Rolul Uniunii Europene in comerțul internațional

Uniunea Europeană este una dintre cele mai deschise economii din lume. În același
timp, ea reprezintă cea mai mare piață unică din lume. Liberul schimb între statele membre a
fost unul dintre principiile care au stat la baza creării UE. Uniunea luptă și pentru deschiderea
comerțului mondial.
Între 1999 și 2010, comerțul exterior al UE s-a dublat, reprezentând în prezent peste 30
% din produsul intern brut (PIB) al UE. UE răspunde de politica comercială a ansamblului
statelor membre și negociază acorduri în numele lor. Vorbind cu o singură voce, UE are mult
mai multă greutate în cadrul negocierilor comerciale internaționale decât fiecare membru în
parte.
UE inițiază negocieri pentru încheierea unor acorduri cu diferite țări sau grupări
regionale. Aceste acorduri asigură un acces reciproc avantajos atât pieței din UE, cât și celor
din țările în cauză. Companiile europene se pot extinde și pot importa mai ușor materiile
prime de care au nevoie pentru a-și fabrica produsele.
Fiecare acord este unic și poate include reduceri tarifare, norme privind aspecte precum
proprietatea intelectuală sau dezvoltarea durabilă ori clauze privind drepturile omului. Atunci
când negociază acorduri sau norme, UE cere și părerea organismelor publice, a
întreprinderilor și a organismelor neguvernamentale.
Uniunea sprijină și apără interesele industriei și firmelor din UE încercând să
elimine o serie de bariere comerciale, astfel încât exportatorii europeni să beneficieze de
condiții mai echitabile și să poată intra pe alte piețe. În același timp, UE sprijină firmele
străine, oferindu-le informații practice despre cum pot intra pe piața UE.
În plus, UE colaborează cu Organizația Mondială a Comerțului (OMC) pentru a
contribui la stabilirea normelor care reglementează comerțul mondial și pentru a elimina
obstacolele din calea comerțului dintre statele membre ale OMC.
De-a lungul anilor, UE s-a îndepărtat de producția de produse cu valoare mică și cu
utilizare intensivă a forței de muncă, pentru a se specializa în bunuri de valoare ridicată și de
marcă. Datorită economiei sale deschise, comerțul este esențial pentru UE. Uniunea
negociază o serie de acorduri de liber schimb (ALS) pentru a depăși obstacolele din calea
comerțului și pentru a crea condiții echitabile pentru întreprinderile sale. UE este, de
asemenea, unul dintre fondatorii Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și un actor
major în cadrul acesteia.
UE, China și SUA sunt cele mai mari economii din lume, producând fiecare
aproximativ 16 % din produsul intern brut (PIB) la nivel mondial. Datorită PIB-ului său de
aproximativ 13 000 de miliarde EUR și deschiderii pieței sale, UE a jucat un rol central în
modelarea sistemului comercial mondial, printre altele, prin sprijinul acordat OMC.
Deschiderea economică a adus avantaje semnificative pentru UE, dat fiind că peste 30 de
milioane de locuri de muncă din UE depind de comerțul extern și că se preconizează că
creșterea economică mondială va fi generată în principal în afara Europei. Noii actori
economici și inovarea tehnologică, în special digitalizarea, au modificat structura și modelele
comerțului internațional. Economia globală de azi este foarte integrată, iar lanțurile de
aprovizionare mondiale au înlocuit în mare măsură comerțul tradițional cu produse finite.
Deși criza financiară mondială din 2009 a avut un impact negativ asupra performanței
economice a Uniunii, aceasta a reușit să își mențină o poziție relativ puternică în comerțul cu
mărfuri, întărindu-și totodată rolul de lider în comerțul cu servicii. Pandemia de COVID-19 a
încetinit creșterea economică și comerțul în toată lumea și a generat discuții cu privire la
relocarea industriilor înapoi în Europa (denumită „relocalizare”). Este probabil ca
relocalizarea să aibă loc numai în sectoarele critice, în mod selectiv, în timp ce se
preconizează că lanțurile de aprovizionare mondiale vor avea în continuare o importanță
majoră.1
Organizația Mondială a Comerțului (OMC) contribuie, prin activitatea sa, la
menținerea unui sistem comercial internațional reglementat. În ciuda faptului că s-a ajuns la
un impas în cadrul negocierilor comerciale, se explorează în prezent modalități de
modernizare a normelor OMC și de soluționare a noilor provocări globale. În conformitate cu
Tratatul de la Lisabona, Parlamentul își exercită prerogativele de colegislator, alături de
Consiliu, trebuie să aprobe orice modificări sau noile acorduri ale OMC și joacă un rol
important în ceea ce privește controlul politicii comerciale internaționale. Odată cu evoluția
comerțului internațional, de la schimbul de bunuri materiale la schimbul de servicii și idei,
GATT a fost transformat și instituționalizat ca Organizația Mondială a Comerțului (OMC).
OMC a fost instituită în 1995, în urma Rundei Uruguay de negocieri comerciale, și a integrat
primele acorduri comerciale, cum ar fi însuși acordul GATT, Acordul privind agricultura,
Acordul privind produsele textile și confecțiile, precum și alte acorduri generale. Printre
acordurile ulterioare cele mai importante se numără Acordul General privind Comerțul cu
Servicii (GATS) și Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate
intelectuală (TRIPS). În februarie 2017, a intrat în vigoare Acordul privind facilitarea
comerțului – primul acord multilateral care a fost finalizat de la data înființării OMC. În
2022, după ce a fost amânat de două ori din cauza restricțiilor cauzate de pandemia de
COVID-19, în cadrul celei de a 12-a Conferințe ministeriale de la Geneva s-a ajuns la un
acord privind subvențiile pentru pescuit și la o modificare a TRIPS pentru vaccinurile
împotriva COVID-19. Cu toate acestea, pentru a ține pasul cu evoluțiile recente într-un mediu
comercial care se schimbă rapid, este încă necesară o reformă fundamentală a OMC, de
exemplu în domeniile comerțului și sănătății, al energiei, al comerțului electronic, al
facilitării investițiilor și al subvențiilor industriale.
OMC acționează pentru promovarea comerțului liber, în special prin garantarea faptului
că statele mențin dinamica de eliminare a barierelor din calea comerțului în negocierile
comerciale desfășurate. În prezent, două treimi dintre membrii OMC sunt țări în curs de
dezvoltare, acest lucru însemnând că economiile în tranziție și țările cel mai puțin dezvoltate
au posibilitatea de a utiliza comerțul deschis pentru a-și dinamiza eforturile de dezvoltare 2.

1
/www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/160/uniunea-europeana-si-partenerii-sai-comerciali
2
www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/161/uniunea-europeana-si-organizatia-mondiala-a-
comertului#_ftn1