de plataă de la buget iar potrivit alin. (4) al art. 116 din O.G. nr.
92/2003, dacaă legea nu prevede altfel, compenșarea opereazaă de drept, la data la care creantșele exiștaă
deodataă , fiind deopotrivaă certe, lichide șș i exigibile.
Potrivit dișpozitșiilor art. 30 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, creantșele principale șau acceșorii
privind drepturi de ramburșare șau de reștituire ale contribuabililor pot fi ceșionate numai dupaă
ștabilirea lor potrivit legii, fatșaă de organul fișcal, conform alin. (2), ceșiunea produce efecte numai de
la data la care aceașta i-a foșt notificataă , iar conform alin. (5 1) al art. 116 din O.G. nr. 92/2003,
creantșele fișcale rezultate din ceșiunea notificataă potrivit prevederilor art. 30 șe șting prin
compenșare cu obligatșiile ceșionarului la data notificaă rii ceșiunii.
ÎÎn cazul creantșelor care rezultaă din deconturile cu șumaă negativaă de TVA cu optșiunea de
ramburșare, alin. (5) lit. b) prevede caă șunt exigibile la termenul prevaă zut de lege pentru depunerea
decontului cu șumaă negativaă de TVA cu optșiune de ramburșare, îîn limita șumei aprobate la
ramburșare prin decizia emișaă de organul fișcal potrivit legii. Pe cale de conșecintșaă, creantșa care
rezultaă din decontul de TVA de ramburșat ește o creantșaă ștabilitaă potrivit legii, îîn șenșul art. 30 alin.
(1) din O.G. nr. 92/2003, aștfel caă poate fi ceșionataă dupaă momentul depunerii decontului, ceșiunea
urmaî nd șaă producaă efecte fatșaă de organul fișcal la momentul notificaă rii aceșteia.
Totodataă , creantșa conștaî nd îîn TVA de ramburșat devine exigibilaă la data depunerii decontului
de TVA, îîn limita șumei aprobate prin decizia de ramburșare.
Prin vointșa expreșaă a legiuitorului ș-a prevaă zut poșibilitatea exigibilitaă tșii creantșei la un
moment anterior ștabilirii cuantumului șaă u, pentru a preîîntaî mpina conșecintșele ce ar decurge din
șolutșionarea cu îîntaî rziere a deconturilor de TVA, îîmprejurare neimputabilaă contribuabilului. Dacaă
legiuitorul ar fi dorit ca exigibilitatea creantșei rezultaî nd din decontul de TVA șaă aibaă loc la momentul
emiterii deciziei de ramburșare, ar fi prevaă zut aceașta îîn mod expreș.
- fatșaă de dișpozitșiile art. 116 alin. (5 1) Cod proceduraă fișcalaă , îîn ceea ce îîl priveșș te pe ceșionar,
șe au îîn vedere obligatșiile șale fișcale la data notificaă rii ceșiunii. Ca urmare, momentul de referintșaă al
compenșaă rii creantșelor fișcale ceșionate ește data notificaă rii ceșiunii, chiar dacaă șolutșionarea
decontului de TVA depuș de cedent are loc ulterior.
-îîn șenșul dișpozitșiilor art. 30 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, nu șe poate retșine caă momentul
ștabilirii creantșei ar fi cel al emiterii deciziei de ramburșare (fapt ce ar impune impoșibilitatea
ceșionaă rii creantșei anterior aceștui moment), îîntrucaî t aceașta ar preșupune ca o creantșaă șaă fie
exigibilaă anterior ștabilirii șale, concluzie inacceptabilaă din punct de vedere juridic.

• În cea de-a doua opinie, exigibilitatea creantșei ește îîndeplinitaă la data notificaă rii îîncheierii
contractului de ceșiune de creantșaă, îînșaă aceașta dobaî ndeșș te caracter cert doar la data reștituirii
efective prin decizie emișaă de organul fișcal. Paî naă la manifeștarea vointșei organului fișcal exprimataă
printr-un act adminiștrativ de reștituire, decontul cu șuma negativaă de TVA cu optșiunea de
ramburșare nu cuprinde o creantșaă ștabilitaă potrivit legii, pentru fi aplicabile dișpozitșiile art. 30 alin.
(1) Cod proceduraă fișcalaă , motiv pentru care ș-a conșiderat caă data la care opereazaă compenșarea ește
data comunicaă rii deciziei de ramburșare.

Opinia formatorului INM

36
 Potrivit prevederilor art. 116 alin. (51) din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de proceduraă
fișcalaă , „Creanţele fiscale rezultate din cesiunea notificată potrivit prevederilor art. 30 se sting prin
compensare cu obligaţiile cesionarului la data notificării cesiunii.”
Aceșt text trebuie interpretat șiștematic, prin coroborare cu prevederile art. 30 alin. (1) șș i art.
116 alin. (4) din acelașș i act normativ.
Aștfel, art. 30 alin. (1) Codul de proceduraă fișcalaă prevede caă „Creanţele principale sau accesorii
privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabililor, precum şi sumele afectate
garantării executării unei obligaţii fiscale pot fi cesionate numai după stabilirea lor potrivit legii.”
ÎÎn cazul îîn care contractul de ceșiune a foșt îîncheiat îînainte de a fi foșt ștabilitaă creantșa ce
formeazaă obiectul ceșiunii, prin decizia privind decontul de TVA, nu șe punea problema exiștentșei unei
creantșe certe, care șaă atragaă aplicarea automataă a art. 116 alin. (5 1). Pentru a putea opera
compenșarea, art. 116 alin. (4) din Codul de proceduraă fișcalaă prevede expreș cerintșele conștaî nd îîn
certitudinea, lichiditatea șș i exigibilitatea creantșelor.
Raportat șș i la prevederile art. 622 din Codul civil, creantșa ește certaă atunci caî nd exiștentșa
aceșteia rezultaă din îînșușș i titlul de creantșaă care, îîn aceșt caz particular, ește actul adminiștrativ-fișcal,
conștaî nd îîn decizia de ramburșare a TVA.
Prin urmare, compenșarea poate opera doar la data deciziei de ramburșare a TVA.
ÎÎn aceșt șenș ș-a pronuntșat Sectșia de contencioș adminiștrativ șș i fișcal a ÎÎnaltei Curtși de Cașatșie
șș i Juștitșie prin decizia nr. 1536 din 19 mai 2016, îîn doșarul nr. 1431/2/2014.

A fost însușit, în unanimitate, punctul de vedere exprimat de formatorul INM.

În cadrul dezbaterilor a fost exprimată şi opinia că, întrucât textul art. 30 alin. (1) C.pr.fiscală nu
permite cesionarea în absenţa stabilirii creanţelor potrivit legii, data deciziei de rambusare a TVA
prezintă relevanţă cu privire la momentul la care operează compensarea doar dacă cesiunea de creanţă
nu a fost contestată, sub aspectul validităţii prin prisma creanţei ce face obiectul ei, de către organul
fiscal. Dacă însă organul fiscal contestă cesiunea pe motivul că aceasta are ca obiect o creanţă ce nu
putea fi cesionată potrivit dipoziţiilor art. 30 alin. (1), nu s-ar mai putea reţine compensarea, în lipsa
unei proceduri ulterioare, în acest caz, cesiunea având ca obiect, din perspectiva dreptului civil, fie un
bun interzis de lege, fie un bun viitor.

4. Titlul problemei de drept: Competenţa caselor de asigurări de sănătate de a emite actele

administrativ-fiscale de stabilire a contribuţiilor datorate la FNUASS (Curtea de Apel București)
Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal
Subcategoria: financiar fișcal
Obiect ECRÎS: conteștatșie act adminiștrativ fișcal; cod 5050
Acte normative incidente: art. 35 alin. (1) din Ordinul Preșș edintelui C.N.A.S. nr. 617/2004; art.
V alin. (2) din O.U.G. nr. 125/2011
Cuvinte cheie: competentșaă cașe așiguraă ri de șaă naă tate, contributșii la FNUASS

• Într-o opinie (decizia civilaă nr. 3552 din 23 iunie 2015, pronuntșataă îîn doșarul nr.
38022/3/2012; decizia civilaă nr. 5814 din 2 decembrie 2015, pronuntșataă îîn doșarul nr.
3588/93/2014), cașele de așiguraă ri de șaă naă tate șunt competente șaă emitaă actele adminiștrativ-
fișcale de ștabilire a contributșiilor datorate la FNUASS, pentru urmaă toarele argumente:
- chiar îîn contextul anulaă rii îîn parte a dișpozitșiilor art. 35 alin. (1) din Ordinul Preșș edintelui
CNAS nr. 617/2007, paî naă la data de 30.06.2012, inclușiv, cașelor de așiguraă ri de șaă naă tate li ș-a
recunoșcut îîndrituirea, potrivit art. V alin. 2 din O.U.G. nr. 125/2011 de a emite decizii de impunere,
concluzie șuștșinutaă șș i de faptul caă termenul ștabilit prin dișpozitșiile art. V alin. (10) din O.U.G. nr.
125/2011 îîn care cașele de așiguraă ri șociale aveau obligatșia de a tranșmite caă tre ANAF o copie a
titlurilor prin care au foșt individualizate contributșiile șociale datorate de perșoanele fizice
conform alin. (2), a foșt prorogat șucceșiv prin art. ÎÎÎ din O.U.G. nr. 71/2013 prin art. ÎÎÎ din O.U.G.
nr. 115/2013 paî naă la data de 30 iunie 2014.
Pe cale de conșecintșaă, fatșaă de textul legal expreș al art. V alin. (2) din O.U.G. nr. 125/2011 care
prevedea la data emiterii deciziei de impunere nr. 766675/23.03.2012 competentșa cașelor de
așiguraă ri de șaă naă tate de a emite actele adminiștrativ-fișcale de ștabilire a contributșiilor datorate la
FNUASS, temeiul competentșei îîn dișcutșie era ateștat expreș la acel moment de o normaă juridicaă
primaraă reprezentataă de ordonantșa de urgentșaă a Guvernului, fiind lipșit de relevantșaă, îîn aceșt

37
context, faptul anulaă rii unei norme anterioare din legișlatșia șecundaraă de nivelul actului
adminiștrativ normativ.
- îîn cauzaă nu a rezultat caă ștabilirea contributșiei șociale ește rezultatului unei inșpectșii fișcale,
pentru a deveni incidentaă exceptșia prevaă zutaă de art. V alin. (3) din O.U.G. nr. 125/2011 șș i a șe reveni
la regula ștabilitaă de art. V alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2011, adicaă la competentșa organului fișcal din
cadrul Agentșiei Natșionale de Adminiștrare Fișcalaă .

• Într-o a doua opinie (decizia civilaă nr. 5667 din 23 noiembrie 2015 pronuntșataă îîn doșarul nr.
2860/93/2014, cu majoritate) șe conșideraă caă organului competent al CAS nu poate emite decizii
de impunere, cu urmaă toarea motivare:
- prin șentintșa nr. 835/08.02.2012 a CAB-SCAF au foșt anulate dișpozitșiile art. 35 alin. (1) din
Ordinul Preșș edintelui CNAS nr. 617/2007 9, cu motivarea caă aceștea îîncalcaă prevederile art. 86 alin.
(1) din O.G. nr. 92/2003, potrivit caă rora decizia de impunere șe emite de organul fișcal competent,
reșpectiv Agentșia Natșionalaă de Adminiștrare Fișcalaă șș i unitaă tșile șubordonate aceșteia, precum șș i
compartimentele de șpecialitate ale autoritaă tșilor adminiștratșiei publice locale [art. 17 alin. (5) din
O.G. nr. 92/2003]; organele Cașei Natșionale de Așiguraă ri de Saă naă tate nefiind organe fișcale, nu pot
emite decizii de impunere, competentșa de a emite titluri executorii șș i cea de emite decizii de
impunere fiind ștabilite de legiuitor îîn mod diștinct, prima neincluzaî nd-o pe cea de a doua.
-decizia de impunere atacataă îîn cauzaă a foșt emișaă la data de 16.06.2014, îîn conditșiile îîn care șe
produceau efectele general obligatorii ale șentintșei irevocabile nr. 835/08.02.2012 (publicataă îîn
Monitorul Oficial nr. 243/ 04.04.2014) ce araă ta, cu putere de lege conferitaă de art. 23 din Legea nr.
554/2004, caă organele Cașei Natșionale de Așiguraă ri de Saă naă tate nu șunt organe fișcale șș i, îîn
conșecintșaă, nu pot emite decizii de impunere.
- temeiul legal conștituit de dișpozitșiile art. V alin. (2) șș i 7 ale O.U.G. nr. 125/2011 ește, din punct
de vedere cronologic, anterior șentintșei nr. 835/2012 șș i neagaă caracterul general obligatoriu șș i
pentru viitor al aceștei hotaă raî ri judecaă toreșș ti, conferit de art. 23 din Legea nr. 554/2004; ierarhia
normelor juridice impune aplicarea art. 23 din Legea nr. 554/2004 îîn defavoarea O.U.G. nr.
125/2011;
- conșiderentele șentintșei șuș-mentșionate șunt confirmate de claritatea competentșei materiale
știpulataă îîn art. V alin. (1) șș i (4) din O.U.G. nr. 125/2011, care prevaă d caă , îîncepaî nd cu data de 1 iulie
2012, competentșa de adminiștrare a contributșiilor șociale obligatorii datorate de perșoanele fizice
prevaă zute la cap. ÎÎ șș i ÎÎÎ din titlul ÎX 2 al Codului fișcal revine Agentșiei Natșionale de Adminiștrare
Fișcalaă , reșpectiv faptul caă , îî ncepaî nd cu data de 1 iulie 2012, cașele de așiguraă ri șociale predau
organelor fișcale din șubordinea Agentșiei Natșionale de Adminiștrare Fișcalaă , îîn vederea colectaă rii,
creantșele reprezentaî nd contributșiile șociale datorate de perșoanele fizice prevaă zute la cap. ÎÎ șș i ÎÎÎ din
titlul ÎX2 al Codului fișcal, ștabilite șș i neachitate paî naă la data de 30 iunie 2012.

• ÎÎn minuta îîntaî lnirii trimeștriale organizataă la Curtea de Apel Bucureșș ti, îîn data de 17
februarie 2016, referitor la aceaștaă problemaă , a foșt pușaă îîn dișcutșie, pentru ipoteza îîn care șe
conștataă competentșa cașelor de așiguraă ri de șaă naă tate de a emite acte adminiștrativ fișcale de ștabilire
a contributșiilor, aplicarea procedurii de conteștare reglementataă de Codul de proceduraă fișcalaă , avaî nd
îîn vedere caă decizia de șolutșionare, îîn cazul cașelor de așiguraă ri de șaă naă tate, îîmbracaă forma unei
șimple adreșe.

 Problema de practică judiciară a fost ridicată şi de Curtea de Apel Ploieşti, cu referire la

aplicabilitatea deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 835/2012 şi a deciziei ÎCCJ – Completul
pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 10 din data de 11 mai 2015.

• Opinia majoritară la nivelul Sectșiei a ÎÎ-a Civilaă , de Contencioș Adminiștrativ șș i Fișcal a Curtșii
de Apel Ploieșș ti (decizia nr. 2695/27.10.2015, pronuntșataă îîn doșarul nr. 8082/105/2013; decizia nr.
3139/18.12.2015, pronuntșataă îîn doșarul nr.6758/105/2014 etc.) a foșt îîn șenșul caă , urmare anulaă rii

9
„ÎÎn conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege șș i art. 81 din Codul de proceduraă fișcalaă , pentru obligatșiile de plataă fatșaă de
fond ale perșoanelor fizice care șe așiguraă pe bazaă de contract de așigurare, altele decaî t cele pentru care colectarea
veniturilor șe face de ANAF, titlul de creantșaă îîl conștituie, dupaă caz, declaratșia prevaă zutaă la art. 32 alin. (4), decizia de
impunere emișaă de organul competent al CAS, precum șș i hotaă raî rile judecaă toreșș ti privind debite datorate fondului. Decizia
de impunere poate fi emișaă de organul competent al CAS șș i pe baza informatșiilor primite pe bazaă de protocol de la ANAF.”

38
partșiale a Ordinului preșș edintelui CNAS nr. 617/2007 – reșpectiv a dișpozitșiilor care prevedeau, îîn
eșentșaă, competentșa cașelor de așiguraă ri de șaă naă tate de a emite decizii de impunere pentru creantșele
analizate, prin șentintșa nr. 835/8.02.2012 a Curtșii de Apel Bucureșș ti, raă mașaă irevocabilaă șș i publicataă îîn
Monitorul Oficial nr. 243 din 4 aprilie 2014 -, deciziile de impunere emișe de caă tre organele CAS șunt
lovite de nulitate.
Totodataă , ș-a apreciat caă efectele șentintșei Curtșii de Apel Bucureșș ti șe aplicaă șș i îîn cauzele
șimilare aflate pe rolul inștantșelor la momentul publicaă rii șentintșei mentșionate îîn Monitorul Oficial al
Romaî niei, așpect ștatuat de caă tre ÎÎnalta Curte de Cașatșie șș i Juștitșie - Completul pentru dezlegarea unor
cheștiuni de drept, prin decizia nr. 10 din data de 11 mai 2015.

• Opinia minoritară (decizia nr. 2403/30.09.2015 pronuntșataă îîn doșarul nr. 7279/105/2013) a
foșt îîn șenșul primei opinii expușe de Curtea de Apel Bucureșș ti, reșpectiv caă organele CAS au
competentșa de a emite decizii de impunere pentru creantșe aferente perioadelor anterioare datei de 1
iulie 2012, îîn temeiul dișpozitșiilor art. V din O.U.G. nr. 125/2011, act normativ îîn vigoare șș i cu fortșaă
juridicaă șuperioaraă Ordinului preșș edintelui CNAS nr. 617/2007.

• În opinia judecătorilor redactori ai referatului înaintat de Curtea de Apel Ploieşti, odataă cu

intrarea îîn vigoare a dișpozitșiilor art. V din O.U.G. nr. 125/2011, organele CAS au competentșa șaă
ștabileașcaă , șaă emitaă decizii de impunere pentru creantșele aferente perioadei de paî naă la 1.07.2012, șș i
șaă șolutșioneze eventualele conteștatșii îîmpotriva aceștora.
De așemenea, șe apreciazaă caă nu îîșși gaă șeșc aplicare deciziile Curtșii de Apel Bucureșș ti șș i ÎÎCCJ -
Completul pentru dezlegarea unor cheștiuni de drept, îîn conditșiile îîn care deciziile de impunere
conteștate nu fac nicio referire la Ordinul Preșș edintelui CNAS nr. 617/2007, ci doar la dișpozitșiile art.
V din O.U.G. nr. 125/2011.
ÎÎn motivarea punctului de vedere șe arataă urmaă toarele:
- din interpretarea șiștematicaă , gramaticalaă șș i logicaă a dișpozitșiilor art. V alin. (1)-(3) din O.U.G.
nr. 125/2011, șe poate aprecia caă vointșa expreșaă a legiuitorului a foșt aceea ca A.N.A.F. șaă preia „de la
zero” aceaștaă atributșie, îîncepaî nd cu data de 1 iulie 2012, iar competentșa șolutșionaă rii șituatșiei
anterioare șș i, implicit, raă șpunderea pentru eventualele dișfunctșionalitaă tși îînregiștrate, șaă revinaă CAS,
care a avut aceaștaă atributșie anterior.
- îîn acelașș i șenș șunt șș i dișpozitșiile alin. (6) al art. V, conform caă rora „șumele reprezentaî nd
contributșiile prevaă zute la alin. (1), inclușiv dobaî nzile, penalitaă tșile de îîntaî rziere șau majoraă rile de
îîntaî rziere, pentru care dreptul de a ștabili șș i/șau dreptul de a cere executarea șilitaă ș-au preșcriș paî naă
la data preluaă rii îîn adminiștrare a aceștora de caă tre Agentșia Natșionalaă de Adminiștrare Fișcalaă rămân
în responsabilitatea caselor de asigurări sociale”;
- reglementarea exceptșiei ce vizeazaă efectuarea inșpectșiei fișcale pentru perioade anterioare
datei de 1 ianuarie 2012 (caz îîn care ștabilirea contributșiilor șociale, precum șș i șolutșionarea
conteștatșiilor îîmpotriva actelor adminiștrative prin care ș-a faă cut ștabilirea revin organelor fișcale),
raă șpunde intereșului urmaă rit de leguiuitor, de a așigura un caracter unitar inșpectșiei fișcale, îîntrucaî t,
cu ocazia ștabilirii altor creantșe datorate bugetului de ștat, aferente perioadei anterioare datei de
1.01.2012, vor fi ștabilite șș i cele privind contributșiile șociale obligatorii (acolo unde e cazul), aferente
aceleiașș i perioade, toate urmaî nd șaă șe regaă șeașcaă îîn cadrul raportului de inșpectșie fișcalaă șș i, ulterior,
al deciziei de impunere emișe de caă tre organele fișcale.
- șolutșia ește șuștșinutaă șș i de dișpozitșiile alin. (7) al art. V, conform caă rora „dupaă ștabilirea
contributșiilor șociale obligatorii datorate de perșoanele fizice potrivit alin. (2), cașele de așiguraă ri
șociale tranșmit Agentșiei Natșionale de Adminiștrare Fișcalaă o copie a titlurilor îîn care șunt
individualizate contributșiile șociale aștfel ștabilite, paî naă cel taî rziu la data de 30 iunie 2013” (termen
prorogat ulterior paî naă la data de 30 iunie 2014).

Opinia formatorului INM

Problema de drept a competentșei cașelor de așiguraă ri de șaă naă tate de a ștabili contributșiile
datorate FNUASS a foșt dezbaă tutaă șș i la Întâlnirea reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii
cu preşedinţii secţiilor de contencios administrativ şi fiscal de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi
curţile de apel, organizataă la Curtea de Apel Suceava îîn 23-24 octombrie 2014. Opinia îînșușș itaă de
participantșii la îîntaî lnire a foșt aceea potrivit caă reia, „chiar în contextul anulării în parte a dispoziţiilor
art. 35 alin. (1) din Ordinul Preşedintelui C.N.A.S. nr. 617/2004, până la data de 30 iunie 2012, inclusiv,

39
caselor de asigurări de sănătate li s-a recunoscut îndrituirea, pe temeiul art. V alin. 2 din Cap. III al
O.U.G. nr. 125/2011 de a emite decizii de impunere şi, ulterior, de a soluţiona contestaţiile administrative
formulate împotriva acestor decizii. Concluzia este susţinută şi de faptul că termenul stabilit prin
dispoziţiile art. V alin. (10) din O.U.G. nr. 125/2011, în care casele de asigurări sociale aveau obligaţia de
a transmite către A.N.A.F. o copie a titlurilor prin care au fost individualizate contribuţiile sociale
datorate de persoanele fizice conform alin. 2, a fost prorogat succesiv prin art. III din O.U.G. nr. 71/2013
prin art. III din O.U.G. nr. 115/2013 până la data de 30 iunie 2014 inclusiv.” (pag. 11, pct. 12 din minuta
îîntaî lnirii).10
Conform art. V alin. (2) din O.U.G. nr. 125/2011, îîn competentșa cașelelor de așiguraă ri șociale au
raă maș atributșiile de adminiștrare a contributșiilor șociale datorate de perșoanele fizice prevaă zute la
alin. (1) pentru veniturile aferente perioadelor fișcale anterioare datei de 1 ianuarie 2012, precum șș i
perioadei 1 ianuarie–30 iunie 2012 cu titlu de contributșii șociale aferente anului 2012 șș i, totodataă ,
pentru șolutșionarea conteștatșiilor îîmpotriva actelor adminiștrative prin care ș-a faă cut ștabilirea, cu
obligatșia de a finaliza operatșiunile șș i de a tranșmite autoritaă tșii fișcale o copie a titlurilor îîn care șunt
individualizate contributșiile șociale aștfel ștabilite, îîn termenul prevaă zut îîn alin. (7) șș i prorogat
șucceșiv.
Dacaă pentru acele contributșii, aferente perioadei anterioare datei de 30 iunie 2012, divergentșele
de jurișprudentșaă ș-au mentșinut, nefiind îînlaă turate prin mecanișmele adminiștrative de unificare a
practicii, șe pune problema oportunitaă tșii declanșș aării unui recurș îîn intereșul legii.
Forma șau denumirea actului prin care cașele de așiguraă ri de șaă naă tate au șolutșionat conteștatșiile
adminiștrative îîmpotriva actelor de impunere (decizie, adreșaă , notificare etc.) nu prezintaă relevantșaă,
eșentșial fiind șaă fi foșt urmataă șș i rezolvataă efectiv procedura de conteștare.
Prin decizia nr. 10 din data de 11 mai 2015, ÎÎnalta Curte de Cașatșie șș i Juștitșie - Completul pentru
dezlegarea unor cheștiuni de drept, a ștabilit, cu titlu general, caă efectele unei hotaă raî ri judecaă toreșș ti
de anulare a unui act adminiștrativ cu caracter normativ șe produc șș i îîn privintșa actelor individuale
emișe îîn temeiul aceștuia, conteștate îîn cauze aflate pe rolul inștantșelor la momentul publicaă rii
hotaă raî rii îîn Monitorul Oficial al Romaî niei, dar impactul concret a unei aștfel de hotaă raî ri așupra
raportului juridic litigioș ește apreciat de inștantșaă îîn raport cu îîntreg contextul normativ șș i cu
circumștantșele șpetșei.

10
O.U.G. nr. 125/2011, Art. V:
„(1) ÎÎncepaî nd cu data de 1 iulie 2012, competentșa de adminiștrare a contributșiilor șociale obligatorii datorate de perșoanele
fizice prevaă zute la cap. ÎÎ șș i ÎÎÎ din titlul ÎX 2 al Codului fișcal revine Agentșiei Natșionale de Adminiștrare Fișcalaă .
(2) Competenţa de administrare a contribuţiilor sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la alin. (1) pentru veniturile
aferente perioadelor fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2012, precum şi perioadei 1 ianuarie–30 iunie 2012 cu titlu de
contribuţii sociale aferente anului 2012 şi, totodată, pentru soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative prin
care s-a făcut stabilirea revine caselor de asigurări sociale, potrivit legislaţiei specifice aplicabile fiecărei perioade.
(3) Prin exceptșie de la prevederile alin. (2), îîn cazul efectuaă rii inșpectșiei fișcale pentru perioade anterioare datei de 1
ianuarie 2012, ștabilirea contributșiilor șociale, precum șș i șolutșionarea conteștatșiilor îîmpotriva actelor adminiștrative prin
care ș-a faă cut ștabilirea revin organelor fișcale prevaă zute la alin. (1).
(4) ÎÎncepaî nd cu data de 1 iulie 2012, cașele de așiguraă ri șociale predau organelor fișcale din șubordinea Agentșiei Natșionale
de Adminiștrare Fișcalaă , îîn vederea colectaă rii, creantșele reprezentaî nd contributșiile șociale datorate de perșoanele fizice
prevaă zute la cap. ÎÎ șș i ÎÎÎ din titlul ÎX 2 al Codului fișcal, ștabilite șș i neachitate paî naă la data de 30 iunie 2012. Predarea-
preluarea șe face paî naă la data de 30 șeptembrie 2012, pe titluri de creantșaă șș i pe șcadentșe, pe baza protocolului de predare-
primire șș i a urmaă toarelor documente: (...)
(6) Sumele reprezentaî nd contributșiile prevaă zute la alin. (1), inclușiv dobaî nzile, penalitaă tșile de îîntaî rziere șau majoraă rile de
îîntaî rziere, pentru care dreptul de a ștabili șș i/șau dreptul de a cere executarea șilitaă ș-au preșcriș paî naă la data preluaă rii îîn
adminiștrare a aceștora de caă tre Agentșia Natșionala de Adminiștrare Fișcalaă raă maî n îîn reșponșabilitatea cașelor de așiguraă ri
șociale.
(7) După stabilirea contribuţiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice potrivit alin. (2), casele de asigurări sociale
transmit Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală o copie a titlurilor în care sunt individualizate contribuţiile sociale astfel
stabilite, până cel târziu la data de 30 iunie 2013.”
O.U.G. nr. 71/2013, Art. III: „Termenul prevaă zut la art. V alin. (7) din Ordonantșa de urgentșaă a Guvernului nr. 125/2011
pentru modificarea șș i completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fișcal, publicataă îîn Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
Î, nr. 936 din 30 decembrie 2011, aprobataă prin Legea nr. 106/2012, șe prorogaă paî naă la data de 31 decembrie 2013,
inclușiv”.
O.U.G. nr. 115/2013, Art. ÎÎÎ: „ Termenul prevaă zut la art. ÎÎÎ din Ordonantșa de urgentșaă a Guvernului nr. 71/2013 pentru
modificarea șș i completarea Ordonantșei Guvernului nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la șocietaă tșile natșionale,
companiile natșionale șș i șocietaă tșile comerciale cu capital integral șau majoritar de ștat, precum șș i la regiile autonome șș i
pentru prorogarea unui termen, publicataă îîn Monitorul Oficial al Romaî niei, Partea Î, nr. 388 din 28 iunie 2013 , se prorogă
pâna la data de 30 iunie 2014 inclusiv”.

40
 A fost însușită, în unanimitate, opinia exprimată în punctul de vedere al formatorului
INM.
Referitor la creanţele pentru care se pune problema menţinerii competenţei casei de asigurări
sociale de sănătate anterioare datei de 30 iunie 2012, s-a precizat că ceea ce s-a prorogat succesiv de
către legiuitor a fost doar termenul de transmitere a dosarelor cu actele de impunere corespunzătoare
către autorităţile fiscale.

5. Titlul problemei de drept: Competenţa materială a organului fiscal în privinţa efectuării

inspecţiei fiscale (Curtea de Apel Cluj – Tribunalul Cluj)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: financiar fișcal
Obiect ECRÎS: conteștatșie act adminiștrativ fișcal; cod 5050
Acte normative incidente: art. 99 alin. (1)-(3) din O.G. nr. 92/2003; Ordinul nr. 1172/2009
Cuvinte cheie: competentșaă materialaă , inșpectșie fișcalaă

Problema necompetentșei organelor fișcale a foșt invocataă îîn cadrul actșiunii îîn anularea
deciziei de șolutșionare a conteștatșiei adminiștrative, ca motiv de nelegalitate a deciziilor de impunere.

• Într-o opinie, efectuarea inșpectșiei fișcale de caă tre adminiștratșia judetșeanaă a finantșelor
publice nu poate fi retșinutaă ca motiv de nulitate a deciziei de impunere, cu motivarea caă prin Ordinul
nr. 1104/01.08.2013, emiș îîn baza H.G. nr. 520/2013 a foșt ștabilitaă noua ștructuraă organizatoricaă a
directșiilor generale regionale ale finantșelor publice șș i a ștructurilor din cadrul aceștora
(adminiștratșiile judetșene ale finantșelor publice, șerviciile fișcale municipale șș i oraă șș eneșș ti, birouri
fișcale comunale etc.) iar îîn anexele la ordinul mentșionat ește ștabilitaă ștructura organizatoricaă pentru
adminiștratșiile judetșene, care au șediul ștabilit îîn aceleașș i localitaă tși ca șș i directșiile generale regionale
ale finantșelor publice, ștructuraă cuprinzaî nd șervicii de inșpectșie fișcalaă , motiv pentru care activitatea
de inșpectșie fișcalaă șe efectueazaă la nivelul adminiștratșiilor judetșene ale finantșelor publice.
• Într-o altă opinie, efectuarea inșpectșiei fișcale de caă tre adminiștratșia judetșeanaă a finantșelor
publice conștituie motiv de nulitate a deciziei de impunere, cu motivarea caă Ordinul preșș edintelui
ANAF 375/2009 nu face parte din actele de adminiștrare internaă a autoritaă tșii publice care șaă producaă
efecte doar îîn interiorul perșoanei juridice de drept public; aceșta ește prevaă zut expreș de dișpozitșiile
art. 99 alin. (2) din legea proceșual fișcalaă (O.G. nr. 92/2003), normaă legalaă prin care șe ștabileșș te
competentșa adminiștrativaă șș i normativaă îîn favoarea preșș edintelui ANAF de a emite ordine privind
ștabilirea competentșei de exercitare a inșpectșiei fișcale șș i delegarea altor organe fișcale șaă exercite
acește operatșiuni adminiștrative.
• Opinia redactorului referatului (de la Tribunalul Cluj) este în sensul celei de-a doua opinii sus-
menţionate, reșpectiv caă efectuarea inșpectșiei fișcale de caă tre adminiștratșia judetșeanaă a finantșelor
publice conștituie motiv de nulitate a deciziei de impunere, cu motivarea caă reorganizarea ANAF prin
H.G. nr. 520/2013 șș i Ordinul 1104/01.08.2013 nu vizeazaă competentșa materialaă , aștfel îîncaî t aplicabil
raă maî ne Ordinul Preșș edintelui ANAF nr. 375/2009.
• Opinia redactorului referatului (de la Curtea de Apel Cluj) ește îîn acord cu practica judiciaraă
conștantaă a Sectșiei de Contencioș Adminiștrativ șș i Fișcal de la ÎÎnalta Curte de Cașatșie șș i Juștitșie -
deciziile 3525 din 2 iulie 2010 șș i, reșpectiv, nr. 646 din 12.02.2014.
ÎÎn deciziile mentșionate, inștantșa șupremaă a retșinut urmaă toarele:
 pretinșa necompetentșaă materialaă a echipei de inșpectșie fișcalaă de a efectua controlul fișcal
la perșoanele fizice pe linie de TVA nu putea fi retșinutaă ca temei al anulaă rii actelor adminiștrativ
fișcale atacate, relevantșaă juridicaă prezentaî nd prevederile Codului de proceduraă fișcalaă , îîn care,
finalmente, controlul fișcal îîșși are temeiul juridic [art. 99 alin. (1)-(3)];
 Ordinul intern nr. 375/2009 a foșt emiș de preșș edintele ANAF pentru organizarea internaă
a activitaă tșii organului fișcal. Deștinatarul ordinului reșpectiv nu șunt tertșii, iar prevederile aceștuia nu
au produș efecte externe, îîn raporturile juridice dintre autoritatea fișcalaă șș i partea litigantaă , îîn
calitatea șa de contribuabil, care, aștfel, nu poate invoca o vaă taă mare ce nu ar putea fi îînlaă turataă îîn alt
mod decaî t prin anularea actului îîncheiat.

41
  caî taă vreme Ordinul preșș edintelui ANAF nr. 375/2009 nu a foșt anulat pe cale directaă șș i nici
nu ș-a invocat, cu reșpectarea tuturor cerintșelor legale șș i acordarea garantșiilor proceșuale paă rtșilor din
cauzaă , nelegalitatea actului pe cale incidentalaă , concluzia conform caă reia actul ar paă rea inexiștent
apare ca fiind faă raă șuport legal.

Opinia formatorului INM

Competentșa autoritaă tșii emitente ește o conditșie de validitate a actului adminiștrativ, prevaă zutaă
de lege, cu caracter obligatoriu, exclușiv șș i autonom, ceea ce implicaă dreptul titularului de a-șș i exercita
atributșiile șș i, implicit, obligatșia celorlalte autoritaă tși de a așigura independentșa operativaă neceșaraă
realizaă rii aceșteia șș i de a nu șe șubștitui titularului competentșei, chiar dacaă aceșta ește șubordonat
ierarhic.
Nepublicarea îîn Monitorul Oficial a Ordinului intern nr. 1172/2009 nu poate conștitui motiv
de conștatare, de plano, a nulitaă tșii actelor adminiștrativ fișcale atacate, aceșta fiind emiș de Agentșia
Natșionalaă de Adminiștrare Fișcalaă pentru organizarea internaă a activitaă tșii organului fișcal. Înșpectșia
fișcalaă exercitataă de organele fișcale îîșși are temeiul juridic îîn prevederile cu fortșaă juridicaă șuperioaraă
ale art. 99 alin. (1)-(3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de proceduraă fișcalaă șș i ale hotaă raî rii de
guvern care a prevaă zut ștructura organizatoricaă a ANAF, a directșiilor generale regionale ale finantșelor
publice șș i a ștructurilor din cadrul aceștora. ÎÎn șenșul indicat ș-a pronuntșat Sectșia de contencioș
adminiștrativ șș i fișcal a ÎÎnaltei Curtși de Cașatșie șș i Juștitșie șș i îîn decizia nr. 2444 din 27 mai 2014.
A fost însușit, cu unanimitate, punctul de vedere exprimat de formatorul INM.
S-a menţionat că problema a fost generată de practica unor organe ale administraţiei, care, sub
aparenţa unor acte normative menite să le reglementeze organizarea internă, adoptă acte
administrative care au caracter normativ şi care ar trebui publicate în Monitorul Oficial.

6. Titlul problemei de drept: Răspunderea solidară a administratorului cu debitorul insolvabil,

în temeiul art. 27 alin. (2) lit. c) din O.G. nr. 92/2003. Condiţia relei-credinţe. Sarcina organului
fiscal de a prezenta elemente de fapt care să facă dovada relei credinţe a administratorului
care, în perioada exercitării mandatului, nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei
competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei
respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate (Curtea de Apel
Oradea)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: financiar fișcal
Obiect ECRÎS: conteștatșie act adminiștrativ fișcal; cod 5050
Acte normative incidente: art. 27 alin. (2) lit. c) din O.G. nr. 92/2003; art. 12 alin. (4), art. 25 alin. (2)
lit. c) din Legea nr. 207/ 2015
Cuvinte cheie: raă șpundere adminiștrator, rea-credintșaă

• Într-o opinie, șe apreciazaă caă șimpla ștare de pașivitate a adminiștratorului fatșaă de obligatșiile
șale legale de declarare a inșolventșei nu probeazaă reaua credintșaă a aceștuia, îîn lipșa altor elemente de
fapt care șaă dovedeașcaă manopere doloșive din partea aceștuia.
Neîîndeplinirea obligatșiei de declarare a inșolventșei nu ește șuficientaă pentru antrenarea
raă șpunderii, legiuitorul prevaă zaî nd o conditșie îîn pluș, reșpectiv ca neîîndeplinirea aceștei obligatșii șaă
aibaă loc cu rea credintșaă. S-a conșiderat caă șarcina probei revine organului fișcal.
• Într-o altă opinie, ș-a apreciat caă ștarea de pașivitate prezumaă exiștentșa relei credintșe
(prezumtșie judecaă toreașcaă ), aștfel caă adminiștratorul trebuie șaă probeze caă a foșt de bunaă -credintșaă
prin araă tarea unor elemente de fapt care l-au determinat șaă nu șolicite deșchiderea procedurii
inșolventșei.

Opinia formatorului INM

Cazul de antrenare a raă șpunderii șolidare reglementat îîn art. 27 alin. (2) lit. c) din O.G. nr.
92/2003 șș i îîn art. 25 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 207/ 2015 privind Codul de proceduraă fișcalaă are îîn

42
vedere adminiștratorul care, îîn perioada exercitaă rii mandatului, cu rea credinţă, nu șș i-a îîndeplinit
obligatșia legalaă de a cere inștantșei competente deșchiderea procedurii inșolventșei, pentru obligatșiile
fișcale aferente perioadei reșpective șș i raă mașe neachitate la data declaraă rii ștaă rii de inșolvabilitate.
Conform art. 12 alin. (4) din Noul Cod de proceduraă fișcalaă , buna-credintșaă a contribuabilului șe
prezumaă paî naă caî nd organul fișcal dovedeșș te contrariul. Codul anterior nu are o normaă expreșaă
șimilaraă , dar prevede caă șș i el caă relatșiile dintre contribuabili șș i organele fișcale trebuie șaă fie
fundamentate pe bunaă -credintșaă, îîn școpul realizarii cerintșelor legii, iar principiul potrivit caă ruia buna-
credintșaă șe prezumaă opereazaă șș i îîn aceaștaă materie.

A fost însușit, cu majoritate, punctul de vedere exprimat de formatorul INM.

A fost exprimată şi opinia conform căreia reaua-credinţă rezultă din starea de pasivitate a
administratorului, cu următoarea argumentare:
- obligaţia de declarare a insolvenţei este certă, fiind stabilită de legiuitor în sarcina
administratorului. Problema se pune în mod similar şi cu privire la obligaţia stabilită la lit. d) a aceluiaşi
articol, de declarare a creanţelor fiscale.
- este dificil de imaginat conţinutul concret al probei relei-credinţe a administratorului (care
implică intenţia), probă care ar incumba organului fiscal, dincolo de neîndeplinirea obligaţiei legale;
- nimic nu împiedică administratorul să facă dovada cauzelor obiective care l-au împiedicat să
declare starea de insolvenţă şi a evita, astfel, antrenarea răspunderii;
- obligaţia debitorului de a solicita deschiderea procedurii de insolvenţă este reglementată de o
manieră foarte clară şi tranşantă în noua legea a insolvenţei nr. 85/2014 – art. 66 prevede că debitorul
aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor
legii, în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă, cererea putând fi semnată de
persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta, fără a mai fi
necesară o hotărâre a asociaţilor sau acţionarilor.

7. Titlul problemei de drept: Efectele deciziei CJUE C-76/14 Mihai Manea împotriva Instituţiei
Prefectului Judeţului Braşov asupra timbrului de mediu, stabilit în baza O.U.G. nr. 9/2013
(Curtea de Apel Oradea)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: financiar fișcal
Obiect ECRÎS: conteștatșie act adminiștrativ fișcal; cod 5050
Acte normative incidente: art. 7 din O.U.G. nr. 9/2013; Legea nr. 9/2012; art . 110 TFUE; hotaă raî rea
CJUE îîn cauza Manea c. Romaî niei
Cuvinte cheie: timbru de mediu

Problema care șe impune a fi laă muritaă ește dacaă îîn urma hotaă raî rii pronuntșate îîn cauza
mentșionataă șe impune șau nu reștituirea timbrului de mediu.
• O primă orientare (însuşită de Tribunalul Bihor) ește îîn șenșul ca șș i dupaă pronuntșarea hotaă raî rii
CJUE mentșionataă șaă șe continue practica judecaă toreașcaă ștatornicitaă anterior, îîn șenșul de a șe
reșpinge actșiunile avaî nd ca obiect anularea deciziei de calcul a timbrului de mediu șș i reștituirea șumei
reprezentaî nd timbru de mediu, cu motivarea caă hotaă raî rea CJUE a foșt pronuntșataă avaî ndu-șe îîn vedere
dișpozitșiile Legii nr. 9/2012 îîn forma îîn vigoare îîn anul 2013, care reglementa taxa pentru emișiile
poluante. ÎÎn conșecintșaă, nu ș-ar putea face aplicarea hotaă raî rii CJUE îîn materia timbrului de mediu care
are o reglementare diștinctaă .
• O a doua orientare (însuşită de Tribunalul Satu Mare şi Curtea de Apel Oradea) ește îîn șenșul caă
șe impune admiterea unor aștfel de actșiuni tșinaî nd șeama de conșiderentele avute îîn vedere la
pronuntșarea deciziei CJUE îîn cauza Manea.
Curtea de Juștitșie a Uniunii Europene a retșinut caă taxa pentru emișii poluante, îîn forma îîn
vigoare îîn anul 2013, îîncalcaă prevederile art. 110 TFUE, avaî nd îîn vedere caă șunt șcutite de la plata
aceșteia autovehiculele de ocazie de pe piatșa natșionalaă pentru care anterior ș-a plaă tit taxa pe poluare
pentru autovehicule. Or, timbrul de mediu ește reglementat îîn mod identic șub aceșt așpect, șcutirea
fiind mentșinutaă prin art. 7 din O.U.G. nr. 9/2013. Prin urmare, ubi eadem ratio ibi eadem solutio esse
debet.

Opinia formatorului INM

43
 La data de 14 aprilie 2015, Curtea a pronuntșat hotaă raî rea îîn cauza Manea, ștabilind caă articolul
110 TFUE trebuie interpretat îîn șenșul caă nu se opune ca un ștat membru șaă inștituie o taxaă pe
autovehicule care șe aplicaă autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor îînmatriculaă ri îîn aceșt
ștat membru șș i autovehiculelor deja îînmatriculate îîn ștatul membru reșpectiv cu ocazia primei
tranșcrieri îîn acelașș i ștat a dreptului de proprietate așupra aceștora din urmaă , îînșaă se opune ca statul
membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost
plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.
ÎÎn cuprinșul hotaă raî rii pronuntșate îîn cauza Manea, Curtea a analizat, la fel ca șș i îîn hotaă raî rile din
cauzele Tatu șș i Nisipeanu, neutralitatea taxei dintr-o dublaă perșpectivaă : a apreciat caă taxa pe emisii
poluante raă șpunde exigentșelor neutralitaă tșii, dar comparaî nd taxa pe emisii poluante cu valoarea
rezidualaă a taxelor anterioare a ajunș la concluzia caă , prin aplicarea șcutirilor de la plata noii taxe a
autovehiculelor care au plaă tit o taxaă îîn vigoare anterior, declarataă incompatibilaă cu dreptul Uniunii, șș i
care trebuie reștituitaă , valoarea rezidualaă îîncorporataă ește egalaă cu zero, fiind aștfel îîn mod neceșar
inferioaraă taxei pe emisii poluante, iar o așemenea șituatșie ește incompatibilaă cu articolul 110 TFUE.
Reglementarea din O.U.G. nr. 9/2013 ește șimilaraă Legii nr. 9/2012, ceea ce ar impune aceeașș i
analizaă efectuataă îîn cauza Manea, prin compararea noii taxe (timbrul de mediu) cu valoarea rezidualaă
a taxelor anterioare (taxa șpecialaă , taxa pe poluare șau taxa pentru emișiile poluante), pentru a
conștata dacaă valoarea timbrului de mediu aplicat unui autovehicul rulat importat de acelașș i tip,
avaî nd aceleașș i caracteriștici șș i aceeașș i uzuraă depaă șș eșș te șau nu valoarea rezidualaă mentșionataă .
Articolul 110 din TFUE șe opune excluderii de la plata unei taxe, precum timbrul de mediu
reglementat de O.U.G. nr. 9/2013, cu ocazia tranșcrierii dreptului de proprietate, a autovehiculelor
pentru care ș-a achitat anterior o altaă formaă a taxei, declarataă neconformaă cu dreptul UE, îîn conditșiile
îîn care valoarea taxei reziduale îîncorporataă îîn valoarea autovehiculelor de pe piatșa internaă ește
inferioaraă noii taxe.
De așemenea, conform jurișprudentșei CJUE, taxele percepute cu îîncaă lcarea prevederilor
dreptului Uniunii trebuie, în principiu, șaă fie reștituite cu dobaî ndaă . Aceaștaă obligatșie reprezintaă
conșecintșa șș i completarea drepturilor conferite juștitșiabililor de dișpozitșiile dreptului Uniunii care
interzic aștfel de taxe, așș a cum au foșt aceștea interpretate 11 de Curte.
Cu toate aceștea, potrivit unei jurișprudentșe conștante 12, dreptul Uniunii nu șe opune ca un
șiștem juridic natșional șaă refuze o ramburșare de taxe percepute faă raă a fi datorate îîn conditșii care ar
duce la o îîmbogaă tșire faă raă juștaă cauzaă a avaî nzilor cauzaă . Protectșia drepturilor garantate îîn aceșt
domeniu de ordinea juridicaă a Uniunii nu impune, așș adar, ramburșarea impozitelor șș i a taxelor
percepute cu îîncaă lcarea dreptului Uniunii, îîn cazul îîn care șe ștabileșș te caă perșoana obligataă la plata
aceștor taxe le-a repercutat îîn mod efectiv așupra altor perșoane, îîn șpetșaă așupra cumpaă raă torului 13.

În unanimitate, s-a agreat reluarea discuțiilor cu privire la această problemă cu ocazia unei
întâlniri viitoare, având în vedere sesizarea CJUE cu o cerere de întrebare preliminară formulată
de Curtea de Apel Cluj în cauza Budișan (cu termen de soluționare în data de 9 iunie 2016).

În cadrul dezbaterilor pe acest punct s-a menţionat că o sesizare similară a CJUE cu o întrebare
preliminară (cu privire la interpretarea dispoziţiilor legale referitoare la timbrul de mediu) a fost
transmisă şi de Curtea de Apel Oradea, soluţionarea acestei sesizări fiind însă suspendată până la
pronunţarea asupra întrebării preliminare formulate de Curtea de Apel Cluj.
Soluţia propusă în punctul de vedere al formatorului INM, cu trimitere la jurisprudenţa CJUE din
cauza Manea, conform căreia, în măsura în care sarcina plăţii taxei a fost trecută asupra
cumpărătorului, nu se impune restituirea acesteia, este împărtăşită şi de Agentul Guvernamental pentru
CJUE.

11
A șe vedea îîn șpecial Hotaă raî rea din 9 noiembrie 1983, San Giorgio, 199/82, punctul 12, precum șș i Hotaă raî rea din 8 martie
2001, Metallgesellschaft şi alţii, C-397/98 șș i C-410/98, punctul 84.
12
ÎÎn literatura de șpecialitate șunt indicate: Hotaă raî rea din 15 șeptembrie 2011, Accor, C-310/09, EU:C:2011:581, punctul 72;
Hotaă raî rea din 10 aprilie 2008, Marks & Spencer, C-309/06, EU:C:2008:211, punctul 41; Hotaă raî rea din 21 șeptembrie 2000,
Michaïlidis, C-441/98 șș i C 442/98, EU:C:2000:479, punctul 31; Hotaă raî rea din 9 februarie 1999, Dilexport, C-343/96,
EU:C:1999:59, punctul 47; Hotaă raî rea din 24 martie 1988, Comisia/Italia, 104/86, EU:C:1988:171, punctul 6.
13
Hotaă raî rea din 15 șeptembrie 2011, Accor, C-310/09, EU:C:2011:581, punctul 72; Hotaă raî rea din 14 ianuarie 1997, Comateb
şi alţii, C-192/95-C-218/95, EU:C:1997:12, punctul 21; Hotaă raî rea din 6 șeptembrie 2011, Lady & Kid şi alţii, C-398/09,
EU:C:2011:540, punctul 18.

44
 Practica majoritară la nivelul instanţelor este în sensul suspendării soluţionării cauzelor până la
pronunţarea CJUE în cauza Budişan, existând însă şi soluţii de admitere a cererilor de restituire a
timbrului de mediu, pe considerentele de analogie expuse în cel de-al doilea punct de vedere din
materialul înaintat de Curtea de Apel Oradea.

Notă
Prin hotaă raî rea pronuntșataă îîn cauza C-586/14 - Vașile Budișș an îîmpotriva Adminiștratșiei
Judetșene a Finantșelor Publice Cluj, la data de 9 iunie 2016, CJUE a ștatuat urmaă toarele:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că:
– nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică
autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru şi
autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în acelaşi stat
a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă;
– se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja
înmatriculate pentru care a fost plătită, dar nu a fost restituită o taxă în vigoare anterior declarată
incompatibilă cu dreptul Uniunii”.
CJUE a analizat, îîn decizia mentșionataă , neutralitatea timbrului de mediu fatșaă de concurentșa
dintre autovehiculele rulate provenite din alte ștate membre șș i autovehiculele șimilare romaî neșș ti deja
îînmatriculate îîn aceșt ștat membru șș i care nu beneficiazaă de șcutirea prevaă zutaă de O.U.G. nr. 9/2013,
iar pe de altaă parte, faţă de autovehiculele similare româneşti deja înmatriculate în acest stat membru şi
care beneficiază de scutirea prevăzută de O.U.G. nr. 9/2013. Sub aceșt ultim așpect, șunt relevante
ștatuaă rile Curtșii din parag. 38-42:
„38 Astfel, potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii, valoarea taxei percepute cu ocazia
înmatriculării unui autovehicul se încorporează în valoarea acestui autovehicul. Atunci când un
autovehicul înmatriculat cu plata unei taxe într - un stat membru este ulterior vândut ca autovehicul
rulat în acest stat membru, valoarea sa de piaţă include valoarea reziduală a acestei taxe. Dacă valoarea
taxei aplicate la data înmatriculării unui autovehicul rulat importat de acelaşi tip, având aceleaşi
caracteristici şi aceeaşi uzură depăşeşte valoarea reziduală menţionată, se încalcă articolul 110 TFUE
(Hotărârea din 19 decembrie 2013, X, C - 437/12, EU:C:2013:857, punctele 30 şi 31, precum şi
jurisprudenţa citată).
39 În aceste condiţii, o taxă incompatibilă cu dreptul Uniunii, precum cele menţionate la
punctul 35 din prezenta hotărâre, trebuie să fie restituită cu dobândă (a se vedea în acest sens
Hotărârea din 18 aprilie 2013, Irimie, C - 565/11, EU:C:2013:250, punctele 20 şi 21, precum şi Hotărârea
din 15 octombrie 2014, Nicula, C - 331/13, EU:C:2014:2285, punctele 27 şi 28), iar valoarea sa trebuie, în
consecinţă, considerată ca nemaifiind încorporată în valoarea de piaţă a autovehiculelor cărora li se
aplică această taxă. Întrucât valoarea reziduală a taxei menţionate în valoarea acestor vehicule este
egală cu zero, ea este, prin urmare, în mod necesar inferioară noii taxe, în speţă timbrul de mediu,
aplicată unui autovehicul rulat importat de acelaşi tip, având aceleaşi caracteristici şi aceeaşi uzură (a
se vedea în acest sens Hotărârea din 14 aprilie 2015, Manea, C - 76/14, EU:C:2015:216, punctul 50).
40 Desigur, în cauza principală, articolul 4 litera d) din OUG nr. 9/2013 are în vedere situaţia în
care, pentru un anumit vehicul, taxa de înmatriculare care îl grevează a fost restituită efectiv şi prevede
că, în acest caz, transcrierea dreptului de proprietate asupra vehiculului respectiv determină plata
timbrului de mediu.
41 Este necesar să se considere însă că valoarea reziduală a unei taxe incompatibile cu dreptul
Uniunii încetează să fie încorporată în valoarea de piaţă a unui vehicul din moment ce proprietarul
acestui vehicul dispune, în temeiul acestui drept, de posibilitatea de a obţine restituirea acestei taxe,
independent de faptul că ea a fost sau nu a fost efectiv restituită la data vânzării vehiculului menţionat.
42 Astfel, această simplă posibilitate este de natură să îi încurajeze pe proprietarii vehiculelor
rulate româneşti vizate să propună pentru aceste vehicule, chiar dacă taxa vizată nu a fost încă
restituită, un preţ de vânzare care să nu ţină seama de taxa respectivă. Or, în cazul în care taxa nu a fost
încă restituită, cumpărătorii vehiculelor menţionate vor fi, în temeiul articolului 4 litera c) din OUG
nr. 9/2013, scutiţi de timbrul de mediu. În schimb, vehiculele rulate importate dintr - un alt stat membru
vor fi invariabil supuse timbrului de mediu prevăzut de OUG nr. 9/2013 la înscrierea în România a
dreptului de proprietate asupra acestor vehicule. Astfel, o scutire precum cea rezultată din această
dispoziţie este de natură să ofere un avantaj concurenţial vehiculelor rulate prezente deja pe piaţa
românească şi, în consecinţă, să descurajeze importul de vehicule similare din alte state membre”.

45
8. Titlul problemei de drept: Interpretarea art. II din O.G. nr. 40/2015 cu privire la termenul de
prescripţie a dreptului de a solicita restituirea taxei speciale pentru autoturisme şi
autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante
provenite de la autovehicule, pentru acele taxe pentru care s-a împlinit termenul de 5 ani de
prescripţie pentru a cere restituirea lor, la data intrării în vigoare a O.G. nr. 40/2015, în cazul
litigiilor aflate pe rol la acest moment (Curtea de Apel Oradea)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: financiar fișcal
Obiect ECRÎS: conteștatșie act adminiștrativ fișcal; cod 5050
Acte normative incidente: art. ÎÎ din O.U.G. nr. 40/2015; art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 9/2013
Cuvinte cheie: taxa pentru emișiile poluante; timbru de mediu; preșcriptșie extinctivaă

• Într-o opinie ș-a apreciat caă art. ÎÎ din O.G. nr. 40/2015 șe interpreteazaă îîn șenșul caă aceșta are
ca efect fie repunerea îîn termenul de preșcriptșie a dreptului de a cere reștituirea îîn ceea ce priveșș te
toate taxele șpeciale pentru autoturișme șș i autovehicule, taxele de poluare pentru autovehicule șau
taxele pentru emișiile poluante provenite de la autovehicule, îîn șituatșia îîn care aceșt termen ș-a
îîmplinit anterior intraă rii îîn vigoare a O.G. nr. 40/2015, fie îîntreruperea termenului de preșcriptșie, dacaă
aceșta ește îîn curș, îîn ambele cazuri îîncepaî nd șaă curgaă un nou termen de preșcriptșie de 5 ani,
reglementat de O.G. nr. 92/2003.
S-a apreciat caă dreptul la reștituire ește unul șș i acelașș i drept șș i nu poate fi conșiderat un drept
nou conferit de O.G. nr. 40/2015, de vreme ce are acelașș i obiect, noutatea legișlativaă conștaî nd îîn
prevederea poșibilitaă tșii de recuperare pe cale adminiștrativaă a taxei, faă raă a fi neceșaraă introducerea
unei actșiuni îîn juștitșie șș i obtșinerea, aștfel, a unui titlu executoriu.

• Într-o altă opinie, ș-a apreciat caă termenul de preșcriptșie a dreptului de a cere reștituirea taxei
șpeciale pentru autoturișme șș i autovehicule, a taxei de poluare pentru autovehicule șau a taxei pentru
emișiile poluante provenite de la autovehicule curge potrivit art. 131 Cod de proceduraă fișcalaă ,
calculaî ndu-șe potrivit aceștui text normativ, aștfel caă actșiunile introdușe dupaă îîmplinirea aceștui
termen șunt reșpinșe ca fiind preșcrișe.
S-a conșiderat caă art. ÎÎ din O.G. nr. 40/2015 daă nașș tere dreptului de a cere reștituirea taxei îîn
temeiul aceștui act normativ șș i nu poate fi interpretat ca operaî nd o repunere îîn termenul de
preșcriptșie, fiind vorba deșpre un alt drept acordat de legiuitor, pe un alt temei juridic, reșpectiv O.G.
nr. 40/2015.

9. Taxă de poluare stabilită şi achitată după 01.01.2013. Aplicarea dispoziţiilor O.G. nr.
40/2015 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 9/2013 şi în cazul autovehiculelor noi
(Curtea de Apel București – Tribunalul București)

• Conform jurișprudentșei citate, prima instanţă îîn mod temeinic a retșinut caă , dupaă îîncetarea
șușpendaă rii dișpozitșiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012 (1.01.2013), taxa pentru emișiile
poluante era datorataă ataî t pentru autoturișmele pentru care șe face prima îînmatriculare îîn Romaî nia,
caî t șș i pentru cele aflate deja îîn circulatșie îînmatriculate îîn tșaraă .
Obligatșia prevaă zutaă de dișpozitșiile Legii nr. 9/2012, ce ștau la baza plaă tșii taxei îîn litigiu,
contravin dreptului comunitar, îînșaă numai paî naă la data de 1.01.2013, îîn maă șura îîn care dișpozitșiile
art. 4 alin. (2), prevedeau caă obligatșia de plataă a taxei intervine șș i cu ocazia primei tranșcrieri a
dreptului de proprietate, îîn Romaî nia, așupra unui autovehicul rulat șș i pentru care nu a foșt achitataă
taxa șpecialaă pentru autoturișme șș i autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificaă rile șș i
completaă rile ulterioare, șau taxa pe poluare pentru autovehicule șș i care nu face parte din categoria
autovehiculelor exceptate șau șcutite de la plata aceștor taxe, potrivit reglementaă rilor legale îîn vigoare
la momentul îînmatriculaă rii, acește dișpozitșii fiind șușpendate prin alineatul din O.U.G. nr. 1/2012
îîncepaî nd cu 31.01.2012 paî naă la 01.01.2013.
Prin urmare, nu șe poate retșine exiștentșa unui regim dișcriminatoriu fatșaă de autoturișmele de
ocazie îînmatriculate anterior îîn Romaî nia șș i pentru care, cu ocazia reîînmatriculaă rii, taxa pentru emișii
poluante nu ș-ar percepe, cum era cazul îîn perioada îîn care aplicarea dișpozitșiilor art. 4 alin. (2) din
lege a foșt șușpendataă .

46
 • Admiterea căii de atac șe impune îînșaă prin raportare la dișpozitșiile art. 12 din O.U.G. nr.
9/2013, aștfel cum a foșt modificat prin O.G. nr. 40/2015: „(1) Contribuabilii care au achitat taxaă
șpecialaă pentru autoturișme șș i autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule șau taxa pentru
emișiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementaă rilor legale îîn vigoare la momentul
îînmatriculaă rii, pot șolicita reștituirea aceșteia prin cerere adreșataă organului fișcal competent, îîn
termenul de preșcriptșie prevaă zut de Ordonantșa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de proceduraă
fișcalaă , republicataă , cu modificaă rile șș i completaă rile ulterioare. (2) Sumele prevaă zute la alin. (1),
precum șș i dobaî nzile datorate contribuabilului pentru perioada cuprinșaă îîntre data perceperii taxei
șpeciale pentru autoturișme șș i autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule șau taxei pentru
emișiile poluante provenite de la autovehicule șș i data reștituirii aceșteia șe achitaă caă tre perșoana
prevaă zutaă la alin. (1), potrivit prevederilor art. 117 din Ordonantșa Guvernului nr. 92/2003,
republicataă , cu modificaă rile șș i completaă rile ulterioare, pe parcurșul a 5 ani calendariștici, prin plata îîn
fiecare an a 20% din valoarea aceștora, iar plata tranșș elor anuale șe efectueazaă conform graficului
ștabilit de organul fișcal competent”.

Opinia formatorului INM

Conform art. ÎÎ din O.G. nr. 40/2015 „dreptul contribuabililor prevaă zut la art. 12 alin. (1) din
Ordonantșa de urgentșaă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule,
aprobataă cu modificaă ri șș i completaă ri prin Legea nr. 37/2014, aștfel cum aceașta a foșt modificataă prin
prezenta ordonantșaă, de a cere reștituirea șe nașș te la data intraă rii îîn vigoare a prezentei ordonantșe,
indiferent de momentul la care ș-a perceput taxa”.
Deșș i textul reșpectiv șe referaă la nașș terea unui drept de a cere reștituirea, interpretarea lui
reștrictivaă , literalaă , ar putea genera diferentșe de tratament nejuștificate îîn defavoarea perșoanelor
implicate îîn litigii aflate pe rolul inștantșelor.

Pe această problemă nu au putut fi identificate deocamdată soluții de practică judiciară la

nivel național care să justifice adoptarea unui punct de vedere.

În cadrul dezbaterilor au fost evocate soluţii pronunţate la nivelul instanţelor din raza a două curţi
de apel, conform cărora:
- în aplicarea principiului supremaţiei dreptului UE, s-a apreciat că dispoziţiile art. II din O.G. nr.
40/2015 reprezintă un remediu eficient de drept intern şi, fiind în prezenţa unei cauze civile noi,
termenul de prescripţie urmează a fi calculat, potrivit art. 135 C.pr.fisc., de la intrarea în vigoare a
ordonanţei.
- dispoziţiile O.G. nr. 40/2015 se aplică exclusiv autoturismelor rulate (second-hand), cu motivarea
că intenţia legiuitorului la adoptarea ordonanţei a fost exclusiv remedierea regimului taxelor aplicabile
acestui tip de autoturisme, în aplicarea jurisprudenţei în materie a CJUE;
-dispoziţiile O.G. nr. 40/2015 se aplică atât autoturismelor second-hand, cât şi celor noi, întrucât
ordonanţa nu distinge cu privire la tipul de autoturism căruia i se aplică.

V. REGIMUL CONTRAVENŢIILOR

1. Titlul problemei de drept: O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a
tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România – calitatea de subiect activ al
contravenţiei de a circula fără rovignetă valabilă (Curtea de Apel Cluj)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: alte tipuri de cauze
Obiect ECRÎS: anulare proceș verbal de contraventșie; cod 4970
Acte normative incidente: art. 1 alin. (1) lit. b), art. 7, art. 8 alin (1) din O.G. nr. 15/2002
Cuvinte cheie: tarif de utilizare șș i de trecere pe retșeaua de drumuri natșionale, utilizator

47
 Referitor la această problemă au fost identificate soluții diferite la nivelul curților de apel
Cluj, Brașov și Alba Iulia14.

Soluția identificată de C.A. Cluj

Raă șpunderea contraventșionalaă apartșine perșoanei îînșcrișe îîn evidentșele M.A.Î. ca fiind proprietar,
indiferent de perșoana care a conduș autovehiculul faă raă rovignetaă valabilaă îîn momentul conștataă rii
contraventșiei.
ÎÎn cazul îîn care vehiculul a foșt îînștraă inat anterior datei conștataă rii contraventșiei, raă șpunderea
contraventșionalaă nu cade îîn șarcina vechiului proprietar, cu conditșia ca actul de îînștraă inare șaă fi primit
dataă certaă prin prezentarea la o inștitutșie publicaă . ÎÎn lipșa datei certe, raă șpunderea contraventșionalaă
poate fi angajataă chiar șș i îîn șarcina vechiului proprietar, care apare ca avaî nd îîn proprietate
autovehiculul, conform evidentșelor M.A.Î.

Soluția identificată de C.A. Brașov (întâlnirea trimestrială din data de 11 decembrie 2015)
Obligatșia de plataă a rovignetei revine utilizatorilor care șunt definitși de art. 1 alin. (1) lit. b) din
O.G. nr. 15/2002 ca fiind „perșoanele fizice șau juridice îînșcrișe îîn certificatul de îînmatriculare, care
au îîn proprietate șau care, dupaă caz, pot foloși îîn baza unui drept legal vehicule îînmatriculate îîn
Romaî nia (...)”, context îîn care ș-a apreciat caă perșoana care trebuie șanctșionataă îîn cazul neîîndeplinirii
obligatșiei de plataă a tarifului ește utilizatorul care foloșeșș te efectiv autovehiculul îîn baza unui drept
legal, atunci caî nd aceșta ește altul decaî t proprietarul.

Soluția identificată de C.A. Alba Iulia (întâlnirea trimestrială din data de 9 iunie 2015)

Cu referire la natura raă șpunderii contraventșionale îîn cazul contraventșiei prevaă zute de art. 8 alin
(1) din O.G. nr. 15/2002, ș-a apreciat caă îîn materie contraventșionalaă raă șpunderea ește îîntotdeauna una
șubiectivaă .
ÎÎn interpretarea notșiunii de “utilizator”, aștfel cum ește definitaă de legiuitor îîn art. 1 alin. (1) lit. b)
din O.G. nr. 15/2002, practica judiciaraă comunicataă nu ește nunitaraă :
- unele inștantșe (tribunalele Hunedoara, Braă ila, Olt, Gorj, Mehedintși șș i Tulcea) conșideraă caă
definitșia legalaă a notșiunii de „utilizator” ește cea care rezultaă din interpretarea literalaă a art. 1 alin. (1)
lit. b), îîn șenșul caă reșponșabilitatea achitaă rii rovignetei apartșine perșoanelor fizice șau juridice
îînșcrișe îîn certificatul de îînmatriculare, care au îîn proprietate șau, dupaă caz, pot foloși îîn baza unui
drept legal vehicule îînmatriculate îîn Romaî nia, indiferent dacaă , îîn fapt, aceștea au circulat șau nu cu
autoturișmul pe drumurile publice;
- alte inștantșe (Tribunalul Alba șș i unele completuri ale Tribunalului Sibiu) au apreciat caă obligatșia
de plataă a rovignetei apartșine proprietarului șau utilizatorului autovehiculului iar dovada calitaă tșii
dreptului de proprietate șe poate face cu un îînșcriș șub șemnaă turaă privataă , avaî nd dataă certaă
anterioaraă faptei contraventșionale conștatate, apreciere ce echivaleazaă cu o interpretare extenșivaă a
definitșiei legale a utilizatorului.

Opinia formatorului INM

Potrivit art. 7 din O.G. nr. 15/2002, responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de
utilizare șș i a tarifului de conceșiune revine îîn exclușivitate utilizatorilor romaî ni, iar îîn cazul
utilizatorilor ștraă ini, aceașta revine îîn exclușivitate conducaă torului auto al
vehiculului. Reșponșabilitatea achitaă rii coreșpunzaă toare a tarifului de trecere revine îîn exclușivitate
utilizatorilor.
Utilizatorii șunt, îîn șenșul legii, perșoanele fizice șau juridice îînșcrișe îîn certificatul de
îînmatriculare, care au îîn proprietate șau care, dupaă caz, pot foloși îîn baza unui drept legal vehicule
îînmatriculate îîn Romaî nia, denumite îîn continuare utilizatori romaî ni, reșpectiv perșoanele fizice ori
juridice îînșcrișe îîn certificatul de îînmatriculare, care au îîn proprietate șau care, dupaă caz, pot foloși îîn
baza unui drept legal vehicule îînmatriculate îîn alte ștate, denumite îîn continuare utilizatori ștraă ini.

14
Problema a foșt dișcutataă cu ocazia îîntaî lnirii trimeștriale a judecaă torilor, îîn materia contencioșului adminiștrativ șș i fișcal,
organizataă la Curtea de Apel Cluj îîn data de 14 decembrie 2015 șș i a foșt îînaintataă ÎNM îîn temeiul dișpozitșiilor art. Î pct. 10
parag. 2 al Hotaă raî rii Sectșiei pentru judecaă tori a CSM nr. 148/2015.

48
 ÎÎn temeiul art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără rovinietă valabilă
conștituie contraventșie continuaă șș i șe șanctșioneazaă cu amendaă .
Pornind de la ideea caă fapta contraventșionalaă nu conștaă îîn neplata tarifului îîn șine, ci îîn a
circula pe drumurile natșionale faă raă rovinietaă valabilaă , îîn cazul îîn care șe face dovada, cu un îînșcriș
îînregiștrat cu dataă certaă la o inștitutșie publicaă , caă vehiculul a foșt îînștraă inat anterior datei conștataă rii
contraventșiei, foștul proprietar nu poate fi șubiect al raă șpunderii contraventșionale.

A fost însușit, în unanimitate, punctul de vedere exprimat de formatorul INM, în sensul că

subiect activ al contravenției prevăzute de dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 este
utilizatorul, astfel cum este acesta definit de art. 1 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 15/2002, dar în
cazul în care se face dovada, cu un înscris înregistrat cu dată certă la o instituție publică, că
vehiculul a fost înstrăinat anterior datei constatării contravenției, fostul proprietar nu poate fi
subiect al răspunderii contravenționale.

2. Titlul problemei de drept: Plângeri contravenţionale formulate împotriva proceselor-

verbale de contravenţie prin care s-a aplicat şi sancţiunea complementară a suspendării
dreptului de a conduce. Posibilitatea instanţei de a înlătura doar sancţiunea complementară
aplicată (Curtea de Apel București – Judecătoria Călărași)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: alte tipuri de cauze
Obiect ECRÎS: anulare proceș verbal de contraventșie; cod 4970
Acte normative incidente: art. 34, art. 47 din O.G. nr. 2/2001
Cuvinte cheie: raă șpundere contraventșionalaă , șanctșiune contraventșionalaă complementaraă

• Într-o primă opinie, ș-a apreciat așupra pericolului șocial al faptei șș i ș-a procedat la
reindividualizarea inclușiv a șanctșiunii complementare a șușpendaă rii dreptului de a conduce, prin
îînlaă turarea aceșteia.
• Într-o a doua opinie, ș-a apreciat caă nu șe poate dișpune îînlaă turarea șanctșiunii complementare,
aplicarea aceșteia fiind prevaă zutaă de lege șș i determinataă de aplicarea unei șanctșiuni principale, odataă
cu conștatarea șaă vaî rșș irii contraventșiei, neexiștaî nd niciun temei de drept care șaă permitaă inștantșei șaă
îînlaă ture șanctșiunea complementaraă . ÎÎn pluș, aceașta nici nu ar putea fi îînlocuitaă cu avertișmentul, ca
îîn cazul amenzii, avertișmentul fiind o șanctșiune contraventșionalaă principalaă .

Potrivit minutei îîntaî lnirii trimeștriale de la Curtea de Apel Bucureșș ti din 17 februarie 2016, îîn
șuștșinerea primei opinii ș-a apreciat caă jurișprudentșa CEDO șș i CCR nu limiteazaă de plano dreptul
inștantșei de a îînlaă tura șanctșiunea complementaraă ; îîn aceșt context, pot fi avute îîn vedere
jurișprudentșa CEDO din cauza Sabou șș i Paî rcalab contra Romaî niei șș i deciziile Curtșii Conștitutșionale
care recunoșc poșibilitatea exercitaă rii caă ilor de atac prevaă zute de lege șș i îîmpotriva șanctșiunilor
complementare.

Opinia formatorului INM

Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventșiilor, inștantșa competentaă
șaă șolutșioneze plaî ngerea verificaă legalitatea șș i temeinicia proceșului-verbal șș i hotaă raă șș te așupra
șanctșiunii, faă raă ca legea șaă facaă diștinctșii îîntre șanctșiunile principale șș i cele complementare. De
așemenea, art. 47 prevede completarea ordonantșei cu dișpozitșiile Codului penal șș i ale Codului de
proceduraă civilaă , dupaă caz.
Înterpretarea normelor natșionale ce reglementeazaă raă șpunderea contraventșionalaă îîntr-un șenș
care șaă concorde cu jurișprudentșa CEDO îîn materie conduce la concluzia caă inștantșa de judecataă are
un drept de apreciere îîn privintșa șanctșiunii complementare, chiar dacaă șanctșiunea principalaă ește
mentșinutaă . Așș a cum CEDO a retșinut îîn cauza Malige îîmpotriva Frantșei, 23 șeptembrie 1998, parag. 39-
4015, din cauza caracterului preventiv, punitiv șș i dișuașiv al șanctșiunii aplicate pentru îîncaă lcarea
codului rutier, garantșiile prevaă zute de art. 6 din Conventșie îîn materie penalaă șunt aplicabile pentru
proceduri referitoare la conteștarea proceșului-verbal, care au atraș, pentru contravenientși,
15
citataă îîn decizia de inadmișibilitate Mariuș Haiducu c. Romaî niei, cererea nr. 7034/07

49
șanctșionarea cu amendaă , cu aplicarea de puncte de penalizare șș i/șau șușpendarea permișului de
conducere.

A fost însușit, cu unanimitate, punctul de vedere exprimat de formatorul INM.

3. Titlul problemei de drept: Soluţionarea contestaţiilor la executare formulate împotriva

executării silite pornite în temeiul proceselor-verbale de contravenţie încheiate de CNADNR, în
contextul pronunţării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a Deciziei nr. 6/2015 în recurs
în interesul legii (Curtea de Apel București – Judecătoria Călărași)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: alte tipuri de cauze
Obiect ECRÎS: conteștatșie la executare; cod 5060
Acte normative incidente: Decizia ÎÎCCJ nr. 6/2015; art. 17 din O.G. nr. 2/2001; art. 713 alin. (2) C. pr.
civ.
Cuvinte cheie: conteștatșie la executare, plaî ngere contraventșionalaă

• Într-o opinie, conteștatșiile la executare șunt admișibile, cu conșecintșa anulaă rii executaă rii șilite
șș i a tuturor actelor de executare, cu urmaă toarea motivare:
- potrivit art. 632 alin. (1) C.pr.civ., executarea șilitaă șe poate efectua numai îîn temeiul unui
îînșcriș care reprezintaă un titlu executoriu valabil, iar conditșiile de formaă pot fi avute îîn vedere de
inștantșaă, chiar dacaă exiștaă o proceduraă șpecialaă îîn temeiul caă reia titlul putea fi conteștat;
- inștantșa de executare, indiferent de natura titlului executoriu șș i de îîmprejurarea dacaă aceșta a
foșt conteștat pe cale șeparataă , realizeazaă cel putșin o analizaă din punct de vedere formal a titlului
executoriu;
- șemnaă tura perșoanei de la care emanaă un îînșcriș ește o conditșie de formaă a valabilitaă tșii
îînșcrișului, care trebuie analizataă de inștantșaă îîn cadrul controlului de legalitate efectuat așupra actelor
de executare șilitaă ; nu ș-ar putea conșidera caă lipșa șemnaă turii emitentului actului de șanctșionare ș-a
acoperit prin trecerea celor 15 zile îîn care conteștatorul ar fi putut formula plaî ngere contraventșionalaă .
-avaî nd îîn vedere caă ș-a ștatuat cu valoare de principiu, îîn recurș îîn intereșul legii, faptul caă
șemnaă tura electronicaă aplicataă proceșelor-verbale îîncheiate de CNANDR nu ește valabil aplicataă șș i nu
poate tșine loc de șemnaă turaă olografaă , șe apreciazaă caă șș i proceșului-verbal de conștatare a
contraventșiei îîn temeiul caă ruia ș-a pornit executarea șilitaă îîi lipșeșș te șemnaă tura emitentului actului,
aștfel caă șe impune anularea tuturor actelor de executare efectuate îîn baza aceștuia.

• În cea de-a doua opinie, șe apreciazaă caă proceșul-verbal de contraventșie comunicat îîn
conformitate cu prevederile art. 27 din O.G nr. 2/2001 ește titlu executoriu, îîn conditșiile îîn care
conteștatorul nu a faă cut dovada ca l-ar fi conteștat îîn inștantșaă șș i ar fi obtșinut o șolutșie favorabilaă , fie
prin anularea aceștuia fie prin îînlocuirea șanctșiunii amenzii cu șanctșiunea avertișmentului.
Ratșiunea pentru care legiuitorul a conditșionat poșibilitatea conteștaă rii titlului executoriu de
inexiștentșa unei alte proceduri de conteștare conștaă îîn aceea caă , îîn eșentșaă, conteștatșia la executare
ește deștinataă șaă îînlaă ture neregularitaă tșile comișe cu prilejul urmaă ririi șilite, neputaî ndu-șe examina
îîmprejuraă ri care vizeazaă fondul cauzei. Or, îîn conditșiile prevaă zute de O.G. nr. 2/2001 calea de atac
îîmpotriva proceșului-verbal de contraventșie ește plaî ngerea contraventșionalaă îîn fatșa inștantșei, îîn
cadrul caă reia partea intereșataă șe poate foloși de toate apaă raă rile de fond pe care le conșideraă neceșare,
îîn vederea îînlaă turaă rii șau modificaă rii șanctșiunii contraventșionale aplicate.

• Potrivit minutei îîntaî lnirii trimeștriale de la Curtea de Apel Bucureșș ti din 17 februarie 2016,
practica inștantșei de control judiciar ș-a unificat îîn șenșul caă proceșul-verbal poate fi conteștat numai
pe calea plaî ngerii contraventșionale, apaă raă rile referitoare la legalitatea formalaă a proceșului-verbal de
contraventșie, la legalitatea șubștantșialaă șș i la temeinicia aceluiașș i proceș-verbal putaî nd fi analizate
doar pe calea plaî ngerii contraventșionale, cale proceșualaă șpecificaă pentru deșfiintșarea proceșului-
verbal de contraventșie.

Opinia formatorului INM

50
 Prin Decizia nr. 6/2015, pronuntșataă îîn interpretarea șș i aplicarea dișpozitșiilor art. 17 din O.G. nr.
2/2001 privind regimul juridic al contraventșiilor, raportate la dișpozitșiile art. 4 pct. 1-4 șș i art. 7 din
Legea nr. 455/2001 privind șemnaă tura electronicaă , republicataă , ÎÎnalta Curte de Cașatșie șș i Juștitșie a
ștatuat caă proceșele-verbale de conștatare șș i șanctșionare a contraventșiilor, prevaă zute de art. 8 alin. (1)
din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare șș i a tarifului de trecere pe retșeaua de
drumuri natșionale din Romaî nia, îîncheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) șș i alin. (3) din aceșt act
normativ, tranșmișe perșoanelor șanctșionate contraventșional pe șuport de haî rtie, șunt lovite de
nulitate abșolutaă îîn lipșa șemnaă turii olografe a agentului conștatator.
Aceșt motiv de nulitate nu poate fi invocat îîn cadrul conteștatșiei la executare, pentru caă , potrivit
art. 713 alin. (2) C. pr. civ., „ÎÎn cazul îîn care executarea șilitaă șe face îîn temeiul unui alt titlu executoriu
decaî t o hotaă raî re judecaă toreașcaă , șe pot invoca îîn conteștatșia la executare șș i motive de fapt șau de
drept privitoare la fondul dreptului cuprinș îîn titlu executoriu, numai dacaă legea nu prevede îîn
legaă turaă cu acel titlu executoriu o cale proceduralaă șpecificaă pentru deșfiintșarea lui”.
Avaî nd îîn vedere caă O.G. nr. 2/2001 reglementeazaă calea plaî ngerii contraventșionale drept
proceduraă șpecificaă pentru deșfiintșarea proceșului-verbal de contraventșie, conteștatșia la executare
îîntemeiataă pe un motiv de nulitate a proceșului-verbal de contraventșie ește inadmișibilaă . ÎÎnșușș irea
unei șolutșii contrare ar produce efectul șimilar unei repuneri a perșoanei șanctșionate contraventșional
îîn termenul de a obtșine deșfiintșarea proceșului-verbal de contraventșie, pe o altaă cale proceduralaă
decaî t cea preșcrișaă de lege șș i cu îîncaă lcarea termenelor inștituite pentru introducerea aceșteia.

A fost însușită, în unanimitate, opinia formatorului INM, în același sens fiind și soluția
agreată cu ocazia Întâlnirii președinților secțiilor I civile ale ÎCCJ și curților de apel, desfășurată
la Iași, în perioada 7-8 mai 2015 (pct. 27 din minuta întâlnirii, publicată pe pagina web a INM).

4. Titlul problemei de drept: Calitatea de contravenient a unui membru al senatului

Universităţii, privit individual. Posibilitatea reţinerii culpei acestuia în săvârşirea faptei
constatate ca fiind contravenţie (Curtea de Apel Iași)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: alte tipuri de cauze
Obiect ECRÎS: anulare proceș verbal de contraventșie; cod 4970
Acte normative incidente: art. 313 din Legea nr. 1/2011
Cuvinte cheie: raă șpundere contraventșionalaă

a) Opinia de admitere a plaî ngerilor contraventșionale șș i de anulare a proceșelor-verbale de

contraventșie retșine, din examinarea dișpozitșiilor art. 26 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 176/2010, art. 26
alin. (3) din acelașș i act normativ, art. 207 alin. (1) lit. a), art. 213 alin. (1) șș i art. 313 alin. (1) din Legea
nr. 1/2011 a educatșiei natșionale, caă membrii șenatului, nominal, nu pot raă șpunde contraventșional
atunci caî nd li șe imputaă șaă vaî rșș irea unei fapte contraventșionale îîn exercitarea unor atributșii, îîn calitate
de membri ai unui organ de conducere colegial, fiind neconteștat faptul caă șenatul Univerșitaă tșii nu
ește un organ de conducere al inștitutșiei de îînvaă tșaămaî nt șuperior, conform art. 207 alin. (1) din Legea
nr. 1/2011. Conform art. 313 alin. (1) din acelașș i act normativ, propunerea de șanctșionare dișciplinaraă
(așș a cum ește deștituirea din functșia de conducere) șe poate face, printre altele, de caă tre cel putșin 2/3
din numaă rul total al membrilor departamentului/șenatului univerșitaă tșilor. Așș adar, aceaștaă obligatșie
nu ește prevaă zutaă îîn șarcina membrilor șenatului, ci îîn șarcina inștitutșiei de conducere a univerșitaă tșii
reprezentataă , îîn aceșt caz, de caă tre șenat, fiind de remarcat caă , atunci caî nd a dorit șaă nominalizeze
obligatșii șau drepturi îîn șarcina componentșilor unui organ de conducere șau departament, legiuitorul
a mentșionat îîn mod expreș aceșt lucru.
ÎÎn concluzie, ș-a apreciat caă raă șpunderea contraventșionalaă nu poate fi decaî t a perșoanei
juridice reprezentataă de organul de conducere care nu șș i-a îîndeplinit atributșiile, reșpectiv a inștitutșiei
de îînvaă tșaămaî nt. Aceașta din urmaă , dacaă apreciazaă neceșar, șe poate îîndrepta ulterior cu o actșiune
patrimonialaă îîmpotriva membrilor șenatului pentru îîndeplinirea defectuoașaă a atributșiilor.
Faptele de care au foșt acuzate perșoanele îîn cauzaă vizeazaă exclușiv atributșiile lor de
reprezentantși ai șenatului ca organ de conducere colegialaă , îîn numele caă ruia au actșionat, iar nu
atitudinile lor din viatșa privataă , raă șpunderea contraventșionalaă neputaî nd fi antrenataă .
O nuantșare a aceștei opinii vizeazaă faptul caă , potrivit prevederilor Cartei univerșitare șș i
Regulamentului Senatului, aceșta nu are abilitatea de a șușpenda, revoca șau demite pe rector, aștfel

51
îîncaî t intimata nu a dovedit culpa directaă a petentului, membru al Senatului, îîn raport de șaă vaî rșș irea
contraventșiei, îîn conditșiile îîn care decizia de șanctșionare a foșt ștabilitaă la nivel inștitutșional de caă tre
Senat, prin vot.
b) ÎÎn a doua opinie șe retșine, îîn eșentșaă, caă șenatul ește inștitutșia care avea atributșia luaă rii unor
maă șuri de șanctșionare a rectorului, dar, prin concurșul tuturor membrilor șaă i, luarea aceștor maă șuri a
foșt îîntaî rziataă . Chiar dacaă efectele șanctșionaă rii șe produc prin luarea unor decizii inștitutșionale,
petenta perșoana șanctșionataă îîn cauzaă , îîn calitatea șa de membru al aceștei inștitutșii, a participat la
luarea decizii, contribuind la îîntaî rzierea nejuștificataă a aplicaă rii șanctșiunii.
Petenta avea obligatșia de a decide îîn aceaștaă privintșaă, alaă turi de ceilaltși membri ai șenatului,
raă șpunderea fiecaă ruia pentru decizia luataă fiind individualaă șș i nu colectivaă .
ÎÎntr-o altaă șolutșie de șpetșaă, inștantșa de fond apreciazaă îîn acelașș i mod atitudinea de pașivitate a
petentului, membru al Senatului, care invocaă îîn coreșpondentșaă dișfunctșionalitaă tși îîn privintșa șeșizaă rii
Senatului, lipșa competentșei îîn luarea maă șurii, șeșizarea îîn timpul vacantșei academice etc.
c) Subșumat opiniei mentșionate la litera b), a foșt indicataă șș i opinia de admitere îîn parte a
plaî ngerii șș i îînlocuire a șanctșiunii amenzii șau de reducere a cuantumului, îîntemeiataă pe faptul caă ,
aplicaî nd criteriile generale prevaă zute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 12/2001, inștantșa conșideraă caă
intimata nu a juștificat îîn nici un mod aplicarea șanctșiunii maxime.

Opinia formatorului INM

Raă șpunderea contraventșionalaă revine șubiectelor de drept care intraă îîn caî mpul de
reglementare al normei prin care ește prevaă zutaă șș i șanctșionataă contraventșia, îîn functșie de natura șș i
contșinutul conștitutiv a faptei. Tema propușaă vizeazaă o cheștiune de șpetșaă, referitoare la o faptaă
omișivaă , pentru care prezintaă relevantșaă prevederile art. 313 din Legea nr. 1/2011 a educatșiei
natșionale: „ÎÎn inștitutșiile de îînvaă tșaămaî nt șuperior, propunerea de șanctșionare dișciplinaraă șe face de
caă tre șș eful de departament șau de unitate de cercetare, proiectare, microproductșie, de caă tre decan ori
rector șau de cel putșin 2/3 din numaă rul total al membrilor departamentului, conșiliului facultaă tșii șau
șenatului univerșitar, dupaă caz. Aceșș tia actșioneazaă îîn urma unei șeșizaă ri primite șau șe autoșeșizeazaă
îîn cazul unei abateri conștatate direct.”

În cadrul dezbaterilor au fost oferite precizări suplimentare privind situaţia de fapt care a
generat problema de drept, în sensul că este vorba despre fapta omisivă a membrilor senatului
universităţii, constând în neaplicarea măsurii eliberării din funcţie a unei persoane, determinată de
constatarea cu caracter definitiv a existenţei conflictului de interese.

S-a decis reluarea discuțiilor cu privire la această problemă cu ocazia unei întâlniri
viitoare, în vederea verificării practicii judiciare în materie.

5. Titlul problemei de drept: Întreprinderea individuală - subiect al răspunderii

contravenţionale (Curtea de Apel Târgu Mureș)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: alte tipuri de cauze
Obiect ECRÎS: anulare proceș verbal de contraventșie; cod 4970
Acte normative incidente: Decizia ÎÎCCJ nr. 1/2016; art. 188 C.civ.; art. 23, art. 24 din O.U.G. nr. 44/2008
Cuvinte cheie: raă șpundere contraventșionalaă , îîntreprindere individualaă

Prin Decizia nr. 1/13 ianuarie 2016, pronuntșataă de ÎÎnalta Curte de Cașatșie șș i Juștitșie
(publicataă îîn M.O. nr. 138/23 februarie 2016), ș-a faă cut trimitere la definitșiile notșiunilor de
„îîntreprindere economicaă " șș i „îîntreprinzaă tor” - art. 2 lit. f) șș i e) din O.U.G. nr. 44/2008, retșinaî ndu-șe caă
îîntreprinderea individualaă ește o formaă de activitate economicaă , lipșitaă de perșonalitate juridicaă ,
legiuitorul excluzaî nd, așș adar, o poșibilaă includere a aceștui tip de activitate îîn șfera perșoanelor
juridice, iar impunerea unor conditșii de îînregiștrare îîn regiștrul comertșului șș i de autorizare a
functșionaă rii îîntreprinzaă torilor perșoane fizice, titulari ai îîntreprinderii individuale, nu ește de naturaă a
conduce la o concluzie contraraă .
Întentșia legiuitorului de a exclude o poșibilaă așimilare a îîntreprinderii individuale unei
perșoane juridice rezultaă șș i din analiza prevederilor inșerate îîn cap. ÎÎÎ șectșiunea a 2-a a O.U.G. nr.

52
44/2008, relative la „regimul juridic al îîntreprinzaă torului perșoanaă fizicaă titular al îîntreprinderii
individuale". Prin urmare, îîntreprinderea individualaă nu conștituie o perșoanaă juridicaă recunoșcutaă de
lege, îîn îîntșeleșul art. 188 teza Î C. civ.
ÎÎn ce priveșș te șenșul tezei a ÎÎ-a a normei civile, ÎÎnalta Curte de Cașatșie șș i Juștitșie a retșinut caă
nu șunt îîntrunite, îîn cazul îîntreprinderii individuale, cele trei elemente conștitutive ale perșoanei
juridice prevaă zute de art. 187 C. civ. (neavaî nd patrimoniu propriu, afectat fiintșaării șale ca entitate
diștinctaă de îîntreprinzaă torul individual - , conștituirea „patrimoniului de afectatșiune” avaî nd caracter
facultativ -, neavaî nd organizare proprie, de șine ștaă taă toare, nici organe proprii, perșoana fizicaă , iar nu
îîntreprinderea, fiind cea caă reia legiuitorul îîi recunoașș te calitatea de comerciant).
Înștantșa șupremaă a conchiș caă îîntreprinderea individualaă nu ește implicataă ca șubiect de
drept îîn raporturile juridice reglementate de O.U.G. nr. 44/2008, nu are calitatea de perșoanaă juridicaă
îîn îîntșeleșul normelor Codului civil șș i nu poate fi, îîn șine, nici deștinatar al actelor normative civile ori
al dișpozitșiilor legișlatșiei penale. ÎÎntreprinderea individualaă conștituie o formaă de activitate
economicaă organizataă îîn conditșiile legii de perșoana fizicaă titularaă , iar nu o entitate de-șine-ștaă taă toare,
capabilaă a dobaî ndi drepturi șș i obligatșii proprii îîn conditșiile prevaă zute de art. 188 C. civ. Nefiind o
perșoanaă juridicaă , aceșt tip de îîntreprindere nu poate raă șpunde penal îîn conditșiile prevaă zute de art.
135 C. pen.

• În opinia majoritară, șe conșideraă caă îîntreprinderea individualaă raă șpunde contraventșional,

cu urmaă toarea motivare:
- șpre deoșebire de conditșiile raă șpunderii penale, aștfel cum șunt prevaă zute de art. 135 C.
pen., normele aplicabile îîn materie au caracter șpecial, conștituind, prin urmare, o premișaă diștinctaă șș i
șpecialaă a raă șpunderii de naturaă contraventșionalaă a îîntreprinderii individuale, îîn calitatea aceșteia de
„angajator”, șș i nu îîn conșiderarea calitaă tșii aceșteia de „perșoanaă juridicaă ”. Articolul 24 din O.U.G. nr.
44/2008 prevede caă , pentru organizarea șș i exploatarea îîntreprinderii șale, îîntreprinzaă torul perșoanaă
fizicaă , în calitate de angajator perșoanaă fizicaă , poate angaja tertșe perșoane cu contract individual de
muncă, înregistrat la inspectoratul teritorial de muncă, potrivit legii, șș i poate colabora cu alte PFA, cu
altși îîntreprinzaă tori perșoane fizice titulari ai unor îîntreprinderi individuale șau reprezentantși ai unor
îîntreprinderi familiale ori cu alte perșoane juridice, pentru efectuarea unei activitaă tși economice, faă raă
ca aceașta șaă îîi șchimbe ștatutul juridic dobaî ndit potrivit prezentei șectșiuni. Aceaștaă normaă șpecialaă șe
completeazaă cu cea generalaă , cuprinșaă îîn art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, conform caă reia
contractul individual de muncaă șe îîncheie îîn baza conșimtșaămaî ntului paă rtșilor, îîn formaă șcrișaă , îîn limba
romaî naă ; obligaţia de îîncheiere a contractului individual de muncaă îîn formaă șcrișaă revine
angajatorului; forma șcrișaă ește obligatorie pentru îîncheierea valabilaă a contractului. ÎÎn maă șura îîn
care îîntreprinderea individualaă nu reșpectaă exigentșa imperativaă a îîncheierii șș i îînregiștraă rii
contractului individual de muncaă , „potrivit legii”, cu perșoanele fizice care preșteazaă activitaă tși pentru
aceșt „angajator”, nu poate fi exonerataă de raă șpunderea contraventșionalaă , îîn conditșiile prevaă zute de
O.G. nr. 2/2001.
- faptele enumerate îîn art. 260 alin. (1) lit. a)-p) din Legea nr. 53/2003 tșin de neîîndeplinirea
șau îîndeplinirea defectuoașaă a obligatșiilor legale de caă tre angajator 16.

• Într-o altă opinie, pornind de la concluzia cuprinșaă îîn Decizia nr. 1/13 ianuarie 2016 șș i
avaî nd îîn vedere trimiterile expreșe la legea penalaă , cuprinșe îîn O.G. nr. 2/2001 – art. 1 alin. (1) teza Î
(„legea contraventșionalaă apaă raă valorile șociale, care nu șunt ocrotite prin legea penalaă ”), art. 30 alin.
(1) („dacaă perșoana îîmputernicitaă șaă aplice șanctșiunea apreciazaă caă fapta a foșt șaă vaî rșș itaă îîn aștfel de
conditșii îîncaî t, potrivit legii penale, conștituie infractșiune, șeșizeazaă organul de urmaă rire penalaă
16
„Conștituie contraventșie șș i șe șanctșioneazaă nereșpectarea dișpozitșiilor privind garantarea îîn plataă a șalariului minim brut
pe tșaraă , îîncaă lcarea de caă tre angajator a prevederilor art. 34 alin. (5), îîmpiedicarea șau obligarea, prin amenintșaări ori prin
violentșe, a unui șalariat șau a unui grup de șalariatși șaă participe la grevaă ori șaă munceașcaă îîn timpul grevei, știpularea îîn
contractul individual de muncaă a unor clauze contrare dișpozitșiilor legale, primirea la muncaă a paî naă la 5 perșoane faă raă
îîncheierea unui contract individual de muncaă , potrivit art. 16 alin. (1), preștarea muncii de caă tre o perșoanaă faă raă îîncheierea
unui contract individual de muncaă , îîncaă lcarea de caă tre angajator a prevederilor art. 139 șș i 142, îîncaă lcarea obligatșiei
prevaă zute la art. 140, nereșpectarea dișpozitșiilor privind munca șuplimentaraă , nereșpectarea prevederilor legale privind
acordarea repaușului șaă ptaă maî nal, neacordarea indemnizatșiei prevaă zute la art. 53 alin. 1, îîn cazul îîn care angajatorul îîșși
îîntrerupe temporar activitatea cu mentșinerea raporturilor de muncaă , îîncaă lcarea prevederilor legale referitoare la munca de
noapte, îîncaă lcarea de caă tre angajator a obligatșiei prevaă zute la art. 27 șș i 119, nereșpectarea prevederilor legale privind
îînregiștrarea de caă tre angajator a demișiei, îîncaă lcarea de caă tre agentul de muncaă temporaraă a obligatșiei prevaă zute la art. 102,
îîncaă lcarea prevederilor art. 16 alin. 3”.

53
competent”), art. 47 („dișpozitșiile prezentei ordonantșe șe completeazaă cu dișpozitșiile Codului penal
(…)”, șe conșideraă caă , de vreme ce ÎÎnalta Curte de Cașatșie șș i Juștitșie a ștabilit caă aceaștaă entitate nu
raă șpunde penal, nu exiștaă temei nici pentru o raă șpundere contraventșionalaă .
De așemenea, prin jurișprudentșa C.E.D.O., materia contraventșiilor a foșt așimilataă cu cea
penalaă (e.g., îîn cauza Öztürk c. Germania, Curtea a analizat caracterul „penal” al contraventșiei șș i a
ștatuat caă o eventualaă diștinctșie îîntre contraventșii șș i infractșiuni îîn legișlatșia internaă a ștatelor
șemnatare ale Conventșiei, nu poate avea ca efect școaterea unei categorii de fapte din șfera de aplicare
a art. 6 din C.E.D.O care garanteazaă dreptul unui individ la un proceș echitabil; îîn cauza Kadubec c.
Slovacia, Curtea a retșinut caă șș i dacaă o contraventșie nu ește reglementataă îîn domeniul dreptului intern
al unui ștat șemnatar, ca fiind de naturaă „penalaă ”, totușș i, reglementaă rile dreptului intern ale ștatului îîn
cauzaă au o valoare relativaă , iar nu abșolutaă ; îîn cauzele Anghel c. Romania, Nicoleta Gheorghe c.
Romania, Albert c. Romania, Telfner c. Austria, hotaă raî ri exemplificative pentru interpretarea șș i
aplicarea dișpozitșiilor Conventșiei îîn materie contraventșionalaă , ș-a analizat caracterul „penal” al
contraventșiei, șfera de aplicare a prevederilor art. 6 C.E.D.O., care garanteazaă dreptul unui individ la un
proceș echitabil - precum șș i reglementaă rile dreptului intern ale ștatului îîn cauzaă .

• ÎÎn practica judiciaraă problema a foșt dezlegataă îîn șenșul caă îîntreprinderea individualaă are
un ștatut de entitate juridicaă , diștinct de cel al perșoanei fizice, faă raă a fi perșoanaă juridicaă șș i, prin
urmare, nu poate fi șubiect activ al contraventșiei (șentintșa civilaă nr. 414/17 șeptembrie 2013,
pronuntșataă de Judecaă toria Orșș ova).
ÎÎn conșiderentele șentintșei ș-au retșinut urmaă toarele:
- potrivit art. 3 din O.G. nr. 2/2001, șubiect activ al contraventșiei poate fi doar o perșoanaă fizicaă
șau o perșoanaă juridicaă ; or, conform art. 2 lit. g) din O.U.G. nr. 44/2008, îîntreprinderea individualaă ește
o îîntreprindere economicaă , faă raă perșonalitate juridicaă , organizataă de un îîntreprinzaă tor perșoanaă
fizicaă , art. 4 prevaă zaî nd caă perșoanele fizice mentșionate la art. 3 alin. (1) pot deșfaă șș ura activitaă tșile
economice individual șș i independent, ca perșoane fizice autorizate, ca îîntreprinzaă tori titulari ai unei
îîntreprinderi individuale șau ca membri ai unei îîntreprinderi familiale.
- îîn conformitate cu art. 22 din O.U.G. nr. 44/2008, îîntreprinderea individualaă nu dobaî ndeșș te
perșonalitate juridicaă prin îînregiștrarea îîn Regiștrul comertșului, ci îîntreprinzaă torul, perșoanaă fizicaă
titularaă a îîntreprinderii individuale ește, îîn acord cu art. 23, comerciant perșoanaă fizicaă de la data
îînregiștraă rii șale îîn Regiștrul Comertșului. Prin urmare, deșfaă șș urarea oricaă ror forme de activitate
economicaă de caă tre perșoana fizicaă ește conditșionataă de îînregiștrarea îîn Regiștrul comertșului șș i de
autorizarea functșionaă rii, faă raă ca prin aceaștaă îînregiștrare îîntreprinderea individualaă șaă devinaă
șocietate comercialaă șau altfel de perșoanaă juridicaă pentru care, prin îînregiștrare șau îînmatriculare, șe
dobaî ndeșș te perșonalitatea juridicaă .

Opinia formatorului INM

Prin Decizia nr. 1/13 ianuarie 2016, pronuntșataă de ÎÎnalta Curte de Cașatșie șș i Juștitșie, Completul
pentru dezlegarea unor cheștiuni de drept îîn materie penalaă (publicataă îîn M. Of. nr. 138/23 februarie
2016), ș-a ștabilit caă îîntreprinderea individualaă , formaă de activitate economicaă organizataă de
îîntreprinzaă torul perșoanaă fizicaă îîn temeiul dișpozitșiilor Ordonantșei de urgentșaă a Guvernului nr.
44/2008, nu are calitatea de perșoanaă juridicaă șș i, prin urmare, nu poate raă șpunde penal îîn conditșiile
prevaă zute de art. 135 din Codul penal.
Argumentele șubziștaă șș i îîn materie contraventșionalaă , îîn conditșiile îîn care îîntreprinderea individualaă
nu ește perșoanaă juridicaă , ci o formaă îîn care perșoana fizicaă îîșși deșfaă șș oaraă activitatea economicaă ,
îîntreprinzaă torul perșoanaă fizicaă titular al îîntreprinderii individuale ește comerciant perșoanaă fizicaă de
la data îînregiștraă rii șale îîn regiștrul comertșului (art. 23 din O.U.G. nr. 44/2008), iar pentru organizarea
şi exploatarea întreprinderii sale, întreprinzătorul persoană fizică, în calitate de angajator persoană
fizică, poate angaja terţe persoane cu contract individual de muncaă , îînregiștrat la inșpectoratul
teritorial de muncaă , potrivit legii, şi poate colabora cu alte PFA, cu alţi întreprinzători persoane fizice
titulari ai unor întreprinderi individuale sau reprezentanţi ai unor întreprinderi familiale ori cu alte
persoane juridice, pentru efectuarea unei activităţi economice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul
juridic (art. 24 din O.U.G. nr. 44/2008).

Soluția agreată, în unanimitate, de participanții la întâlnire a fost în sensul că subiect al

răspunderii contravenționale este întreprinzătorul persoană fizică și că, deși întreprinderea

54
individuală nu este subiect al răspunderii contravenționale, menționarea ei în procesul-verbal
de contravenție nu atrage nulitatea acestuia, în măsura în care sunt prevăzute toate elementele
de identificare ale persoanei fizice care își desfășoară, în calitate de angajator, activitatea
economică sub forma întreprinderii individuale respective.

În sprijinul opiniei conform căreia întreprinderea individuală poate fi subiect al răspunderii

contravenţionale s-a menţionat, în plus faţă de argumentele arătate în materialul care a stat la baza
includerii problemei de drept în punctajul de discuţii, că majoritatea dispoziţiilor legale care stabilesc
obligaţiile angajatorului nu disting sub aspectul calităţii acestuia de persoană fizică, respectiv persoană
juridică, soluţia recunoaşterii calităţii de subiect al răspunderii contravenţionale justificându-se cu atât
mai mult atunci când răspunderea este atrasă de neîndeplinirea formelor legale de angajare de către
angajator.
În motivarea opiniei contrare, s-a menţionat, în acord cu opinia exprimată de formatorul INM,
că întreprinderea individuală reprezintă doar o formă în care persoana fizică îşi desfăşoară activitatea
economică, prin alocarea unui patrimoniu de afectaţiune, problema punându-se în mod similar şi cu
privire la cabinetele de avocaţi, notariale etc. Trimiterea, din procesul-verbal de contravenţie, la
întreprinderea individuală, nu o califică subiect activ al contravenţiei, ci reprezintă doar o modalitate de
identificare a modalităţii în care este organizată activitatea economică a persoanei fizice care a săvârşit
contravenţia, cu relevanţă cât priveşte patrimoniul din care urmează a fi executată sancţiunea
contravenţională – patrimoniul de afectaţiune şi nu patrimoniul persoanei fizice.

6. Titlul problemei de drept: Timbrajul cererilor având ca obiect transformare amendă,

formulate de o regie autonomă, respectiv interpretarea dispoziţiilor art. 19, art. 27 şi art. 30
din O.U.G. nr. 80/2013 (Curtea de Apel București)
Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal
Subcategoria: alte tipuri de cauze
Obiect ECRÎS: tranșformare amendaă ; cod 5427
Acte normative incidente: art. 9 alin. (3), art. 36, art. 39 din O.G. nr. 2/2001; art. 30 din O.U.G. nr.
80/2013
Cuvinte cheie: taxa de timbru

Cu ocazia îîntaî lnirii trimeștriale deșfaă șș urataă la Curtea de Apel Bucureșș ti, îîn data de 17
februarie 2016, opinia majoritaraă a foșt îîn șenșul caă aștfel de cereri șunt șcutite de plata taxei de
timbru.
A foșt exprimat șș i punctul de vedere conform caă ruia cererile șe timbreazaă deoarece nu ește
vorba de venituri publice.

Opinia formatorului INM

Potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventșiilor, pentru plaî ngerea
contraventșionalaă șș i orice alte cereri incidente șe percep taxe de timbru. Conform art. 39, amenzile
șunt venituri ale bugetelor locale șau ale bugetului de ștat, dupaă caz, iar executarea șe face potrivit
regulilor prevaă zute de lege pentru executarea creantșelor fișcale.
Scutirea de taxe prevaă zutaă îîn art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 opereazaă dacaă regia autonomaă
actșioneazaă îîn temeiul art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001: ”ÎÎn cazul îîn care contravenientul perșoanaă
fizicaă nu a achitat amenda îîn termen de 30 de zile de la raă maî nerea definitivaă a șanctșiunii șș i nu exiștaă
poșibilitatea executaă rii șilite, organul de șpecialitate al unitaă tșii adminiștrativ-teritoriale prevaă zut la
art. 39 alin. (2) lit. a) îîn a caă rui razaă teritorialaă domiciliazaă contravenientul va șeșiza inștantșa
judecaă toreașcaă îîn a caă rei circumșcriptșie domiciliazaă aceșta, îîn vederea îînlocuirii amenzii cu
șanctșiunea obligaă rii contravenientului la preștarea unei activitaă tși îîn foloșul comunitatii, tșinaî ndu-șe
șeama de partea din amendaă care a foșt achitataă .”

Întrucât modalitatea de formulare a problemei de drept nu permite identificarea cu claritate

a aspectelor asupra cărora practica judiciară s-a pronunțat în mod diferit, nu a fost adoptat un
punct de vedere.

55
 VI. LITIGII PRIVIND RAPORTUL DE SERVICIU AL FUNCŢIONARILOR PUBLICI

1. Titlul problemei de drept: Funcţionari publici. Posibilitatea acordării sporului de

confidenţialitate (Curtea de Apel Galați)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: alte tipuri de cauze
Obiect ECRÎS: drepturi baă neșș ti; cod 4839
Acte normative incidente: Decizia Curtșii Conștitutșionale nr. 414/ 2005; Decizia ÎÎnaltei Curtși de Cașatșie
șș i Juștitșie nr. 20/21.09. 2009
Cuvinte cheie: functșionar public, șpor de confidentșialitate

Soluții identificate la nivelul Tribunalului Vrancea

• Într-o opinie (șentintșa civilaă nr. 19/21.01.2016), drepturile conștaî nd îîn „șporul de
confidentșialitate" pot fi acordate functșionarilor publici, pentru urmaă toarele argumente:
- art. 46 din Legea nr. 188/1999 prevede pentru functșionarii publici obligatșia generalaă de
confidentșialitate;
- potrivit fișș elor de poșt, reclamantșii au atributșii care preșupun prelucrarea datelor cu caracter
perșonal, aștfel cum ește definitaă aceaștaă operatșiune îîn art. 3 lit. b) din Legea nr. 667/2001 privind
protectșia datelor cu caracter perșonal, devenind aștfel operatori de date cu caracter perșonal îîn șenșul
art. 3 lit. e), care au obligatșia de confidentșialitate prevaă zutaă de art. 19 din Legea nr. 677/2001;
- prima lege de șalarizare unitaraă - Legea nr. 330/2009 prevedea, îîn art. 22, caă șporurile prevaă zute
de lege îîn notele din anexe trebuie inclușe îîn șalariu iar Anexa 1/3 Nota 2 prevede pentru functșionarii
din adminiștratșia publicaă localaă acordarea aceștui șpor;
- Legea nr. 284/2010 nu interzice acordarea șporului.

• Într-o altă opinie (șentintșa civilaă nr. 32/27.01.2016), drepturile conștaî nd îîn „șporul de
confidentșialitate" nu pot fi acordate functșionarilor publici îîn cauzaă , pentru urmaă toarele argumente:
- chiar dacaă șporul de confidentșialitate ește reglementat îîn Legea nr. 188/1999 privind
ștatutul functșionarilor publici, ștabilirea îîn concret a cuantumului șș i a perșoanelor care pot beneficia
de aceșt șpor nu șe poate face de caă tre inștantșa de judecataă , ci fie prin lege, fie prin ștabilirea de caă tre
entitatea angajatoare; or, îîn șpetșaă nu ș-a faă cut dovada șș i nici nu ș-a șuștșinut conteștarea dișpozitșiei de
îîncadrare șub aceșt așpect.
- potrivit jurișprudentșei Curtșii Europene a Drepturilor Omului îîn cauza Beian c. Romaî niei
(Hotaă raî rea din 6 decembrie 2007), îîn aplicarea art. 14 din Conventșia europeanaă a drepturilor omului,
o diștinctșie ește dișcriminatorie „dacaă nu are o juștificare obiectivaă șș i rezonabilaă ", adicaă dacaă nu
urmaă reșș te un școp legitim șau nu exiștaă un raport rezonabil de proportșionalitate îîntre mijloacele
foloșite șș i școpul vizat" (a șe vedea îîn șpecial, Hotaă raî rea Marckș îîmpotriva Belgiei din 13 iunie 1979,
șeria A nr. 31, pag. 16, §33).
Legiferarea diferentșiataă a acordaă rii șporului de confidentșialitate ește juștificataă obiectiv șș i
rezonabil, avaî ndu-șe îîn vedere criteriul pericolului generat de divulgarea unor informatșii care priveșc
politica economico-financiaraă a ștatului șș i la care au acceș numai anumite categorii de functșionari
publici, ștabilirea functșiilor care beneficiazaă de aceșt șpor șș i cuantumul aceștuia fiind de competentșa
ordonatorului de credite.

Opinia formatorului INM

Prin Decizia nr. 414 din 14 iulie 2005, publicataă îîn Monitorul Oficial al Romaî niei, Partea Î, nr.
780 din 26 augușt 2005, Curtea Conștitutșionalaă a știpulat caă drepturile șalariale șuplimentare, cum
șunt primele, șporurile șau adaoșurile, prevaă zute îîn acte normative, nu conștituie drepturi
fundamentale conșacrate îîn Conștitutșie, care nu ar mai putea fi modificate șau chiar anulate. Ulterior,
printr-o jurișprudentșaă conștantaă , inștantșa de contencioș conștitutșional a retșinut caă șporurile, premiile

56
șș i alte știmulente acordate demnitarilor șș i altor șalariatși prin acte normative reprezintaă drepturi
șalariale șuplimentare, iar nu drepturi fundamentale, conșacrate șș i garantate de Conștitutșie,
legiuitorul fiind îîn drept, totodataă , șaă inștituie anumite șporuri la indemnizatșiile șș i șalariile de bazaă ,
premii periodice șș i alte știmulente, pe care le poate diferentșia îîn functșie de categoriile de perșonal
caă rora li șe acordaă , le poate modifica îîn diferite perioade de timp, le poate șușpenda șau chiar anula.
ÎÎn altaă ordine de idei, prin decizia de recurș îîn intereșul legii nr. 20 din 21 șeptembrie 2009,
ÎÎCCJ a ștabilit, îîn interpretarea șș i aplicarea unitaraă a dișpozitșiilor art. 31 alin. (1) lit. c) șș i d) din Legea
nr. 188/1999 privind ștatutul functșionarilor publici (îîn forma îîn vigoare îîn perioada de referintșaă), caă
îîn lipșa unei cuantificaă ri legale nu șe pot acorda pe cale judecaă toreașcaă drepturile șalariale conștaî nd
îîn șuplimentul poștului șș i șuplimentul coreșpunzaă tor treptei de șalarizare. Aceaștaă interpretare îîșși
paă ștreazaă actualitatea pentru șituatșiile îîn care un drept ește prevaă zut cu titlu generic, dar nu ește
determinat îîn concret, fie prin lege, fie prin act emiș de angajator, îîn baza atributșiilor conferite prin
lege. De aceea, conșider îîntemeiataă cea de-a doua opinie mentșionataă mai șuș.

A fost însușit, în în unanimitate, punctul de vedere al formatorului INM.

În susţinerea punctului de vedere adoptat a fost invocată şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în
sensul că nu pot fi acordate drepturi salariale suplimentare, chiar stabilite prin hotărâri judecătoreşti
irevocabile, în măsura în care drepturile în discuţie nu mai sunt prevăzute de lege.

2. Titlul problemei de drept: Admisibilitatea acţiunii formulate de funcţionarii publici în

vederea acordării diverselor sporuri şi drepturi salariale, fără contestarea actului
administrativ de stabilire a drepturilor salariale (Curtea de Apel Cluj)
Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal
Subcategoria: alte tipuri de cauze
Obiect ECRÎS: litigiu privind functșionarii publici ( Legea nr. 188/1999); cod 5200
Acte normative incidente: art. 7, art. 30 din Legea nr. 284/2010, art. 7 din Capitolul VÎÎÎ al Anexei VÎ la
Legea nr. 284/2010;
Cuvinte cheie: functșionar public, drepturi șalariale, conteștatșie

Problema ș-a ridicat îîn litigiile avaî nd ca obiect obligarea inștitutșiei șau autoritaă tșii la care ește
îîncadrat functșionarul public la plata diverșelor drepturi șalariale, ataî t pentru trecut, caî t șș i pentru
viitor șș i vizeazaă interpretarea dișpozitșiilor art. 30 din Legea nr. 284/2010 17. Dișpozitșii șimilare șe
regaă șeșc îîn art. 7 din Legea nr. 285/2010, art. 12 din O.U.G. nr. 103/2013, art. 11 din O.U.G. nr.
83/2014.

• Într-o primă interpretare, îîn lipșa conteștaă rii actului adminiștrativ prin care ș-au ștabilit
drepturile șalariale la care functșionarul public ește îîndreptaă tșit conform Legii nr. 284/2010 șș i legilor
de șalarizare anuale, actșiunile ce au ca obiect obligarea la plata diverșelor drepturi șalariale pentru
trecut, caî t șș i pentru viitor, șunt inadmișibile.
ÎÎn dezvoltarea șolutșiei șe arataă , îîn eșentșaă, caă drepturile șalariale îîn vigoare șunt cele
reglementate de prevederile cuprinșe îîn legile de șalarizare unitaraă (Legea nr. 285/2010, Legea nr.
283/2011, O.U.G. nr. 84/2012, O.U.G. nr. 103/2013, O.U.G. nr. 83/2014, O.U.G. nr. 57/2015), actul
adminiștrativ de ștabilire a drepturilor șalariale faă caî nd o aplicare îîn concret pentru fiecare functșionar
îîn parte a aceștor prevederi legale, aștfel caă procedura de urmat, îîn ipoteza îîn care șe doreșș te
acordarea unui drept șalarial, ește cea reglementataă de art. 30 din Legea nr. 284/2010 .

• O altă interpretare poșibilaă ește caă , îîn cazul îîn care ceea ce șe conteștaă ește reglementat îîn
decizia de ștabilire a drepturilor șalariale șș i reclamantul a avut poșibilitatea de a invoca vaă taă marea îîn
termenul de conteștare adminiștrativaă , îîn lipșa conteștatșiei prealabile reglementate de Legea nr.
284/2010 șș i actele normative anuale de șalarizare din șectorul bugetar, actșiunea ește inadmișibilaă .
17
“Solutșionarea conteștatșiilor îîn legaă turaă cu ștabilirea șalariilor de bazaă individuale, a șporurilor, a premiilor șș i a altor
drepturi care șe acordaă potrivit prevederilor prezentei legi ește de competentșa ordonatorilor de credite.
Conteștatșia poate fi depușaă îîn termen de 15 zile lucraă toare de la data luaă rii la cunoșș tintșaă a actului adminiștrativ de ștabilire a
drepturilor șalariale, la șediul ordonatorului de credite. Ordonatorii de credite vor șolutșiona conteștatșiile îîn termen de 10
zile lucraă toare. ÎÎmpotriva maă șurilor dișpușe potrivit prevederilor alin. (1) perșoana nemultșumitaă șe poate adreșa inștantșei
de contencioș adminiștrativ șau, dupaă caz, inștantșei judecaă toreșș ti competente potrivit legii, îîn termen de 30 de zile
calendariștice de la data comunicaă rii șolutșionaă rii conteștatșiei îîn șcriș”.

57
 Ca atare, îîn șituatșiile neacoperite de ipoteza mentșionataă – de ex. nereglementarea dreptului
șalarial pretinș prin actșiune îîn decizia de ștabilire a drepturilor șalariale, reșpectiv necomunicarea
deciziei - , actșiunea ește admișibilaă , șub rezerva exiștentșei unui refuz nejuștificat îîn conditșiile art. 2 din
Legea nr. 554/2004.
ÎÎn aceaștaă opinie șe apreciazaă caă Legea nr. 284/2010 inștituie, prin art. 30, o proceduraă
prealabilaă doar pentru acele șituatșii îîn care dreptul șalarial îîn dișcutșie a foșt ștabilit printr-un act
adminiștrativ care a șș i foșt comunicat perșoanei intereșate. ÎÎn lipșa îîndeplinirii aceștor conditșii ește
șuficient ca perșoana intereșataă șaă șe adreșeze cu o cerere îîn vederea acordaă rii reșpectivului drept
șalarial iar îîn ipoteza neșolutșionaă rii cererii șale șau refuzului expreș de acordare a aceștor drepturi,
actșiunea șa ește admișibilaă .

• O a treia interpretare poșibilaă ește îîn șenșul admișibilitaă tșii aceștor actșiuni îîn toate ipotezele,
pornind de la principiul legalitaă tșii exprimat îîn art. 1 din Legea nr. 284/2010 șș i care trebuie șaă permitaă
cenzurarea drepturilor șalariale acordate îîn toate șituatșiile, ataî t la cererea functșionarului public, caî t șș i
la cererea inștitutșiei șau autoritaă tșii publice.

• Opinia redactorilor referatului înaintat de Curtea de Apel Cluj, agreată, în unanimitate, şi de

participanţii la întâlnirea trimestrială pentru analiza practicii neunitare din trimestrul I – 2016, este
parţial în sensul celei de a doua opinii şi parţial în sensul primei opinii, apreciindu-se că prima
interpretare este, prin aplicarea sa la toate ipotezele, una restrictivă, iar a treia interpretare ignoră
dispoziţiile legale sus indicate.
ÎÎn motivarea opiniei șe arataă urmaă toarele:
- îîn ipoteza necomunicaă rii actului adminiștrativ de ștabilire a drepturilor șalariale,
functșionarul poate ignora exiștentșa lui, actul neproducaî nd efecte juridice fatșaă de el; aceșta poate
șolicita acordarea unui drept șalarial, putaî nd promova actșiune îîn ipoteza lipșei unui raă șpunș șau
îîmpotriva refuzului expreș de acordare.
- dacaă actul a foșt anterior comunicat șau, dacaă îîn urma cererii șale, șe comunicaă actul
adminiștrativ de ștabilire a drepturilor șalariale, devin incidente prevederile art. 30 din Legea nr.
284/2010, indiferent dacaă actul face șau nu referire la dreptul șalarial pretinș.
- acreditarea interpretaă rii conform caă reia procedura prevaă zutaă de art. 30 șe aplicaă doar dacaă
actul adminiștrativ reglementeazaă dreptul pretinș ar putea conduce la șituatșia îîn care un functșionar
public, dupaă primirea aceștui act, șaă îîl contește tocmai pe motivul neincluderii unui șpor iar
conteștatșia șaă îîi fie reșpinșaă pe motiv caă actul nu vizeazaă aceșt șpor, ceea ce ește de neacceptat;
- șolutșia raă șpunde cerintșei așiguraă rii reșpectaă rii principiului legalitaă tșii ataî t pentru
functșionarul public - îîntrucaî t îîn toate șituatșiile aceșta are poșibilitatea realaă de a conteșta drepturile
ștabilite îîn ipoteza îîn care apreciazaă caă șalariul ar trebui șaă fie mai mare -, caî t șș i pentru inștitutșia șau
autoritatea publicaă , care poate, eventual, recupera șume plaă tite nelegal îîn conditșiile art. 84 lit. a) din
Legea 188/1999.

Opinia formatorului INM

Potrivit art. 7 din Legea nr. 285/2010 privind șalarizarea îîn anul 2011 a perșonalului plaă tit din
fonduri publice, „Solutșionarea conteștatșiilor îîn legaă turaă cu ștabilirea șalariilor de bazaă ,
indemnizatșiilor lunare de îîncadrare șș i a șoldelor functșiilor de bazaă /șalariilor care șe acordaă potrivit
prevederilor prezentei legi ește de competentșa ordonatorilor de credite. Conteștatșia poate fi depușaă îîn
termen de 5 zile de la data luaă rii la cunoșș tintșaă a actului adminiștrativ de ștabilire a drepturilor
șalariale, la șediul ordonatorului de credite. Ordonatorii de credite vor șolutșiona conteștatșiile îîn
termen de 10 zile. ÎÎmpotriva maă șurilor dișpușe potrivit prevederilor alin. (1) perșoana nemultșumitaă
șe poate adreșa inștantșei de contencioș adminiștrativ șau, dupaă caz, inștantșei judecaă toreșș ti
competente potrivit legii, îîn termen de 30 de zile de la data comunicaă rii șolutșionaă rii conteștatșiei.” De
așemenea, potrivit art. 7 din Capitolul VÎÎÎ al Anexei VÎ la Legea nr. 284/2010 privind șalarizarea
unitaraă a perșonalului plaă tit din fonduri publice: „(1) Perșonalul șalarizat potrivit prezentului capitol,
nemultșumit de modul de ștabilire a drepturilor șalariale, poate face conteștatșie, îîn termen de 15 zile
de la data comunicaă rii actului adminiștrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale
Minișterului Juștitșiei, Conșiliului Superior al Magiștraturii, Parchetului de pe laî ngaă îînaltaă Curte de
Cașatșie șș i Juștitșie, Directșiei Natșionale Anticoruptșie, Directșiei de Înveștigare a Înfractșiunilor de
Criminalitate Organizataă șș i Terorișm, la colegiul de conducere al ÎÎnaltei Curtși de Cașatșie șș i Juștitșie ori,

58
dupaă caz, la colegiile de conducere ale curtșilor de apel șau parchetelor de pe laî ngaă aceștea.
Conteștatșiile șe șolutșioneazaă îîn termen de cel mult 30 de zile. (2) ÎÎmpotriva hotaă raî rilor organelor
prevaă zute la alin. (1) șe poate face plaî ngere, îîn termen de 30 de zile de la comunicare, la Sectșia de
contencioș adminiștrativ șș i fișcal a ÎÎnaltei Curtși de Cașatșie șș i Juștitșie, pentru hotaă raî rile Colegiului de
conducere al ÎÎnaltei Curtși de Cașatșie șș i Juștitșie, șau, dupaă caz, a Curtșii de Apel Bucureșș ti, pentru
celelalte hotaă raî ri. Hotaă raî rile pronuntșate șunt irevocabile.”
Neîîndeplinirea procedurii prealabile de conteștare a actului adminiștrativ prin care au foșt
ștabilite drepturile șalariale, îîn termenul prevaă zut de lege, atrage inadmișibilitatea actșiunii avaî nd ca
obiect anularea șau modificarea aceștui act.
Nu șe pune problema inadmișibilitaă tșii îîn cazul actșiunii care vizeazaă refuzul rezolvaă rii unei
cereri referitoare la drepturile șalariale șau a unei actșiuni îîn deșpaă gubiri îîntemeiate pe prevederile
O.G. nr. 137/2000.

Cu majoritate (s-a consemnat abținerea de la vot a reprezentantului Curții de Apel Târgu

Mureș), a fost împărtășit punctul de vedere exprimat de formatorul INM, în sensul că:
- neîndeplinirea procedurii prealabile de contestare a actului administrativ prin care au
fost stabilite drepturile salariale, în termenul prevăzut de lege, atrage inadmisibilitatea acțiunii
având ca obiect anularea sau modificarea acestui act.
- nu se pune problema inadmisibilității în cazul acțiunii care vizează refuzul rezolvării
unei cereri referitoare la drepturile salariale sau a unei acțiuni în despăgubiri întemeiate pe
prevederile O.G. nr. 137/2000.

3. Titlul problemei de drept: Admisibilitatea acţiunii formulate de funcţionarii publici în

vederea acordării drepturilor salariale în cazul trecerii în rezervă. Existenţa/inexistenţa
unui temei legal pentru acordarea acestor drepturi (Curtea de Apel Cluj)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: alte tipuri de cauze
Obiect ECRÎS:drepturi baă neșș ti; cod 4839
Acte normative incidente: Decizia ÎÎnaltei Curtși de Cașatșie șș i Juștitșie - Completul pentru dezlegarea
unor cheștiuni de drept îîn materia contencioșului adminiștrativ șș i fișcal nr. 16 din 8 iunie 2015; art. 9
din Legea nr. 118/2010
Cuvinte cheie: functșionar public, drepturi șalariale

• Într-o primă opinie, majoritaraă la nivelul Sectșiei de contencioș adminiștrativ șș i fișcal (decizia
nr. 403 din 17 martie 2016, pronuntșataă îîn doșarul nr. 247/112/2015, decizia nr. 204 din 8 februarie
2016, pronuntșataă îîn doșarul nr. 2188/100/2014, decizia nr. 226 din 16 noiembrie 2015, pronuntșataă
îîn doșarul nr. 2345/112/2014), ș-a apreciat caă aștfel de cereri șunt premature, cu motivarea caă , deșș i
dreptul a foșt ștabilit de Legea nr. 284/2010 18, aceșta nu a foșt efectiv recunoșcut prin legile anuale de

18
Art. 21: “Perșonalul militar trecut îîn rezervaă , politșișș tii șș i functșionarii publici cu ștatut șpecial din șiștemul adminiștratșiei
penitenciare ale caă ror raporturi de șerviciu au îîncetat, fiind clașatși "Apt limitat" șau ca urmare a îîmplinirii limitei de vaî rștaă îîn
grad, a reorganizaă rii unor unitaă tși, a reducerii unor functșii din ștatele de organizare, șș i pentru care nu șunt poșibilitaă tși pentru
a fi îîncadratși îîn alte functșii coreșpunzaă toare îîn aceeașș i unitate șau îîn alte unitaă tși, ori pentru alte motive șau nevoi ale
inștitutșiilor, șș i care nu îîndeplineșc conditșiile de penșie, beneficiazaă de un ajutor egal cu 10 șolde ale functșiei de bazaă avute,
reșpectiv cu 10 șalarii ale functșiei de bazaă avute, îîn luna șchimbaă rii pozitșiei de activitate.
(2) ÎÎn cazul îîn care perșoanele aflate îîn șituatșiile prevaă zute la alin. (1) șunt apte de muncaă , dar nu șe pot îîncadra din
lipșaă de locuri de muncaă coreșpunzaă toare pregaă tirii lor, aceștea mai beneficiazaă de plata unui ajutor, ștabilit îîn raport cu
vechimea efectivaă îîn calitate de perșonal militar, politșișt, functșionar public cu ștatut șpecial din șiștemul adminiștratșiei
penitenciare șș i perșonal civil îîn inștitutșiile publice de apaă rare, ordine publicaă șș i șigurantșaă natșionalaă , dupaă cum urmeazaă :
- 50% din șolda functșiei de bazaă /șalariul functșiei de bazaă avutaă /avut îîn luna șchimbaă rii pozitșiei de activitate, pentru
cei care au o vechime efectivaă cuprinșaă îîntre 1 șș i 5 ani;
- 55% din șolda functșiei de bazaă /șalariul functșiei de bazaă avutaă /avut îîn luna șchimbaă rii pozitșiei de activitate, pentru
cei care au o vechime efectivaă cuprinșaă îîntre 5 șș i 15 ani;
- 60% din șolda functșiei de bazaă /șalariul functșiei de bazaă avutaă /avut îîn luna șchimbaă rii pozitșiei de activitate, pentru
cei care au o vechime efectivaă de pește 15 ani.)
(3) Ajutorul prevaă zut la alin. (2) șe acordaă cu data de îîntaî i a lunii urmaă toare celei îîn care a avut loc trecerea îîn
rezervaă , reșpectiv îîncetarea raporturilor de șerviciu, paî naă la îîncadrarea îîn muncaă , faă raă a șe depaă șș i durata maximaă prevaă zutaă
de lege pentru acordarea indemnizatșiei de șș omaj.)
(4) Perioada pentru care șe acordaă ajutorul prevaă zut la alin. (2) conștituie vechime îîn muncaă șș i ștagiu de cotizare
pentru care unitaă tșile au obligatșia șaă calculeze șș i șaă vireze contributșiile șociale.)

59
aplicare, context îîn care perșoana aflataă îîn aceaștaă șituatșie nu poate revendica ștabilirea șș i
recunoașș terea dreptului, caî taă vreme acordarea aceștuia trebuie șaă șe facaă prin legile anuale 19, norme
care au foșt îînlaă turate de la aplicare îîn mod expreș [art. 9 din Legea nr. 118/2010, art. 13 din Legea nr.
285/2010, art. 9 din O.U.G nr. 80/2010, art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012, art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr.
103/2013, art. 9 din O.U.G. nr. 83/2014, art. 11 alin. (1) din OUG nr. 57/2015].
Pentru aceaștaă șolutșie pledeazaă șș i principiile expușe îîn Decizia Completului pentru dezlegarea
unor cheștiuni de drept nr. 16/2015 (publicataă îîn Monitorul Oficial al Romaî niei, Partea Î, nr. 525 din
15.07.2015), îîn care șe arataă caă „exercitșiul dreptului ește șușpendat, iar nu exiștentșa dreptului”.

• S-a exprimat șș i opinia caă actșiunile trebuie reșpinșe ca nefondate, cu motivarea caă exiștentșa de
dișpozitșii legale clare, prin care dreptul nu șe acordaă , exclude exiștentșa ipotezei de prematuritate.
ÎÎntr-o așemenea ipotezaă , reclamantșii nu șunt prejudiciatși printr-o atare șolutșie, îîntrucaî t temeiul unei
eventuale actșiuni ar fi oricum diferit.

• Redactorii referatului înaintat de Curtea de Apel Cluj apreciazaă caă , îîntrucaî t pentru anii 2010-
2016 dreptul nu ește exigibil (deșș i ștabilit de Legea nr. 284/2010, aceșta nu a foșt efectiv recunoșcut
prin legile anuale de aplicare), aceșta nu va putea fi exercitat ulterior îîntr-un anumit termen, aștfel caă ,
îîntr-o așemenea șituatșie, nu șe pune problema prematuritaă tșii unei cereri de chemare îîn judecataă prin
care șe reclamaă recunoașș terea cu efect illo tempore a unui atare drept.
ÎÎn motivarea opiniei șe arataă urmaă toarele:
-șolutșia nu îîncalcaă dreptul conventșional al drepturilor omului deoarece nu șe poate juștifica cu
temei caă perșoana îîn cauzaă detșine un “bun” îîn șenșul jurișprudentșei CEDO, pentru acelașș i motiv
nefiind aplicabilaă nici teoria dreptului caî șș tigat, îîn ipoteza îîn dișcutșie neexiștaî nd o creantșaă certaă ,
lichidaă șș i exigibilaă de care reclamantșii au foșt lipșitși, pentru a șe invoca cu șucceș îîncaă lcarea dreptului
de proprietate garantat de art. 1 din Primul Protocol aditșional la Conventșie;
- raă maî ne la latitudinea legiuitorului (îîn marja șa de reglementare) dacaă acordaă șau nu un
anumit șpor șau avantaj de naturaă șalarialaă , faă raă ca judecaă torul natșional șaă poataă interfera cu aceaștaă
prerogativaă ;
- deșș i norma de principiu care conșacraă exiștentșa dreptului nu a foșt abrogataă expreș, ea ește
îînlaă turataă de la aplicare;
- exceptșia prematuritaă tșii poate fi invocataă numai îîn ipoteza îîn care dreptul nu ește actual; or, îîn
cauzaă , drepturile aferente anilor 2010-2016 nu mai pot fi actuale de vreme ce recunoașș terea
preșupune o lege anualaă de aplicare, iar pentru perioada de referintșaă acește legi nu mai șunt de
actualitate, dreptul nemaifiind, deci, exigibil.
- șolutșia ește șuștșinutaă de conșiderente Deciziei Curtșii Conștitutșionale nr. 541/2015 (publicataă
îîn M.Of. nr. 622 din 17 augușt 2015).
ÎÎn decizia mentșionataă , inștantșa de contencioș conștitutșional a retșinut urmaă toarele:
 dișpozitșiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind șalarizarea îîn anul 2011 a
perșonalului plaă tit din fonduri publice șunt conștitutșionale îîn raport cu criticile formulate;
 problema de legiferare pe care o ridicaă dișpozitșiile art. 13 alin. (1) “nu poate fi
șolutșionataă decaî t de legiuitor, iar nu de Curtea Conștitutșionalaă îîn cadrul competentșelor șale
conșacrate de Legea fundamentalaă ”;
 ajutoarele șș i indemnizatșiile la care șe referaă art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 nu
fac parte din categoria drepturilor fundamentale, aștfel caă legiuitorul ește liber șaă dișpunaă cu privire
la contșinutul, limitele șș i conditșiile de acordare a aceștora, precum șș i șaă dișpunaă diminuarea ori chiar
îîncetarea acordaă rii aceștora, faă raă a fi neceșaraă îîntrunirea conditșiilor ștabilite de art. 53 din Conștitutșie.
De așemenea, inștantșa de contencioș conștitutșional face trimitere la jurișprudentșa CEDO care
conșacraă marja de apreciere a ștatelor îîn ștabilirea beneficiilor ce pot fi plaă tite angajatșilor din bugetul

(5) Contributșiile șociale prevaă zute de lege pentru angajat șș i angajator șe șuportaă din fondurile aprobate prin
buget cu aceaștaă deștinatșie.)
(6) Prevederile alin. (1) nu șe aplicaă perșonalului militar care beneficiazaă de plaă tși compenșatorii.
(7) Drepturile baă neșș ti prevaă zute la alin. (2) șe plaă teșc pe baza unei declaratșii de angajament lunare, pe propria
raă șpundere, din care șaă rezulte caă beneficiarii ajutorului nu șunt îîncadratși îîn muncaă șau nu deșfaă șș oaraă nicio activitate care șaă
le așigure un venit lunar”.

19
Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 284/2010: „aplicarea prevederilor prezentei legi șe realizeazaă etapizat, prin
modificarea șucceșivaă , dupaă caz, a șalariilor de bazaă , șoldelor funcţiilor de bazaă /șalariilor funcţiilor de bazaă şi a
indemnizaţiilor lunare de îîncadrare, prin legi șpeciale anuale de aplicare.”

60
de ștat, a șușpendaă rii șau îîncetaă rii plaă tșii aceștor beneficii (Hotaă raî rea din 8 noiembrie 2005,
pronuntșataă îîn Cauza Kechko împotriva Ucrainei, §23, decizia de inadmișibilitate din 6 decembrie 2011,
pronuntșataă îîn cauzele conexate nr. 44.232/11 șș i nr. 44.605/11 Felicia Mihaă ieșș îîmpotriva Romaî niei șș i
Adrian Gavril Senteșș îîmpotriva Romaî niei, §15, §19).
Relevante șunt șș i Decizia nr. 653/2015 publicataă îîn M.Of. nr. 873 din 23 noiembrie 2015
precum șș i Decizia nr. 249/2015 publicataă îîn M.Of. nr. 459 din 25 iunie 2015.

Opinia formatorului INM

Prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, publicataă îîn Monitorul Oficial, Partea Î nr. 525 din
15/07/2015, ÎÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor cheștiuni de drept îîn materia contencioșului
adminiștrativ șș i fișcal a ștabilit caă dișpozitșiile art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele maă șuri
neceșare îîn vederea reștabilirii echilibrului bugetar, cu modificaă rile șș i completaă rile ulterioare, vizeazaă
exercitșiul dreptului la acordarea ajutoarelor șau, dupaă caz, indemnizatșiilor, îîn șenșul caă aceșta ește
șușpendat îîn perioada 3 iulie-31 decembrie 2010, iar nu exiștentșa aceștui drept.
ÎÎn motivarea deciziei au foșt analizate șș i prevederile coreșpunzaă toare cuprinșe îîn art. 9 din
Ordonantșa de urgentșaă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonantșa de urgentșaă
a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor maă șuri financiare îîn domeniul bugetar, precum
șș i pentru inștituirea altor maă șuri financiare îîn domeniul bugetar, aprobataă cu modificaă ri șș i completaă ri
prin Legea nr. 283/2011 (O.U.G. nr. 80/2010), art. 2 din Ordonantșa de urgentșaă a Guvernului nr.
84/2012 privind ștabilirea șalariilor perșonalului din șectorul bugetar îîn anul 2013, prorogarea unor
termene din acte normative, precum șș i unele maă șuri fișcal-bugetare, aprobataă prin Legea nr. 36/2014
(O.U.G. nr. 84/2012), art. 10 din Ordonantșa de urgentșaă a Guvernului nr. 103/2013 privind șalarizarea
perșonalului plaă tit din fonduri publice îîn anul 2014, precum șș i alte maă șuri îîn domeniul cheltuielilor
publice, aprobataă cu completaă ri prin Legea nr. 28/2014, cu modificaă rile șș i completaă rile ulterioare
(O.U.G. nr. 103/2013) șș i art. 9 din Ordonantșa de urgentșaă a Guvernului nr. 83/2014 privind șalarizarea
perșonalului plaă tit din fonduri publice îîn anul 2015, precum șș i alte maă șuri îîn domeniul cheltuielilor
publice, aprobataă cu modificaă ri șș i completaă ri prin Legea nr. 71/2015 (O.U.G. nr. 83/2014) raportat la
pct. 2 din anexa nr. ÎV/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind șalarizarea unitaraă a perșonalului plaă tit
din fonduri publice1 (Legea nr. 330/2009) șș i la art. 20 din anexa nr. VÎÎ la Legea-cadru nr. 284/2010
privind șalarizarea unitaraă a perșonalului plaă tit din fonduri publice, cu modificaă rile șș i completaă rile
ulterioare (Legea nr. 284/2010).
S-a retșinut, îîn eșentșaă, caă din interpretarea normelor legale enuntșate rezultaă caă vointșa
legiuitorului nu a foșt aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii șocioprofeșionale,
reșpectiv de îîncetare a exiștentșei dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizatșii, ci doar de
șușpendare a exercitșiului aceștui drept. Ratșiunea aceștei interpretaă ri ește impușaă șș i de șucceșiunea îîn
timp a actelor normative prin care legiuitorul a dișpuș, cu caracter temporar, maă șura neaplicaă rii
dișpozitșiilor legale privind ajutoarele/indemnizatșiile îîn anii 2011-2015.
Sub aceșt așpect, relativ la maă șurile financiare inștituite prin Legea nr. 283/2011 pentru anul
2012, Curtea Conștitutșionalaă a retșinut caă acește maă șuri nu aduc atingere îînșeșș i șubștantșei drepturilor
baă neșș ti vizate, ci doar amaî naă acordarea ajutoarelor/indemnizatșiilor pe o perioadaă limitataă de timp,
pentru a nu șe crea o datorie bugetaraă impoșibil de acoperit, îîn contextul unui echilibru financiar
marcat de crizaă (deciziile nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 șș i nr. 291 din 23 mai 2013).
Prin prișma aceștei interpretaă ri, șe poate retșine prematuritatea, iar nu inadmișibilitatea șau
netemeinicia actșiunilor privind acordarea drepturilor șalariale îîn cazul trecerii îîn rezervaă .

Din dezbateri a rezultat că există practică neunitară la nivel național, fiind pronunțate
atât soluții de respingere ca premature, cât și soluții de respingere ca neîntemeiate a acestor
acțiuni.
Majoritatea curților de apel reprezentate la întâlnire au împărtășit punctul de vedere
exprimat de formatorul INM, în sensul respingerii ca premature a acțiunilor privind acordarea
drepturilor salariale în cazul trecerii în rezervă.
A fost susținută și opinia că aceste acțiuni ar trebui respinse ca neîntemeiate.

Referitor la cele două soluţii posibile, în cadrul dezbaterilor au fost exprimate următoarele puncte
de vedere:

61
  Soluţia respingerii ca premature a acţiunilor, deşi valorifică interpretarea statuată prin decizia
ÎCCJ nr. 16/2015, poate pune probleme din perspectiva unor acţiuni viitoare prin care, în ipoteza
reglementării exprese a neacordării în viitor a acestor drepturi, va fi solicitată acordarea lor cu caracter
retroactiv, începând cu anul 2010. O modalitate similară de reglementare a fost utilizată de legiuitor cu
privire la drepturile cuvenite revoluţionarilor, pentru perioada 2012-2015.

 Fără a pune în discuţie existenţa dreptului, în motivarea soluţiilor de respingere a acţiunilor ca

neîntemeiate, au fost aduse următoarele argumente:
- nu se poate reţine un refuz nejustificat al autorităţii de acordare a drepturilor salariale - refuz
care a fost invocat ca temei al acţiunii - în condiţiile existenţei unei dispoziţii legale care prevede
neacordarea acestor drepturi;
- prin respingerea ca prematură a acţiunii se produce o îndepărtare de la figura clasică a
acţiunii în contenciosul administrativ, acţiune care are ca obiect, şi în ipoteza refuzului autorităţii
administrative de acordare a acestor drepturi, actul administrativ, sub forma, în acest caz, a actului
administrativ în care se concretizează acest refuz.
Legat de acest punct de vedere, s-a arătat însă că materia raporturilor privind funcţia publică
reprezintă un tip de contencios special, o subspecie a contenciosului administrativ, care permite
existenţa unor acţiuni care nu se încadrează în tipologia acţiunilor clasice reglementate de Legea nr.
554/2004 (de ex. acţiuni băneşti directe, acţiunile în constatare ale CNSAS).
Soluţia poate pune însă probleme din perspectiva invocării excepţiei autorităţii de lucru judecat
într-o nouă acţiune.

 În cadrul dezbaterilor a fost ridicată problema secţiei competente să soluţioneze aceste tipuri de
acţiuni, respectiv secţia de contencios administrativ şi fiscal sau secţia de litigii de muncă, în cea mai
mare parte acţiunile fiind soluţionate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal.
Conex problemei privind competenţa, a fost pusă în discuţie natura juridică a excepţiei privind
competenţa funcţională a secţiei, respectiv posibilitatea instanţei de a invoca, în condiţiile art. 130 alin.
(2) C.pr.civ., excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată cu asistenţii judiciari, prin
calificarea competenţei funcţionale a secţiei ca subspecie a competenţei materiale a instanţei.
Referitor la această problemă, s-a menţionat că în condiţiile noului Cod de procedură civilă nu
mai poate fi făcută distincţia între normele de organizare a instanţei şi normele de competenţă,
legiuitorul prevăzând în mod expres că toate dispoziţiile referitoare la excepţia de necompetenţă şi
conflictul de competenţă se aplică în mod corespunzător secţiilor şi completelor specializate ale aceleiaşi
instanţe judecătoreşti [art. 136 alin. (1) şi (4) C.pr.civ.].

4. Titlul problemei de drept: Acordarea diferenţelor salariale reprezentând al 13-lea salariu

începând cu data de 1.03.2012 şi în continuare, respectiv dacă începând cu anul 2012 premiul
anual se prezumă că se regăseşte inclus în salariul de bază, astfel cum rezultă din
considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 257/2012 şi ale Deciziei nr. 21/2013 a ÎCCJ,
pronunţată în recursul în interesul legii (Curtea de Apel București – Tribunalul Teleorman)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: alte tipuri de cauze
Obiect ECRÎS: drepturi baă neșș ti; cod 4839
Acte normative incidente: Decizia Curtșii Conștitutșionale nr. 257/2012; Decizia ÎÎCCJ nr. 21/2013; art. 8
din Legea nr. 285/2010
Cuvinte cheie: drepturi șalariale, al 13-lea șalariu

• Într-o opinie (șentintșa civilaă nr. 1286/23.09.2015 pronuntșataă de Tribunalul Teleorman – Sectșia
C.M.A.S.C.A.F., îîn doșarul nr. 958/87/2015; șentintșa civilaă nr. 400/17.09.2015 pronuntșataă de
Tribunalul Teleorman – Sectșia C.M.A.S.C.A.F. îîn doșarul nr. 1010/87/2015), ș-a apreciat caă din
conșiderentele Deciziei Curtșii Conștitutșionale nr. 872/2010 șș i nr. 257/2012 șș i ale Deciziei nr.
21/18.11.2013 a ÎÎCCJ pronuntșataă îîn recurșul îîn intereșul legii, rezultaă caă "majorarea șalarialaă din anul
2011, rezultataă ca urmare a includerii premiului anual din 2010 îîn șalariul/șolda/indemnizatșia de
bazaă , ește acordataă șș i îîn continuare, dovadaă caă de la 1 ianuarie 2012 a raă maș îîn plataă la acelașș i nivel al

62
retributșiei, îîn conditșiile îîn care legiuitorul a aleș șaă nu acorde premiul anual pe anul 2011." ÎÎnșaă ,
îîncepaî nd cu luna decembrie 2012 șalariile brute lunare au revenit la șalariul din luna iunie 2010,
îînainte de diminuarea cu 25% dișpușaă prin Legea nr. 118/2010 faă raă a mai primi vreun procent lunar
șuplimentar coreșpunzaă tor premiului anual. Dacaă premiul anual ar fi foșt acordat îîncepaî nd cu anul
2011, aceșta ar fi trebuit șaă raă maî naă incluș îîn șalariu iar îîn urma reîîntregirii șalariului cu procentul de
25% îîncepaî nd cu luna decembrie 2012, șalariul nu ar fi trebuit șaă fie la nivelul anterior introducerii îîn
șalariul de bazaă (iunie 2010), ci șaă fie majorat cu procentul lunar echivalent celui de al 13-lea șalariu.
• Într-o altă opinie (șentintșa civilaă nr. 334/17.03.2015 pronuntșataă de Tribunalul Teleorman –
Sectșia C.M.A.S.C.A.F. îîn doșarul nr. 60/87/2015; șentintșa civilaă nr. 1139/16.09.2015 pronuntșataă de
Tribunalul Teleorman – Sectșia C.M.A.S.C.A.F. îîn doșarul nr. 964/87/2015) ș-a apreciat caă premiul
anual, îîncepaî nd cu data de 01.01.2011 șe aflaă incluș îîn șalariul de bazaă îîntrucaî t prin deciziile nr. 939
din 7 iulie 2011 șș i nr. 1155 din 13 șeptembrie 2011 Curtea a ștatuat caă „șalariile viitoare pe care
angajatorul trebuie șaă le plaă teașcaă angajatului nu intraă îîn șfera de aplicare a dreptului de proprietate.
Dreptul de proprietate al angajatului îîn privintșa șalariului vizeazaă numai șumele certe, lichide șș i
exigibile". Încluderea premiului anual din 2010 îîn șalariul/șolda/indemnizatșia de bazaă șe realizeazaă
șș i îîn continuare, dovadaă caă de la 1 ianuarie 2012 a raă maș îîn plataă la acelașș i nivel al retributșiei, îîn
conditșiile îîn care legiuitorul a aleș șaă nu acorde niciun premiu anual pe 2011.
• ÎÎn cadrul dezbaterilor care au avut loc cu ocazia îîntaî lnirii trimeștriale de la Curtea de Apel
Bucureșș ti din 17 februarie 2016, ș-a faă cut trimitere la Decizia nr. 21/2013 a ÎÎnaltei Curtși de Cașatșie șș i
Juștitșie pronuntșataă îîn recurșul îîn intereșul legii, prin care ș-a ștabilit caă , îîn interpretarea șș i aplicarea
dișpozitșiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind șalarizarea îîn anul 2011 a perșonalului plaă tit din
fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevaă zut de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind
șalarizarea unitaraă a perșonalului plaă tit din fonduri publice, a foșt incluș îîn majoraă rile șalariale
ștabilite pentru anul 2011, potrivit dișpozitșiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputaî nd fi acordat
îîn forma șupușaă vechii reglementaă ri.

Opinia formatorului INM

Prin Decizia nr. 21/2013 a ÎÎnaltei Curtși de Cașatșie șș i Juștitșie, pronuntșataă îîn recurșul îîn
intereșul legii, ș-a ștabilit caă , îîn interpretarea șș i aplicarea dișpozitșiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010
privind șalarizarea îîn anul 2011 a perșonalului plaă tit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010,
prevaă zut de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind șalarizarea unitaraă a perșonalului plaă tit din
fonduri publice, a foșt incluș îîn majoraă rile șalariale ștabilite pentru anul 2011, potrivit dișpozitșiilor
art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputaî nd fi acordat îîn forma șupușaă vechii reglementaă ri.
A foșt avutaă îîn vedere șș i jurișprudentșa conștantaă a Curtșii Conștitutșionale, îîn șenșul caă drepturile
șalariale șuplimentare, cum șunt primele, șporurile șau adaoșurile, prevaă zute îîn acte normative, nu
conștituie drepturi fundamentale conșacrate îîn Conștitutșie, care nu ar mai putea fi modificate șau
chiar anulate. De aceea, îîn maă șura îîn care premiul anual nu ește prevaă zut expreș îîn noua
reglementare, interpretarea dataă prin decizia de recurș îîn intereșul legii șubziștaă șș i îîncepaî nd cu anul
2012.

A fost împărtășit, în unanimitate, punctul de vedere exprimat de formatorul INM.

5. Titlul problemei de drept: Reîncadrarea funcţionarilor publici din autorităţile publice locale
în temeiul art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.
71/2015. Salariul de încadrare stabilit la nivel maxim corespunzător treptei I de salarizare
(Curtea de Apel Alba Iulia)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: alte tipuri de cauze
Obiect ECRÎS: calcul drepturi șalariale; cod 4838
Acte normative incidente: art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014
Cuvinte cheie: functșionar public, drepturi șalariale

63
 • Opinia majoritară a judecaă torilor șectșiei de contencioș adminiștrativ ește șenșul caă dișpozitșiile
art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, atfel cum a foșt aprobataă prin Legea nr. 71/2015 20 au
aplicabilitate reștraî nșaă la perșonalul din aparatul de lucru al Parlamentului șș i din celelalte inștitutșii șș i
autoritaă tși publice, salarizat la acelaşi nivel (Curtea de Conturi, Conșiliul Concurentșei).
ÎÎn motivarea opiniei majoritate șe arataă caă dișpozitșia prevaă zutaă la art. 1 alin. (5 1) ește una
exceptșionalaă , care șe referaă numai la categoriile de perșonal ștrict determinate de text: perșonalul din
aparatul de lucru al Parlamentului, cel din inștitutșii șș i autoritaă tși publice salarizat la acelaşi nivel,
reșpectiv, inștitutșii șș i autoritaă tși publice pentru care legișlatșia șpecificaă îîn vigoare prevede îîn mod
expreș caă nivelul de șalarizare al perșonalului ește la nivelul perșonalului din Aparatul Parlamentului
(cu titlu de exemplu: Autoritatea Electoralaă Permanentaă , Curtea Conștitutșionalaă ), Conșiliul
Concurentșei, Curtea de Conturi șș i perșonalul din acește inștitutșii mentșionat la art. 521.
Se mai arataă , îîn șuștșinerea aceleiașș i opinii, caă dacaă art. 1 alin. (5 1) ș-ar aplica tuturor
categoriilor de perșonal din inștitutșiile șș i autoritaă tșile publice, nu șe juștificaă reglementarea aceștei
exceptșii de la art. 1 alin. (1) șș i (2), legiuitorul putaî nd șaă modifice coreșpunzaă tor acește alineate, faă raă șaă
introducaă o normaă derogatorie; Legea nr. 71/2015 contșine mai multe norme derogatorii care trebuie
aplicate ștrict categoriilor de perșonal prevaă zute de aceștea.

• În opinia minoritară acește dișpozitșii șunt aplicabile perșonalului tuturor inștitutșiilor șș i

autoritaă tșilor publice, îîn conșiderarea eliminaă rii dișcriminaă rii îîntre perșoane care ocupaă aceleașș i
functșii îîn aceleașș i conditșii de ștudii șș i vechime, așș a cum rezultaă din amendamentul cuprinș îîn Raportul
Comun așupra proiectului de Lege pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind șalarizarea
perșonalului plaă tit din fonduri publice îîn anul 2015.

 O problemă similară a fost semnalată şi de Curtea de Apel Bucureşti, respectiv dacă

sintagma „salarizat la același nivel” din conţinutul alin. (51) al art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 vizează
ansamblul textului imediat precedent, respectiv „personalul din aparatul de lucru al
Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice”, precum şi textul „la același nivel cu cel
ce se acordă pentru luna decembrie 2014” din cuprinsul alin. (1) şi textul „la același nivel cu cel ce
se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014” din cuprinsul alin.
(2) al art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr.
71/2015.

20
Conform art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, modificat prin Legea nr. 71/2015, „prin exceptșie de la prevederile alin. (1)
șș i (2), perșonalul din aparatul de lucru al Parlamentului șș i din celelalte inștitutșii șș i autoritaă tși publice, șalarizat la acelașș i nivel,
precum șș i perșonalul din cadrul Conșiliului Concurentșei șș i al Curtșii de Conturi, inclușiv perșonalul prevaă zut la art. 5 din
acește inștitutșii, care beneficiazaă de un cuantum al șalariilor de bazaă șș i al șporurilor mai mici decaî t cele ștabilite la nivel
maxim îîn cadrul aceleiașș i inștitutșii șau autoritaă tși publice pentru fiecare functșie/grad/treaptaă șș i gradatșie, va fi șalarizat la
nivelul maxim dacaă îîșși deșfaă șș oaraă activitatea îîn aceleașș i conditșii”.

21
Art. 5 prevede caă : „(1) ÎÎn anul 2015, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi
instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte,
șalarizarea șe face la nivelul de șalarizare îîn plataă pentru functșiile șimilare din inștitutșia/autoritatea publicaă îîn care aceșta
ește îîncadrat șau din inștitutșiile șubordonate aceștora, îîn cazul îîn care nu exiștaă o functșie șimilaraă îîn plataă .
(11) Prin nivel de șalarizare îîn plataă pentru functșiile șimilare șe îîntșelege acelașș i cuantum al șalariului de bazaă cu cel al
șalariatșilor avaî nd aceeașș i functșie, îîn care au foșt inclușe, dupaă data de 31 decembrie 2009, șumele aferente șalariului de
îîncadrare, precum șș i șumele aferente șporurilor de care au beneficiat îînainte de aceaștaă dataă , dacaă șalariatul angajat, numit
șau promovat îîndeplineșș te aceleașș i conditșii de ștudii - medii, șuperioare, poștuniverșitare, doctorale -, de vechime șș i îîșși
deșfaă șș oaraă activitatea îîn aceleașș i conditșii, șpecifice locului de muncaă la data angajaă rii șau promovaă rii.
(12) Prevederile alin. (11) șe aplicaă șș i pentru calculul indemnizatșiei de îîncadrare pentru perșoanele care șunt demnitari,
ocupaă functșii publice șș i de demnitate publicaă , ca unicaă formaă de remunerare a activitaă tșii coreșpunzaă toare functșiei”.
(2) Pentru functșionarii publici care șe tranșferaă , șunt rediștribuitși din corpul functșionarilor publici șau șunt reintegratși îîn
functșie, potrivit legii, îîn curșul anului 2015, șalarizarea șe face la nivelul de șalarizare îîn plataă pentru functșiile șimilare din
inștitutșia/autoritatea publicaă îîn care aceșta ește îîncadrat.
(3) ÎÎn cazul functșionarilor publici nou-îîncadratși șau promovatși, nivelul de șalarizare îîn plataă pentru functșiile șimilare ește
cel coreșpunzaă tor treptei 3 de șalarizare utilizate îîn anul 2010.
(4) ÎÎn șituatșia îîn care îîn cadrul inștitutșiei/unitaă tșii de îînvaă tșaămaî nt nu exiștaă functșie șimilaraă , șalariul pentru acea functșie șe
ștabileșș te aplicaî nd prevederile Legii nr. 63/2011 șș i, șucceșiv, actele normative care au urmat dupaă aceșt act normativ.
(5) ÎÎn anul 2015, ordonatorii principali de credite/ordonatorii de credite pot aproba demararea procedurilor privind
promovarea pe functșii, grade șau trepte profeșionale a perșonalului numai cu conditșia îîncadraă rii îîn cheltuielile de perșonal
aprobate îîn buget.”

64
 • Într-o primă orientare, majoritară, identificataă îîn jurișprudentșa Sectșiei de contencioș
adminiștrativ șș i fișcal a Curtșii de Apel Bucureșș ti 22, normele juridice mentșionate au foșt interpretate îîn
șenșul caă șintagma „șalarizat la acelașș i nivel” din contșinutul alin. (5 1) al art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014,
aștfel cum a foșt modificataă șș i completataă prin Legea nr. 71/2015, vizeazaă anșamblul textului imediat
precedent, reșpectiv „perșonalul din aparatul de lucru al Parlamentului șș i din celelalte inștitutșii șș i
autoritaă tși publice”, precum șș i textul „la acelașș i nivel cu cel ce șe acordaă pentru luna decembrie 2014”
din cuprinșul alin. (1) șș i textul „la acelașș i nivel cu cel ce șe acordaă perșonalului plaă tit din fonduri
publice pentru luna decembrie 2014” din cuprinșul alin. (2) ale art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, aștfel
cum a foșt modificataă șș i completataă prin Legea nr. 71/2015).

• A foșt identificataă șș i o orientare minoritară, îîn șenș contrar celor araă tate mai șuș (șentintșa
civilaă nr. 3490/23.12.2015, pronuntșataă îîn doșarul nr. 5056/2/2015), conform caă reia textul art. 1 alin.
(51) din O.U.G. nr. 83/2014 nu are îîn vedere perșonalul din toate inștitutșiile șș i autoritaă tșile publice, ci
doar perșonalul din inștitutșiile șș i autoritaă tșile publice, șalarizat la acelașș i nivel cu nivelul de șalarizare
din aparatul de lucru al Parlamentului.
ÎÎn motivarea șolutșiei șe arataă caă , dacaă ș-ar fi avut îîn vedere perșonalul din toate inștitutșiile șș i
autoritaă tșile publice, legiuitorul ar fi foloșit pur șș i șimplu șintagma „perșonalul din toate inștitutșiile șș i
autoritaă tșile publice”. Or, șe conștataă caă legiuitorul a avut îîn vedere 3 categorii diștincte de perșonal,
reșpectiv:
- perșonalul din aparatul de lucru al Parlamentului;
- perșonalul din celelalte inștitutșii șș i autoritaă tși publice, șalarizat la acelașș i nivel (cu perșonalul
din aparatul de lucru al Parlamentului);
- perșonalul din cadrul Conșiliului Concurentșei șș i al Curtșii de Conturi.

• La nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu ș-au identificat la aceșt moment decizii prin
care șaă fi foșt șolutșionate proceșe îîn legaă turaă cu problema de drept îîn dișcutșie, îînșaă îîn doșarul nr.
1733/1/2016 a foșt îînregiștrataă o întrebare prealabilă formulată în condiţiile art. 519 şi urm. C. proc.
civ. privind interpretarea art. 1 alin. (1), (2) șș i (5 1) din O.U.G. nr. 83/2014, aștfel cum a foșt modificataă
șș i completataă prin Legea nr. 71/2015, îîn șenșul de a șe laă muri dacaă șintagma „șalarizat la acelașș i nivel”
din contșinutul alin. (51) vizeazaă anșamblul textului imediat precedent, reșpectiv „perșonalul din
aparatul de lucru al Parlamentului șș i din celelalte inștitutșii șș i autoritaă tși publice”, precum șș i textul „la
acelașș i nivel cu cel ce șe acordaă pentru luna decembrie 2014” din cuprinșul alin. (1) șș i textul „la
acelașș i nivel cu cel ce șe acordaă perșonalului plaă tit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014”
din cuprinșul alin. (2) al art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014.

• Opinia redactorului referatului înaintat de Curtea de Apel Bucureşti ește îîn șenșul celor
conșemnate îîn îîncheierea de șeșizare a ÎÎnaltei Curtși de Cașatșie șș i Juștitșie, pentru urmaă toarele
argumente:
 din analiza logicaă șș i șiștematicaă a normelor juridice mentșionate șe obșervaă caă , deșș i prin
primele douaă alineate ale textului art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, legiuitorul inștituie principiul
mentșinerii îîn anul 2015 a drepturilor șalariale lato sensu la acelașș i nivel cu cel ce șe acordaă pentru
luna decembrie 2014, totușș i, îîn vederea îînlaă turaă rii dișcriminaă rilor îîn șalarizare, inștituie o șerie de
excepţii de la aceșt principiu - una dintre aceștea fiind cea reglementataă la alin. (5 1) al art. 1 - vizaî nd,
atunci caî nd conditșiile deșfaă șș uraă rii activitaă tșii șunt aceleașș i, șalarizarea la nivelul maxim a perșonalului
care beneficiazaă de un cuantum al șalariilor de bazaă șș i al șporurilor mai mici decaî t cele ștabilite la
nivel maxim îîn cadrul aceleiașș i inștitutșii șau autoritaă tși publice pentru fiecare functșie/grad/treaptaă șș i
gradatșie.
acceptarea interpretaă rii reștrictive, conform caă reia șintagma „șalarizat la acelașș i nivel” ește
vaă zutaă ca fiind o circumștantșiere a perșonalului „din celelalte inștitutșii șș i autoritaă tși publice” doar la
categoria aceluia care ar fi „șalarizat la acelașș i nivel” cu „perșonalul din aparatul de lucru al
Parlamentului”, cu excluderea de la uniformizarea drepturilor șalariale a tuturor celorlaltși angajatși
22
Sentintșa civilaă nr. 3152/25.11.2015, pronunţataă îîn doșarul nr. 5907/2/2015; șentintșa civilaă nr. 3308/10.12.2015,
pronunţataă îîn doșarul nr. 6255/2/2015; șentintșa civilaă nr. 943/21.03.2016, pronunţataă îîn doșarul nr. 8272/2/2015; șentintșa
civilaă nr. 1099/04.04.2016, pronunţataă îîn doșarul nr. 8115/2/2015, șentintșa civilaă nr. 552/22.02.2016, pronunţataă îîn
doșarul nr. 6992/2/2015; șentintșa civilaă nr. 1301/18.04.2016, pronunţataă îîn doșarul nr. 6610/2/2015; șentintșa civilaă nr.
346/08.02.2016, pronunţataă îîn doșarul nr. 6317/2/2015; șentintșa civilaă nr. 161/25.01.2016, pronunţataă îîn doșarul nr.
6023/2/2015; șentintșa civilaă nr. 1303/18.04.2016 pronunţataă îîn doșarul nr. 519/2/2016; decizia civilaă nr. 1398/10.03.2016,
pronunţataă îîn doșarul nr. 44726/3/2014

65
 plaă titși din fondurile publice ar trebui șaă îîșși gaă șeașcaă izvorul îîntr-o juștificare obiectivaă . Or, Curtea
Europeanaă a Drepturilor Omului a retșinut, îîn cauza Driha împotriva România, (hotaă raî rea din 21
februarie 2008), prin prișma jurișprudentșei divergente a inștantșelor interne o îîncaă lcare a art. 14 din
Conventșia europeanaă pentru apaă rarea drepturilor omului șș i a libertaă tșilor fundamentale, araă taî nd caă
«37. ÎÎn lumina articolului 14 din Conventșie, o discriminare constă în a trata în mod diferit, cu excepţia
justificării obiective şi raţionale, persoane aflate în situaţii comparabile. (…) lișta pe care o cuprinde
articolul 14 are un caracter exemplificativ șș i nu limitativ.» [ș.n.].
 șintagma „șalarizat la acelașș i nivel” nu ește definitaă expreș îîn corpul O.U.G. nr. 83/2014 șau al
Legii nr. 71/2015, șenșul ei putaî nd fi deduș, pe cale de interpretare, din analiza logicaă , gramaticalaă ,
șiștematicaă șș i teleologicaă a actelor normative mentșionate, inclușiv a dreptului comun îîn materie de
șalarizare a perșonalului plaă tit din fonduri publice, adicaă Legea-cadru nr. 284/2010. Relevante îîn
aceșt șenș șunt dișpozitșiile art. 1 alin. (1) șș i (2) din aceșt din urmaă act normativ [legea-cadru are „ca
obiect de reglementare ștabilirea unui șiștem unitar de șalarizare pentru perșonalul din șectorul
bugetar plaă tit din bugetul general conșolidat al ștatului”; îîncepaî nd cu intrarea șa îîn vigoare
„drepturile șalariale ale perșonalului prevaă zut la alin. (1) șunt șș i raă maî n îîn mod exclușiv cele prevaă zute
îîn prezenta lege.”] șș i cele ale art. 39 lit. y), prin care, dupaă ce abrogaă anumite dișpozitșii expreș
identificate, legiuitorul prevede ca șe abrogaă șș i „orice alte dișpozitșii contrare prezentei legi.”. ÎÎn aceșt
context, șe pune problema îîn ce maă șuraă mai șunt îîn vigoare, iar nu abrogate îîn conșiderarea art. 39 lit.
y) din Legea nr. 284/2010, dișpozitșii din legi șpeciale anterioare, care ar contșine reglementaă ri prin
care drepturile șalariale ale anumitor categorii de perșonal șe ștabileau îîn raport de nivelul de
șalarizare al perșonalului din aparatul de lucru al Parlamentului, reglementaă ri aflate îînșaă îîn conflict cu
dișpozitșiile, inclușiv anexele Legii-cadru nr. 284/2010.
 din intentșia legiuitorului îîn propunerea normei juridice de la alin. (5 1) nu ar rezulta caă aceșta ar
fi urmaă rit șaă limiteze aplicarea textului legal doar la anumite categorii de perșonal plaă tit din fonduri
publice, ci școpul urmaă rit a foșt acela de a elimina dișcriminarea îîn șalarizare îîntre perșoanele care
ocupaă aceleașș i functșii, îîn aceleașș i conditșii de ștudii șș i de vechime, prin urmare ș-a avut îîn vedere
configurarea unui domeniu de aplicare generalaă a legii 23.
 din perșpectivaă gramaticalaă , șintagma „șalarizat la acelașș i nivel” apare îîn corpul frazei ce
conștituie textul alin. (51) ca o apozitșie, adicaă un cuvaî nt șau o conștructșie mai largaă , care reia șș i explicaă ,
detaliazaă un alt cuvaî nt.
ÎÎn cazul concret, aceaștaă șintagmaă explicaă șubștantivul - șubiect „perșonalul”, foloșit de
legiuitor o șinguraă dataă anterior inșeraă rii apozitșiei mentșionate - „personalul din aparatul de lucru al
Parlamentului șș i din celelalte inștitutșii șș i autoritaă tși publice, șalarizat la acelașș i nivel”, iar nu îîn mod
repetitiv îîn modul „personalul din aparatul de lucru al Parlamentului șș i personalul din celelalte inștitutșii
șș i autoritaă tși publice, șalarizat la acelașș i nivel” [n.n.]. ÎÎn maă șura îîn care, prin reducere la abșurd,
legiuitorul ar fi recurș la aceaștaă din urmaă formulare, ar fi cert caă apozitșia determina doar cel de-al
doilea șubștantiv – șubiect. Cum îînșaă Parlamentul Romaî niei nu a legiferat o aștfel de variantaă , atunci
șintagma „șalarizat la acelașș i nivel” apare caă explicaă șingurul șubștantiv - șubiect exiștent îîn precedent,
care, la raî ndul șaă u, mai ește explicitat șș i de atributele „din aparatul de lucru al Parlamentului”, reșpectiv
„din celelalte inștitutșii șș i autoritaă tși publice”.

 îîn ceea ce priveșș te problema dacaă , îîn îîntșeleșul dișpozitșiilor art. 1 alin. (5 1) din O.U.G. nr.
83/2014 aștfel cum a foșt modificataă șș i completataă prin Legea nr. 71/2015, șintagma „șalarizat la
acelașș i nivel” ar coreșpunde notșiunii de „acelașș i nivel cu cel ce șe acordaă pentru luna decembrie 2014”,
notșiune avutaă îîn vedere cu prilejul reglementaă rii alin. (1) șș i (2) ale art. 1 din acelașș i act normativ, șe
arataă caă :
 îîn șenșul unei aștfel de interpretaă ri șș i raportaă ri par a fi dișpozitșiile art. 5 alin. (1 1) („Prin nivel
de șalarizare îîn plataă pentru functșiile șimilare șe îîntșelege acelașș i cuantum al șalariului de bazaă cu cel al
șalariatșilor avaî nd aceeașș i functșie, îîn care au foșt inclușe, dupaă data de 31 decembrie 2009, șumele
aferente șalariului de îîncadrare, precum șș i șumele aferente șporurilor de care au beneficiat îînainte de
aceaștaă dataă , dacaă șalariatul angajat, numit șau promovat îîndeplineșș te aceleașș i conditșii de ștudii -
medii, șuperioare, poștuniverșitare, doctorale - de vechime șș i îîșși deșfaă șș oaraă activitatea îîn aceleașș i

23
ÎÎn motivarea amendamentului prin care a foșt introduș alin. (5 1) șe arataă caă ș-a avut îîn vedere “clarificarea textului șș i
eliminarea discriminării între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, îîn aceleașș i conditșii de ștudii șș i vechime” [ș.n.]. Aceșta poate fi
conșultat pe pagina web a Senatului http://www.șenat.ro/legiș/PDF/2015/15L021CR.pdf șș i a Camerei Deputatșilor
http://www.cdep.ro/comișii/munca/pdf/2015/rp191.pdf

66
conditșii, șpecifice locului de muncaă la data angajaă rii șau promovaă rii”) șș i alin. (1 2) din O.U.G. nr. 83/2014
(„Prevederile alin. 11 șe aplicaă șș i pentru calculul indemnizatșiei de îîncadrare pentru perșoanele care
șunt demnitari, ocupaă functșii publice șș i de demnitate publicaă , ca unicaă formaă de remunerare a
activitaă tșii coreșpunzaă toare functșiei”).
 interpretarea ar fi de naturaă șaă afirme, îîn eșentșaă, principiul caă alin. (1) șș i (2) ale art. 1 din
O.U.G. nr. 83/2014 interzic majorarea cuantumului brut al șalariilor de bazaă , șoldelor functșiilor de
bazaă , șporurilor etc., îîn timp ce alin. (5 1) din acelașș i act normativ conșacraă nediscriminatoriu
poșibilitatea uniformizaă rii șalariilor de bazaă , șoldelor functșiilor de bazaă , șporurilor etc. celor aflatși îîn
aceeașș i șituatșie, faă caî nd șaă fie șalarizatși la acelașș i nivel.

Opinia formatorului INM

Dișpozitșiile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 șunt aplicabile perșonalului tuturor
inștitutșiilor șș i autoritaă tșilor publice, îîn școpul eliminaă rii dișcriminaă rii îîntre perșoane care ocupaă
aceleașș i functșii îîn aceleașș i conditșii de ștudii șș i vechime, pentru conșiderentele prezentate pe larg îîn
opinia redactorului referatului îînaintat de Curtea de Apel Bucureșș ti.

6. Titlul problemei de drept: Încadrarea funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi în

anul 2015. Aplicarea dispoziţiilor art. 5 din O.G. nr. 83/2014, introdus prin Legea nr. 71/2015
(Curtea de Apel Alba Iulia)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: alte tipuri de cauze
Obiect ECRÎS: calcul drepturi șalariale ; cod 4838
Acte normative incidente: art. 5 din O.U.G. nr. 83/2014
Cuvinte cheie: functșionar public, drepturi șalariale

Problema a foșt șemnalataă îîn contextul îîn care pe rolul Curtșii de Apel exiștaă mai multe doșare
cu obiect identic, îîn vederea evitaă rii practicii neunitare a șectșiei de contencioș adminiștrativ îîn aceaștaă
materie.
Dișpozitșiile vizate prevaă d caă :
„ (1) ÎÎn anul 2015, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat
în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în
funcţii sau în grade/trepte, șalarizarea șe face la nivelul de șalarizare îîn plataă pentru functșiile șimilare
din inștitutșia/autoritatea publicaă îîn care aceșta ește îîncadrat șau din inștitutșiile șubordonate aceștora,
îîn cazul îîn care nu exiștaă o functșie șimilaraă îîn plataă .
(11) Prin nivel de șalarizare îîn plataă pentru functșiile șimilare șe îîntșelege acelașș i cuantum al
șalariului de bazaă cu cel al șalariatșilor avaî nd aceeașș i functșie, îîn care au foșt inclușe, dupaă data de 31
decembrie 2009, șumele aferente șalariului de îîncadrare, precum șș i șumele aferente șporurilor de
care au beneficiat îînainte de aceaștaă dataă , dacaă șalariatul angajat, numit șau promovat îîndeplineșș te
aceleașș i conditșii de ștudii - medii, șuperioare, poștuniverșitare, doctorale -, de vechime șș i îîșși
deșfaă șș oaraă activitatea îîn aceleașș i conditșii, șpecifice locului de muncaă la data angajaă rii șau promovaă rii.
(12) Prevederile alin. (11) șe aplicaă șș i pentru calculul indemnizatșiei de îîncadrare pentru
perșoanele care șunt demnitari, ocupaă functșii publice șș i de demnitate publicaă , ca unicaă formaă de
remunerare a activitaă tșii coreșpunzaă toare functșiei.
(2) Pentru functșionarii publici care șe tranșferaă , șunt rediștribuitși din corpul functșionarilor
publici șau șunt reintegratși îîn functșie, potrivit legii, îîn curșul anului 2015, șalarizarea șe face la nivelul
de șalarizare îîn plataă pentru functșiile șimilare din inștitutșia/autoritatea publicaă îîn care aceșta ește
îîncadrat.
(3) În cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi, nivelul de salarizare în plată
pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010.
(4) ÎÎn șituatșia îîn care îîn cadrul inștitutșiei/unitaă tșii de îînvaă tșaămaî nt nu exiștaă functșie șimilaraă ,
șalariul pentru acea functșie șe ștabileșș te aplicaî nd prevederile Legii nr. 63/2011 șș i, șucceșiv, actele
normative care au urmat dupaă aceșt act normativ.

67
 (5) ÎÎn anul 2015, ordonatorii principali de credite/ordonatorii de credite pot aproba
demararea procedurilor privind promovarea pe functșii, grade șau trepte profeșionale a perșonalului
numai cu conditșia îîncadraă rii îîn cheltuielile de perșonal aprobate îîn buget.”

ÎÎn conșiderentele șentintșei citate (Tribunalul Alba - șectșia de contencioș adminiștrativ, fișcal șș i
de inșolventșaă, șentintșa nr. 806/2015, pronuntșataă îîn doșarul nr. 2868/107/2015) inștantșa a retșinut
urmaă toarele:
- aplicarea unui șiștem diferit de ștabilire a indemnizatșiei de bazaă pentru aceeașș i categorie de
șalariatși a conduș la nereșpectarea principiilor egalitaă tșii șș i nedișcriminaă rii, care, îîn aceaștaă materie
șpecificaă , preșupun plataă egalaă pentru muncaă egalaă [potrivit art. 3 lit. c) din Legea nr. 284/2010,
șiștemul de șalarizare are la bazaă principiul echitaă tșii șș i coerentșei „prin crearea de oportunitaă tși egale șș i
remuneratșie egalaă pentru muncaă de valoare egalaă , pe baza principiilor șș i normelor unitare privind
ștabilirea șș i acordarea șalariului șș i a celorlalte drepturi de naturaă șalarialaă ale perșonalului din
șectorul bugetar” iar la art. 2 din Legea nr. 285/2010 șe prevede caă „ÎÎn anul 2011 pentru perșonalul
nou îîncadrat pe functșii, pentru perșonalul numit/ îîncadrat îîn aceeașș i inștitutșie/autoritate publicaă pe
functșii de acelașș i fel, precum șș i pentru perșonalul promovat îîn functșii șau îîn grad/ trepte, șalarizarea
șe face la nivelul de șalarizare îîn plataă pentru functșiile șimilare din inștitutșia/autoritatea publicaă la
care aceșta ește îîncadrat”].
- ordonatorul de credite ește obligat șaă reșpecte principiul egalitaă tșii îîn drepturi șș i cel al
nedișcriminaă rii îîn cadrul relatșiilor de muncaă , prin aplicarea aceluiașș i șiștem de șalarizare pentru totși
șalariatșii aflatși îîn aceeașș i șituatșie juridicaă (acelașș i grad de pregaă tire profeșionalaă ).
- potrivit jurișprudentșei CEDO referitoare la art. 14 privind interzicerea dișcriminaă rii, diferentșa de
tratament devine dișcriminare, îîn șenșul art. 14 din Conventșie, atunci caî nd șe induc diștinctșii îîntre
șituatșii analoage șau comparabile, faă raă ca aceștea șaă șe bazeze pe o juștificare rezonabilaă șș i obiectivaă
(cauza Markș contra Belgiei, cauza Driha c. Romaî nia, Hotaă raî rea din 21.02.2008 ).
- îîn cauza Von D. Kamann c. M . Nord S-E. 14/83, Curtea de Juștitșie a Uniunii Europene a ștatuat caă
ordinea juridicaă comunitaraă permite tuturor perșoanelor care șe conșideraă nedreptaă tșite de o
dișcriminare care rezultaă din acte normative șaă o invoce efectiv îîn litigiile de pe rolul tribunalelor
natșionale;
- principiul egalitaă tșii exclude ca șituatșii comparabile șaă fie tratate diferit șș i șituatșiile diferite șaă fie
tratate șimilar, cu exceptșia cazului îîn care tratamentul ește juștificat obiectiv.

Având în vedere că la data de 26 septembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție

urmează să se pronunțe cu privire la întrebarea prealabilă adresată de Curtea de Apel București,
nu a fost adoptată o soluție cu privire la punctele 5 și 6, discuțiile urmând a fi reluate, în măsura
în care se va aprecia necesar, prin prisma soluțiilor de practică judiciară ulterioare deciziei ÎCCJ.

Notă
Prin Decizia nr. 23 din 26 șeptembrie 2016 (doșarul nr. 1733/1/2016), completul pentru
dezlegarea unor cheștiuni de drept îîn materie civilaă din cadrul ÎÎnaltei Curtși de Cașatșie șș i Juștitșie, a
ștabilit caă „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5 1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum
şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere
personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului
Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate
de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit
din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere
în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin.
(1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii
publice”.

68
 VII. ALTE ACTE NORMATIVE APLICABILE ÎN CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

1. Titlul problemei de drept: Admisibilitatea cererii în anularea rezoluţiei de clasare date de

Inspecţia Judiciară, în lipsa citării magistratului ce face obiectul rezoluţiei de clasare (Curtea
de Apel București)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: alte tipuri de cauze
Obiect ECRÎS: litigiu privind magiștratșii; cod 5190
Acte normative incidente: art. 78 C.pr.civ.; art. 16 1 din Legea nr. 554/2004
Cuvinte cheie: anulare rezolutșie de clașare, Înșpectșia Judiciaraă

• Într-o opinie (șentintșa civilaă nr. 1766 din 18 iunie 2015, pronuntșataă îîn doșarul nr.
14/2/2015), șe conșideraă caă actșiunea ește inadmișibilaă fatșaă de prevederile art. 78 șș i 79 C. proc. civ.,
coroborate cu art. 161 din Legea nr. 554/ 2004, dacaă niciuna dintre paă rtși nu șolicitaă introducerea îîn
cauzaă a magiștratului ce face obiectul rezolutșiei de clașare.
ÎÎn motivarea opiniei șe arataă urmaă toarele:
- din interpretarea coroborataă a alin. (1) șș i (2) ale art. 78 NCPC rezultaă caă dreptul
judecaă torului de a dișpune din oficiu introducerea îîn cauzaă a altor perșoane, chiar dacaă paă rtșile șe
îîmpotriveșc, intervine doar îîn conditșii ștrict șș i preciș circumștantșiate, reșpectiv, pe de o parte,
exiștentșa unui caz expreș prevaă zut de lege, iar pe de altaă parte, îîn procedura necontencioașaă .
ÎÎn materie contencioașaă , îîn abșentșa unui text legal expreș care șaă permitaă judecaă torului
modificarea din oficiu a limitelor proceșului șub așpectul paă rtșilor, devine incidentaă teza urmaă toare
conșacrataă la alin. (2) al art. 78 C. proc. civ., reșpectiv aceea îîn care, atunci caî nd raportul juridic
deduș judecaă tșii o impune, judecaă torul doar va pune îîn dișcutșie neceșitatea introducerii îîn cauzaă a
unui tertș , iar dacaă niciuna dintre paă rtși nu șolicitaă introducerea îîn cauzaă șș i pricina nu poate fi
șolutșionataă faă raă participarea tertșului, judecaă torul va reșpinge cererea, faă raă a șe pronuntșa pe fond.
Articolul 161 din Legea nr. 554/2004 nu poate conștitui temei pentru introducerea îîn cauzaă
din oficiu a altor perșoane; îîntr-o formulare șimiliaraă art. 78 alin. (2) C. proc. civ., art. 16 1 din Legea
nr. 554/2004 prevede caă inștantșa poate introduce îîn proceduraă alte șubiecte de drept la cerere șau
poate pune îîn dișcutșie din oficiu, faă raă a i șe prevedea vreun drept de a introduce alte paă rtși îîn proceș
din oficiu.
- analiza rezolutșiei de clașare prin care șe finalizeazaă procedura îîn legaă turaă cu raă șpunderea
dișciplinaraă a magiștratului, implicaă participarea aceștuia la judecataă , prin atragerea șa îîn cadrul
proceșual șpecific actșiunii exercitate, pentru caă , îîn caz de admitere a actșiunii, șe trece îîntr-o etapaă
șubșecventaă , cu implicatșii creșcute relativ la cariera profeșionalaă a magiștratului, devenind
imperativaă așigurarea poșibilitaă tșii exercitaă rii dreptului la apaă rare din partea aceștuia, aștfel îîncaî t
hotaă raî rea judecaă toreașcaă pronuntșataă șaă nu conștituie expreșia unei proceduri judiciare deșfaă șș urate
faă raă șș tiintșa celui ce face îîn eșentșaă obiectul analizei, dar cu implicatșii așupra perșoanei magiștratului.

• Într-o a doua opinie, șe conșideraă caă nu ește neceșaraă introducerea îîn proceș a
magiștratului, neputaî nd fi identificataă o motivare expreșaă îîn hotaă raî ri, conștataî ndu-șe doar caă
judecata a avut loc faă raă a șe cita magiștratul reșpectiv (șentintșa civilaă nr. 1519 din 27 mai 2015,
doșarul nr. 6401/2/2014; șentintșa civilaă nr. 3171 din 26 noiembrie 2015, doșar nr. 5544/2/2015).

Opinia formatorului INM

ÎÎn șituatșia expușaă , devin aplicabile prevederile art. 16 1 LCA, care șe completeazaă cu dișpozitșiile art.
78 alin. (2) C. proc. civ., îîn șenșul caă inștantșa poate pune îîn dișcutșia paă rtșilor, din oficiu, neceșitatea
introducerii îîn cauzaă a magiștratului vizat de rezolutșia de clașare. ÎÎn cazul îîn care șe apreciazaă caă
pricina nu poate fi șolutșionataă faă raă participarea tertșului, dar niciuna dintre paă rtși nu șolicitaă
introducerea aceștuia îîn cauzaă , urmeazaă ca actșiunea șaă fie reșpinșaă ca inadmișibilaă , faă raă a șe analiza
fondul cauzei. Din contșinutul art. 78 alin. (2) C. proc. civ. rezultaă caă inștantșa dișpune de o marjaă de
apreciere îîn a ștabili dacaă pricina poate fi șolutșionataă faă raă participarea tertșului, îîn raport cu
circumștantșele fiecaă rei șpetșe; prin urmare, cele douaă orientaă ri mentșionate de Curtea de Apel
Bucureșș ti nu șunt, îîn mod neceșar, divergente.

69
 A fost însușită, în unanimitate, opinia formatorului INM.
Participanții au apreciat că, în conformitate cu dispozițiile art. 5 C.pr.civ., se impune
aplicarea prin analogie a dispozițiilor care reglementează instituția juridică cea mai apropiată
(rezoluția de respingere a sesizării) – sub aspectul condițiilor și modalității de exercitare a
contestației, inclusiv sub aspectul instanței competente să judece contestația împotriva
rezoluției de respingere, respectiv de clasare, cauza fiind de competența Curții de Apel București
– Secția de contencios administrativ și fiscal.
Referitor la marja de apreciere recunoscută instanței de dispozițiile art. 78 alin. (2) C.pr.civ.,
au fost reținute ca posibile criterii în raport cu care instanța va aprecia asupra necesității
introducerii în cauză a magistratului vizat de rezoluția de clasare, soliditatea cererii/aparența
dreptului și probele solicitate de reclamant raportat la natura faptei sesizate.

În cadrul dezbaterilor au fost formulate următoarele precizări, unele constituind argumente în

sprijinul soluţiei adoptate:
- în absenţa unei reglementări speciale în această materie, se poate face aplicarea principiului
prevăzut de art. 5 alin. (3) C.pr.civ., care prevede aplicarea dispoziţiilor edictate pentru instituţia
juridică asemănătoare (cea mai apropiată), în speţă a regimului juridic aplicabil acţiunii exercitate
împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării. Dispoziţiile speciale ale Legii nr. 317/2004 reprezintă un
contencios special aplicabil carierei magistraţilor, care se completează, din perspectiva apartenenţei la
materia dreptului administrativ, cu dispoziţiile Legii contenciosului administrativ care, la rândul ei, în
măsura în care nu conţine dispoziţii incompatibile sub aspectul etapelor care pot apărea în cadrul unui
proces, se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
- citarea magistratului faţă de care s-a dispus soluţia de clasare a sesizării este necesară pentru a
asigura respectarea exigenţelor principiului contradictorialităţii – permiţându-i să-şi formuleze apărări
împotriva actului adinistrativ care poate produce efecte în privinţa sa (dispoziţia de clasare reprezintă
un act administrativ care îl are ca beneficiar pe magistrat întrucât, în ipoteza definitivării soluţiei de
clasare în urma controlului judecătoresc, stinge raportul juridic născut ca urmare a exercitării acţiunii
disciplinare), cât şi ale principiului opozabilităţii hotărârii care se va pronunţa în cauză, o eventuală
soluţie de anulare a rezoluţiei de clasare având ca efect reluarea procedurii disciplinare împotriva
magistratului. În ceea ce priveşte dreptul la apărare, sfera acestuia trebuie avută în vedere în
conturarea ei concretă, în cadrul fiecărui raport judiciar litigios.
- parcurgerea procedurii prealabile, reglementată de dispoziţiile art. 47 alin. (3) din Legea nr.
317/2004 în forma confirmării soluţiei de clasare de către inspectorul şef al Inspecţiei Judiciare -
procedură care se realizează de drept, în temeiul legii, şi nu la iniţiativa părţii vătămate de actul
administrativ - nu are relevanţă sub aspectul necesităţii asigurării accesului magistratului la un tribunal
independent şi imparţial, astfel cum este conturat acest drept în jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului. De altfel, în practică, de cele mai multe ori, în cazul rezoluţiilor de clasare se
constată neparcurgerea procedurii prealabile, determinată de faptul că soluţia clasării reprezintă, de
fapt, o soluţie negativă, ce poate fi asimilată refuzului de soluţionare a cererii.
- potrivit statisticii existente la nivelul Inspecţiei Judiciare, aproximativ 80% rezoluţiile de clasare
sunt atacate în faţa instanţei de contencios administrativ, context în care soluţia citării din oficiu a
magistraţilor în toate aceste dosare ar fi de natură să creeze dificultăţi în desfăşurarea activităţilor
judiciare de către magistraţii citaţi.

2. Titlul problemei de drept: Problema căii de atac şi a soluţiei în cazul deciziilor de revizuire
emise de către casele judeţene de pensii, prin care se refuză solicitanţilor recunoaşterea
calităţii de beneficiari ai dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 (Curtea de Apel Cluj – Tribunalul
Cluj)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

70
Subcategoria: alte tipuri de cauze
Obiect ECRÎS: refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000; cod 5320
Acte normative incidente: art. 10 din Legea nr. 189/2000
Cuvinte cheie: revizuire

ÎÎn aplicarea dișpozitșiilor art. 10 din Legea nr. 189/2000 de aprobare a O.G. nr. 105/1999 24 ș-au
conturat douaă opinii:
• În opinia majoritară, emiterea deciziilor de revizuire ește admișibilaă , indiferent de data
initșiativei de revizuire, deciziile fiind șupușe controlului judiciar îîn termen de 30 de zile de la
comunicare, competentșa apartșinaî nd tribunalului, hotaă raî rea pronuntșataă fiind definitivaă , conform art. 7
alin. (4) din O.G. nr. 105/1999.
• Potrivit celei de-a doua opinii, emiterea deciziilor de revizuire ește admișibilaă doar paî naă la
publicarea îîn Monitorul Oficial a Legii de aprobare a O.G. nr. 105/1999 (Legea nr. 189/2000), dupaă
aceaștaă dataă revizuirea fiind inadmișibilaă . Deciziile șunt șupușe controlului judiciar, cu aplicarea
procedurii prevaă zutaă de dișpozitșiile Legii nr. 554/2004, iar hotaă raî rea pronuntșataă ește șupușaă
recurșului.
Argumente în susţinerea soluţiei aplicabile ipotezei, cu referiri la doctrină şi practică judiciară:
Art. 10 din Legea nr. 189/2000 de aprobare a O.G. nr. 105/1999 deșchide poșibilitatea
revizuirii doar îîn ipoteza prevaă zutaă la alin. (1): verificarea legalitaă tșii drepturilor acordate
beneficiarilor ordonantșei (O.U.G. nr. 105/1999), paî naă la data publicaă rii aceșteia îîn Monitorul Oficial al
Romaî niei, Partea Î (îîn aceșt șenș, a șe vedea ÎÎCCJ-SCAF, Decizia nr. 3281 din 5 octombrie 2006-
http://legeaz.net/șpete-contencioș-inalta-curte-iccj-2006/decizia-3281-2006).
ÎÎn aceșt caz, îîn practicaă , ș-au aplicat principiile din materia revizuirii hotaă raî rilor judecaă toreșș ti,
decizia de revizuire fiind aștfel șupușaă caă ii de atac prevaă zute de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000
(a șe vedea îîn aceșt șenș, ÎÎCCJ-SCAF, Decizia nr. 1163 din 21 martie 2003 -
httpș://termene.ro/jurișprudenta-articol/articol/102978~iccj.html). S-a apelat la principiile din
materia revizuirii hotaă raî rilor judecaă toreșș ti pentru a nu șe crea premișele unui contencioș
adminiștrativ diferit de cel prevaă zut de Legea nr. 189/2000.
ÎÎn prezent, îîn șituatșia îîn care șe dișpune revizuirea printr-o decizie de revizuire a cașei de
penșii, hotaă raî rea tribunalului prin care șe șolutșioneazaă conteștatșia îîmpotriva deciziei de revizuire ește
definitivaă conform dișpozitșiilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000.

Opinia formatorului INM

Procedura de revizuire prevaă zutaă îîn art. 10 din O.G. nr. 105/1999, aprobataă cu modificaă ri prin
Legea nr. 189/2000, are ca obiect numai drepturile acordate paî naă la data publicaă rii ordonantșei îîn
Monitorul Oficial al Romaî niei, Partea Î.
ÎÎn forma initșialaă a O.G. nr. 105/1999, reglementarea acordaă rii drepturilor perșoanelor
perșecutate din motive etnice șș i rașiale ș-a limitat la o ipotezaă adaă ugataă îîn cuprinșul Decretului-lege
nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi perșoanelor perșecutate din motive politice de
dictatura inștaurataă cu îîncepere de la 6 martie 1945, precum șș i celor deportate îîn ștraă inaă tate ori
conștituite îîn prizonieri, republicat, cu modificaă rile ulterioare, reșpectiv cea mentșionataă la art. 1 alin.
(2) lit. a1): "a foșt perșecutataă șau deportataă de caă tre regimul inștaurat îîn Romaî nia cu îîncepere de la
data de 14 șeptembrie 1940 paî naă la data de 23 augușt 1944 din motive etnice șș i rașiale".
Legea de aprobare nr. 189/2000 a marcat un șalt îîn calitatea reglementaă rii, îîncepaî nd cu
denumirea actului normativ șș i continuaî nd cu detalierea categoriilor de perșoane beneficiare șș i a
conditșiilor de acordare a drepturilor, reșcriind, practic, îîntregul contșinut al O.G. nr. 105/1999.
Aceșta poate fi motivul pentru care legiuitorul a inștituit o proceduraă , limitataă îîn timp, de
revizuire a hotaă raî rilor emișe anterior, pentru a uniformiza practicile îîn materie.

24
„(1) Cașa judetșeanaă de penșii șau, dupaă caz, Cașa de penșii a municipiului Bucureșș ti, atunci caî nd ește șeșizataă șau din
proprie initșiativaă , va verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor prezentei ordonantșe, paî naă la data publicaă rii
aceșteia îîn Monitorul Oficial al Romaî niei, Partea Î.
(2) ÎÎn cazul îîn care șe conștataă îîncaă lcaă ri ale prevederilor legale șe va emite decizie de revizuire.
(3) ÎÎmpotriva deciziei de revizuire emișe îîn conditșiile alin. (1) șș i (2) perșoana intereșataă poate introduce conteștatșie îîn
conditșiile Legii contencioșului adminiștrativ nr. 29/1990. Conteștatșiile șunt șcutite de taxa judiciaraă de timbru."

71
 În ceea ce privește momentul până la care pot fi emise decizii de revizuire, a fost însușit,
în unanimitate, punctul de vedere exprimat de formatorul INM.
Cu privire la posibilitatea atacării deciziei de revizuire emisă de casa de pensii, s-a
stabilit că aceste decizii urmează regimul celor prin care casele de pensii au acordat sau, după
caz, au respins solicitarea de acordare a drepturilor, respectiv atacarea cu contestație la
instanța de contencios administrativ, în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 din O.G. nr.
105/1999, hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ fiind definitivă.

3. Titlul problemei de drept: Termenul de prescripţie aplicabil acţiunilor prin care se solicită
acordarea compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 – Codul
silvic, pentru perioade anterioare datei de 1 ianuarie 2010 (Curtea de Apel Brașov)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: alte tipuri de cauze
Obiect ECRÎS: refuz acordare drepturi, cod 5300
Acte normative incidente: art. 97 din Legea nr. 46/2008
Cuvinte cheie: preșcriptșie extinctivaă , deșpaă gubiri

Soluții identificate la nivelul practicii judiciare

• Într-o opinie identificataă îîn jurișprudentșaă (șentintșa nr. 512/31.10.2014 a Curtșii de Apel Cluj,
doșar nr. 544/33/2014 – nedefinitivaă ; șentintșa nr. 451/09.12.2014 a Curtșii de Apel Craiova, doșar nr.
1462/54/2014 – nedefinitivaă ; șentintșa nr. 476/21.10.2014 a Curtșii de Apel Cluj, doșar nr.
543/33/2014 – nedefinitivaă ) ș-a apreciat caă termenul general de preșcriptșie aplicabil ește cel de 3 ani
reglementat de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, raportat la îîmprejurarea caă perioada pentru care șe
șolicitaă compenșatșiile (2007, 2008, reșpectiv 2010) ește anterioaraă momentului la care a intrat îîn
vigoare Noul Cod civil, reșpectiv 1 octombrie 2011 șș i la faptul caă acește compenșatșii nu pot fi așimilate
impozitelor, taxelor, contributșiilor șau altor șume care conștituie venituri ale bugetului general
conșolidat, ci ajutoarelor de ștat, dreptul corelativ al particularului de a șolicita plata aceștora
neputaî nd fi șupuș termenului de preșcriptșie de 5 ani prevaă zut de art. 135 din Codul de proceduraă
fișcalaă , aceșt act normativ nefiind incident îîn cauzaă .
•Într-o altă opinie identificataă îîn jurișprudentșaă (decizia nr. 36/R/20.01.2016 a Curtșii de Apel
Brașș ov), ș-a apreciat caă acește șume acordate de ștat, cu titlu de compenșatșii pentru contravaloarea
produșelor de mașaă lemnoașaă pe care proprietarii nu le pot recolta de pe șuprafetșele de paă dure
șituate îîn zonaă de protectșie/conșervare, reprezintaă ajutoare de ștat, aștfel caă , îîn conditșiile art. 21 alin.
(1) șș i alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 reprezintaă creantșe fișcale, iar termenul de preșcriptșie
aplicabil ește cel de 5 ani prevaă zut de art. 135 din Codul de proceduraă fișcalaă .

Opinia formatorului INM

Paî naă la data de 31 decembrie 2009, compenșatșiile prevaă zute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
46/2008 – Codul șilvic, au avut natura juridicaă a unui ajutor de ștat existent, așș a cum rezultaă din
prevederile anexei nr. V pct. 3 "Agricultura" lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei șș i Romaî niei
la Uniunea Europeanaă , ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit caă rora ajutoarele acordate îînainte de
data aderaă rii șunt calificate ca "ajutoare exiștente", îîn îîntșeleșul art. ÎÎÎ - 168 alin. (1) din Tratatul de
inștituire a unei Conștitutșii pentru Europa, "paî naă la șfaî rșș itul celui de-al treilea an de la data aderaă rii".
Dreptul proprietarilor de a șolicita compenșatșiile pentru contravaloarea produșelor de mașaă
lemnoașaă pe care nu le pot recolta de pe șuprafetșele de paă dure șituate îîn zonaă de
protectșie/conșervare nu poate fi îîncadrat îînșaă îîn domeniul de reglementare al normelor de drept
fișcal șș i procedural fișcal, pentru a atrage aplicarea termenului de preșcriptșie de 5 ani, prevaă zut îîn art.
135 din O.G. nr. 92/2003 pentru compenșarea șau reștituirea creantșelor fișcale.

A fost însușit, cu majoritate, punctul de vedere exprimat de formatorul INM, opinia

majoritară fiind în sensul aplicării în această materie a termenului general de prescripție de 3
ani.
În jurisprudenţa Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu au
fost identificate decizii prin care să se constate prescrisă acţiunea, problema de drept pusă în litigiile

72
aflate pe rolul instanţei supreme fiind posibilitatea suspendării sau întreruperii termenului de
prescripţie până la emiterea de către Comisia Europeană a deciziei de autorizare (deşi sumele erau
anterioare anului 2010, acestea au fost evidenţiate în bugete ulterioare acestui an, motiv pentru care
era necesară autorizarea).
În cadrul dezbaterilor s-a mai arătat că, întrucât acţiunile prin care se solicită autorităţilor
acordarea acestor compensaţii pot fi calificate acţiuni în legătură cu despăgubiri pentru limite aduse
dreptului de proprietate privată, competenţa cu privire la soluţionarea acestor litigii ar reveni secţiilor
civile.

4. Titlul problemei de drept: Acordarea penalităţilor de întârziere în litigiile derivând din

executarea contractelor de prestare a serviciului de salubrizare a localităţilor. Posibilitatea
instanţei de a invoca/examina din oficiu caracterul abuziv al clauzei penale (Curtea de Apel
Constanța)

Notă: Problema va fi pușaă îîn dișcutșie numai dacaă la punctul ÎÎ.3 șe va opta pentru competentșa
inștantșei de contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Situatșia premișaă o conștituie cereri formulate de caă tre un operator al șerviciului de șalubrizare
îîmpotriva unor paî raî tși – perșoane fizice șau juridice, avaî nd ca obiect obligarea utilizatorilor individuali
la plata contravalorii șerviciilor de șalubrizare, precum șș i a penalitaă tșilor aferente aceștora, îîn temeiul
O.U.G. nr. 119/2007 privind maă șurile pentru combaterea îîntaî rzierii executaă rii obligatșiilor de plataă
rezultate din contracte comerciale, șau, dupaă intrarea îîn vigoare a Codului de proceduraă civilaă ,
dișpozitșiilor art. 1014 - Procedura ordonantșei de plataă , reșpectiv pe calea dreptului comun - art.1169
C.civ./ art.1270 C.civ.
ÎÎn contractul îîncheiat îîntre operatorul șerviciului de șalubrizare șș i utilizatori ș-a prevaă zut caă
neplata la șcadentșaă a șerviciilor preștate atrage șanctșiunea penalitaă tșilor de îîntaî rziere de 1%/zi de
îîntaî rziere, raportate la nivelul debitului, totalul penalitaă tșilor de îîntaî rziere putaî nd depaă șș i cuantumul
șumei așupra caă reia șunt calculate.

Soluții identificate la nivelul Tribunalului Constanța

a) Paî naă îîn anul 2015, indiferent de calea proceduralaă aleașaă șau calitatea perșoanei chemate îîn
judecataă – perșoanaă fizicaă șau juridicaă – practica unitaraă a Tribunalului Conștantșa a foșt îîn șenșul caă
inștantșa nu poate cenzura cuantumul penalitaă tșilor de îîntaî rziere știpulate îîn contractul îîncheiat îîntre
paă rtși, atunci caî nd aceșt cuantum nu a foșt conteștat de caă tre paî raî t.
b) ÎÎncepaî nd cu anul 2015, la nivelul Tribunalului Conștantșa ș-a conștatat șș i practica izolataă a
unor completuri care, fie reșping îîn tot cererea de obligare a paî raî tșilor la plata penalitaă tșilor, fie le
limiteazaă la nivelul debitului așupra caă ruia șe calculeazaă , invocaî nd dișpozitșiile Legii nr. 101/2006,
Legea șerviciului de șalubrizare a localitaă tșilor, Ordinul nr. 112/2007 privind aprobarea Contractului-
cadru de preștare a șerviciului de șalubrizare a localitaă tșilor, emiș de Autoritatea Natșionalaă de
Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitaă tși Publice 25, dar șș i jurișprudentșa CJUE îîn materie.
Curtea de Apel Conștantșa nu are conturataă , paî naă la aceșt moment, o practicaă îîn materia araă tataă .

25
Art. 7 din Ordinul nr.112/2007 emiș de Autoritatea Natșionalaă de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitaă tși
Publice privind aprobarea Contractului-cadru de preștare a șerviciului de șalubrizare a localitaă tșilor „Operatorul are
urmaă toarele drepturi:
a) șaă îîncașeze lunar contravaloarea șerviciilor preștate/contractate, coreșpunzaă tor tarifului aprobat de autoritaă tșile
adminiștratșiei publice locale, determinat îîn conformitate cu normele metodologice elaborate șș i aprobate de A.N.R.S.C.;
b) șaă aplice penalitaă tși egale cu nivelul dobaî nzii datorate pentru neplata la termen a obligatșiilor bugetare, îîn cazul
neachitaă rii facturilor la termen;”
Art. 42 alin. (10) din Legea nr.51/2006, Legea șerviciilor comunitare de utilitaă tși publice „Neachitarea facturii de caă tre
utilizator îîn termen de 30 de zile de la data șcadentșei atrage penalitaă tși de îîntaî rziere ștabilite conform reglementaă rilor legale
îîn vigoare, dupaă cum urmeazaă :
a) penalitaă tșile șe datoreazaă îîncepaî nd cu prima zi dupaă data șcadentșei;
b) penalitaă tșile șunt egale cu nivelul dobaî nzii datorate pentru neplata la termen a obligatșiilor bugetare;
c) valoarea totalaă a penalitaă tșilor nu va depaă șș i valoarea facturii șș i șe conștituie îîn venit al operatorului.

73
 b1) referitor la obligativitatea invocării din oficiu, în cazul în care utilizatorul este o persoană
fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, în temeiul Legii nr. 193/2000 şi al Directivei
93/13/CEE, a caracterului abuziv al clauzei care reglementează nu numai un alt cuantum al
penalităţilor decât nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, dar şi
posibilitatea ca penalităţile să depăşească debitul asupra cărora sunt calculate, ș-a conșiderat caă
jurișprudentșa Curtșii Europene de Juștitșie ește categoricaă , îîn șenșul caă inștantșele de judecataă șunt
obligate șaă examineze din oficiu șș i șaă îînlaă ture acele clauze conșiderate ca abuzive - a șe vedea cauzele
reunite C-240/98 – C-244/98 - Oceé ano Grupo Editorial SA v Rocioé Murciano Quintero (C-240/98) and
Salvat Editoreș SA v Joșeé M. Saé nchez Alcoé n Pradeș (C-241/98), Joșeé Luiș Copano Badillo (C-242/98),
Mohammed Berroane (C-243/98) and Emilio Vinñ aș Feliué (C-244/98), netradușaă îîn limba romaî naă ;
Cauza C-243/08 - Pannon GSM Zrt. îîmpotriva Erzșeé bet Suștikneé Gyoő rfi; Cauza C-472/11 Banif Pluș
Bank Zrt îîmpotriva Cșaba Cșipai șș i Viktoé ria Cșipai).
De așemenea, prin Hotaă raî rea din 14 iunie 2012 pronuntșataă îîn cauza C-618/10, Banco Eșpanñ ol
de Creé dito SA îîmpotriva Joaquîén Calderoé n Camino, ș-a ștatuat îîn șenșul caă Directiva 93/13/CEE a
Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie
interpretată în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru, precum cea în cauză în
acţiunea principală, care nu permite instanţei sesizate cu o cerere de somaţie de plată să aprecieze din
oficiu, in limine litiș sau într- o altă etapă a procedurii, deşi dispune de elementele de drept şi de fapt
necesare în acest scop, caracterul abuziv al unei clauze privind dobânda moratorie cuprinse într-un
contract încheiat între un vânzător sau un furnizor şi un consumator, în lipsa unei opoziţii formulate de
acesta din urmă.
ÎÎn contextul ultimei hotaă raî ri citate, ar fi nu numai poșibil, dar chiar obligatoriu a șe analiza din
oficiu caracterul abuziv al clauzei penale cuprinșe îîn contractele de șalubrizare, indiferent de calea
proceduralaă aleașaă de caă tre reclamant pentru șeșizarea inștantșei șau ștadiul procedurii.

b2) îîn ceea ce priveșș te utilizatorii persoane juridice s-a ridicat problema posibilităţii invocării
din oficiu, în baza art. 1247 C. civ.26, a nulităţii absolute a clauzei respective [conditșionat îînșaă de
ștabilirea caracterului general al intereșului ocrotit de dișpozitșiile art. 42 alin. (10) din Legea nr.
51/2006 șș i calificarea ca abuzivaă a clauzei din perșpectiva Legii nr. 72/2013 pentru combaterea
îîntaî rzierii îîn executarea obligatșiilor de plataă a unor șume de bani rezultaî nd din contracte 27.
Avaî nd îîn vedere caă , potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 51/2006, șerviciile comunitare de
utilitaă tși publice șunt definite ca „totalitatea activitaă tșilor reglementate prin prezenta lege șș i prin legi
șpeciale, care așiguraă șatișfacerea nevoilor eșentșiale de utilitate șș i intereș public general cu caracter
șocial ale colectivitaă tșilor locale”, iar potrivit alin. (4) al aceluiașș i articol, „șerviciile de utilitaă tși publice
fac parte din sfera serviciilor publice de interes general”, șe apreciazaă caă dișpozitșiile mentșionate
șunt inștituite pentru ocrotirea unui intereș general, iar îîncaă lcarea lor atrage nulitatea abșolutaă
prevaă zutaă de art. 1247 C. civ.

ÎÎn toate cazurile șe impune a fi pușe îîn dișcutșia contradictorie a paă rtșilor caracterul
abuziv/nulitatea clauzei reșpective.

Opinia formatorului INM

Contractele mentșionate nu șunt contracte adminiștrative, ci au naturaă civilaă , prin urmare șunt
șupușe normelor șș i principiilor de drept civil/ drept al conșumatorului.

26
„(1) Ește nul contractul îîncheiat cu îîncaă lcarea unei dișpoziţii legale inștituite pentru ocrotirea unui intereș general. (2)
Nulitatea abșolutaă poate fi invocataă de orice perșoanaă intereșataă , pe cale de acţiune șau de excepţie. (3) Instanţa este obligată
să invoce din oficiu nulitatea absolută.”
27
Capitolul V - Clauze contractuale șș i practici abuzive din Legea nr.72/2013 privind maă șurile pentru combaterea îîntaî rzierii
îîn executarea obligatșiilor de plataă a unor șume de bani rezultaî nd din contracte îîncheiate îîntre profeșionișș ti șș i îîntre aceșș tia șș i
autoritaă tși contractante:
Art.12 „Practica șau clauza contractualaă prin care șe ștabileșș te îîn mod vaă dit inechitabil, îîn raport cu creditorul,
termenul de plataă , nivelul dobaî nzii pentru plata îîntaî rziataă șau al daunelor-intereșe șuplimentare ește conșiderataă abuzivaă .”
Art. 15 „(1) Clauzele abuzive șunt lovite de nulitate abșolutaă .
(2) Raă șpunderea patrimonialaă pentru prejudiciile cauzate de clauzele șș i practicile abuzive ește atrașaă potrivit
prevederilor Legii nr. 287/2009, republicataă , cu modificaă rile ulterioare.”

74
 Având în vedere soluția adoptată cu privire la problema de drept de la pct. II 3 –
contractele încheiate între operatorii serviciului de salubrizare și utilizatorii finali, conform art.
13 alin. (3) din Legea nr. 101/2006 au natură civilă, cu consecința calificării litigiilor izvorâte
din aplicarea Legii nr. 101/2006 ca litigii de competența instanțelor civile sau pentru cauze
privind conflicte de muncă și asigurări sociale - s-a apreciat că nu se impune adoptarea unei
soluții cu privire la acest punct.

5. Titlul problemei de drept: Proces-verbal de constatare nereguli emis de Agenţia de

Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură. Efectele anulării actului juridic prin care s-a făcut
dovada dreptului de proprietate/de folosinţă cu privire la teren asupra subvenţiilor acordate
în cadrul unor scheme de sprijin (Curtea de Apel Suceava)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: alte tipuri de cauze
Obiect ECRÎS: conteștatșie act adminiștrativ fișcal; cod 5050
Acte normative incidente: art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011,
Cuvinte cheie: fonduri europene neramburșabile, APÎA, șubventșii

Situatșia de fapt care a prilejuit problema propușaă a conștat îîn aceea caă , ulterior aprobaă rii
cererii de acordare de șubventșii din fonduri europene neramburșabile, îîn temeiul dișpozitșiilor art. 2
alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, contractul de îînchiriere a terenului (îîncheiat șub imperiul
vechiului Cod civil) care a ștat la baza evaluaă rii eligibilitaă tșii cererii a foșt anulat îîn baza unei hotaă raî ri
judecaă toreșș ti definitive, context îîn care Agentșia de Plaă tși șș i Înterventșie pentru Agriculturaă a procedat la
recuperarea retroactivaă a șprijinului financiar îîn baza dișpozitșiilor art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011, șenș
îîn care a emiș proceș-verbal de ștabilire a neregulilor șș i de ștabilire a creantșelor bugetare.
a) ÎÎntr-o opinie, dacaă a foșt îîncheiat un contract cu executare șucceșivaă , ne șituaă m îîn ipoteza
unei exceptșii de la principiul retroactivitaă tșii nulitaă tșii, aștfel îîncaî t, îîntre paă rtșile din contractul de
îînchiriere a terenului, șe mentșin efectele produșe de contract paî naă la data raă maî nerii definitive a
hotaă raî rii judecaă toreșș ti de anulare a contractului - efecte care șe produc șș i așupra finantșatorului
(Comișia Europeanaă /donatorul public internatșional șș .a.).
Prin urmare, din aceaștaă perșpectivaă ește conșiderataă a fi nelegalaă maă șura adminiștrativaă
dișpușaă de Agentșia de Plaă tși șș i Înterventșie pentru Agriculturaă privind recuperarea retroactivaă (de la
data depunerii cererii de finantșare) a șprijinului financiar, aceaștaă maă șuraă adminiștrativaă putaî nd fi
dișpușaă numai de la data raă maî nerii definitive a hotaă raî rii judecaă toreșș ti prin care a foșt anulat
contractul de îînchiriere, dacaă aceașta ș-a pronuntșat îîn intervalul de 5 ani prevaă zut de dișpozitșiile art.
45 din O.U.G. nr. 66/2011 șș i numai îîn conditșiile îîn care, paî naă la data raă maî nerii definitive a hotaă raî rii
judecaă toreșș ti de anulare a contractului de îînchiriere, celelalte cerintșe de eligibilitate au foșt reșpectate
de șolicitant.
b) ÎÎntr-o altaă opinie, din perșpectiva dișpozitșiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011,
care defineșș te notșiunea de ”neregulaă ”, nu intereșeazaă , din punct de vedere al protejaă rii bunei șș i legalei
geștionaă ri a bugetului U.E., maniera îîn care dreptul intern îîntșelege șaă protejeze paă rtșile contractante
îîntr-un contract cu executare șucceșivaă de efectele nulitaă tșii contractului, conștatate printr-o hotaă raî re
judecaă toreașcaă .
Prin urmare, bugetul Uniunii Europene șș i autoritaă tșile cu competentșe îîn geștionarea aceștor
fonduri îîn cadrul diverșelor programe șunt tertș fatșaă de contractul de îînchiriere îîncheiat de reclamant
cu o altaă parte, aștfel îîncaî t anularea contractului echivaleazaă cu lipșa ab initio a unei conditșii de
eligibilitate a cererii de acordare de șprijin financiar șș i îîndreptaă tșeșș te Agentșia de Plaă tși șș i Înterventșie
pentru Agriculturaă la recuperarea retroactivaă - îîncepaî nd cu data depunerii cererii care coincide cu
data achitaă rii șumelor – a șprijinului financiar acordat.

Opinia formatorului INM

ÎÎn conșiderarea preeminentșei intereșului public al protejaă rii bugetului Uniunii Europene șș i a
fondurilor publice natșionale, anularea unui contract pe baza caă ruia a foșt evaluataă cererea de
finantșare șe raă șfraî nge așupra îîndeplinirii conditșiilor de eligibilitate șș i poate fundamenta, de regulaă , o
maă șuraă retroactivaă de recuperare a avantajului obtșinut.

75
 Sunt neceșare îînșaă unele nuantșaări, pentru caă includerea șituatșiei expușe îîn caî mpul notșiunii de
”neregulaă ”, conform definitșiei cuprinșe îîn art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, preșupune ca
abaterea de la legalitate, regularitate șau conformitate șaă rezulte dintr-o acţiune sau o inacţiune a
beneficiarului finanţării. De aceea, îîn cazul îîn care motivul de nulitate care a afectat contractul de
îînchiriere a terenului pe baza caă ruia a foșt evaluataă eligibilitatea cererii nu ește îîn niciun fel legat de o
conduitaă culpabilaă a beneficiarului, șe poate lua îîn conșiderare data raă maî nerii definitive a hotaă raî rii
judecaă toreșș ti de anulare, maă șura adminiștrativaă fiind mentșinutaă îîn acește limite.

A fost însușit, în unanimitate, punctul de vedere exprimat de formatorul INM.

S-a precizat că legislaţia aplicabilă în materie a prevăzut necesitatea dovedirii exploatării
terenului în vederea acordării subvenţiei – titularul subvenţiei fiind cel care exploatează terenul – ceea
ce se contestă de către APIA în acest tip de litigii nefiind exploatarea terenului – condiţie esenţială
pentru acordarea subvenţiei – ci valabilitatea titlului în temeiul căruia se realizează exploatarea.

6. Titlul problemei de drept: Acţiuni având ca obiect pretenţii – debit şi penalităţi de

întârziere, formulate de o societate comercială furnizor de servicii web, în calitate de
reclamant, în contradictoriu cu unităţi administrativ-teritoriale, în calitate de pârât,
întemeiate pe contracte de prestări servicii încheiate în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr.
34/2006, cu referire la obligaţia de plată a penalităţilor şi, în special, la cuantumul acestora,
faţă de specificul comun al situaţiei de fapt, al clauzelor contractuale invocate şi prin raportare
la incidenţa art. 4 din Legea nr. 469/2002 (Curtea de Apel Iași)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: alte tipuri de cauze
Obiect ECRÎS: actșiune îîn raă șpundere contractualaă ; cod 4811
Acte normative incidente: art. 4 din Legea nr. 469/2002; art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004
Cuvinte cheie: penalitaă tși, principiul prioritaă tșii intereșului public

a) ÎÎn primele litigii, din punct de vedere cronologic avaî nd ca obiect plata penalitaă tșilor, inștantșa
de fond a admiș actșiunea îîn totalitate șș i a obligat paî raî tșii la plata unor penalitaă tși, acceșorii ale debitelor
principale admișe prin actșiuni anterioare, îîntr-un cuantum care depaă șș eșș te chiar șș i de 12 ori valoarea
debitului principal.
ÎÎn acește litigii, paî raî tele unitaă tșile adminiștrativ-teritoriale nu au invocat incidentșa dișpozitșiilor
art. 4 din Legea nr. 469/2002 șș i nici inștantșa nu a analizat din oficiu aceaștaă îîmprejurare (șentintșa
civilaă nr. 381/18.09.2012, doșar nr. 3789/99/2012; șentintșa civilaă nr. 845/01.04.2014, doșar nr.
7433/99/2013).
Înștantșa a dat eficientșaă exclușiv dișpozitșiilor art. 369, art. 1073, art. 1081 C. civ. șș i clauzei
prevaă zute la art. 5.4. din contractul paă rtșilor, conform caă reia: „Neplata la termen a unei facturi atrage
dreptul operatorului de a șolicita beneficiarului plata de penalitaă tși de îîntaî rziere de 1,19% pe zi
calendarișticaă , calculate așupra contravalorii facturii, paî naă la data achitaă rii integrale a debitului”,
precum șș i dișpozitșiile referitoare la termenul de la care curg acește penalitaă tși (conform art. 5.5. din
contract, îîn termen de maxim 15 zile calendariștice de la data emiterii).
b) ÎÎntr-o altaă opinie, inștantșa a retșinut caă : „pretentșia reclamantei nu are un fundament
contractual, îîntrucaî t, chiar dacaă paă rtșile au știpulat îîn art. 5.4. al contractului, plata unor penalitaă tși de
1,19% pe zi calendarișticaă , calculate așupra contravalorii facturii, paî naă la data achitaă rii integrale a
debitului, la epoca îîncheierii conventșiei era îîn vigoare Legea nr. 469/2002, care prevedea la art. 4 caă
totalul penalitaă tșilor de îîntaî rziere îîn decontare nu poate depaă șș i cuantumul șumei așupra caă reia șunt
calculate, cu exceptșia cazului îîn care prin contract ș-a știpulat contrariul.
Abrogarea Legii nr. 469/2002 îîn iulie 2009 nu are influentșaă, ataî ta timp caî t paă rtșile nu au
modificat explicit clauzele contractului cu școpul de a include șș i penalitaă tșile de îîntaî rziere îîntr-un
cuantum mai mare decaî t al creantșei principale. Dacaă initșial vointșa neechivocaă a paă rtșilor a foșt de a nu
șe ștabili penalitaă tși mai ridicate, șchimbarea aceștei îîntșelegeri nu șe poate demonștra decaî t prin
prezentarea unui act modificator al contractului, document inexiștent îîn șpetșaă.
S-a mai avut îîn vedere, îîn aceeașș i opinie, regula dupaă care principiul libertaă tșii contractuale
ește șubordonat principiului prioritaă tșii intereșului public, conform art. 8 alin. (3) din Legea nr.
554/2004, ceea ce impune șaă fie luataă îîn conșiderare exclușiv vointșa paă rtșilor la momentul îîncheierii
contractului.

76
 Opinia formatorului INM

Pentru litigiile privind contractele adminiștrative, art. 8 alin. (3) din Legea contencioșului
adminiștrativ nr. 554/2004 inștituie regula potrivit caă reia principiul libertaă tșii contractuale ește
șubordonat principiului prioritaă tșii intereșului public, aștfel caă șolutșia limitaă rii cuantumului
penalitaă tșilor de îîntaî rziere la valoarea debitului principal așiguraă echilibrul rezonabil îîntre intereșul
legitim privat al furnizorului șerviciului șș i intereșul public al unitaă tșii adminiștrativ-teritoriale
beneficiare.

În unanimitate, a fost însușită opinia exprimată de formatorul INM, cu reținerea motivării

suplimentare indicată și în propunerea înaintată de Curtea de Apel Iași, în sensul că limitarea
cuantumului penalităților de întârziere la valoarea debitului principal se justifică și după
abrogarea dispozițiilor Legii nr. 469/2002 (lege sub imperiul căreia au fost încheiate
contractele) în absența unei înțelegeri ulterioare a părților în sensul înlăturării efectelor
dispozițiilor din actul normativ menționat, prin stipularea expresă a penalităților într-un
cuantum mai mare decât cel al creanței principale.

7. Titlul problemei de drept: Posibilitatea instanţei care soluţionează cererea de despăgubiri în

executarea contractului de achiziţie publică, în temeiul art. 286 din O.UG. nr. 34/2006, de a
invoca nulitatea contractului de achiziţie publică, motivat de faptul că este încălcată obligaţia
de a nu diviza contractul de achiziţie, prevăzută de art. 23 din O.UG. nr. 34/2006 şi obligaţia de
a respecta principiile generale prevăzute de art. 2 din O.UG. nr. 34/2006 (Curtea de Apel Iași)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: achizitșii publice
Obiect ECRÎS: litigi privind achizitșiile publice; cod 5150
Acte normative incidente: art. 2, art. 19, art. 23, art. 286 din O.UG. nr. 34/2006
Cuvinte cheie: achizitșii publice, nulitate

Ește vizataă ipoteza contractelor de achizitșie directaă a șerviciilor, produșelor, pentru valori mai
mici decaî t cele ștabilite îîn art. 19, îîn forma îîn vigoare la data îîncheierii contractelor, pentru care ește
neceșar un document juștificativ.
Premergaă tor aceștor contracte nu exiștaă vreo proceduraă șimplificataă de achizitșie.
ÎÎn ipoteza îîn care șe divizeazaă contractul de preștaă ri șervicii pentru îîncaă lcarea art. 23, șe poate
invoca din oficiu nulitatea contractului, chiar dacaă autoritatea contractantaă nu invocaă aceșt motiv. Se
apreciazaă caă îîncaă lcarea art. 23 ește un motiv de nulitate abșolutaă pentru caă șe apaă raă intereșul general
de a nu șe eluda dișpozitșiile șpeciale de atribuire a contractelor de achizitșie din aceșt act normativ.
Pentru ipoteza îîncaă lcaă rii dișpozitșiilor art. 19 prin lipșa documentului juștificativ îîn atribuirea
contractului, nu exiștaă un punct de vedere unitar cu privire la șanctșiunea aplicabilaă – nulitatea
abșolutaă șau relativaă .
De așemenea, nu exiștaă un punct de vedere unitar cu privire la modalitatea de aplicare de
caă tre autoritatea publicaă , la data atribuirii, a principiilor nedișcriminaă rii, tratamentului egal șș i
tranșparentșei, îîn cazul contractelor cu valoare mai micaă decaî t cea știpulataă îîn art. 19 din O.UG. nr.
34/2006 șș i cu privire la poșibilitatea verificaă rii de caă tre inștantșaă a reșpectaă rii aceștor principii.

Opinia formatorului INM

Propunerea tranșmișaă de Curtea de Apel nu contșine elemente pe baza caă rora șaă poataă fi
identificat cu exactitate cadrul normativ aplicabil.
ÎÎn eșentșaă, art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 reglementeazaă achizitșiile directe, care șe realizeazaă pe
bazaă de document juștificativ. ÎÎn lipșa documentului juștificativ care șaă includaă denumirea șș i datele de
identificare ale operatorului economic, obiectul achizitșiei, valoarea achizitșiei, cantitatea achizitșionataă
șș i data realizaă rii achizitșiei, șe pune problema exiștentșei îînșeșș i a contractului de achizitșie, aștfel caă o
cerere de deșpaă gubire formulataă de operatorul economic ește lipșitaă de un fundament contractual.

77
 În cadrul dezbaterilor a fost precizată problema suspusă discuţiei, în sensul că aceasta vizează
posibilitatea invocării din oficiu de către instanţă a nulităţii contractului de achiziţie directă, în cadrul
acţiunii în pretenţii, fără ca vreuna dintre părţi să fi invocat nulitatea.
A fost adoptată, în unanimitate, opinia conform căreia, într-o acțiune contractuală
întemeiată pe dispozițiile art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, încălcarea dispozițiilor art. 26 din
același act normativ constituie un motiv de nulitate absolută, care poate fi invocat de instanță
din oficiu.

8. Titlul problemei de drept: Efectele asupra legalităţii deciziilor de impunere emise de către
casele de asigurări de sănătate a Hotărârii pronunţate de către Curtea de Justiţie a Uniunii
Europene în cauza C-201/14 Bara şi alţii (Curtea de Apel Oradea)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: alte tipuri de cauze
Obiect ECRÎS: conteștatșie act adminiștrativ fișcal; cod 5050
Acte normative incidente: art. 10, art. 11 șș i art. 13 din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European
șș i a Conșiliului din 24 octombrie 1995; art. 18 din Legea nr. 677/2001
Cuvinte cheie: date cu caracter perșonal, nulitate

• Într-o opinie ș-a retșinut caă , îîn șituatșia îîn care partea reclamantaă invocaă decizia mai șuș
mentșionataă , inștantșa trebuie șaă dea eficientșaă hotaă raî rii pronuntșate de CJUE, potrivit caă reia „articolele
10, 11 şi 13 din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995
privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera
circulaţie a acestor date trebuie interpretate în sensul că se opun unor măsuri naţionale precum cele în
discuţie în litigiul principal, care permit unei autorităţi a administraţiei publice a unui stat membru să
transmită date personale unei alte autorităţi a administraţiei publice şi prelucrarea lor ulterioară, fără
ca persoanele vizate să fi fost informate despre această transmitere sau despre această prelucrare .” CJUE
concluzioneazaă caă prelucrarea de caă tre CNAS a datelor tranșmișe de ANAF preșupunea informarea
perșoanelor vizate de acește date îîn legaă turaă cu școpurile aceștei prelucraă ri, precum șș i cu categoriile
de date vizate, îîn șpetșaă date privind veniturile.
 Emiterea deciziilor de impunere ește, îîn mod evident, rezultatul prelucraă rii datelor cu
caracter perșonal comunicate cașelor de așiguraă ri de șaă naă tate de caă tre ANAF pe baza protocolului
îîncheiat îîntre aceștea, faă raă prealabila îîncunoșș tiintșare a contribuabililor. Se poate aprecia caă șuntem îîn
prezentșa unui act adminiștrativ emiș de organul care adminiștra la acel moment colectarea
contributșiilor de așiguraă ri șociale de șaă naă tate cu îîncaă lcarea obligatșiilor imperative ce le revin
operatorilor de date cu caracter perșonal.
 Vaă taă marea produșaă contribuabilului rezultaă din ștabilirea îîn șarcina șa a unor obligatșii
fișcale pe baza unor date privind veniturile șale, deșpre a caă ror prelucrare nu a avut cunoșș tintșaă,
șanctșiunea care șe impune pentru îînlaă turarea aceștei vaă taă maă ri fiind lipșirea de efecte juridice a
actului adminiștrativ emiș îîn conditșiile mai șuș prezentate.
 Dreptul la protectșia datelor cu caracter perșonal șe bucuraă de o reglementare șpecialaă îîn
dreptul comunitar, protectșie a caă rei îîncaă lcare, prin șuprematșia ocrotirii aceșteia de caă tre normele
comunitare fatșaă de legișlatșia natșionalaă , atrage nelegalitatea actelor adminiștrative emișe de caă tre
autoritaă tșile publice natșionale, inclușiv cele fișcale, faă raă a fi neceșaraă îîncadrarea aceștui motiv de
nelegalitate îîn vreunul din cazurile de nulitate ale actului adminiștrativ fișcal prevaă zut de legișlatșia
natșionalaă îîn aceaștaă materie (art. 46 V. C. proc. fișcalaă ).
 Cerintșa informaă rii perșoanelor vizate de prelucrarea datelor lor cu caracter perșonal ește o
conditșie neceșaraă exercitaă rii de caă tre acește perșoane a dreptului lor de acceș șș i rectificare a datelor
prelucrate șș i a dreptului de opozitșie fatșaă de prelucrarea datelor. Scopul informaă rii îîl conștituie
prelucrarea corectaă a datelor cu caracter perșonal.

• S-a exprimat șș i opinia caă normele legale reșpective ocroteșc un intereș particular, al perșoanei
ale caă rei date au foșt tranșmișe faă raă o informare prealabilaă a aceșteia, iar șanctșiunea care intervine îîn
cazul îîncaă lcaă rii obligatșiei de informare ește nulitatea relativaă , conditșionataă de exiștentșa unei vaă taă maă ri.
ÎÎn maă șura îîn care contribuabilul nu conteștaă corectitudinea datelor tranșmișe, ci numai lipșa
informaă rii șale, ș-a apreciat caă nu poate fi retșinutaă o vaă taă mare care șaă nu poataă fi îînlaă turataă altfel decaî t
prin anularea actului adminiștrativ.

78
 Se retșin îîn aceșt șenș șș i prevederile art. 18 din Legea nr. 677/2001, potrivit caă rora orice
persoană care a suferit un prejudiciu îîn urma unei prelucraă ri de date cu caracter perșonal, efectuataă
ilegal, șe poate adreșa inștantșei competente pentru repararea aceștuia.

• Cu privire la problema referitoare la poșibilitatea șau obligatșia inștantșei de a invoca din oficiu
efectele cauzei CJUE C-201/14 îîn doșarele aflate pe rolul inștantșei de judecataă , fond șau caă i de atac,
îîntrucaî t îîn urma dișcutșiilor purtate nu ș-a putut ajunge la o opinie majoritaraă ș-a hotaă raî t amaî narea
dișcutaă rii pentru șș edintșa din iunie 2016.
S-a apreciat caă șolutșia aceștei probleme de drept depinde de aprecierea dataă naturii intereșului
ocrotit prin normele de protectșie a perșoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter perșonal:
dacaă șe apreciazaă caă aceștea ocroteșc un intereș particular, inștantșa nu are obligatșia de a pune îîn
dișcutșie din oficiu îîncaă lcarea normelor privind prelucrarea datelor cu caracter perșonal prin
prelucrarea de caă tre CNAS a datelor tranșmișe de ANAF, faă raă informarea prealabilaă a așiguratului.

Opinia formatorului INM

Hotaă raî rea pronuntșataă de CJUE îîn cauza C-201/14 (Bara) oferaă o interpretare a articolelor 10, 11
șș i 13 din Directiva 95/46, îîn șenșul caă aceștea șe opun unor maă șuri natșionale precum cele îîn dișcutșie
îîn litigiul principal, care permit unei autoritaă tși a adminiștratșiei publice a unui ștat membru șaă
tranșmitaă date perșonale unei alte autoritaă tși a adminiștratșiei publice șș i prelucrarea lor ulterioaraă , faă raă
ca perșoanele vizate șaă fi foșt informate deșpre aceaștaă tranșmitere șau deșpre aceaștaă prelucrare.
ÎÎntr-o actșiune îîn contencioș adminiștrativ șubiectiv îîntemeiataă pe prevederile art. 1 alin. (1) șș i
art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, inștantșa de contencioș adminiștrativ îînveștitaă cu fondul cauzei
are poșibilitatea de a verifica, îîn îîntreg contextul probator, dacaă perșoana vizataă a șuferit o vaă taă mare
generataă de tranșmiterea unor datelor perșonale șș i de prelucrarea lor faă raă a fi foșt informataă , mai
exact dacaă actul adminiștrativ individual pe care l-a conteștat ș-a bazat exclușiv pe acele date
tranșmișe contrar Directivei.
ÎÎn ceea ce priveșș te poșibilitatea inștantșei de a invoca din oficiu hotaă raî rea CJUE, șunt aplicabile
argumentele expușe îîn opinia de la pct. ÎÎÎ.2.

A fost însușită, în unanimitate, soluția propusă în punctul de vedere al formatorului INM,

în sensul că, într-o acțiune în contencios administrativ subiectiv întemeiată pe prevederile art. 1
alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ învestită
cu fondul cauzei are posibilitatea de a verifica, în întreg contextul probator, dacă persoana
vizată a suferit o vătămare, din punct de vedere al obligației fiscale stabilite în sarcina acesteia,
generată de transmiterea și prelucrarea unor datelor personale fără a fi fost informată în
prealabil.
În ceea ce privește posibilitatea instanței de a invoca din oficiu hotărârea CJUE, soluția
adoptată este identică celei reținute pentru problema menționată la pct. III.2.

 În ceea ce priveşte efectele pe care le produce hotărârea CJUE din cauza Bara asupra actului
individual de impunere administrativ-fiscal, în cadrul dezbaterilor au fost exprimate opinii atât în sensul
anulării actelor administrative individuale, vătămarea contribuabilului fiind prezumată din faptul
stabilirii în sarcina sa a unor obligaţii fiscale exclusiv pe baza unor date privind veniturile sale, despre a
căror transmitere şi prelucrare nu a avut cunoştinţă, cât şi opinii în sensul că vătămarea trebuie
dovedită, fiind în ipoteza unui contencios administrativ subiectiv.
 În aprecierea efectului încălcării dreptului la informare asupra legalităţii actului
administrativ individual trebuie avut în vedere şi principiul fundamental al dreptului UE, şi anume
proporţionalitatea măsurii, precum şi dreptul la un proces echitabil recunoscut organului fiscal.
 Vătămarea care face obiectul analizei în cadrul contenciosului subiectiv trebuie să vizeze
consecinţele fiscale ale transmiterii/prelucrării datelor cu caracter personal, concretizate în stabilirea
de obligaţii fiscale pe baza unor date care nu corespund realităţii (aspect care poate fi stabilit pe calea
unei expertize fiscale).
 În precizările oferite de reprezentantul Agentului Guvernamental s-a menţionat că prin
hotărârea pronunţată în cauza Bara CJUE nu pus în discuţie valabilitatea actelor de impunere
individuale şi nu a contestat dreptului autorităţilor de a transmite datele personale în discuţie, ci a
constatat încălcarea drepturilor contribuabililor la informare, prin urmare vătămarea trebuie analizată

79
strict din perspectiva dreptului la informare. În lumina acestui raţionament, ceea ce apare ca fiind
relevant în acest tip de litigii, atunci când se analizează legalitatea actului individual de impunere, nu
este faptul că emiterea lui s-a bazat exclusiv pe aceste date cu caracter personal, ci caracterul incorect al
datelor care au stat la baza emiterii actului de impunere, determinat de lipsa informării prealabile a
contribuabilului.
 În ceea ce priveşte remediile aflate la dispoziţia contribuabilului în ipoteza încălcării
dreptului la informare, atât Directiva, cât şi norma internă aplicabilă - art. 18 din Legea nr. 677/2001 –
prevăd posibilitatea formulării unei acţiuni având ca obiect acordarea de despăgubiri.

9. Titlul problemei de drept: Probleme legate de aplicarea Legii nr. 124/2014, privind unele
măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: alte tipuri de cauze
Obiect ECRÎS: litigii privind Curtea de Conturi (Legea nr. 91/1992); cod 5130
Acte normative incidente: Legea nr. 124/2014; art. 55 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 571/2003
Cuvinte cheie: aminiștie fișcalaă

9.1. Sferă de aplicare, drepturi salariale acordate în baza contractului colectiv de muncă
(Curtea de Apel Galați)

Soluții identificate la nivelul Tribunalului Vrancea

• Într-o opinie (șentintșa civilaă nr. 38/03.02.2016) a foșt admișaă actșiunea avaî nd ca obiect anularea
dișpozitșiei primarului șș i a foșt îînlaă turataă obligatșia reclamantșilor de reștituire a șumelor imputate,
retșinaî ndu-șe caă reclamantșii fac parte din perșonalul contractual al Primaă riei, calitate îîn care au
beneficiat de compenșatșii lunare pentru mentșinerea șaă naă taă tșii șș i șecuritaă tșii muncii șș i pentru
îîmbunaă taă tșirea conditșiilor la locul de muncaă . ÎÎn motivarea șolutșiei ș-a retșinut caă nu șe poate retșine o
culpaă a reclamantșilor, caî taă vreme acordarea compenșatșiilor ș-a faă cut îîn baza unei hotaă raî ri raă mașaă
definitivaă prin nerecurare (șentintșa civilaă nr. 3792/7.06.2013 a Tribunalului Vrancea) iar
îîmprejurarea caă prin actul Curtșii de Conturi ș-a conștatat nelegalitatea acordaă rii drepturilor nu ește de
naturaă a îînlaă tura caracterul definitiv șș i executoriu al hotaă raî rii judecaă toreșș ti de conșfintșire a acordului
de mediere, caî taă vreme drepturile așupra caă rora paă rtșile au negociat pot face obiectul medierii, nefiind
exclușe potrivit art. 2 din Legea nr. 192/2006, șș i nici o parte vaă taă mataă nu a formulat actșiune îîn
deșfiintșarea tranzactșiei, conform art. 2278 Cod civil. S-a mai retșinut caă Legea nr. 124/2014, intrataă îîn
vigoare la 27.09.2014, a amniștiat obligatșiile de reștituire a șumelor conștatate necuvenite prin acte
ale Curtșii de Conturi.

• Într-o altă opinie (șentintșa civilaă nr. 34/01.02.2016 ; decizia civilaă a Curtșii de Apel Galatși nr.
1179/29.05.2015, pronuntșataă îîn doșarul nr. 2353/91/2014) ș-a retșinut caă nu șunt incidente
prevederile Legii nr. 124/2014, îîntrucaî t aceașta are îîn vedere perșonalul ale caă rui venituri de naturaă
șalarialaă au foșt ștabilite îîn baza actelor normative privind șalarizarea perșonalului din șectorul
bugetar; or, drepturile șpeciale îîn bani pentru reclamantși ș-au acordat îîn baza contractului colectiv de
muncaă , iar nu îîn baza actelor normative privind șalarizarea perșonalului bugetar. Atunci caî nd
legiuitorul a dorit amniștierea șumelor acordate ca drepturi prin contracte șau acorduri colective de
muncaă a mentșionat aceașta în mod expres (de ex. Legea nr. 84/2012 privind unele maă șuri referitoare
la veniturile de naturaă șalarialaă ale perșonalului plaă tit din fonduri publice prevede, la art. l, caă legea șe
aplicaă perșonalului din șectorul bugetar plaă tit din bugetul general conșolidat al ștatului ale caă rui
venituri de naturaă șalarialaă au foșt ștabilite paî naă la intrarea îîn vigoare a legii-cadru nr. 284/2010
privind șalarizarea unitaraă a perșonalului plaă tit din fonduri publice, cu modificaă rile ulterioare, îîn
baza: a) contractelor șau acordurilor colective de muncaă îîncheiate, îînregiștrate la Minișterul Muncii,
Familiei șș i Protectșiei Sociale șau, dupaă caz, la inșpectoratele teritoriale de muncaă șș i neconteștate la
inștantșele judecaă toreșș ti competente; b) hotaă raî rilor conșiliilor locale șș i judetșene; c) contractelor de
muncaă /conventșiilor civile îîncheiate îîn cadrul proiectelor finantșate din fonduri europene, conform
Ghidului de finantșare, îîn care Minișterul Educatșiei, Cercetaă rii, Tineretului șș i Sportului șau unitaă tșile șș i
inștitutșiile aflate in șubordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener); tendintșa legiuitorului
ește de a șublinia caă dupaă aparitșia Legii nr. 284/2010 nu ește poșibilaă acordarea unor drepturi prin

80
contracte șau acorduri colective de muncaă , iar îîn Legea nr. 124/2014 nu a prevaă zut poșibilitatea
amniștierii șumelor acordate îîn aceaștaă modalitate.

9.2. Efectul intrării în vigoare a Legii nr. 124/2014 asupra valabilităţii deciziilor Curţii de
Conturi în ce priveşte măsura dispusă de aceasta de recuperare a prejudiciului constând în
plata drepturilor salariale în mod necuvenit, prevăzute de Legea nr. 124/2014 (Curtea de Apel
Oradea)

• S-a apreciat caă Legea nr. 124/2014 nu are nici un efect juridic așupra deciziilor emișe de
Curtea de Conturi anterior intraă rii șale îîn vigoare, îînșaă afecteazaă valabilitatea deciziilor emișe ulterior,
îîn ce priveșș te maă șura de recuperare a prejudiciului ștabilit ca urmare a plaă tșii drepturilor șalariale
conștatate a fi acordate necuvenit prin decizia Curtșii de Conturi șș i care intraă șub incidentșa
prevederilor Legii nr. 124/2014 (ca șituatșie premișaă ).
Problema nu vizeazaă drepturile șalariale ce nu intraă șub incidentșa Legii nr. 124/2014, ce
urmeazaă a fi apreciataă de inștantșa de judecataă îîn concret îîn fiecare șpetșaă.
Argumente îîn șuștșinerea șolutșiei:
 exonerarea la plataă opereazaă nu doar fatșaă de veniturile de naturaă șalarialaă deja conștatate ca
fiind nelegale de Curtea de Conturi paî naă la data intraă rii îîn vigoare a legii, ci pentru toate veniturile de
naturaă șalarialaă acordate pe perioada ulterioaraă Legii nr. 84/2012 șș i paî naă la data intraă rii îîn vigoare a
Legii nr. 124/2014;
 prin venituri de naturaă șalarialaă șe îîntșelege orice șumaă de bani achitataă angajatului bugetar, fie
caă ește vorba de șporuri, drepturi, șpeciale șau acordarea unor șume de bani pentru achizitșionarea
unei tșinute șau pentru compenșarea deșfaă șș uraă rii activitaă tșii îîn conditșii improprii șub așpectul șaă naă taă tșii
șș i șecuritaă tșii muncii;
 îîn ceea ce priveșș te deciziile emișe de Curtea de Conturi anterior intraă rii îîn vigoare a Legii nr.
124/2014, îîntrucaî t, la momentul emiterii actului adminiștrativ aceșta a reșpectat toate dișpozitșiile
legale, ește valabil emiș, Legea nr. 124/2014 neputaî ndu-i afecta valabilitatea. Efectul legii șe va
produce îîn etapa punerii îîn executare a deciziei Curtșii de Conturi, îîn șenșul caă aceașta nu îîșși va mai
produce efectele șub așpectul maă șurii de recuperare a prejudiciului.

• A foșt exprimataă șș i opinia conform caă reia reclamantul nu juștificaă un intereș îîn anularea
actului adminiștrativ, îîntrucaî t aceșta nu a produș efecte paî naă la momentul intraă rii îîn vigoare a Legii
nr. 124/2014 iar ulterior aceștui moment, efectele șale au îîncetat.

Opinia formatorului INM

Potrivit art. 55 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 571/2003 (Codul fișcal) - îîn vigoare la data
adoptaă rii Legii amniștiei fișcale - regulile proprii veniturilor din șalarii șe aplicaă tuturor tipurilor de
venituri șau avantaje de naturaă șalarialaă ori așimilate șalariilor îîn vederea impunerii.
Așș a cum șe prevede expreș îîn art. 1 lit. a), Legea nr. 124/2014 șe aplicaă exclușiv perșoanelor
ale caă ror venituri de naturaă șalarialaă au foșt ștabilite îîn baza actelor normative privind șalarizarea
perșonalului bugetar, îîn caî mpul ei de reglementare neintraî nd șș i drepturile de naturaă șalarialaă
acordate îîn temeiul unor contracte colective de muncaă .
Legea nr. 124/2014 nu produce efecte juridice așupra deciziilor emișe Curtea de Conturi
anterior intraă rii șale îîn vigoare, îînșaă afecteazaă valabilitatea maă șurilor ulterioare de recuperare a
prejudiciilor ștabilite îîn baza abaterilor financiare conștatate prin decizia Curtșii de Conturi.

 Referitor la problema menționată la pct. 9.1. nu s-a putut contura, în urma dezbaterilor, o
opinie majoritară. Problema urmează a fi pusă în discuție și cu ocazia întâlnirii semestriale a
președinților secțiilor specializate pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

În cadrul dezbaterilor, suplimentar faţă de argumentele expuse în punctul de vedere al

formatorului INM, în favoarea soluţiei interpretării restrictive a sferei de aplicare a Legii nr. 124/2014,
s-a invocat caracterul special al acesteia.

81
 În sprijinul interpretării extensive a sferei de aplicare a Legii nr. 124/2014 – soluţie reţinută în
unele soluţii din practica judiciară – s-au adus următoarele argumente, unele preluate din motivarea
instanţelor:
- contractele colective de muncă care acordau drepturi peste cele prevăzute în legislaţia privind
salarizarea au fost ele însele consecinţa aplicării greşite a legislaţiei privind salarizarea;
- practica Curţii de Conturi, în prima etapă de aplicare a Legii nr. 124/2014, a fost în sensul
recunoaşterii incidenţei legii cu privire la indemnizaţia de dispozitiv, eliminând din sfera ei de aplicare
doar drepturile privind menţinerea sănătăţii.
- interpretând restrictiv textul de lege se restrâng foarte mult, din punct de vedere practic,
cazurile care intră în sfera de aplicare a legii.

 Referitor la problema menționată la pct. 9.2. a fost însușită, în unanimitate, soluția că

Legea nr. 124/2014 nu produce efecte cu privire la actele de control ale Curții de Conturi emise
anterior intrării în vigoare a legii.
În ceea ce privește acele administrative de control emise de Curtea de Conturi după
intrarea în vigoare a Legii nr. 124/2014, a fost însușită, cu majoritate, soluția conform căreia
dispoziția de recuperare a prejudiciului din astfel de acte este lovită de nulitate ca efect al
intrării în vigoare a Legii 124/2014, cu motivarea că, o dată cu intrarea a vigoare a Legii nr.
124/2014, care a aministiat recuperarea drepturilor salariale, nu ar mai putea fi reținut un
temei pentru emiterea deciziei de recuperare a prejudiciului. În acest context, a fost subliniată
importanţa aplicării de către autorităţile administrative în mod direct a dispoziţiilor legii aministiei
fiscale, în sensul de a nu mai emite decizii de imputare pentru sumele aministiate, preîntâmpinând, în
acest fel, acţiuni prin care se solicită anularea deciziilor de impunere.

10. Titlul problemei de drept: Beneficiarii amnistiei fiscale potrivit Legii nr. 126/2014 şi
efectele intrării în vigoare a Legii nr. 126/2014 asupra valabilităţii deciziilor emise de Agenţia
Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială în ce priveşte măsura de recuperare a prejudiciului
constând în plata indemnizaţiei de creştere a copilului, în mod necuvenit (Curtea de Apel
Oradea)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: alte tipuri de cauze
Obiect ECRÎS: anulare act adminiștrativ; cod 4850
Acte normative incidente: art. ÎÎ, art. ÎÎÎ din Legea nr. 126/2014
Cuvinte cheie: aminiștie fișcalaă , indemnizatșie creșș tere copil

 S-a apreciat caă Legea nr. 126/2014 nu are nici un efect juridic așupra deciziilor emișe de
Agentșia Judetșeanaă pentru Plaă tși șș i Înșpectșie Socialaă anterior intraă rii șale îîn vigoare.
Amniștia fișcalaă intervenitaă prin art. ÎÎ din Legea nr. 126/2014 ește o îîmprejurare care tșine de
executarea actului adminiștrativ, neavaî nd relevantșaă așupra legalitaă tșii șau nelegalitaă tșii actului
adminiștrativ. ÎÎn maă șura îîn care printr-un act normativ șe ștabileșș te caă anumite creantșe bugetare nu
șe mai datoreazaă , dișpozitșiile actului adminiștrativ care ștabileșc o aștfel de creantșaă îîșși pierd
caracterul executoriu, nemaiputaî nd fi pușe îîn aplicare, faă raă ca aceașta șaă atragaă anularea actului
adminiștrativ emiș îîn conditșii de legalitate.
 ÎÎn ceea ce priveșș te refuzul Agentșiei Judetșene pentru Plaă tși șș i Înșpectșie Socialaă de a aproba
șcutirea de la plataă a debitelor ștabilite prin decizii de recuperare a aceștora conștituite îîn șarcina
perșoanelor cu drepturi de indemnizatșie pentru creșș terea copilului/știmulent/știmulent de inșertșie,
îîn baza O.U.G. nr. 148/2005 șau a O.U.G. nr. 111/2010, problema juridicaă ce poate genera o practicaă
neunitaraă o conștituie interpretarea art. ÎÎ șș i art. ÎÎÎ din Legea nr. 126/2014 28, șș i domeniul de aplicare
a șcutirii reglementate la art. ÎÎ29.
28
„Debitele cu titlu de indemnizatșie pentru creșș terea copilului/știmulent/știmulent de inșertșie acordate îîn baza O.U.G. nr.
148/2005 șau a O.U.G. nr. 111/2010 conștituite din culpa debitorului, materializată în foloșirea cu intentșie de caă tre aceșta a
unor documente deșpre care cunoșș tea caă au foșt eliberate cu nereșpectarea legii, declararea de caă tre aceșta a unor date
neconforme realitaă tșii șau nedeclararea unor informatșii nu fac obiectul șcutirii la plataă , conform prevederilor art. ÎΔ.

29
“(1) Debitele conștituite șau care urmeazaă a fi conștituite îîn șarcina perșoanelor cu drepturi de indemnizatșie pentru
creșș terea copilului/știmulent/știmulent de inșertșie, îîn baza Ordonantșei de urgentșaă a Guvernului nr. 148/2005 privind
șuștșinerea familiei îîn vederea creșș terii copilului, aprobataă cu modificaă ri șș i completaă ri prin Legea nr. 7/2007, cu modificaă rile

82
 Spetșele dedușe judecaă tșii au vizat ipoteza nedeclaraă rii de caă tre beneficiarul indemnizatșiei a unor
informatșii privind realizarea de venituri ulterior momentului ștabilirii indemnizatșiei de creșș tere a
copilului, pe parcurșul concediului de îîngrijire a copilului, reșpectiv venituri din activitaă tși
independente.
S-a apreciat caă aceștea nu șe îîncadreazaă îîn șfera de reglementare a art. ÎÎÎ din Legea nr.
126/2014, îîntrucaî t art. ÎÎ ar fi lipșit de efecte juridice șau ar fi aplicabil doar îîn șituatșia îîn care
indemnizatșia a foșt calculataă șau plaă titaă îîn mod eronat, faă raă nici o culpaă a beneficiarului.
De așemenea, ș-a conșiderat caă amniștia fișcalaă ește aplicabilaă șș i îîn cazul îîn care debitul a foșt
ștabilit îîntrucaî t beneficiarul a realizat venituri șupușe impozitului șș i copilul nu a îîmplinit vaî rșta de 1
an, reșpectiv 2 ani, avaî nd îîn vedere caă îîn expunerea de motive a proiectului Legii nr. 126/2014, ș-a
retșinut caă , raportat la natura beneficiilor de așiștentșaă șocialaă , îîn șpecial a indemnizatșiei pentru
creșș terea copiilor, ca maă șuraă de îînlocuire a venitului șalarial al paă rintelui deștinataă exclușiv creșș terii șș i
îîngrijirii copilului, recuperarea șumelor conștituite ca debite va conduce la o șcaă dere accentuataă a
bugetului familiei, putaî nd determina vulnerabilizarea reșurșelor deștinate creșș terii șș i îîngrijirii
copilului. Totodataă , ș-a mai retșinut caă îîn practicaă debitele au foșt ștabilite îîn șarcina beneficiarilor de
indemnizatșie care au realizat venituri din diverșe contracte, pentru îîntregirea venitului familial îîn
vederea creșș terii șș i îîngrijirii copilului, faă raă șaă prevadaă implicatșiile așupra dreptului la indemnizatșie.
Pe de altaă parte, prin Ordinul nr. 103/2014 privind aprobarea procedurii de efectuare a plaă tșii
reștituirilor prevaă zute de Legea nr. 126/2014, precum șș i pentru ștabilirea unor maă șuri îîn vederea
recuperaă rii debitelor îînregiștrate cu titlu de indemnizatșie pentru creșș terea copilului, precum șș i a
inștructșiunilor de aplicare a prevederilor art. ÎÎ-ÎV din Legea nr. 126/2014, precum șș i pentru ștabilirea
unor maă șuri îîn vederea recuperaă rii debitelor îînregiștrate cu titlu de indemnizatșie pentru creșș terea
copilului șe prevede, la art. 2, caă nu fac obiectul șcutirii la plataă șș i/șau reștituirii debitele care, dupaă
caz:
a) șunt conteștate prin actșiune îîn inștantșaă șș i aflate îîn pronuntșare;
b) șunt conteștate prin actșiune îîn inștantșaă șș i pentru care inștantșa ș-a pronuntșat printr-o
hotaă raî re judecaă toreașcaă raă mașaă definitivaă ;
c) șunt ștabilite ca urmare a corectaă rii veniturilor care au ștat la baza ștabilirii dreptului, fie
din cauza completaă rii incorecte de caă tre angajator a adeverintșei de venituri, fie din cauza diferentșelor
de venit îîn conditșiile art. 22 din Normele metodologice de aplicare a Ordonantșei de urgentșaă a
Guvernului nr. 111/2010 privind concediul șș i indemnizatșia lunaraă pentru creșș terea copiilor, aprobate
prin Hotaă raî rea Guvernului nr. 52/2011, cu modificaă rile șș i completaă rile ulterioare.

Opinia formatorului INM

Maă șurile de amniștie fișcalaă reglementate prin art. ÎÎ din Legea nr. 126/2014 vizeazaă
îînlaă turarea efectelor executorii ale actelor adminiștrative, nefiind de naturaă șaă atragaă anularea
deciziilor emișe anterior intraă rii șale îîn vigoare.
Articolul ÎÎÎ din Legea nr. 126/2014 exclude de la beneficiul șcutirii de plataă debitele cu titlu
de indemnizatșie pentru creșș terea copilului/știmulent/știmulent de inșertșie acordate îîn baza O.U.G. nr.
148/2005 șau a O.U.G. nr. 111/2010 conștituite din culpa debitorului, materializataă îîn foloșirea cu
intentșie de caă tre aceșta a unor documente deșpre care cunoșș tea caă au foșt eliberate cu nereșpectarea
legii, declararea de caă tre aceșta a unor date neconforme realitaă tșii șau nedeclararea unor informatșii.

În urma dezbaterilor a fost însușit, în unanimitate, punctul de vedere exprimat de

formatorul INM, apreciindu-se că dispozițiile art. III din Legea nr. 126/2014 consacră excepțiile
de la beneficiul amnistiei fiscale iar nedeclararea de către beneficiarul indemnizației a unor
informații privind realizarea de venituri ulterior momentului stabilirii indemnizației de creștere
a copilului, pe parcursul concediului de îngrijire a copilului, poate fi inclusă în cea de-a treia
ipoteză enunțată în cuprinsul art. III (nedeclararea unor informații).

șș i completaă rile ulterioare, șau a Ordonantșei de urgentșaă a Guvernului nr. 111/2010, aprobataă cu modificaă ri prin Legea nr.
132/2011, cu modificaă rile șș i completaă rile ulterioare, șe șcuteșc de la plataă . (…) (6) „Debitele conștituite îîn șarcina
perșoanelor ale caă ror drepturi șe ștabileșc dupaă data intraă rii îîn vigoare a prezentei legi șe recupereazaă potrivit prevederilor
Ordonantșei de urgentșaă a Guvernului nr. 111/2010, aprobataă cu modificaă ri prin Legea nr. 132/2011, cu modificaă rile șș i
completaă rile ulterioare, precum șș i cu modificaă rile adușe prin prezenta lege.”

83
 În ceea ce privește efectele măsurilor de amnistie fiscală reglementate prin art. II din
Legea nr. 126/2014 asupra actelor administrative, a fost, de asemenea, însușită opinia
formatorului INM, soluția fiind identică celei adoptate la pct. 10.

11. Titlul problemei de drept: Probleme legate de aplicarea O.U.G. nr. 66/2011 privind
prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea
fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: alte tipuri de cauze
Obiect ECRÎS: conteștatșie act adminiștrativ fișcal; cod 5050
Acte normative incidente: art. 2, art. 6, art. 21, art. 28 din O.U.G. nr. 66/2011
Cuvinte cheie: corectșii financiare, notificare

11.1. Natura juridică a notificării privind situaţia cererii de rambursare, prin care se
menţionează că urmează să se aplice corecţii financiare prin deducere, cu luarea în
considerare a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h) şi i) din O.U.G. nr. 66/2011 (Curtea de Apel
Târgu Mureș)

• Într-o opinie, șe șuștșine caă notificarea nu are caracterul unui act adminiștrativ, îîn șenșul art. 2
lit. c ) din Legea nr. 554/2004, îîntrucaî t nu daă nașș tere, nu modificaă șș i nu știnge raporturi de drept
adminiștrativ, necontșinaî nd maă șuri efective de tipul celor cuprinșe îîntr-un titlu de creantșaă.
- notificarea face parte din procedura unui control ex ante, ale caă rui conștataă ri – cu efecte
adminiștrativ-fișcal – nu șunt valorificate la momentul finalizaă rii controlului șș i al emiterii notificaă rii,
art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 faă caî nd diștinctșie îîntre activitatea de conștatare a neregulilor
(activitatea de control/inveștigare deșfaă șș urataă de autoritaă tșile competente, îîn vederea ștabilirii
exiștentșei unei nereguli) șș i activitatea de ștabilire a creantșelor bugetare rezultate din nereguli
(activitatea prin care șe ștabileșș te șș i șe individualizeazaă obligatșia de plataă rezultataă din neregula
conștatataă , prin emiterea unui titlu de creantșaă) – art. 2 alin. (1) lit. h), i), creantșele bugetare rezultate
din nereguli conștituind șumele de recuperat ca urmare a conștataă rii unei nereguli îîn obtșinerea șș i
utilizarea fondurilor europene șș i/șau a fondurilor publice natșionale aferente aceștora [art. 2 lit. j)].
Potrivit art. 21 alin. (13) din O.U.G. nr. 66/2011, verificaă rile șe finalizeazaă prin îîntocmirea unui
proceș-verbal de conștatare a neregulilor șș i de ștabilire a creantșelor bugetare șau a unei note de
conștatare a neregulilor șș i de ștabilire a corectșiilor financiare, alin. (19) ștatornicind caă proceșul-
verbal ește act adminiștrativ, iar prin alin. (20) șe prevede caă proceșul-verbal șș i nota de conștatare
șunt titluri de creantșaă, îîn care șunt îînșcrișe creantșele bugetare [art. 34 alin. (1)], iar îîmpotriva
titlurilor de creantșaă poate fi formulataă conteștatșia adminiștrativaă [art. 34 alin. (3)]. De așemenea,
proceșul-verbal de conștatare a neregulilor șș i de ștabilire a creantșei bugetare, nota de conștatare a
neregulilor șș i de ștabilire a corectșiilor financiare șș i proceșul-verbal de ștabilire a creantșelor bugetare
rezultate din aplicarea dobaî nzii datorate (de la data la care creantșaă bugetaraă ește șcadentaă prin
expirarea termenului de plataă prevaă zut îîn proceșul-verbal) șunt titluri executorii (art. 43), caă rora li șe
aplicaă procedura de executare ștabilitaă de O.G. nr. 92/2003 - conform art. 40 din O.U.G. nr. 66/2011.
Așș adar, prin șimilitudine cu normele de proceduraă fișcalaă la care șe face trimitere expreșaă ,
actele premergaă toare emiterii deciziei de impunere (îîn cazul O.G. nr. 92/2003), reșpectiv raportul de
inșpectșie fișcalaă , nu au natura juridicaă a unui act adminiștrativ care șaă permitaă atacarea aceștora, de
șine ștaă taă toare (cu conteștatșie adminiștrativaă , reșpectiv, cu actșiune îîn anulare), dar, odataă cu șeșizarea
inștantșei de contencioș adminiștrativ cu o cauzaă avaî nd ca obiect decizia de impunere, șe pun îîn
dișcutșie șș i actele pe care aceașta ș-a fundamentat (bunaă oaraă , raportul de inșpectșie fișcalaă ). Tot aștfel,
eventualele conștataă ri cuprinșe îîn notificare pot fi pușe îîn dișcutșie numai odataă cu atacarea titlului de
creantșaă/titlului executoriu, prin care ș-a individualizat creantșa bugetaraă .
• Într-o altă opinie, ș-a șuștșinut caă notificarea are caracterul unui act adminiștrativ, putaî nd
forma obiectul unei actșiuni îîn anulare, la inștantșa de contencioș adminiștrativ, cu urmaă toarea
motivare:
- îîn conditșiile îîn care procedura de verificare șș i conștatare prevaă zutaă de art. 21 din O.U.G. nr.
66/2011 nu ș-a parcurș, nu șe poate nega dreptul perșoanei vaă taă mate de a șolicita anularea actului îîn
care șunt cuprinșe corectșiile financiare, reșpectiv, notificarea;

84
 - lipșa unor implicatșii financiare imediate nu ește relevantaă pentru ștabilirea naturii de act
adminiștrativ, îîn conditșiile îîn care notificarea are rol preventiv, producaî nd, totușș i, conșecintșe concrete
așupra șolutșionaă rii cererilor de plataă /ramburșare (depușe pe temeiul contractului de finantșare), chiar
anterior îîntocmirii titlului de creantșaă; prin urmare, notificarea nu ește lipșitaă de aptitudinea de a crea,
modifica șau știnge raporturi juridice, pe conșiderentul caă efectele aceșteia șunt viitoare șș i tranzitorii,
iar nu imediate șau de naturaă pecuniaraă .
- potrivit art. 28 alin. (1) șș i (2) din O.U.G. nr. 66/2011, autoritatea are poșibilitatea de a aplica
reduceri procentuale îîn mod preventiv, ca maă șuri tranzitorii, anterior emiterii notei de conștatare a
neregulilor șș i de ștabilire a corectșiilor financiare, aștfel îîncaî t nu poate fi exclușaă emiterea notificaă rii
avaî nd ca finalitate aplicarea unei corectșii financiare.
- notificarea a produș efecte, îîn șenșul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, de vreme
ce, pe baza aceșteia ș-au aplicat corectșiile financiare efective, faă raă ca îîn notificaă rile ulterioare, prin care
aceștea ș-au aplicat (cu ocazia cererilor de plataă ) șaă fie reluate neregulile, aceștea fiind cuprinșe doar
îîn notificarea initșialaă .

11.2. Procedura care se aplică şi actul care se atacă de către debitor, în cazurile
prevăzute de art. 6, coroborat cu art. 28 din O.U.G. nr. 66/2011. Distincţii faţă de procedura
stabilită prin art. 21, coroborat cu Cap. V din O.U.G. nr. 66/2011 (Curtea de Apel Târgu Mureș)

Potrivit art. 21 alin. (13), procedura de verificare, deșfaă șș urataă de ștructurile/echipele de

control prevaă zute la art. 20, șe finalizeazaă cu un proceș-verbal de conștatare a neregulilor șș i de
ștabilire a creantșelor bugetare (șau cu o notaă de conștatare a neregulilor șș i de ștabilire a corectșiilor
financiare) care conștituie titlu de creantșaă, conform art. 21 alin. (20).
ÎÎn ce priveșș te procedura care poate fi urmataă pentru atacarea aceștui act adminiștrativ, art. 21
alin. (21) șe referaă , îîn mod expreș, la conteștatșie, îîn proceșul-verbal trebuind indicate urmaă toarele
elemente, cu referire la calea adminiștrativaă de atac: poșibilitatea de a fi conteștat, termenul de
depunere a conteștatșiei șș i autoritatea la care șe depune conteștatșia.
ÎÎn mod coreșpunzaă tor, îîn art. 46 alin. (1)-(3) (Cap. V) șe ștatorniceșș te caă îîmpotriva titlului de
creantșaă șe poate formula conteștatșie - cale adminiștrativaă de atac care nu îînlaă turaă dreptul la actșiune al
celui care șe conșideraă lezat îîn drepturile șale printr-un act adminiștrativ, îîn conditșiile legii -, calitatea
proceșualaă de a formula conteștatșie avaî nd-o debitorul, perșonal șau prin reprezentant legal.
Conform art. 50 alin. (1), conteștatșia șe șolutșioneazaă de caă tre autoritatea publicaă emitentaă a
titlului de creantșaă, prin decizie motivataă , iar potrivit art. 51 alin. (2), aceaștaă decizie poate fi atacataă de
caă tre conteștatar la inștantșa judecaă toreașcaă de contencioș adminiștrativ competentaă , îîn conformitate
cu prevederile Legii nr. 554/2004.
Așș adar, cu privire la titlurile de creantșaă emișe îîn temeiul art. 21, O.U.G. nr. 66/2011 a
reglementat o proceduraă șpecialaă de atac, șimilaraă celei prevaă zute prin art. 208-217 din O.G. nr.
92/2003 (art. 268-281 din Legea nr. 207/2015), pentru actele adminiștrativ-fișcale.

 Se pune întrebarea dacă există temei pentru aplicarea acestei proceduri și în cazul
atacării actului prin care s-a dispus excluderea de la plată, pe temeiul art. 6, art. 28 din O.U.G. nr.
66/2011.

 Actele emișe de autoritatea competentaă pe baza aceștor texte, nu au caracterul unor titluri
de creantșaă, cu ataî t mai mult cu caî t nu au ca școp ștabilirea unor creantșe bugetare, ca îîn cazul
proceșului-verbal emiș potrivit art. 21 alin. (13), (20), ci excluderea integralaă șau partșialaă de la plataă
[art. 6 alin. (2)], reșpectiv reduceri procentuale din șumele șolicitate la plataă de caă tre beneficiari [art.
6 alin. (3)].
Prin urmare, procedura șpecialaă prevaă zutaă de Cap. V (art. 46-50) nu poate fi aplicataă îîn cazul
atacaă rii actelor emișe îîn baza art. 6, art. 28, neexiștaî nd temei pentru extinderea ariei de incidentșaă a
unei norme șpeciale ce reglementeazaă șituatșii bine determinate (cu referire la caracterul de titlu de
creanţă al actului adminiștrativ șș i la fundamentul emiterii aceștuia, reșpectiv art. 21, șș i nu art. 6, art.
28), la ipoteze care nu intraă îîn șfera de aplicabilitate a aceștei proceduri.
 ÎÎn conformitate cu art. 9 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, pentru cheltuielile inclușe îîn
șolicitaă rile/cererile de plataă ale beneficiarilor care nu reșpectaă conditșiile de legalitate, regularitate șau
conformitate ștabilite prin prevederile legișlatșiei natșionale șș i comunitare, identificate de autoritaă tșile

85
cu competentșe îîn geștionarea fondurilor europene îînainte de efectuarea plaă tșii, nu șe aplicaă procedura
de conștatare a neregulii prevaă zutaă la art. 21.

 Natura juridică a actului emis în temeiul art. 6, art. 28 și calea de atac pe care
debitorul o poate exercita împotriva acestui act

• Într-o opinie, șe apreciazaă caă nota îîntocmitaă îîn acește conditșii – vizaî nd excluderea totalaă
șau partșialaă de la plataă –, prin care, îîn mod concret, șe comunicaă faptul caă ș-a aplicat deducerea [prin
raportare la definitșia șintagmei „aplicarea de corectșii financiare”, cuprinșaă îîn art. 2 alin. (1) lit. o) din
O.U.G. nr. 66/2011, îîn notșiunea de „excludere” intraî nd șș i „deducerea”, de vreme ce legiuitorul a avut îîn
vedere excluderea de la finantșare a cheltuielilor pentru care a foșt conștatataă o neregulaă , exiștaî nd,
așș adar, șș i poșibilitatea unei excluderi partșiale] –, poate fi așimilataă unui refuz nejuștificat, îîn șenșul
art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.
ÎÎn aceșt caz, debitorul poate ataca refuzul direct la inștantșa de contencioș adminiștrativ,
prin raportare la prevederile art. 8 alin. (1) teza a ÎÎ-a din Legea nr. 554/2004, nemaifiind neceșaraă
parcurgerea unei proceduri prealabile.

• Într-o altă opinie, șe conșideraă caă nota mentșionataă conștituie un act adminiștrativ tipic,
debitorul (care șe conșideraă vaă taă mat îîntr-un drept prevaă zut de lege șau îîntr-un intereș legitim)
trebuind șaă parcurgaă , cu precaă dere, procedura plaî ngerii prealabile, îîn conditșiile art. 7 din Legea nr.
554/2004, anterior șeșizaă rii inștantșei de contencioș adminiștrativ, cu toate conșecintșele pe care
neobșervarea aceștei obligatșii le determinaă .

Opinia formatorului INM

Conform definitșiei cuprinșe îîn art. 2 alin. (1) lit. o) din O.U.G. nr. 66/2011, aplicarea de corectșii
financiare reprezintaă maă șurile adminiștrative dișpușe de autoritaă tșile competente îîn temeiul actului
normativ mentșionat, care conștau îîn excluderea de la finantșarea din fonduri europene șș i/ șau fonduri
publice aferente aceștora a cheltuielilor pentru care ș-au conștatat nereguli.
Acește maă șuri pot fi luate ataî t îîn cadrul activitaă tșii de prevenire a neregulilor, cu ocazia
verificaă rilor cererilor de plataă , șș i conștau îîn excluderea totalaă șau partșialaă de la ramburșare a
cheltuielilor care nu reșpectaă conditșiile de legalitate, regularitate șș i conformitate (art. 6), caî t șș i îîn
etapa ulterioaraă , de conștatare a neregulilor, prin emiterea de note șau proceșe- verbale de conștatare
a neregulilor șș i de ștabilire a creantșelor (art. 21).
Articolul 28 din O.U.G. 66/2011 reglementeazaă șș i poșibilitatea aplicaă rii unor maă șuri
tranzitorii, cu rol preventiv, paî naă la emiterea notei de conștatare a neregulilor șș i de aplicare a
corectșiilor financiare, conștaî nd îîntr-o reducere procentualaă aplicataă așupra șumelor șolicitate de
beneficiari, urmaî nd ca regularizarea șumelor retșinute șaă șe facaă ulterior emiterii notei.
Îndiferent de etapa îîn care au foșt aplicate șș i de îînșcrișul prin care au foșt materializate șș i
adușe la cunoșș tintșa beneficiarilor, acește maă șuri admiștrative, fundamentate pe exiștentșa unor abateri
de la legalitate, regularitate șș i conformitate, îîn practica ÎÎCCJ-SCAF au foșt abordate drept acte
adminiștrative, șușceptibile de a fi șupușe controlului judecaă toreșc îîn conditșiile șș i termenele
prevaă zute de normele șpeciale ale O.U.G. nr. 66/2011 șau, îîn lipșa aceștora, îîn cadrul general al Legii
nr. 554/2004.
Cu titlu de exemplu, ș-a procedat aștfel îîn litigii avaî nd ca obiect: notificare privind șituatșia
cererilor de ramburșare - decizia nr. 2631/ 24 iunie 2015 (doșar nr. 6418/2/2013); șcrișoare
ștandard de informare a beneficiarului cu privire la reducerea șumelor șolicitate drept cheltuieli
eligibile - decizia nr. 3445/3 noiembrie 2015 (doșar nr. 430/2/2013); adreșaă de informare privind
plata cheltuielilor aprobate șș i notaă de propunere șpre mentșinere a maă șurilor de reducere procentualaă
- decizia nr. 485/ 6 februarie 2015 (doșar nr. 1278/46/2013); notaă de neconformitate - decizia nr.
507/ 25 februarie 2016 (doșarul nr. 131/45/2014); notaă privind aplicarea reducerilor procentuale-
decizia nr. 1471/ 31 martie 2015 (doșarul nr. 8891/2/2012).

 Referitor la problema menționată la pct. 11.1., a fost însușit, în unanimitate, punctul

de vedere exprimat de formatorul INM, în sensul calificării, fără distincție, a tuturor măsurilor
admistrative, fundamentate pe existența unor abateri de la legalitate, regularitate și

86
conformitate (inclusiv a notificării, prin care se constată neregulile, deficiențele și efectele
acestora asupra derulării proiectului) ca acte administrative.
 În ceea ce privește regimul juridic al căii de atac aplicabile actului prin care s-a dispus
excluderea de la plată (pct. 11.2), a fost însușit, de asemenea, în unanimitate, punctul de vedere
al formatorului INM, în sensul că actelor care pot fi înacadrate în dispozițiile art. 21 din O.U.G.
66/2011 (notele, procesele-verbale de corecție) le sunt aplicabile dispozițiile procedurii speciale
de contestare, toate celelalte măsuri fiind supuse Legii contenciosului administrativ, ca acte
administrative tipice (și nu refuzuri de rezolvare a cererilor de decontare).

În cadrul dezbaterilor au fost formulate următoarele precizări:

- întrucât reducerile procentuale intervin în faza preliminară plăţii, în practica judiciară s-a pus
problema că acestea ar viza relaţii contractuale, tot de natură administrativă, cu consecinţe însă pe
planul taxării raportat la valoarea pretenţiilor;
-aplicarea de corecţii financiare vizează, potrivit definiţiei corecţiei din art. 2 alin. (1) lit. o), atât
etapa verificării eligibilităţii cheltuielilor, cât şi etapa ulterioară, a controlului finalizat, după caz, cu o
notă sau cu un proces-verbal de corecţie, indiferent de etapa în care intervin, corecţiile fiind calificate de
lege ca măsuri administrative. Regulamentele europene şi jurisprudenţa CJUE în materie prevăd soluţii
în acelaşi sens - „corecţiile financiare aplicate de statele membre sunt măsuri administrative în sensul
art. 4 din Regulamentul nr. 2988/1995” (hotărârea CJUE din 26 mai 2016, în cauzele conexate C- 260/14
şi C-261/14, Judeţul Bacău şi Judeţul Neamţ v. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei
Publice).
- în completarea deciziilor ÎCCJ-SCAF indicate în punctul de vedere al formatorului INM a fost
menţionată decizia nr. 3010/2.10.2015 (dosarul nr. 5783/2/2013), litigiul vizând o notă de
conformitate.

12. Titlul problemei de drept: Consecinţele Deciziei Curţii Constituţionale nr.

66/22.02.2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 237/07.04.2015, în cazul actelor
administrative prin care calificarea neregulii şi stabilirea creanţelor bugetare s-a făcut în
raport de dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, iar nu în raport de dispoziţiile de drept substanţial
din O.G. nr. 79/2003, în vigoare la data săvârşirii neregulii (Curtea de Apel București)

Materia: contencioș adminiștrativ șș i fișcal

Subcategoria: alte tipuri de cauze
Obiect ECRÎS: conteștatșie act adminiștrativ fișcal; cod 5050
Acte normative incidente: Decizia Curtșii Conștitutșionale nr. 66/22.02.2015; Hotaă raî rea CJUE din 26
mai 2016, îîn cauzele conexate C-260/14 șș i C-261/14, Judetșul Bacaă u șș i Judetșul Neamtș v. Minișterul
Dezvoltaă rii Regionale șș i Adminiștratșiei Publice
Cuvinte cheie: corectșii financiare, principiul prioritaă tșii dreptului Uniunii Europene, aplicare legii îîn
timp

Problema de drept șemnalataă priveșș te contractele de finantșare îîncheiate anterior publicaă rii îîn
Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 66/2011, cu privire la care ș-au aplicat corectșii/reduceri financiare îîn
temeiul actului normativ îîn vigoare la data efectuaă rii controlului, deșș i actul normativ îîn vigoare la
momentul șaă vaî rșș irii neregulii era O.G. nr. 79/2003.

• Într-o orientare identificată în practica Secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii
de Apel Bucureşti (șentintșa civilaă nr: 1259/06.05.2015, pronuntșataă îîn doșarul nr. 6546/2/2014;
șentintșa civilaă nr: 1663/10.06.2015, pronuntșataă îîn doșarul nr. 6839/2/2014; șentintșa civilaă nr:
2638/16.10.2015, pronuntșataă îîn doșarul nr. 4490/2/2015), ș-a conșiderat caă reclamantul nu poate
invoca o vaă taă mare de naturaă a conduce la anularea actelor adminiștrative, ataî t timp caî t reducerea
procentualaă din șumele șolicitate la ramburșare ește mai micaă de 100%.
ÎÎn motivarea opiniei șe retșine caă din chiar conșiderentele Deciziei Curtșii Conștitutșionale nr.
66/2015 reieșe faptul caă legișlatșia natșionalaă (O.U.G. nr. 66/2011) ește emișaă îîntr-un domeniu deja
reglementat la nivel european [Regulamentul nr. 1083/2006 al Conșiliului din 11 iulie 2006 - de
ștabilire a unor dișpozitșii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regionalaă , Fondul Social
European șș i Fondul de Coeziune șș i de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999, Regulamentul

87
(CE, Euratom) nr. 2988/1995 al Conșiliului din 18 decembrie 1995 - privind protectșia intereșelor
financiare ale Uniunii Europene], dișpozitșiile adoptate la nivel european aplicaî ndu-șe cu prioritate
[art. 148 alin. (2) din Conștitutșia Romaî niei]. De așemenea, CJUE a ștatuat îîn cauza 106/77,
Simmenthal, caă „inștantșa natșionalaă care trebuie șaă aplice, îîn cadrul competentșei șale, dișpozitșiile de
drept comunitar, are obligatșia de a așigura efectul deplin al aceștor norme, îînlaă turaî nd, dacaă ește
neceșar, din oficiu aplicarea oricaă rei dișpozitșii contrare a legișlatșiei natșionale, chiar ulterioare, faă raă a fi
neceșar șaă șolicite șau șaă așș tepte îînlaă turarea prealabilaă a aceșteia pe cale legișlativaă șau prin orice alt
procedeu conștitutșional”.
Analiza, pe de o parte, a dișpozitșiilor relevante din legișlatșia europeanaă șș i a jurișprudentșei
CJUE [art. 2 pct. 7, art. 98 alineatul (2) primul paragraf al Regulamentului nr. 1083/2006; art. 4,
conșiderentele 3, 5 din Regulamentul nr. 2988/1995 privind protectșia intereșelor financiare ale
Comunitaă tșilor Europene, juriprudentșa CJUE îîn cauza Somvao C-599/13], iar pe de altaă parte, a
dișpozitșiilor relevante din legișlatșia internaă [art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003, modificat prin art. Î pct.
2 din O.G. nr. 20/2008; jurișprudentșa Curtșii Conștitutșionale, potrivit caă reia pentru toate contractele de
achizitșie îîncheiate îîn intervalul îîn care era îîn vigoare O.G. nr. 79/2003 șș i pentru care ș-a aplicat o
corectșie/reducere financiaraă , maă șura adminiștrativaă pe care ștructura de control o putea inștitui îîn
cazul identificaă rii unei „nereguli” avea ca efect recuperarea îîntregii șume din contract -100% -, cu
titlu de creantșaă bugetaraă ] relevaă caă șe impune aplicarea cu prioritate a reglementaă rilor dreptului
european îîn materie.

• Într-o altă orientare identificată în practica Secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a
Curţii de Apel Bucureşti (șentintșa civilaă nr: 2435/01.10.2015, pronuntșataă îîn doșarul nr. 1224/2/2015;
șentintșa civilaă nr: 2988/12.11.2015, pronuntșataă îîn doșarul nr. 4132/2/2015; șentintșa civilaă nr:
840/14.03.2016, pronuntșataă îîn doșarul nr. 7148/2/2015) ș-a apreciat caă , avaî nd îîn vedere
îîmprejurarea caă șituatșiile retșinute prin proceșul-verbal de conștatare a neregulilor conteștat au foșt
îîncadrate îîn prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, urmeazaă a șe face aplicarea
Deciziei Curtșii Conștitutșionale nr. 66/2015 prin care ș-a conștatat caă prevederile art. 66 din O.U.G. nr.
66/2011 șunt neconștitutșionale, îîncaă lcaî nd dișpozitșiile art. 15 alin. (1) din Conștitutșie.
ÎÎn motivarea opiniei șe retșin, îîn eșentșaă, urmaă toarele:
 calificarea neregulii șș i ștabilirea creantșelor bugetare șe vor face îîn temeiul actului normativ îîn
vigoare la data șaă vaî rșș irii neregulii, potrivit principiului tempus regit actum, faă raă a șe putea combina
dișpozitșiile de drept șubștantșial din O.G. nr. 79/2003 cu cele ale O.U.G. nr. 66/2011, îîn vreme ce
procedura urmataă de organele de control va fi cea reglementataă prin actul normativ îîn vigoare la data
efectuaă rii controlului.
 decizia Curtșii Conștitutșionale șe aplicaă tuturor raporturilor juridice care nu șunt epuizate la
data publicaă rii șale, reșpectiv tuturor cauzelor aflate îîn fatșa inștantșelor de contencioș adminiștrativ șș i
caă rora le șunt incidente îîn continuare dișpozitșiile legale declarate neconștitutșionale, mai preciș
tuturor cauzelor pendinte. Aceaștaă interpretare a foșt conșacrataă șș i îîn jurișprudentșa Curtșii
Conștitutșionale, care a ștatuat caă deciziile șale de admitere a unei exceptșii de neconștitutșionalitate
șunt obligatorii pentru autoritaă tșile publice șș i urmeazaă a fi aplicate de aceștea de la data publicaă rii, iar
de inștantșele de judecataă îîn cauzele pendinte la momentul publicaă rii îîn care reșpectivele decizii șunt
aplicabile (Decizia nr. 223 din 13 martie 2012 a Curtșii Conștitutșionale).

• În alte situaţii, îîn functșie de obiectul judecaă tșii șș i de pozitșia proceșualaă a paă rtșilor, ș-a dișpuș
șușpendarea judecaă rii cererii de chemare îîn judecataă , îîn baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., paî naă
la șolutșionarea de caă tre Curtea de Juștitșie a Uniunii Europene a cauzei C-261/14 privind cererea de
pronuntșare a unei hotaă raî ri preliminare îînaintataă de Curtea de Apel Bacaă u la data de 30 mai 2014
(Judeţul Bacău v. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice).

Opinia formatorului INM

La data de 26 mai 2016, îîn cauzele conexate C-260/14 șș i C-261/14, (Judetșul Bacaă u șș i Judetșul
Neamtș v. Minișterul Dezvoltaă rii Regionale șș i Adminiștratșiei Publice), CJUE a pronuntșat urmaă toarea
hotaă raî re:
1) Articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Conșiliului din 18
decembrie 1995 privind protectșia intereșelor financiare ale Comunitaă tșilor Europene șș i articolul 2
punctul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Conșiliului din 11 iulie 2006 de ștabilire a

88
anumitor dișpozitșii generale privind Fondul european de dezvoltare regionalaă , Fondul șocial european
șș i Fondul de coeziune șș i de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 trebuie interpretate îîn
șenșul caă nereșpectarea dișpozitșiilor natșionale de caă tre o autoritate contractantaă care beneficiazaă de
fonduri ștructurale îîn cadrul atribuirii unui contract de achizitșii publice avaî nd o valoare eștimataă
inferioaraă pragului prevaă zut la articolul 7 litera (a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului
European șș i a Conșiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a
contractelor de achizitșii publice de lucraă ri, de bunuri șș i de șervicii, aștfel cum a foșt modificataă prin
Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comișiei din 4 decembrie 2007, poate constitui, cu ocazia
atribuirii acestui contract, o „abatere” în sensul articolului 1 alineatul (2) menţionat, respectiv o
„neregularitate” în sensul articolului 2 punctul 7 amintit, în măsura în care această nerespectare are sau
ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli
nejustificate.
2) Articolul 98 alineatul (2) primul paragraf a doua tezaă din Regulamentul nr. 1083/2006 trebuie
interpretat îîn șenșul caă corectșiile financiare efectuate de ștatele membre, îîn cazul îîn care aceștea au
foșt aplicate unor cheltuieli cofinantșate din fondurile ștructurale pentru nereșpectarea dișpozitșiilor îîn
materia atribuirii unor contracte de achizitșii publice, sunt măsuri administrative în sensul articolului 4
din Regulamentul nr. 2988/95.
3) Principiile șecuritaă tșii juridice șș i protectșiei îîncrederii legitime trebuie interpretate îîn șenșul caă
nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act
normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia
atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unei reglementări
noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui
verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul
împrejurărilor relevante din litigiile principale.

ÎÎn temeiul art. 148 din Conștitutșia Romaî niei, îîn privintșa așpectelor legate de aplicarea îîn timp a
O.U.G. nr. 66/2011 are prioritate interpretarea dataă de CJUE îîn pct. 3) al hotaă raî rii, urmaî nd ca
inștantșele șaă verifice, îîn fiecare caz, îîndeplinirea conditșiei aplicaă rii reglementaă rii noi la efectele
viitoare ale unor șituatșii apaă rute șub imperiul reglementaă rii anterioare.

A fost însușit, în unanimitate, punctul de vedere exprimat de formatorul INM, în sensul că

instanțele vor aplica cu prioritate interpretarea dată de CJUE în hotărârea din 26 mai 2016
(cauzele conexate C-260/14 și C-261/14, Județul Bacău și Județul Neamț v. Ministerul Dezvoltării
Regionale și Administrației Publice) și vor verifica, în fiecare caz, îndeplinirea condiției aplicării
reglementării noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării
anterioare.

***

ÎÎn ceea ce priveșș te problema de drept îînșcrișaă îîn punctajul șuplimentar de dișcutșii, privind taxa de
clawback, a foșt indicataă decizia SCAF-ÎÎCCJ nr. 3622/13.11.2015 (doșar nr. 5052/2/2013) prin care ș-
a retșinut includerea TVA îîn notificare ca motiv de nelegalitate șș i pentru perioada îîn care, ca urmare a
deciziei Curtșii Conștitutșionale, taxa nu șe mai includea îîn baza de calcul. Din probele adminiștrate îîn
cauzaă a rezultat caă includerea TVA îîn baza de calcul ș-a realizat de caă tre cașa de așiguraă ri de șaă naă tate
motivat de poșibilitatea șocietaă tșilor de a-șș i deduce ulterior TVA. O atare deducere ește îînșaă dificil de
realizat, avaî nd îîn vedere caă îîn formula de calcul a procentului “p” intraă conșumul total, a caă rui valoare
șe obtșine, la raî ndul ei, prin îînșumarea conșumurilor individuale îîntr-o anumitaă unitate de timp; or,
dacaă conșumul total ș-a calculat cu îînșumarea conșumurilor individuale incluzaî nd TVA, deducerea nu
mai poate fi calculataă faă raă a șe denatura valoarea procentului “p”.

89
Avizat:
Gabriela Elena Bogasiu, judecător Secţia de contencios adminstrativ şi fiscal, Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, formator INM – moderator al întâlnirii

Claudia Carmen Orban, Preşedinte Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal , Curtea de
Apel Oradea – judecător raportor al întâlnirii

Alin Văsonan, judecător, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Oradea
– moderator al întâlnirii

Întocmit:
Nadia-Simona Ţăran, personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor, INM

90